1,063 matches
-
cu societatea, ceea ce arată că nu se poate avea în vedere nicio rezoluție conciliantă. Cel mai adesea, întregul triumfă în detrimentul părților, iar subiectivitățile sunt diluate în colectivitate. Filosoful sofist apără cauza individului, atacând comunitatea, vinovată că fabrică în serie subiecți docili și formatați pentru a se supune ordinii colective. Etica individualistă și antisocială presupune o opțiune net hedonistă. De altfel, ea generează situația hedonistă. Pentru că plăcerea apare încă de la înscrierea existenței individului în registrul naturii, în chiar momentul declarației de independență
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
trebuie să crezi în aberațiile religioase. Platon confecționează o mitologie utilă pentru a-i menține pe oameni într-o stare de frică, angoasă și teroare. Aceste temeri și cutremurări furnizează o umanitate maleabilă, sperioasă, ușor de condus. Alienată, desigur, dar docilă, disponibilă pentru ascultare, supunere și renunțare la sine. Epicur nu vrea astfel de oameni: el îi vrea autonomi, vindecați de superstiții, dezrobiți. Moartea nu e ceva de care să te temi. Metempsihozele și metensomatozele, aceste vechituri orientale aduse pe meleagurile
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
ca prin intermediul unor ziare, precum „Democrația Națională“ și „Binele Public“, să-i eticheteze pe liberali ca servitori ai domnului Strousberg. Reproșul principal era acela că, din dorința de a obține recunoașterea titlului de rege, liberalii ar fi dus o politică docilă față de Viena și Berlin 20. • Gh. Căzan, op. cit., p. 47. • Nicolae Iorga, Istoria Românilor, vol. X, Întregitorii, București, 1939, p. 229. • George Fotino, op. cit., p. 49. • Ibidem. • Ibidem, p. 50. Cu prilejul acestei vizite, Carol I primea și comanda celui
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
regele Carol încuraja din când în când pe liderii mișcărilor de dreapta, ea putea fi foarte bine făcută în speranța ca, prin intermediul lor, să se exercite o presiune indirectă asupra liderilor P.N.Ț. spre a-i aduce la o mai docilă atitudine“37. Teama de radicalismul social al național-țărăniștilor era însă lipsită de temei, întrucât liderii partidului erau, în același timp, - după opinia lui Hoare - anticomuniști fără excepție; ei respingeau concepțiile socialiste de orice tip și se împotriveau cu hotărâre cooperării
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
p. 115-117. rolul lui la 7 noiembrie a fost relativ șters - o privire diacronică asupra cercetărilor privind Revoluția din octombrie confirmă multiplu această afirmație -, el a știut să pună partidul pe linia cuceririi puterii; să-l transforme într-un instrument docil, în ciuda tuturor opozițiilor. A dovedit un talent remarcabil ca strateg revoluționar bazat pe simțul ascuțit al insatisfacției masei. Geniul lui constă în „găsirea lozincilor care să transforme nemulțumirea în energie revoluționară“8. Aceeași realitate este condensată astfel de J.-M
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
153. Înșelată curând de un partid care „nu se liberaliza decât pentru a renaționaliza mai bine noua colectivitate națională“, intelighenția a investit enorm în iluzia conservării noului statut, pe care regimul îl acordase deja preferențial, încă din anul 1948, celor docili. Însă intelectualii români care au trăit această experiență în anul 1968 nu au învățat nimic din lecția predecesorilor lor. Ei vor fi înghițiți, la rândul lor, de sistem, acceptând mai apoi o stranie supunere benevolă, prin acordarea unui cec în
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Cu Bulă ne situăm Într-o lume care, sub lozinca Înfrățirii muncitorilor cu țăranii, i-a exterminat pe țărani, transformându-i În muncitori sau ucigându-i pur și simplu, și i-a redus pe muncitori la o masă de manevră docilă În mâna activiștilor. Războiul lui Bulă - căci război este - e Îndreptat Împotriva lumii politrucilor, securiștilor și a aliaților lor, voiți sau nevoiți. Pe de altă parte, contestația lui Bulă se Înscrie În tactica de tip Păcală: ea nu e o
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
interpretarea Crezului de la Niceea făcută de Teodot din Ancyra. Dialogul e utilizat în repetate rânduri, însă e mai degrabă un simplu expedient literar pentru organizarea expunerii propriei doctrine și a propriei polemici, ritmând-o prin întrebările unui interlocutor fictiv și docil. Chiril rescrisese deja un tratat (Despre dreapta credință) sub formă de dialog (Despre întruparea Unului-născut) și introdusese acolo un interlocutor personal, însă trecuse imediat (ca și în Dialogurile despre Trinitate) la desemnarea celor doi interlocutori drept A și B, atât
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
criticul-poet. Și e greu de spus dacă își alcătuiește producția lirică grijuliu față de propria grilă de pretenții. Referirile la propria-i creație sunt puține și, chiar dacă se îmbracă în haina modestiei, vădesc orgoliul unicității. G. a început cu compoziții conformate docil și poate sincer la tematica proletcultistă. Lenin și „glorioasele tancuri sovietice” sunt motive dezvoltate în imagini de o emoționalitate artificial-convențională. Judecat în circumstanța anilor ‘50, faptul nu e incriminant, chiar dacă, detectat la alți scriitori, îl mână pe criticul de azi
GRIGURCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287364_a_288693]
-
de revizor al concepției generale și de stilizator al formulării. O altă constatare a fixat imaginea unui text amalgamat, eteroclit, producție a unui „inscriptor” a cărui supremă preocupare ar fi fost aceea de a nu omite cumva din înregistrarea sa docilă vreo „preumblare”, „nuntă” sau „târnosanie” ce implicau pe voievod sau pe altcineva din preajma sa. Formulările sunt mult prea drastice. Personalitatea autorului, însumabilă din „portretul scriitorului” și din „portretul cronicarului”, poate fi deslușită în textul pe care el îl redactează, începând
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
nu sunt punctul nostru forte. De fapt, lipsa de constrângere, caracterul deschis al modului de viață american, sunt cele care ne-au permis să ne realizăm visul. Faptul de a ne Înclina În față altora ar părea prea servil, prea docil pentru mintea americană. Președintele Bush, indiferent ce gândesc prietenii noștri europeni despre calitățile lui intelectuale, Înțelege bine psihicul american. În cuvântarea sa despre starea Uniunii din 2003, președintele Bush a spus poporului american că „drumul acestei națiuni nu depinde de
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
de moment, desemnând în același timp, pentru a lua un exemplu, răzvrătire și creativitate, și Copil adaptat, care, strâns între limitele impuse de educația parentală, s-a conformat, în timp, sub influența Părintelui, comportându-se cum ar fi vrut acesta (docil sau precoce, spre exemplu). Prutianu (2005) observă că elevii și studenții se branșează firesc la această ultimă stare în momentul unui examen. Păstrând un echilibru între cele trei stări descrise mai sus, ființa umană întâlnește alți semeni care fac același
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
la interpretarea Crezului de la Niceea făcută de Teodot din Ancira. Dialogul e utilizat în repetate rînduri, însă e mai degrabă un simplu expedient literar pentru organizarea expunerii propriei doctrine și a propriei polemici, ritmînd-o prin întrebările unui interlocutor fictiv și docil. Chiril rescrisese deja un tratat (Despre dreapta credință) sub formă de dialog (Despre întruparea Unului-născut) introducînd un interlocutor personal, însă trecuse imediat (ca și în Dialogurile despre Treime) la desemnarea celor doi interlocutori drept A și B, atît de inconsistentă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
adâncește, preadolescentul simte nevoia de a nu mai fi considerat copil. De aceea, apelul la demnitatea să va fi mai folositor decât interdicțiile excesiv de severe. Este valabil și la această vârstă adevărul că ființa umană este „mai degrabă flexibilă decât docilă”. Pe aceeași linie se înscrie și preocuparea mai intensă față de propria persoană, ca entitate individuală, fapt constatabil în apariția primelor manifestări de meditație filosofică privitoare la viitorul și destinul său, cu tot caracterul lui încă naiv. La această vârstă se
Metodica predării fotbalului în gimnaziu by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/1663_a_3119]
-
demonii cei răi ar putea face minuni prin vrăjitorie, iar natura dumnezeiască și binecuvântată nu ar putea săvârși nici una?” (6, 51). Iar mai departe: „Încuviințăm existența magiei și a vrăjitoriei practicate de demonii cei răi, invocați prin incantații speciale, și docili la chemarea vrăjitorilor? Aceasta înseamnă că trebuie să existe printre oameni [și] roadele puterii dumnezeiești. Atunci de ce să nu‑i cercetăm cu luare aminte pe cei care pretind că fac minuni și să vedem dacă viața lor, purtările lor, roadele
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
o „fata morgana” care face ca persoana țintă a inducerii sugestive să adopte iluziile și să le substituie realității și adevărului. Ea va „crede” și se va lăsa „manipulată” de interlocutorul său, de funcția fabulatoare a acestuia, devenind un individ docil, supus, „robotizat”, la dispoziția persoanei inductoare. Cuvântul este și trebuie să rămână „instrumentul adevărului”, al ideilor clare și al sentimentelor pozitive. El trebuie să construiască, să sprijine, să consoleze, să ușureze, să ajute, să-l susțină pe cel aflat În
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
e asigurată de Ion Cucu și de Gheorghe Cucu. În primele luni ale anului 1982 din conținutul publicației se deduce o întărire a controlului exercitat de organele de partid, date fiind renunțarea treptată la obiectivele novatoare și creșterea ponderii materialelor docil aliniate exigențelor propagandistice oficiale. Nicolae Ceaușescu e glorificat tot mai stăruitor, se înmulțesc articolele „înflăcărate”, encomiastice, versurile de slăvire, sunt ilustrate oportunist campaniile momentului (pentru pace, împotriva înarmării, împotriva bombei cu neutroni, împotriva implantării rachetelor cu rază medie de acțiune
SCANTEIA TINERETULUI. SUPLIMENT LITERAR-ARTISTIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289530_a_290859]
-
manipulare, care au în multe situații ca intenție o înclinare către devianța antisocială, urmărind a „forma” și „induce” manifestări comportamentale, modele de gândire, forme de sensibilitate etc. care, ca efect imediat sau la distanță, să favorizeze formarea unei mase populaționale docile, lipsită de dorințe, de idealuri, care prin manipulare să poată fi „folosită” în direcția dorită de cei care o dirijează; este forma opusă terorismului, care acționează prin violență, manipularea acționând prin formele sublimate ale violenței (minciună, reclamă, propagandă, mass-media, discursuri
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
indiferența oficialității față de soarta ostașilor care se întorceau din război. Uzura se face din ce în ce mai simțită spre sfârșitul primăverii anului 1883, când Eminescu scrie tot mai rar, lăsând grijile redacției în seama unor colegi mai tineri și, fără îndoială, mult mai docili. Nu se știe cu siguranță de când datează colaborarea lui Caragiale la oficiosul junimist, deși unele articole, povești și parodii nesemnate, din noiembrie-decembrie 1877, par să îi aparțină. Este însă cert că a devenit redactor, la insistențele lui Eminescu, din luna
TIMPUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290177_a_291506]
-
destul de lungi, acasă. Nu mai poate fi perceput ca exilat, ci ca un scriitor român trăitor în străinătate, dar pe deplin reintegrat vieții literare românești. Se manifestă și în contextul postdecembrist ca un personaj incomod. În publicistică refuză o aliniere docilă la vreuna din grupările literare sau politico-culturale ale momentului și polemizează cu personalități presupus intangibile ale arenei cultural-mediatice. Scrie din nou literatură în limba maternă: romanul Hotel Europa, apărut în 1996 la București și simultan, în traducerea lui Alain Paruit
ŢEPENEAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
toată intelighenția apuseană jura pe valorile extremismului de stânga. D. Țepeneag mi se pare a fi, după o vorbă a lui Paul Valéry, un om de stânga printre oamenii de dreapta și un om de dreapta în mijlocul oamenilor de stânga docili și dogmatici. Un spirit, pe scurt, rebarbativ, incomod, care-și pune mereu la încercare dușmanii, ca și prietenii... Îl prețuiesc mult ca scriitor și, la ora actuală, mi se pare a fi printre cei mai importanți scriitori români. Ultimele lui
ŢEPENEAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
la cereștile hanuri,/ căci, vai, călăream pe un vierme.// De ce, întrebai albiciosul meu cal,/ a trebuit să mă nasc pentru tine iar tu/ pentru ce m’ai ales?» Infernal/ ondulându’și spinarea, tăcu.// «Pentru ce ești atât de molâu, de docil,/ pentru ce nu nechezi?» Și simțindu-l că plânge,/ cu pinteni adânci răscoleam în țesutul fragil./[...] Picioarele mele sunt roșii de sânge[...]// «O, zisei atunci, umoarea aceasta eu o cunosc,/ curge’n vinele mele, tu n’o poți avea.»/ și
URSACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290386_a_291715]
-
fără teamă. Dacă ei nu aud "nu" de la d-voastră, nu vor fi pregătiți să audă "nu" de la viață. Părinții nu trebuie să cedeze în fața șantajelor și presiunii copiilor. În caz contrar, emoția copiilor va deveni un balansoar: astăzi sunt docili, mâine explozivi. Trebuie stabilite clar ce aspecte pot fi negociabile. De exemplu, a merge la culcare noaptea târziu în cursul săptămânii și a se trezi devreme pentru a învăța este inacceptabil și prin urmare nenegociabil. Comunicarea fundament al relațiilor interumane
COLABORAREA ŞCOALĂ-FAMILIE ÎNTRE DEZIDERAT ŞI REALITATE. In: Arta de a fi părinte by Prof. Nicoleta Prepeliţă () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1388]
-
a problemelor, anxietate. Aceste efecte șunt mult mai accentuate atunci cand alte droguri șunt consumate Împreună cu marijuana. Cercetări științifice majore În ceea ce privește consumul de canabis au demonstrat că, În cazul dozelor mici comportamentul agresiv este fie neafectat, fie diminuat determinând un comportament docil și senzația de plutire, iar În cazul dozelor mari acesta inhiba comportamentul de atac. Pe langă efectele somatice ale consumului de amphetamine că: tahicardie, hipertensiune, reducerea apetitului, creșterea frecventei respiratorii, pupile dilatate putându-se ajunge pana la febră, transpirații, cefalee
CONSUMUL DE SUBSTANŢE PSIHOACTIVE ŞI COMPORTAMENTUL AGRESIV. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Ilona Troiceanu, Alexandru Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1466]
-
diferite niveluri de subordonare. Când este stimulat electric hipotalamusul unei maimuțe cu poziție dominantă În grup, aceasta atacă masculii subordonați, dar nu și femelele. Dacă se aplică același tratament cu poziție ierarhică inferioară, aceasta se ghemuiește și adopta un comportament docil. Deci, comportamentul agresiv, la maimuțe, nu este provocat În mod automat de stimularea hipotalamusului; mediul și experiența anterioară joacă, de asemenea, un rol important. Acest fapt este valabil și pentru oameni. Deși suntem echipați cu mecanisme neurologice legate de agresivitate
AGRESIVITATEA CA REACŢIE EMOŢIONALĂ. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by I. Gotcă, Felicia Stefanache () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1476]