1,499 matches
-
si parodic, caricatural" (Ovidiu Druga și Horea Murgu, Elemente de gramatică a limbajului audiovizual. Termeni de film și televiziune. Vocabular morfologic și sintactic, Editura Fundației PRO, București, 2002). 129 Punctele de vedere plonjate "aplatizează perspectiva, turtind-o. Creează senzația de: "distanțare", "privire de sus", de micșorare, de apăsare, de opresiune, stări tensionate, stări anormale, depresive" (Ovidiu Druga și Horea Murgu, op. cît. p. 20). 130 Ovidiu Druga, Horea Murgu, op. cît.,. p. 18. 131 Fernando Arrabal, Le cimetière des voitures, Christian
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
mare viteză prin stânga.") 134 "L-am trădat pe Fiul Omului cu un sărut." 135 Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Dicționar de simboluri, vol. 3, Editura Artemis, București, 1994, p. 344. 136 Unghiul plonjat aplatizează perspectiva, o turtește, creează senzația de distanțare, de privire de sus, de micșorare, de apăsare, iar stările generate sunt tensionate, anormale, depresive. 137 "C'est ainsi que c'est accomplie la parole." 138 "Eli, Eli, Eli, Lama sabactani! Mon Dieu, mon Dieu, pourquoi m'as-tu abandonné
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
cercetării creativității în tradiția misticismului și a spiritualității ce pare independentă sau chiar contrară spiritului științific; b) impresia creată de abordarea pragmatică, comercială a creativității prin care cercetării ei îi lipsește fundamentarea psihologică teoretică sau validarea prin intermediul experimentelor psihologice; c) distanțarea tematică și metodologică a studiilor inițiale de creativitate de principalul curent al psihologiei teoretice și experimentale a transformat creativitatea într-un fenomen marginal în raport cu preocupările centrale ale întregii sfere psihologice; d) dificultăți în definirea și stabilirea criteriilor creativității ce au
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
din prisma lui - o încercare de a fi obiectiv prin înlăturarea propriilor interpretări. Este un rol care permite îi cercetătorului o apropiere maximă de cazul său. La fel de important, rolul critic presupune evaluarea datelor în scopul explicării și interpretării lor prin distanțarea cercetătorului de caz. Aici obiectivitatea este dată de eliminarea interpretărilor subiectului, prin distanțarea de subiect și prin evaluare „detașată”. Astfel, scopul celor două roluri, fenomenologic și critic este de a obținere o viziune obiectivă, iar ambele implică interpretare. Cercetătorul oscilează
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
Este un rol care permite îi cercetătorului o apropiere maximă de cazul său. La fel de important, rolul critic presupune evaluarea datelor în scopul explicării și interpretării lor prin distanțarea cercetătorului de caz. Aici obiectivitatea este dată de eliminarea interpretărilor subiectului, prin distanțarea de subiect și prin evaluare „detașată”. Astfel, scopul celor două roluri, fenomenologic și critic este de a obținere o viziune obiectivă, iar ambele implică interpretare. Cercetătorul oscilează încontinuu între cele două roluri. Tabel 5.1. Rolurile cercetătorului Rolul fenomenologic Rolul
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
țara-model. Acum țările care au beneficiat de pe urma creșterii economice din ultimele decenii realizată cu contribuția decisivă a Americii vor uita destul de repede acest lucru, atunci când vor trebui să achite nota de plată a crizei declanșate de pe teren american. Tendințele de distanțare se pot accentua mai mult decât credem. Dacă nu va exista o redresare rapidă, este posibil să traversăm o perioadă în care "la modă" va fi nu să fii în pas cu America, ci să fii diferit de ea. În
by Paul Dobrescu [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
care joacă cel mult un rol subordonat. Reflexibilitatea constituie un concept-cheie în cercetarea calitativă, în general, și în studiile etnografice, în special. George Marcus, referindu-se la reflexibilitatea în etnografie, consideră că ea deschide noi posibilități: despărțirea de ideologia obiectivității, distanțarea și transparența realității conceptelor; necesitatea de a explora dimensiunile etice, politice și epistemologice ale cercetărilor etnografice, ca o parte integrală a producerii cunoștințelor despre alții. Există, conform autorului anterior citat, patru stiluri de reflexibilitate: - reflexibilitatea subiectivistă, care respinge principiul obiectivității
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
calculul frecvențelor temtatice. Modificînd o formulă adesea plagiată a lui Arthur Rimbaud, totul se petrece ca și cum săracul ar fi cu adevărat "un altul", redus aproape la condiția animalică, într-atît mizeria sa este văzută ca fiind radicală și de neconceput. Această distanțare prin "accentuare exotică" a suferinței altuia pare a fi un mecanism foarte asemănător celor folosite pentru alte situații problematice (Luc Boltanski, La Souffrance à distance. Morale humanitaire, médias et politique, Paris, Métailié, 1993). Șomerii sau cei fără loc de muncă
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
o formă de comunicare care să vizeze, în mod deschis, producerea de conduite, difuzarea poate fi eficace." Ibid., p. 331 Temele abordate în acest mod sînt caracterizate de mobilitatea și moderația lor, pentru a nu răni sensibilități particulare, și de distanțarea de curentul psihanalitic. Referințele explicite la acesta asociază termenii specializați (complex, nevroză, libido) cu preocupări diverse, precum astrologia, dezvoltarea personală sau adoptarea produselor estetice. Psihanalistul este, de exemplu, transformat în ființă asocială "ce privește prin gaura cheii" oaspeții la o
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
dovedesc că, de-a lungul ultimelor două secole, România nu a prezentat un interes deosebit pentru politicienii lumii occidentale și dezvoltate (Kissinger, 2005) nici în secolul al XIX-lea, nici în prima parte a secolului XX, nici chiar în perioada „distanțării” României de URSS din ultimele decenii de comunism românesc. Dar după câștigarea „„războiului rece”” de către lumea occidentală, pe măsură ce aceasta începe să conștientizeze semnificația victoriei și potențialul de consecințe istorice declanșat, ideea unei expansiuni politice a Europei Occidentale care să însoțească
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
definește așadar și modelul originar al imaginației melodramatice, înțeleasă însă ca expresie a unui joc în care spectatorul nu e chemat să contemple impasibil, cu estetică detașare, comedia sentimentelor omenești (în aceeași linie, purist flaubertiană, a teoriilor lui Brecht despre "distanțare"), ci, după cum am anticipat, să participe emoțional, ca spectator și actor totodată, din afara, dar și dinăuntrul scenei 87. Observația aceasta ar constitui un alt argument, cred, destul de convingător, în sprijinul ideii că teoria catharsis-ului nu se aplică decât în
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
se poate Întreba dacă există o revenire a lui Zerlendi, precum și a caracteristicilor problematice ale experienței sale. Oricum, autorul Însuși revine, iar dna Zerlendi nu Îl mai recunoaște, cum de altfel nu-l mai recunosc nici celelalte personaje feminine. O distanțare clară a personajelor și lumilor lor devine extrem de evidentă. Experiența lui Zerlendi și experiența descifrării adevăratei sale biografii - deci a secretului doctorului Honigberger - au ajuns la final, fără a primi un răspuns. Eliade afirma În 1978 că Zerlendi Însuși intervine
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
lumilor lor devine extrem de evidentă. Experiența lui Zerlendi și experiența descifrării adevăratei sale biografii - deci a secretului doctorului Honigberger - au ajuns la final, fără a primi un răspuns. Eliade afirma În 1978 că Zerlendi Însuși intervine postum pentru a controla distanțarea, deci pentru a păstra intact secretul (care, cu siguranță, nu se reduce la „acel document”: el nu Își făcea apariția decât În 1978, și deloc În nuvelă). Un sens clasic al distanțării poate fi exprimat astfel: experiența lui Zerlendi se
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
că Zerlendi Însuși intervine postum pentru a controla distanțarea, deci pentru a păstra intact secretul (care, cu siguranță, nu se reduce la „acel document”: el nu Își făcea apariția decât În 1978, și deloc În nuvelă). Un sens clasic al distanțării poate fi exprimat astfel: experiența lui Zerlendi se Împlinește, pe când căutarea naratorului eșuează. Binomul Împlinire/eșuare nu forțează textul: un indiciu suplimentar apare tocmai atunci când Eliade descoperă prima Însemnare despre Ïambhala și Agarttha, și scrie despre propria experiență, Încă neclasificată
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Principatelor Române. Dezamăgirea cea mai mare a lui Cuza nu era provocată nici de modul în care înțelegea Imperiul Otoman să se raporteze la el ca ales al românilor, nici de presiunile rusești din întreaga perioadă de domnie, ci de distanțarea pe care o lua tot mai mult Franța față de statul român și de el ca reprezentant al său, în toamna anului 1865. Cu siguranță, schimbarea de atitudine față de Cuza punea câteva serioase semne de întrebare cu privire la viitorul lui în fruntea
by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
personal neutru cu care are în comun categoria gramaticală a persoanei și realizarea concretă a unor forme, dar desfășoară un registru amplu de variante; variabilitatea semantică merge de la absolutizarea subiectivității, prin anularea ipostazei de obiect gramatical (mă tem), până la o distanțare maximă, echivalând, de fapt, cu păstrarea doar a unei pseudoidentități ( Lecțiile se țin/de profesorul italian.). Această variabilitate semantică se concretizează în varietatea funcțiilor lingvistice ale pronumelui reflexiv. MORFOLOGIA PRONUMELUI REFLEXIVTC "MORFOLOGIA PRONUMELUI REFLEXIV" Sub aspect morfologic, trăsăturile distinctive ale
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
nostru” din Bârlad, în 1925. Publică versuri și epigrame în „Revista literară a Liceului «Sf. Sava»” (1928, 1929), colaborează la „Bilete de papagal”, perioadă care îi va marca personalitatea literară. Prezența relativ constantă în paginile „Jurnalului literar” (1938-1939) determină o distanțare de afinitățile cu poetica argheziană, concretizată în prima carte, Pasărea paradisului (1939), culegere de versuri care inaugurează o colecție îngrijită de G. Călinescu, se bucură de aprecierile criticii și reprezintă, poate, vârful valoric al scrisului lui P. Vocația lirică e
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288738_a_290067]
-
înțeles. Istoria banului este și istoria unui proces de "dezvrăjire" a lumii, așa cum frumos se exprimă Marcel Gauchet 10. Este o istorie despre eliberarea omului, un proces apărut destul de târziu și care azi pare a fi uitat. Este vorba despre distanțarea omului de magie, de religios și de salvare a sa prin rațiune și raportare la realitate. Banul ne vorbește despre acest efort de emancipare .Nu vom cădea însă într-un "istoricism"11 desuet în care să considerăm că doar prin
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
decât nevoia de autonomie și a cerut un transfer, „așa că în fiecare zi la ora 17 mergeam acasă - era super”. Din nou, ca proaspătă învățătoare, se bucură să lucreze într-o școală departe de casă și menționează ea însăși avantajele distanțării (în ciuda faptului că părinții ei ar fi preferat ca ea să lucreze aproape de casă). Totuși, Sara se mută până la urmă înapoi și continuă să trăiască acasă, alături de familie. Cel mai îndrăzneț pas al Sarei departe de teritoriul familial este slujba
[Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
Dacă Bourget îl ajută pentru a diagnostica fenomenul decadenței, Nietzsche încearcă pe de altă parte, spre deosebire de acesta, să-l înțeleagă mai profund pentru a se hazarda asupra unui diagnostic și pentru a prescrie un mod de vindecare. De aici și distanțarea sa corespunzătoare față de Bourget, exprimată în câteva scrisori către Peter Gast (7 martie 1887), Taine (4 iulie 1887), Malwida von Meysenburg (4 octombrie 1888)86. În concluzie, după cum scrie în prefața la Cazul Wagner, dacă este adevărat că decadența este
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
colaborării sale cu Arhiva-Nietzsche pentru o reeditare a Voinței de putere clarifică rațiunile digresiunilor sale filologice ulterioare. Ceea ce îl interesează în primul rând este însă confruntarea filozofică cu Nietzsche, în cadrul căreia pune în scenă o subtilă strategie de apropriere și distanțare. Limitându-ne la cele două doctrine fundamentale ale voinței de putere și ale eternei reîntoarceri, vom observa că interpretarea voinței de putere în cheie ontologică sau ca manieră în care Nietzsche concepe viața în modalitatea sa de a fi, cu
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
o "reacție șablon" : sau o atitudine stereotipă, sau plictiseala. Noi nu "sesizăm" cuvintele si ceea ce simbolizează ele decât atunci când sunt asociate într-o formă inedită și surprinzătoare. Limba trebuie "deformată", adică stilizată, fie în direcția arhaicului sau, în general, a distanțării, fie în direcția "barbarizării", înainte ca atenția cititorilor să fie reținută de ea. Viktor Șklovski, de pildă, spune că poezia face ca limba să fie "nouă", "neobișnuită". Acest criteriu al noutății a fost foarte răspândit, cel puțin-de la mișcarea romantică
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
adică cei distinși, puternici, superiori prin poziție și spirit, au fost cei care s-au considerat pe sine și acțiunile lor drept bune, de prim ordin, în opoziție cu tot ceea ce era josnic, meschin, vulgar și grosolan". Acest "patos al distanțării", cum îl numește Nietzsche, este ancorat în stratificarea socială și își găsește întemeierea chiar în etimologia cuvântului bun19 (lat. bonus, -a, -um), care înseamnă nu doar de bună calitate, ci și "bogat", "de neam nobil" sau "frumos". Această calitate de
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
cercuri concentrice punctate (contexte situaționale, instituționale, sociale și culturale), linii (raze) punctate (semnificații ascunse sau ceea ce Halliday (2002: 48) identifica "deasupra" textului, si anume natură decodării și ideologia decodatorului) și linii continue (efecte intenționate). Interpretarea unui enunț va include o distanțare față de ceea ce este considerat centrul punctul de plecare, si anume frază, pentru a ajunge la marginile 53 enunțului ce vor fi populate cu alte enunțuri, pe care le vom decoda prin aceeași distanțare. Textul literar ajunge la discurs tocmai prin
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
intenționate). Interpretarea unui enunț va include o distanțare față de ceea ce este considerat centrul punctul de plecare, si anume frază, pentru a ajunge la marginile 53 enunțului ce vor fi populate cu alte enunțuri, pe care le vom decoda prin aceeași distanțare. Textul literar ajunge la discurs tocmai prin operații succesive de pendulare, ajunge la o țesătura complexă de relații, al cărei rezultat va fi sensul care trebuie să fie decodat prin două variabile: * cultură. Pentru antropologul lingvist Alessandro Duranti (1997: 27
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]