7,734 matches
-
nume cea mai înaltă încântare !" Fără de nume în voluptatea nonidentității, a pierderii de sine, se cufundă și Leopardi, eliberându-se de suferința metafizică, de "infinita vanità del tutto" . În viziunea lui Johann Wolfgang Goethe, deschisul este zborul de contopire cu Divinitatea, așa cum scrie în finalul poemului Mai înaltul și foarte înaltul: "Liberi, în zbor arzător/ Vom sui fără hotare/ Și în vecinica Iubire/ Ne vom soarbe, vom dispare." În poezia Le Voyage, Baudelaire năzuiește irepresibil către Nou, către Necunoscut: Plonger au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Eu nu am spus nimic. Tu ți-ai declamat povestea despre cine sunt eu. Eu am protestat anemic. M-am lăsat în voia ta. Iată-mă, brusc, devenit personaj. Posesorul unui destin. Tu te-ai căpătuit cu un dram de divinitate la comandă. Dumnezeul unei biografii. A mea. A ta. Unde s-au unit poveștile? Și când? Și cum? Vezi tu... până atunci, eu știam cum se termină capitolul meu. În virgule și detalii. În întâlniri cu fabuloasa Circe și rătăciri
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
acest ergotic epilog? Oare nu are, din întâmplare, acest epilog logica sa, o logică să fim sinceri o logică ce îmi dă de mâncare? Și simțind comicul ca pe o infracțiune a logicii și pe logică ca pe tirana noastră, divinitatea teribilă care ne face sclavi, nu este oare comicul un tremur de libertate, un efort de emancipare a spiritului? Sclavul râde, sclavul râde când alt sclav, după un moment de rebeliune, primește peste spinările sale loviturile de bici ale tiranei
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
și înțelege puterea zeilor și modul în care aceștia interveneau în destinul uman. În etapa elaborării miturilor, atunci când acestea erau „vii”, când erau „trăite”, după cum spunea Mircea Eliade 1, ele se defineau prin sacralitatea lor, participând la legătura omului cu divinitatea. Pentru societățile arhaice, mitul nu constituie o simplă povestire, o ficțiune, este realitatea însăși. Istoria culturii umane nu a conservat aceste mituri nescrise, ci pe cele „povestite” și, prin urmare, modificate grație geniului creator al lui Homer, Hesiod, Stesihoros, Solon
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
a stabili esența tragicului, care constă în primul rând în înfruntarea dintre libertatea personajului tragic și fatalitate. Anticii recurgeau la conceptul de Destin pentru a explica parcursul vieții. „Moirele” erau adesea reprezentate ca trei surori (Atropos, Clotho și Lachesisă, fiicele divinității supreme, Zeus, care stabileau durata vieții fiecărui muritor cu ajutorul unui fir pe care una îl torcea, a doua îl înfășura pe fus, iar a treia îl tăia când survenea momentul morții. Ele cântau în timp ce lucrau, iar versurile lor erau profetice
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
ei cu zeii Olimpului. II.5. Personajul tragic Tragediile lui Eschil sunt toate impregnate de o majestate grandioasă, de o forță solemnă, măreție care se datorează și prezenței permanente a zeilor, a căror putere este absolută în lumea umană 1. Divinitățile conduc orice acțiune și o supun justiției lor arhaice, de aceea orice greșeală este sancționată și rămâne legată nu numai de autorul ei, ci și de descendenții acestuia. Nenorocirea, din clipa în care se produce, trece prin istorie. La sfârșitul
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
-și întreaga vină, cu toate remușcările pe care le presupune; și tot din dragoste pentru oameni, el renunță la tron și părăsește cetatea, urmărit de muștele ce simbolizează Eriniile din mitologia greacă. Ridicând omul la ipostaza de demiurg, Sartre exclude divinitatea sau destinul din univers. De aceea, el afirmă că „omul este ceea ce el se face”. În acest context, singurul „destin” posibil al său este acela de-a fi „condamnat să fie liber”3. Genul acesta de angajare în existență pleacă
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
spiritul este În contact direct cu Matricea Universală, În timp ce sufletul este Într-o continuă evoluție și creștere. Sufletul poate fi uneori ciobit, afectat, dar cel mai periculos este să fie afectat spiritul, pentru că el are În structura sa informațională amprenta divinității. Da, mulțumim frumos, e bine ca multe lucruri să se limpezească și pentru noi. Noi știm că o parte din omenire este construită pe pozitiv, de la 0 până la 100, să spunem, unde putem găsi și sfinți Încarnați, arhangheli Încarnați și
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
Dacă vreți, priviți spiritul ca pe un cordon care leagă sufletul de Matrice. Spiritul ajută la tragerea sufletului din corp În momentul În care dormim și Îl ajută să se reîncarce cu energia esențială. Spiritul face legătura dintre suflet și divinitate, iar sufletul transmite informația, o traduce pentru a ajunge În celule, În trup și În creier. Este foarte importantă legătura dintre spirit și suflet, iar misiunea mea este să păzesc pe cât pot ca entitățile negative să nu taie acest cordon
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
că mulți dintre voi, când aud cuvântul egal, zâmbesc și spun că aceste vorbe seamănă cu doctrina pe care voi o numiți comunism. Diferența este că În comunism ați pornit de la preceptul iubirii, ceea ce era În regulă, dar ați negat divinitatea, ați uitat de ea, și atunci comunismul a devenit rutină și v-ați Învârtit În cerc, fără nicio soluție. La fel, democrația... Sunt Metatron, voi continua eu discuția. Democrația Înseamnă exact echivalentul comunismului. Comunismul Îi făcea pe toți egali, nerespectându
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
veți Începe să arătați respect și față de propria dumneavoastră persoană. Din nou, vă reamintim că vă puteți reprezenta Matricea așa cum vă simțiți mai confortabil, puteți să vă raportați la Dumnezeu, la Îngerul păzitor, la orice manifestare a ceea ce numiți voi Divinitate. Dumnezeu, Divinitatea, Matricea nu sunt prezente ca să vă sperie sau să vă pedepsească atunci când greșiți. Ele sunt aici ca să vă Învețe respectul față de sine, respectul față de cei din jur și față de ceea ce numiți voi planeta Pământ. Vorbeam de atacurile energetice
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
să arătați respect și față de propria dumneavoastră persoană. Din nou, vă reamintim că vă puteți reprezenta Matricea așa cum vă simțiți mai confortabil, puteți să vă raportați la Dumnezeu, la Îngerul păzitor, la orice manifestare a ceea ce numiți voi Divinitate. Dumnezeu, Divinitatea, Matricea nu sunt prezente ca să vă sperie sau să vă pedepsească atunci când greșiți. Ele sunt aici ca să vă Învețe respectul față de sine, respectul față de cei din jur și față de ceea ce numiți voi planeta Pământ. Vorbeam de atacurile energetice și vrem
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
te ritmurile marelui univers ". (Eugen Simion) Luna Înseamn? În crea?ia lui Mihai Eminescu În acela?i timp proiec?ie liric? a universului s?u interior. Ipostazele lirice ale astrului nocturn sunt, În poezia eminescian?, multiple: blând?? ?i suav?, e divinitatea protectoare a iubirii; alteori „sfânt?? ?i clar?", ca o icoan? a cerului, prive?te cu triste?e ?i luciditate spre ??mânt; Întotdeauna Ins? uime?te prin frumuse? ea reflexelor ro?iatice sau argintii de lumin?. Poetul contrapune Ins? acestei „poetici
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
aer, noapte, steaua etc., chaos, Doamne (din cunoscutele versuri: „Din chaos, Doamne-am ap? rut / ?i m-a? Întoarce-n chaos"). În acela?i timp, „gândirea cosmogonic? eminescian?" -cum o define?te Mircea Eliade creeaz? „figuri ?i imagini În care divinitatea, perfec? ia, puterea, beatitudinea sunt solidare de o durat? infinit?". Spa?iul poetic eminescian (cosmic, terestru, neptunian, subp?mântean ori f?urit În piatr?, marmur? sau granit) se identific? astfel cu o matrice În care se topesc laolalt? inflexiuni mitice
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
basme ?i vorbea În poezii". Întotdeauna Insufle?ițe de sentimentele poetului („subiectivitatea interioar?" fiind, În concep?ia hegelian?, „adev?râtul izvor al liricii"), aceste spa?îi poetice surprinse În diferitele lor ipostaze sunt urzite din „figuri ?i imagini În care divinitatea, perfec?ia, puterea, beatitudinea sunt solidare de o durat? infinit?" (Zoe D.Bu? ulenga). Privite din aceast? perspectiv?, toposurile poetice devin În lirica eminescian? adev?rate obiecte de contemplă?ie estetic?, elemente componente ale unei „entit??i metafizice", ale c
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
numele de cast?, care i se d???i identificarea ei cu Diana ". (Schopenhauer Lumea că voin????i reprezentare) Luna a impresionat mereu sufletul omenesc ?i de aceea a existat dintotdeauna În versurile poe? ilor. Anticii o vedeau că pe o divinitate ce coboar? pe p?mânt; Dante a considerat-o ca fiind cel mai frumos loc din univers, a?ezând-o În cerul dintâi al Paradisului. Pentru romantici, ea devine imagine a sublimului, simbolul aspiră?iilor ?i idealurilor spre care se Îndreapt
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
Insufle???te codrul, face ca ? opotul apelor ?? fie „mai limpede ?i mai Înalt" pe fundalul „undei tot mai sc?zute" a cântecului cornului („Iar cornul plin de jale / Sun? dulce, sun? greu"). Luna este ?i În acest caz că o divinitate care ocrote?te sufletul Îndr? gosti?ilor: „ Se tot duc, se duc mereu, Trec În umbr?, pier În vale, Iar? cornul plin de jale Sun? dulce, sun? greu. Blându-i sunet se Împarte Peste v?i Împr??tiet, Mai Incet, tot
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
cu „imperiul" s?u „de lumin?": ??i atunci peste ape fala sfânt-a lunei pline /I?i ridic? discul splendid În imperiul de lumine " (Mememnto Mori). Ipostazele lirice ale astrului nocturn sunt, În poezia eminescian?, multiple: blând?? ?i suav?, e divinitatea protectoare a iubirii („blândul disc al lunii" „Sarmis", „luna blând?? ?ine straj?"„Povestea teiului", „sub lumina blândei lune" etc); alteori „sfânt?? ?i clar?", ca o icoan? a cerului, prive?te cu triste?e ?i luciditate spre p?mânt („Luna pe
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
dezleag? „tainele" unei cunoa?teri superioare, inaccesibile celor care nu ?tiu s? p?trund? dincolo de aparen?e: „ ?i prin vuietul de valuri Prin mi?carea naltei ierbi Eu te fac s-auzi În tain? Mersul cardului de cerbi". ??durea este divinitatea protectoare a copil? riei, a „farmecului" ?i „vrajei" ce transform? anii În clipe ?i clipele În veacuri, este ț? ramul magic În care „timpul sacru" al mitului devine echivalent cu timpul etern al copil? riei: „ ?i privind În luna plin
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
este în Pescărușul din livada de vișini un crescendo acvatic de sfîrșit de lume, după cum în "parodia egipteană" Stăpînul tăcerii Thot, zeul fertilității, este un intelectual printre analfabeți, politician machiavelic ce îi transformă pe regi în zei, pe muritori în divinități, sfîrșind prin a înlocui monarhia cu republica. Febra intertextualistă nu amestecă doar personaje, ci și stiluri și limbaje. În Stăpînul tăcerii, Osiris vorbește ca Trahanache, fiul său, Horus, ca Iorgu de la Sadagura, regina etiopiană Aso, ca Ioana țiganca din Chirița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
3) C. pr. pen., martorul depune un jurământ, cu mâna dreaptă pe cruce sau pe Biblie. Textul jurământului este următorul: „Jur că voi spune adevărul și nu voi ascunde nimic din ceea ce știu. Așa să-mi ajute Dumnezeu!”. Referirea la divinitate din formula jurământului se schimbă în funcție de credința religioasă a martorului, completează Codul penal. În cazul în care, sub jurământ, martorul ascunde în tot sau în parte adevărul în cele afirmate ori îl prezintă trunchiat, se face vinovat de fapta pe
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
oameni roboți și aventuri de toate felurile, pac-pac, roboții o iau razna la un moment dat și scapă de sub control, adică nu e bine să te joci dea... - pensula a se înfige între norii pufoși ai cerului de vară, căutând divinitatea numai că aici e chiar pe bune... Nu e cu roboți. Nici aici, nici la Zidul Chinezesc nu a fost. Și nici pe plajele Normadiei, atunci când au debarcat aliații. Acolo nu am putut picta, tensiunea era prea mare și m-
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
nare rost să mai dai apă la șoareci după ce a murit cineva. Din moment ce nu ești Dumnezeu, nu poți să mai aduci înapoi pe nimeni. Și atunci ce rost are să plângi? Dumnezeu, cât e El de puternic și de mărinimos în divinitatea Lui, nu ne oferă și bucuria asta, dacă ne ia pe cineva, atunci adio și n-am cuvinte. Ne transmite, adică, bucurați-vă de ei în viață, altfel o să regretați că nu le-ați acordat mai multă atenție. Mi-ar
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
și a toate cu care cochetăm; cum raportarea la un Judecător nu ne mai interesează ne inventăm ocazii pentru a judeca. În același timp, avem nevoie să ne demonstrăm că mai toate atributele pe care le foloseam până acum pentru Divinitate își găsesc aplicabilitatea în relația noastră cu semenii (chiar dacă nu în sensul lor tare; dar cine mai are timp să observe). Aprobăm căutarea lui cel mai cu speranța intimă că ne vom dovedi și noi cumva, cândva, apartenența la el
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
prin intermediul cărora își realizează de fapt închiderea. Pentru că râdem în special de ceea ce rupe în mod benign o armonie; râdem de o dizarmonie pentru a o readuce la armonie. Într-o lume ce stă sub sensul Istoriei, marcată de absența Divinității, este normal ca persoana să-și caute un loc în această Istorie, pentru a-și satisface tendința de nemurire. Și cum valoarea principală promovată de Istorie este Progresul, accesul la nemurirea istorică este permis doar progresiștilor sau celor ce contribuie
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]