450 matches
-
văzu chipul paznicului, copilul păru să-și dea seama că se întâmplase ceva și deveni îngrijorat. Nu e nici un motiv de spaimă, răspunse unul dintre păzitori. Dar trebuie să ne pregătim degrabă pentru o călătorie până la Azuchi. Cine pleacă? — Dumneavoastră, Domnișorule Shojumaru. — Mă duc și eu? La Azuchi? Paznicii întoarseră capetele, pentru ca băiatul să nu le vadă lacrimile. De îndată ce le auzi cuvintele, Shojumaru sări în sus, bătând din palme: — Chiar? Ce minunăție! Și alergă în camera lui. — Mă duc la Azuchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
numai din partea lui Hideyoshi, ci și dintr-a tuturor celorlalți seniori prezenți. Când își dădu seama că n-avea să obțină nici o replică limpede de la Hideyoshi, continuă pe același ton: — N-avem timp de pierdut. De ce nu-i cerem tânărului domnișor să se retragă, înainte de a începe această întrunire? Nu ești de acord, Senior Hideyoshi? Hideyoshi era lipsit de distincție, chiar și în kimonoul de gală. Când apărea printre ceilalți, nimic nu-i mai ascundea originile umile. Cât despre rang, primise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să o rupă de fugă. N-a putut,însă, din cauza lunganului. Acesta-l apucase, cu o mână, de beregată, și îl strângea, cu putere,încât, Călin Ciolca începu să facă ochii, ca broasca, atunci când zice mioarc. Stai pe loc, măi domnișorule Buză de iepure, că, după negul de la ceafă, după buzișoara aia, a ta, de iepure, te-am recunoscut, trecând, pe lângă tine, și venindu ți din spate. Îl mai slăbi din strânsoare. Unde-i vițelul? Vițelul pe care mi l-ai
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
cu vedere la stradă, răsfoind ciornele pentru piesă, Împrospătându-și memoria. Tosca, splendida cățea șoricar Încovrigată la picioarele lui, ciuli urechile și lătră, percepând sosirea oaspetelui, iar câteva clipe mai târziu Smith deschise ușa și anunță: — Domnul Edward Compton și domnișorul Compton. Smith pronunță numele cu sonoritatea ușor exagerată pe care o deprinsese În serviciul contelui, tonalitate care Îi amintea Întotdeauna lui Henry de un majordom de pe scenă. Poate tocmai de aceea, Edward Compton nu păru nici mirat, nici intimidat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
găsind însă timp și pentru a slei încet, dar temeinic, partea sa ipotetică din averea părintească. Dar până și chefurile sale sânt potolite, până și la chefurile date de el nu cânta. De carte, feciorul nu se ținuse. De muieri, domnișorul nu se-apuca. Unei vădane arzoaice, din Blaj, ce-i pusese tinerelului nostru gând rău, șapte zile îi trebuise ca, din așternuturile în care se aventurase cu Ulpiu, să alunge mirosul de nătărău. Dar ce făcea Ulpiu? Ulpiu nu făcea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și ațipi, în secile și legănătoarele jumătăți de zi, din care scăpai numai după ce se învredniceau să dea peste tine colegii. Căci, o dată descoperit, colegii-l salvară, ei îl înnobilară în duh și tot ei dădură de lucru banului popii, domnișori de neînchipuit, neîncrezuți și instruiți, apăruți când ți-era mai greu, mîngîindu-ți nostalgiile cu mir de la Scorburi, dând sufletului tău ghies spre cârciumile universitare Coviltir, Nu mă mai îndrăgești, Țața Țenea, Zamparaua, Valtrap, Amorțica, împingîndu-te să intri la cursuri negândite
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
balcoane atârnau deasupra șinelor de fier. La parter, sub frontonul de piatră mâncată, se puteau citi în niște jgheaburi de tablă, scrise cu litere de sticlă, aceste rânduri așezate într-un fel anumit: "La roata lumii", restaurant de noapte, Dumitru Domnișor & Fiii. Ei, în locul ăsta să-și fi făcut Stere cu timpul o prăvălie! Câțiva ani buni să fi avut și bani mai mulți. Se întoarse spre Lina și-i spuse: - Ce zici, nevastă, aici să te fac de-o negustoreasă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Într-adevăr, dar numai la o primă vedere, Narcișii veacului romantic. Toți sunt Îmbătați de propriul reflex În oglindă, toți Își compun cu mare grijă „poza” pe care vor s-o ofere apoi privirii celorlalți. „Recurența figurii dandy-ului, urmașul domnișorilor eleganți din secolul al XVII-lea, exprimă această pretenție a subiectului de a deveni propriul lui spectator și de a se depăși construind o imagine armonioasă cu ajutorul artificiului. Conștiința eului, subiectivitatea se regăsesc În spectacolul dedublării, iar operația reflexivă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
o șopârlă pe ușă și-l întrebă pe nea Cercel unde poate să dea un anunț. N avea stare, își ciocnea pumnii înmănușați unul de altul, zvâcnea din cap. — Bu-nă ziua, dom-ni-șo-ru-le, spuse portarul silabisind de parcă tot mai citea. — Bună ziua, domnișorule, îl secondă și Nicu, dar nu mai scoase chipiul. Însă tânărul, prea agitat ca să salute, trecu la chestiune: — Unde se dau anunțurile? S-a pierdut un portmoneu și stăpânul... — Cu bani? se auziră deodată băiatul și portarul. — Nu, nu cu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
vis vitalis, și nici dorință de-a trăi, ca să scape. Adică principiul vital era, la el, tulburat ca apele de râu după ploaie. Avea haine elegante și cizme lustruite, iar când îi dăduseră jos costumul văzuse că are rufărie de domnișor bogat. Pe cămașa acum plină de sânge închegat era cusută frumos o monogramă, trei litere cu cozi încolăcite ca melcii, R.O.Z. Primul lucru pe care-l făcu conu Costache fu să apropie lampa cu gaz de la căpătâiul patului
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
prin materia primă nu tocmai frumos mirositoare a muncii lor. Se spune însă că aduce noroc. 4 De data asta tânărul nervos, cu mers de șopârlă, dădu bună dimineața, deși într-un fel destul de jignitor, cam de sus. — Bună dimineața, domnișorule, răspunse portarul. Iar fața lui Nicu arăta că nu știe dacă merită să salute. Apoi, gândindu-se la domnul învățător, „matale nu ești bine-crescut!“, se hotărî să-l sprijine pe portar și spuse, cât putu de ironic: — Bună dimineața, domnișorule
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
domnișorule, răspunse portarul. Iar fața lui Nicu arăta că nu știe dacă merită să salute. Apoi, gândindu-se la domnul învățător, „matale nu ești bine-crescut!“, se hotărî să-l sprijine pe portar și spuse, cât putu de ironic: — Bună dimineața, domnișorule! Șopârla se uită mirată la el, dar nu-și pierdu timpul. S-a găsit portmoneul? întrebă Nicu, iar unghiul extrem de ascuțit al sprâncenelor lui arăta îngrijorare, dar de sens opus celei pe care s ar fi cuvenit s-o aibă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
nervos, care dădea să iasă, iar printre picioarele lui un motan vărgat se strecură afară, cu un șoarece în dinți. Tânărul și polițistul se ciocniră piept în piept. După ce se scuzară deodată, musafirul spuse cine e și ce vrea, iar domnișorul făcu rapid cale-ntoarsă. Avea un mers foarte ciudat. În salon mirosea a cahle-ncinse, de la sobele înalte până aproape de tavan. Costache îl privi pe tânăr cu interes profesional, era un om care nu putea sta o clipă liniștit, semăna cu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
curte, la intrarea din stradă, imediat după gangul ce se deschidea noului venit după ce închidea portița în zid, imensă, dotată cu clopoțel, lângă un rond de flori în formă de inimioară, cultivat cu multă gura-leului, cu chișosoni - papuco, adică cu domnișori turcoaz, bej, roz, mov și bordo. Încă de pe vremea aceea, când ai mei se vedeau obligați să meargă la vreo nuntă într-o altă localitate, mă lăsau în grija mătușii. Atunci, adică aici în fotografia de pe radio, Karin-tante era deja
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
când prietenii au terminat de chicotit. Pascal se bucură. Pictorul rămâne indescifrabil. Profesoara scotocește în buzunarul vast al paltonului său vișiniu și pune pe masă, lângă tava cu pahare, un pachet de cărți de joc. Figurile reprezintă domni, doamne și domnișori din istoria României: cei patru regi sunt Mihai Viteazul (pică), Ștefan cel Mare (caro), Vlad Țepeș (cupă) și Iancu de Hunedoara (treflă). Aurora așează cărțile în formă de cruce și începe să le scoată în centru în grupuri de câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
intensitate a vocii și interesului se auziră clar și distinct cele două explozii ale unei grenade de dublu impact pe gulerul ușii spulberate. Un nou eveniment de pagina întâia își anunța debutul. BINGO NAȚIONAL Lele,tanti, dom` le,doamnă Domnișoară, domnișor, Ia cartonul cu bingote Pentru țară și popor. Vilă, casă și mașină Miliarde câte-or fi Toate-ți stau să te lovească De norocu te-o izbi! Personaje: Un U Un alt U U Ai luat cartoane la Bingo? UU
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
ceva, ne dai? Nici nu se pune problema, domnule. Nu Înainte să fiu gata ca să mă apuc. Ați putea bea ceva? Întrebă George. — Nu, domnule. — Uitați aici, spuse și scoase din buzunar o sticlă de jumătate. O atenție din partea tatălui domnișorului. — Da’ chiar că-i un om atent, spuse bucătarul după ce-și șterse buzele. — Tatăl tînĂrului domnișor este campion mondial. — La ce? — La băut. Este foarte drăguț din partea lui. Cum ai mîncat aseară? — Am mîncat cu echipa aia de gălbejiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Ați putea bea ceva? Întrebă George. — Nu, domnule. — Uitați aici, spuse și scoase din buzunar o sticlă de jumătate. O atenție din partea tatălui domnișorului. — Da’ chiar că-i un om atent, spuse bucătarul după ce-și șterse buzele. — Tatăl tînĂrului domnișor este campion mondial. — La ce? — La băut. Este foarte drăguț din partea lui. Cum ai mîncat aseară? — Am mîncat cu echipa aia de gălbejiți. — SÎnt Încă toți? — Da, din Chicago pînĂ În Detroit. Mai nou le zicem Eschimoșii Albi. — Ei, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Basarabiei a ieșit ca păduchii în frunte, să se vadă că pleava rusofilă n-a dispărut. Și vor să răsucească iar destinele Basarabiei spre Răsăritul cel hrăpăreț de pământuri străine. Pleava se crede bob și vrea să dea rod. În „Domnișorii”, conchide că: „Astăzi... se ridică dintre noi câte un îndrăzneț și... se năpustește împotriva scaunului domnesc al poeziei românești, vrând să-l lase fără stăpân. Câinii latră, iar Domnul (Eminescu) stă în scaunul său dobândit prin iubire, prin trudă și
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
abținîndu-se permanent de a scrie. Altminteri însă, Herdelea era singurul tovarăș redacțional al lui Roșu, care îi spunea deseori: ― Să știi, puiule, că tu ai să ajungi! Ascultă-mă pe mine ce-ți vorbesc, că eu nu vorbesc fleacuri ca domnișorii ăștia care vin cu pălăria-n cap, se grozăvesc, mint și nu-s capabili să scrie un rând cumsecade. Ai să ajungi, băiete, pentru că îți place munca și nu te codești! Să știi!... Ai și talent, ești și sârguitor, tocmai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
vrea să-și amintească decât lucrurile de care n-are nevoie să roșească. O fi o prostie acest fel de a privi viața, dar el... În zadar, tanti Mariuca nu se potoli până ce nu-i zugrăvi și pe ceilalți patru domnișori care s-au bucurat de grațiile Nadinei. Ș-apoi, în fiece zi revenea cu cîte-un amănunt, cu câte o știre nouă, primită caldă de la vreo prietenă binevoitoare, încît Grigore începu să se ferească a da ochii cu ea și-l
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să cumpere moșia Nadinei, să facă concurență altora?... Buba e alta, dragii mei, orice mi-ați spune. Buba e slăbiciunea guvernului, care tolerează demagogia tuturor neisprăviților erijați în apărătorii țărănimii. Ia să-i apuce nițel de guler guvernul pe toți domnișorii cuprinși de dragoste subită și suspectă pentru bieții țărani și să umple temnițele cu dânșii, să vezi cum va dispare imediat toată agitația țăranilor. ― Evident că opoziția profită de neputința guvernului, pe care-l preocupă micile și eternele disensiuni personale
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
am mai făcut-o de-o viață. Cu atît mai explicabilă emoția-mi, cu cît e vorba de o... domnișoară. (Că această domnișoară Gabriela Șerban spre deosebire de-a lui Mihai Ursachi, de-o feminitate indubitabilă pare mai degrabă un... domnișor, să iau lucrurile ca atare, nefiind eu prea habotnic în privința permutării la modă a sexelor.) Iată așadar scrisoarea (scrisă nu la biroul pentru corespondență, ci pe patul freudian-proustian-procustian al atelierului din Armeană, nu cu toc, nu cu pană, ci cu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
dar și de sfătosul Batiz, care suferă și el de păcatul înfumurării, dar manifestat în cu totul alt chip); despre umorul sănătos, uneori chiar mai brutal, cum e firesc să se întâlnească la sătenii din Borcut, care nu-s niște domnișori pomădați și spilcuiți (în privința redării vorbirii nesclivisite traducerea a fost credincioasă originalului, după cum se poate constata și din fragmentul de dialog citat mai sus). Toate aceste însemnate calități - ca și altele, multe, nemaipomenite aici - își au izvorul în faptul că
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
mustind de frumusețe. Câmpii de aur legănate-n soare Noi mări albastre, fluvii călătoare Și peste tot, pe tot cuprinsul firii, Măreața dictatură-a fericirii...! Da, cifrele ne spun că, negreșit, Tot ce visăm va fi îndeplinit! Mă rog, nedemnii domnișori, chiaburii, Cu limba facă-și cruce-n cerul gurii Noi n-am ales tânjeala somnoroasă Ci aspra veghe-a luptelor de clasă. Noi n-am votat... și-atât. Noi am jurat Dușmanul să-l lovim neîmpăcat, Să ne-avântăm, coloană
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]