514 matches
-
buni, conchidea bătrînul satului, moș Vasile Alistar. Noi, copiii, treceam hotarul satului și căram buruieni pentru vite de prin ogoare străine, de prin pădure și de pe marginea drumului spre Crasnaleuca. Cu părul alb și bogat, cu mustața cît două vrăbii dolofane, moș Vasile, înțeleptul, își storcea mintea să ghicească de ce și cum am devenit noi așa de năpăstuiți. Babele descîntau în zadar ca să dezlege ceea ce era legat. Din negura timpului, Vasile Alistar a găsit soluția, care este bună numai dacă Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
unde s-o apuce spre București. Case, cîmpuri fără zăpadă, cu o vegetație verde de crezi că a sosit primăvara, toate se succed într-un iureș amețitor înspre înapoi. Pe unele pășuni, chiar în decembrie, sînt vaci albe, curate și dolofane. Oamenii se zăresc rar și nici unul nu cască gura să vadă trenul. Fiecare are ceva de făcut, chiar și cei trei care beau ceva la o masă scoasă pe terasă. Sînt concentrați la discuție și habar nu au că eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
o avere bunicică rămasă de la înaintașii săi și chiar dacă evita să facă paradă cu bunăstarea sa, transpira mai peste tot o anume stare de naturalețe, acompaniată de o anumită stare de comoditate și nonșalanță pe care ți-o asigură conturile dolofane. Vila cochetă, lacul, piscina și parcul imens te umpleau de admirație pentru tot ce înseamnă bun gust și rafinament artistic. Nimic nu era la întîmplare, totul era aranjat, dirijat și construit de o minte plină de fantezie. Dirijarea vegetației, explozia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
economii din banii de hrană. Din cei trei dinari. Deși avea o mie și opt sute de dinari pe lună. Risipa trebuia recuperată. Româncele au găsit banii dosiți de domnișoară și au cumpărat o sticlă de spirt medicinal și un pui dolofan din care au făcut o supă (au profitat că era leșinată ). Cu o lingură domnișoara era hrănită delicat. Am lucruri și sub paturi...și niște bani în cutia de cafea... spunea ea cu limbă de moarte. Pe măsură ce supa călduță intra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
prin septembrie, Însă adecvată șesului dar și momentului, ne pune dinainte porumbiștea uscată, foșnitoare și galbenă care, mai ales dacă e adunată În glugi, dezvăluie un alt galben - mai roșcat ori mai albicios - ce se răsfață, rotund ori lungăieț dar dolofan, pentru Încă o vreme, la ultimile raze de Soare: bostanii, după un bun - nu neapărat ancestral - și Întru totul fundamentat obicei de cultură mixtă. Un subiect banal, s’ar zice, atât de prozaic Încât abia Topârceanu i-a putut acorda
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
după un bun - nu neapărat ancestral - și Întru totul fundamentat obicei de cultură mixtă. Un subiect banal, s’ar zice, atât de prozaic Încât abia Topârceanu i-a putut acorda oarece atenție. Și totuși... În primul rând, bostanul e un dolofan și astfel poate rodi de obicei câte 25 de tone și chiar 80 la hectar, bineînțeles atunci când nu e nevoit să-și Împartă locul de sub Soare și e bine Îngrijit. Bașca că până la o tonă din această producție o constituie
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
pas Rica, verișoara mea mult mai mare, care la cerința mamei îmi urmărește orice mișcare. Pe Rica mi-o aduc aminte doar asociind prezența sa, de cea a unui mic animăluț de companie ce pendula, de regulă, între un pisoi dolofan cu blănița groasă și pete de culoare alb-cărămiziu și-un ieduț jucăuș cu care obișnuia să doarmă. N-o puteai desprinde de „Petrică”, patrupedul de câteva zile care, seară de seară, se așeza pe burtica Ricăi și crea mai frumos
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
copiii de pe stradă. Toți eram urâți, slabi, grași, zăpăciți ori prea cuminți. Pe mine mă teroriza cu o păpușă din plastic ce aducea mai mult a bebeluș, a unui bebe de culoare, căruia îi spuneam simplu, „Negruzi”. Era un bebe dolofan cu capul foarte mare, păr scurt și cârlionțat, iar ochii, ochii erau cei care mă paralizau. Aveau un iris ușor mobil și-un cristalin bine conturat, iar când Gigi o agita ostentativ, eu nu mai vedeam decât doi ochi imenși
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
fugă direct spre casă... iar lupul? El n-are decât: oprească-se între ele! Aleagă-și ce-o pofti și ce i-o ieși mai lesne în cale! Înșface-și o stearpă bună, grasă, ori chiar berbecele, că-i mai dolofan, mai ortoman și-are singur carne cât două oi bune! N-am să-i dau prilejul să se înfrupte din cărnița fragedă de băiet...! Și, zis și făcut! Trec oile de primul podeț. Le opresc și chiar le împrăștii pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
vreo 45-48 de ani, de statură mijlocie, energică, vioaie, țanțoșă, plină de sine, îmbrăcată într-un costum bleumarin, de tergal, avea un coc înalt, bine tapat și niște pantofi cu tocuri înalte, care îi completau, întrucâtva, statura. Era bine clădită, dolofană chiar, cu obraji plini, rotunzi, grași, cărnoși, o față curată, bogat pudrată, ochi căprui, mari, jucăuși, deschiși, zâmbitori, prietenoși, chiar frumoși. Pășea cu o anumită siguranță, ba chiar cu un ușor aer de aroganță. Te privea ca și când voia să spună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
de-a noua terase, nu În jos, ci spre transcendent, mulțumind Forței Absolute pentru marea Îngăduință arătată În acea zi. Și când nimeni nu se aștepta, Cerul, parcă scârbit de hainele-i Întinate de zgura nesăbuitei deșertăciuni, Își deșărtă cofele dolofane ale abiselor fântâni. Am ieșit din reveria provocată de măreția clipei și am grăbit, cât am putut de mult coborârea, dar treptele Înalte devenise lunecoase și ne temeam de ce este mai rău - o fractură sau o entorsă. Șiroaiele de ploaie
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
nu ne apucăm noi să frecăm te miri ce haină de raclă, așa cum ne vine nouă !” Femeile din jur o ascultă cu atenție, unele aprobă dând mărunt din buze, altele nu sunt de acord, strângând cu spaimă sacoșele de plastic dolofane în care se ghicește prezența multor obiecte vestimentare ale rudelor, prietenilor, cunoscuților. Un cuplu de bucureșteni pensionari, originari chiar din Cernica, aduc prețioase informații cu privire la istoria acestui pelerinaj. În anii 1950-1960, spun ei, foarte mulți pelerini veneau din satele din
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
mea din perdele“ pe care marea poznașă mi-o dezlegase din nou, am izbutit să mă urc cu ușurință pe stânci. Acum, când scriu toate acestea, este cea de a doua zi, și scrisoarea adresată lui Hartley, în plicul ei dolofan, zace încă pe măsuța mea cu fața spre mare, din salon. În timpul dimineții am scris la acest jurnal. În curând, îmi voi lua prânzul: restul conservei de carne de vită, cu cepe fierte. (Cepele simplu fierte constituie un alt fel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
tânăr atuncea, avea vreo 40 și ceva de ani. El fusese arestat de nu știu câte ori, de pe la 16-17 ani că fusese în Frățiile de Cruce. Și era vesel, avea un tonus deosebit... Era obișnuit cu trânteala, cu bătaia. Era un tip dolofan cu mustață. Făcuse teologie și drept... Și întotdeauna îl ținea’ un an, doi ani, trei sau patru, și cum îl ghicea’, cum îl dădeau afară. Și era vesel. De dimineață, cum se dădea deșteptarea, cobora de la patul 3 cântând imnul
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
aceea păstrase ceva din sfiala pustnicelor. Vorbește germana și franceza, de aceea patroana îi purta respect. Ca să-și alunge urâtul, brodează și din banii câștigați cumpără parfumuri, materiale pentru brodat și își întreține amantul. Katka este placidă, este cea mai dolofană. Sonka zisă cobilița era o evreică oacheșă și urâțică iar amantul ei îi reproșa inerția de a rămâne în bordel. Vera este cea mai tăcută. Niura trăia încă drama părăsirii de către un student. Zoia păstrează figura specifică unei prostituate. Pașa
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
milițian, șeful de cabinet al Împăratului?” Mă duc cu pijamalele la spitalul de elită. Domnișoara mă privește somnoros senzual. “Chiar dacă păreți rezistent, de la o vârstă, cad toate, trebuie să vă îngrijiți. Dar nu am pat...” Mai scot un plic, mai dolofan - banii de concediu ai nevestei pe trei luni de vară. Mă ciocănește din nou și îmi promite că mâine, dacă vin, mă internează. “Mai pleacă bolnavii pe-acasă și se fac locuri. Facem luni o investigație complexă”. I-am dat
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
în timp ce așteptam să-mi recuperez picioarele, ușa rezervei, aceeași, s-a deschis și au năvălit, în larma cea mai mare, vreo cinci persoane. Ceva ardea sau, pentru că tot era un lucru obișnuit acolo, cineva murea. Ei, cine murea? Un tânăr dolofan, adus în graba cea mai mare cu salvarea de la Constanța. Era însoțit de soție, mamă, soacră, bunică. Doar cățelul și purcelul lipseau. Tânărul se văita de mama focului: vai, aoleu, nu mai pot! Suferințele lui trebuie să fi fost la
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
simbolizează de fapt trecerea de la Lumea Veche la Lumea Nouă, cea a tranziției, în care indivizii precum Brândușă se simt în largul lor. Locul aristocrației este luat de o democrație sălbatică, de noua burghezie, ai cărei reprezentanți sunt acei „machos dolofani de extracție dacică sau fino-ugrică, convertiți după Revoluție în traficanți de valută, dotați cu telefoane celulare și în relații excelente cu Poliția, care mișunau în Piata Carolina, răsucind pe degete grele de aur cheile mașinilor second, dar aproape noi, și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
de anișori bătuți pe muchia patului cu arcuri și eu tot cu buza umflată-căcălău stau la poarta sufletului tău de tembelă criminală. Că de ce nu-ți lași tu unchiul tău bătrân ca un hârb să-ți pipăie măcar un pic dolofanul, în zorii zguduiți de ziuă, sau la amiază, colea, când se frânge raza-n paișpe de plăcere pe tingire, sau în amurguri prelinse ca un sânge prins pe bubuoaiele senectuții, Doamne-ajută-mă, că nu fac păcat, și nice tu, că doar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
C’’ apare în cuvinte. Câți de ,,c’’ pe-aici se joacă? Dă din mână? Pleacă? Vine? ,,D’’ pe unde a ajuns? După cum tu vezi prea bine, În dulap el s-a ascuns! LITERA ,,D’’ ,,D’’, un cerc tăiat în două, Dolofan e, că se-ndoapă Doar cu dulciuri ( vă spun vouă!) Și bea dimineața apă. ,, D’’ apare deodată, De pe deal, așa-ntr-o dungă, Declarând acum, pe dată, Că vacanța e prea lungă! El tot face pe deșteptul, Duduind pe drumul mare
ALFABETUL by CĂTĂLINA ORŞIVSCHI () [Corola-publishinghouse/Journalistic/529_a_927]
-
vrut, Cam la albe bătrânețe, Ca la negre tinerețe, Fiu din mine-am dobândit Și-mi păream întinerit! Cu el via că săpam, Strugurașii adunam, Vin prin cade că turnam, Tot în pivnițe-l băgam. După ce mi l-am crescut, Dolofan mi l-am făcut, Feciorașul s-a mărit, Vârsta, măre, s-a-mplinit Și lui vremea i-a sosit, Vremea de căsătorit. Fată mândră i-am găsit Și cu ea l-am logodit; Iar când fuse la nuntit, Duminică se nuntea, Luni
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
II-lea al alegerilor din 2000, în timpul unui discurs de susținere al Anei Blandiana pentru Ion Iliescu. Să mai spună cineva că nu au și televizoarele personalitate! Gold Star-ul meu este, astăzi, istorie. În locul său a apărut moștenitorul său dolofan, cu trăsături mai rigide și privire mai plată. (În cartea tehnică scrie „slim“, dar eu cred că ăsta e doar un nenorocit de eufemism!Ă Sunt convins, din start, că acest Ghiță Mureșan electronic, nou-venit în locul său, nu va ține
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
beculețe clipocitoare și au cântat ceva săltăreț în englezește. Ne-am revenit rapid după acest magnific kitsch și vreme de o oră am împărțit cadourile pe care ni le-am făcut unii altora, cu încredințarea că a fost cel mai dolofan și vesel Moș din ultimii ani. Pentru că am fost atât de încrezătoare că binele o să vină, el chiar a venit. Mai întâi au sosit, cu zecile, urările de pretutindeni. Între ele, una chiar neașteptată, taman din Pittsburgh, a unui fost
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
ultima linie a orizontului, se zărea o dungă verde marginea unei păduri seculare. Pe acea limbă uriașă de pământ fertil, unduiau în soare lanuri imense de grâu pârguit. În jur, nici urmă de viețuitoare, nici țipenie de om, de parcă spicele dolofane acaparaseră pământul întreg. Cel ce ajungea acolo, aproape de cer, simțea ispita de neînfrânt de a intra în lanuri să asculte foșnetul lor șoptit. Păși pe negândite în holda bogată de grâu. Înaintă neobosit o bună bucată de vreme, vârful cetățuii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
fie părinții mei, bunul meu de veci. Dintre colegi, m-am împrietenit cu câțiva, încă prezenți înaintea ochilor mei, treji în a-i evoca. Abeles, cu numele biblic rezonant cu care îl chemam și la joacă, un băiețaș manierat, simpatic, dolofan și îmbrăcat cu deosebită grijă, era fiul unui bancher evreu (ferestrele casei de cărămidă aparentă unde îl vizitam, inclusiv ale apartamentului lor, aveau în afară zăbrele negre de fier, burtoase în partea inferioară, ceea ce le dădea o anumită greoaie eleganță
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]