691 matches
-
totuși caracterul de brigadă complexă al echipelor a fost într-o oarecare măsură accentuat"17. Încurajat de derularea fără derapaje a primei serii de cercetări de monografii rurale, de faptul că nici articolul lui Costin Murgescu nu a stârnit mânia dogmaticilor, Gheorghe Retegan mai face un pas înainte, și în anul următor, în paginile revistei Probleme economice evocă aprecierile unui tânăr sociolog din Belgia, Denis Szabo 18, care propunea folosirea metodelor sociologiei monografice practicate în România interbelică: Fără îndoială că propunerea
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
A păstorit până la moartea sa, întâmplată la 11 iulie 1933. În toamna aceluiași an a fost ales episcop arhimandritul Dr. Vasile Lăzărescu (1894-1969), bănățean cu studii de teologie la Cernăuți și de filozofie la Budapesta și Viena, fost profesor de Dogmatică și Apologetică la Academiile teologice din Sibiu și Oradea. În iunie anul 1940 a fost ales în fruntea noii Episcopii a Timișoarei. În scaunul rămas vacant la Caransebeș a fost ales Veniamin Nistor (1886-1963). Acesta a îndrumat cu grijă activitatea
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
13 Adică implicarea DGASPC-urilor. 14 Termen teologic care desemnează relația de întrepătrundere în iubire dintre Persoanele Sfintei Treimi (Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt) fără contopirea uneia în cealaltă. Ca recomandare bibliografică pe această temă, propunem spre lecturare cărțile de dogmatică și într-un mod special cartea părintelui arhimandrit Sofronie, Rugăciunea experiența vieții veșnice, trad. și prezentare diac. Ioan I. Ică jr., Editura Deisis, Sibiu, 1998. Perihoreza (care vine de la gr. perihoresis, lat. circumincessio care înseamnă "împreună-petrecere") în teologie ia "formă
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
Milosz dă exemplul tânărului învățăcel musulman care se duce la școală, este cel mai obedient discipol, ascultă, iar când i se dă cuvântul, el, modest, nu vrea să vorbească. Este obligat să ia cuvântul și atunci spune lucruri atât de dogmatice, încât până și profesorul este jenat, i se dau notele cele mai bune. Iar când tânărul de încredere, poate cam prea dogmatic, se duce prima dată să predice în alt loc, spune exact inversul dogmei. S-ar putea ca adversarii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
a găsi un raport între acea trăire individuală și toate celelalte. Acestea vor fi interpretate în funcție de ea, în caz că nu poate fi interpretată ea după ele. Misticii bisericii își interpretau trăirile extatice în funcție de relația lor cu contextul pe care-l stabilea dogmatica bisericii 74; acolo unde se produc stări extatice la unii oameni cu experiență psihologică, în epoca modernă, va apărea dimpotrivă o anumită contradicție între ceea ce este trăit în astfel de stări și reprezentările dogmatice pe care se întemeiază viața religioasă
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
nu numai între anii 1948 - 1953, ci și mult timp după aceea. Mințile noastre tinere, din anii 70 - 80, înfierbântate de teorii precum cea a „convergentei sistemelor”, întâlneau cu acest exemplu elemente ce nu se puteau imagina în ideologia comunistă dogmatica promovată de Gh. Gheorghiu-Dej sau N. Ceaușescu. Iar atunci când discutăm momente de curaj, cum au fost cele din 1964 sau 1968, nu puteam să nu ne gândim cu recunoștință la „mareșalul iugoslav”, primul care a avut curajul să se ridice
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
mai degrabă prin vocabularul noutății. Un teolog american contemporan, David Tracy, vorbește despre necesitatea imaginației teologice, care i se pare foarte secătuită astăzi. Prin imaginație teologică el înțelege tocmai opusul atitudinii cognitive tradiționaliste (nu doar creștine), în cazul căreia prealabilele dogmatice determină rezultatul încă dinainte ca efortul teologic să demareze. Situație instalată ce trebuie însă depășită. Claude Geffré, teolog dominican liberal, insistă, în cărțile lui, pe faptul că demersul teologic și chiar viața de credință presupun în toate timpurile interpretarea, personală
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
semn un semn nou, despovărat de conformism spre teme perene, pe care ca valoare de adevăr. Mai e nevoie oare să amintim că aspectul de autoritate, el însuși confundat cu exercitarea unei puteri instituționale, l-a covîrșit pe celălalt? Prealabilele dogmatice decid deja rezultatul înainte ca efortul teologic să demareze. Situație bine instalată, pe care trebuie să o depășim (André Scrima, Religions de salut et salut en Jésus-Christ [mai 1985, Beirut], text publicat în volumul André Scrima, Teme ecumenice, ed. cit
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
ardoare până când evenimente zguduitoare, dramatice, petrecute la nivel continental și universal aveau să-i spulbere definitiv convingerile. În fond, dacă stăm să ne gândim mai pe-ndelete, Nicolae Labiș - cel care visa și propovăduia prin poezia lui o „Luptă cu inerția” dogmatică, cu birocrația și cu toate celelalte „tare” ale unui timp revolut - a fost și a intrat în conștiința posterității ca un martir. Mircea Coloșenco, unul dintre cercetătorii mai noi ai biografiei scriitorului remarca pe bună dreptate: „Poetul a fost prins
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
al revelației naturale și al revelației supranaturale. Istoricul de artă Louis Brehier observă foarte just că. ,spre deosebire de pictura occidentală, care are un caracter documentar istoric, pictura bizantină zugrăvește, mai presus de istoric, dogma Bisericii ortodoxe. Ea e într-adevăr o dogmatică la îndemâna tuturor, arzând și luminând din flăcările culorilor picturale. Citind un Canon de pictură bizantină, din cele pe care ni le-a lăsat moștenire Sfântul Munte, înțelegem incomparabil mai limpede decât dintr-un tratat de dogmatică modern ideea că Biserica
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
e într-adevăr o dogmatică la îndemâna tuturor, arzând și luminând din flăcările culorilor picturale. Citind un Canon de pictură bizantină, din cele pe care ni le-a lăsat moștenire Sfântul Munte, înțelegem incomparabil mai limpede decât dintr-un tratat de dogmatică modern ideea că Biserica noastră e un așezământ cosmic spiritual, care organizează în subordinea Mântuitorului întreaga creatură, de la îngeri până la plante și minerale, pentru ca „toată suflarea să laude pe Domnul”. După aceste Canoane sau Etonin de pictură bizantină, iată, pe lângă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
tema De la Aristotel împrumută clementele psihologice, iar Platon îl influențează în așa măsură încât ideea de preexistentă a sufletului și de eternitate a lumii trece și la Nemesius. Înlăturând aceste grave erori, loan Damaschin folosește aproape cuvânt cu cuvânt în Dogmatica sa pe Nemesius. De altfel, capitolele cosmologice și antropologice din Dogmatica sa, construite, firește, în sistemul doctrinei ortodoxe, utilizează toate dalele științelor profane ale timpului, de la psihologie și medicină până la geografie și astronomie. Elemente de psihologic și medicină clasică se
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
așa măsură încât ideea de preexistentă a sufletului și de eternitate a lumii trece și la Nemesius. Înlăturând aceste grave erori, loan Damaschin folosește aproape cuvânt cu cuvânt în Dogmatica sa pe Nemesius. De altfel, capitolele cosmologice și antropologice din Dogmatica sa, construite, firește, în sistemul doctrinei ortodoxe, utilizează toate dalele științelor profane ale timpului, de la psihologie și medicină până la geografie și astronomie. Elemente de psihologic și medicină clasică se regăsesc până în doctrina mistică, specifică ortodoxiei, despre Rugăciunea lui Iisus. Cunoscuta
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
e bună și frumoasă totdeodată. Fără lumină, lumea n ar putea să fie cosmică. „Ea e frumusețea și podoaba întregii creațiuni văzute, zice Ioan Damaschin. Căci ia lumina, și toate rămân necunoscute în întuneric, fără să-și poată arăta frumusețea”(Dogmatica, p. 72). Pentru orice estetică, organul principal al frumosului e ochiul, iar armonia și splendoarea formelor și a culorilor nu se pot percepe decât în viabilitate. Soarele, care împrăștie întunericul și pune în valoare farmecul acestei lumi, vine în mod
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
psihologia mistică fără să bănuiască măcar imensa comoară de cunoștințe cuprinse în ea. Căci psihologia mistică, întemeindu-se firește pe speculația teologică, e o știință eminamente experimentală, cum se măgulesc învățații de azi s o numească pe cea modernă. Afară de dogmatică, poate în nici un alt domeniu cugetarea și observația creștină nu s-au aplicat mai încordat, mai adânc și mai critic decât asupra sufletului surprins în toate mișcările în raport cu lumea, cu sine însuși și cu Dumnezeu. Toată această experiență clasificată cu
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
comunicare cu „existențele neînsuflețite”’ din această lume. „Omul însă, continuă marele teolog, se alătură prin rațiune de naturile necorporale și spirituale, deoarece el raționează, cugetă, judecă fiecare lucru, năzuiește după virtute și iubește punctul culminant al virtuților, cucernicja”.(Ioan Damaschin: Dogmatica, p. 102.) „Locul” religiei, prin urmare, în ființa umană e spiritul rațional, prin care ne deosebim de celelalte făpturi, iar nu inconștientul nerațional, prin care suntem la fel cu ele, care nu participă nici la religie, nici la cultură. ldeea
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
în altă parte, adică în veacul ce va să fie; iar termenul final al tainei este îndumnezeirea sa prin înclinația către Dumnezeu. Se îndumnezeiește prin participarea la iluminarea dumnezeiască și nu prin transformarea sa în ființă dumnezeiască”( Sf. Ioan Damaschin: Dogmatica, p. 99.). Prin alcătuirea lui, omul e deci, cea mai complexă făptură a lui Dumnezeu. Două înclinări principale însă se pot lămuri din acest complex, ca trup material și muritor, înclinarea către pământ și lucrurile lui; ca spirit nemuritor, înclinarea
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
anticlericale, urmărind o reformă a modului de a-L percepe și relaționa cu Dumnezeu. Modul de operare al ereziilor a fost de cenzură a bisericii și imaginarului acesteia. În conflictul dintre biserică și erezie se manifestă conflictul dintre raționalitatea specifică dogmaticii creștine și încercările de impunere a unui imaginar pulsional. Pe de o parte sunt încercările de cenzură a imaginarului bisericii catolice și de impunere a propriului imaginar însoțite de cenzura bisericii față de pulsionalitate noilor concepții, pe de altă parte se
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
un microcosmos în care putem găsi esența întregului macrocosmos, iar cunoașterea se poate realiza prin autoreflecție îndreptându-ne spre persoană și nu spre exterioritate. Dar, chiar dacă autori cum ar fi Bonaventura sau Meister Eckart dezvoltă concepții metafizice pornind la subiect, dogmatica catolică bazată pe tomism privește realitatea ca obiectuală, iar metafizica ca încercare de a-L cunoaște pe Dumnezeu ca exterioritate. De aceea, Renașterea prin atitudinea sa față de realitate readuce ca obiect de studiu al filosofiei și implicit al metafizicii omul
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
deși lumea nu e infinită, ea nu poate totuși să fie concepută ca finită, pentru că îi lipsesc limitele între care ar fi închisă"127. Aceste precauții pe care le-a luat filosoful pentru ca ideea infinității, în părțile sale care contraziceau dogmatica catolică, să fie privită ca supoziție nu sunt suficiente pentru a se putea accepta cu ușurință ideea infinității. Mai ales că dincolo de verbal s-a constituit și o viziune prin care ideea infinitului era în act. El consideră că din
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
vedea natura și știința naturii. Dar de vreme ce propriul punct de vedere li se părea cel adevărat, ei nu erau înclinați să le ia în serios, considerându-le pur și simplu greșite."2 Astfel apare cea mai importantă dintre etape, cea dogmatică în care se creează ceea ce Kuhn a numit "paradigma" științifică modernă. Imaginea devine una unitară specifică unei științe, fără a fi obligatoriu să se realizeze o uniformizare între acestea. Dincolo de ea se construiesc manuale care sunt principalul mecanism de "propagandă
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
de l'Inquisitation?, Libraire Artheme Fazard, Paris, 1958. Hegel, G.W. Fr., Prelegeri de istoria filosofiei, vol. II, Editura Academiei, București, 1964. Hutin, Serge, Societăți secrete, Editura de Vest, Timișoara, 1992. Hyatt-Verill, A., Inchiziția, Editura Mandero, București, 1992. Ioan Damaschin, Dogmatica, Editura Scripta, București, 1993. Ioan Moshu, Limonariu, Episcopia Ortodoxă Română, Alba Iulia, 1991. Ionescu, Voichita, Dicționar latin-român, Editura Orizonturi, București, 1993. Joja, Atanasie, Studii de logică, Editura Academiei, București, 1960. Klibansky, Raymond, Panofsky, Erwin, Saxl, Fritz, Saturn sau melancolia, Editura
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
lui Lullus am folosit Giovanni Reale, Dario Antiseri, Storia della Filosofia, tome 3 Patristica e scolastica, Bompiani, Milano 2009, pp. 666-669 și Frances A Yeats, The Art of Memory, Pimlico, 2007, pp. 179-183. 109 Geneza II, 17. 110 Ioan Damaschinul, Dogmatica, Editura Scripta, București, 1993, p. 70. 111 Matei 5.48. 112 Ioan Damaschinul, Dogmatica, Editura Scripta, București, 1993, p. 71. 113 Bonaventura, Itinerarium mentis in Deum, Editura Științifică, București, 1994, p. 83; "Nontandum igitur, quod iste mundus, qui dicitur macrocosmus
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
e scolastica, Bompiani, Milano 2009, pp. 666-669 și Frances A Yeats, The Art of Memory, Pimlico, 2007, pp. 179-183. 109 Geneza II, 17. 110 Ioan Damaschinul, Dogmatica, Editura Scripta, București, 1993, p. 70. 111 Matei 5.48. 112 Ioan Damaschinul, Dogmatica, Editura Scripta, București, 1993, p. 71. 113 Bonaventura, Itinerarium mentis in Deum, Editura Științifică, București, 1994, p. 83; "Nontandum igitur, quod iste mundus, qui dicitur macrocosmus, intram ad animam nostram, quae dicitur minor mundus, per portas quinque sensuum, secundum ipsorum
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
qui dicitur macrocosmus, intram ad animam nostram, quae dicitur minor mundus, per portas quinque sensuum, secundum ipsorum sensibilium apprehensionem, oblectationem et diiudicantionem". 114 Giovani Pico della Mirandola, Despre dmnitatea omului, Editura Științifică, București, 1991, pp. 122, 123. 115 Ioan Damaschinul, Dogmatica, Editura Scripta, București, 1993, p. 71. 116 Ibidem, p.72. 117 Ibidem, p. 72. 118 Ibidem, p. 72. 119 Raymond Klibansky, Erwin Panofsky, Fritz Saxl, Saturn sau melancolia, Editura Polirom, București, 2002, p. 25. 120 Ioan Damaschinul, op. cit., p. 72
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]