1,794 matches
-
din mine duioșia, De sferele albastre Să-mi șterg privirea udă. Sunt nemișcate gândurile mele... Clipa parc-a-nțepenit! Aș vrea să se oprească vremea -Acum,- pe nucul ruginit... Ce moale lumină pe palmele lui cade! Dar sunete moi pică... se domolesc domol!? Umbre prelungite dansează și tremură pe poale! Dar frunzele se culcă...nucul rămâne gol!? Înatntează gândul uitat într-o-ntrebare Ș-aprinde ruga-n clipa cu irizații line... În urmă-și crește un cristal de sare, -Dorul-, în ochii blânzi
ARMONIE de LIA RUSE în ediţia nr. 1389 din 20 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349827_a_351156]
-
Iubire, Sufletul mi-e plin de tine! Tu ești vraja ce mă-ncântă Și de drag, La piept aș strânge Universul. Diafana Primăvară Se revarsă tumultuoasă Și din zori îndepărtate Se- apropie în stol Zglobii, gălăgioși cocorii Iar Glavaciocul susură domol. Crește iarba, covor moale, Roua cade pe ogoare Sună codru-n așteptare, Primăvara-i pe cărare Înflorind florile-n cale Și zefirul, boare lină, Ne răsfață în grădină, Iar copacii din livadă Straie verzi îmbracă-n grabă, Ca stropiți cu
SOSIT-A DULCEA PRIMĂVARĂ LA PURANI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1179 din 24 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349994_a_351323]
-
și, cine știe, s-ar putea ca într-o zi să se întoarcă la mine și să-mi umple locurile goale cu bucăți din inimile lor. Înțelegi acum dragul meu care este adevărata frumusețe a inimii!, a încheiat cu glas domol și zâmbet cald bătrânelul. Tânărul a rămas tăcut, deoparte, cu obrazul scăldat în lacrimi. S-a apropiat apoi timid de bătrânel, a rupt o bucată din inima lui perfectă și i-a intins-o cu mâini tremurânde. Bătrânul i-a
POVESTEA INIMII de IONEL CADAR în ediţia nr. 630 din 21 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344483_a_345812]
-
inima în dinți și merg totuși mai departe, descoperă un loc minunat, liniștit, sobru prin înălțimea, duritatea și strălucirea stâncii și în același timp prietenos prin calmul panoramei care ți se deschide larg în față: stațiunea Sinaia ghemuită la poalele domoale și împădurite ale munților Baiului. Aș vrea să-i întreb ceva pe sinăieni: „De când nu ați mai fost la Stânca Sfânta Ana? Câți dintre copii sau nepoții dumneavoastră au auzit de ea sau când a avut loc ultima excursie cu
BELVEDERILE DIN SINAIA (1) – STÂNCA SFÂNTA ANA de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344502_a_345831]
-
răsare, Aici sosește mai târziu amurgul Și își strunește cu mândrie murgul Oricare „jun” pe drum de sărbătoare. Un Mureșan sunat-a „Deșteptarea”, Iar Pann face tiparniță și școală, „Balada Lunii” tot colindă zarea, Iar vremea ce se scurge-așa domoală Înalță mărturii netrecătoare - Chiar o Biserică turnată-n smoală. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Plai / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 314, Anul I, 10 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Nicolae Podișor : Toate Drepturile Rezervate
PLAI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348179_a_349508]
-
înfig bisturiul uitării în tine, te mângâie, alină, apoi lovesc lăcașul inimii pentru a păstra semnalul pe un ecran ciudat, care nu înregistrează nicicând durerea tainică a ființei. Și atunci ajungi să te privești până în străfundul ființei tale, să cauți domoala curgere a firescului, domoala curgere a gândului ce mai poate întrupa mănăstirea bucuriei tainice. Ajungi să o vezi, lași la o parte romantismul, plânsul copilăresc, reînveți să râzi de tine cu bunătate aspră și reîntorci clepsidra, în încercarea inversării curgerii
PARANTEZĂ PLINĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1114 din 18 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347519_a_348848]
-
tine, te mângâie, alină, apoi lovesc lăcașul inimii pentru a păstra semnalul pe un ecran ciudat, care nu înregistrează nicicând durerea tainică a ființei. Și atunci ajungi să te privești până în străfundul ființei tale, să cauți domoala curgere a firescului, domoala curgere a gândului ce mai poate întrupa mănăstirea bucuriei tainice. Ajungi să o vezi, lași la o parte romantismul, plânsul copilăresc, reînveți să râzi de tine cu bunătate aspră și reîntorci clepsidra, în încercarea inversării curgerii unui nisip prea ud
PARANTEZĂ PLINĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1114 din 18 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347519_a_348848]
-
farmec și vigilență, la respectarea programului de colectare a donațiilor în schimbul tăcerii. Desigur, Verginica nu era o excepție în zonă, am putea spune chiar că era regula, dar trebuie să fim foarte atenți la accent. În această zonă cu relief domol și oameni normali, mulțimea copiilor era un prilej de mândrie pentru ambele sexe și doar lumea numită civilizată privea fenomenul ca aparținând exclusiv regiunilor subdezvoltate, numite eufemistic: defavorizate. Acest tip de gândire avea însă prevalență în raport cu statistica oficială, care publica
VERGINICA, PIVOTUL DEMOGRAFIEI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1275 din 28 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347473_a_348802]
-
vii, Scoli prelații, scoli credința, Scoli copiilor copiii, Scoli bunicilor putința, Scoli ce nici nu se mai scoală, Scoli idei, scoli istețimea, Scoli oricare socoteală, Scoli adulții și puștimea... Scoli bărbații la răscoală, Scoli femeile la veghe, Scoli năvalnic, scoli domoală, Scoli de-antregul ce întreg e... Scoli din boală, bagi în boală, Scoli trândavii fără vlagă, Scoli din somn și sforăială, Scoli și firea cea mai bleagă Scoli cu scop sau amăgeală, Scoli aiurea, scoli anume, Scoli că vrei sau din
SCOLI ŞI MORŢII... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1091 din 26 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347606_a_348935]
-
tine, Păpădie! Păpădie: Mai bine așa, Piatră, mult mai bine, decât să alunec și să mă fac bucăți. Sfinx: E așa de plăcut să simți nepătrunsul în aerul rece al văzduhului. Păpădie: Tu ești puternic, Sfinx! Eu sunt asemeni apei domoale care se ferește să-și sape drumul prin păduri întunecoase și văi adânci. Sfinx: Într-o zi vântul de câmpie îți va răpi și ție coroana. În acel moment vei plânge după clipa înălțimii ce ai refuzat să o guști
LUMINA UITATĂ DIN STÂNCĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1833 din 07 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350035_a_351364]
-
de lemn după ce era pus la sărat, apoi dat cu boia și usturoi. Ce ciudă aveam întotdeauna fiindcă nu puteam să mă satur pe deplin din niciun fel de mâncare, căci trebuia să las loc și celorlalte bunătăți. Dar căldura domoală din casă dată de focul scânteind printre lemnele duduind în sobă! Dar traista cu bobârnaci...o mai simt parcă și acum legată de gât! Simt parcă gerul lipindu-mi nările și lupta cu nămeții colindând din casă în casă...și
ÎNTRE DOUĂ LUMI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350127_a_351456]
-
-și putea înțelege fata, fapt care o nemulțumea. Cum telefonul zbârnâia neobosit, dar pentru fată el nici nu exista, mama puse mâna pe receptor resemnată: - Alo! Răspunse ea, indispusă. - Sărut-mâna. Mă scuzați doamnă, Alma este acasă? Se auzi un glas domol de băiat. - Bună-ziua. Cine să-i spun că o caută? În acest moment nu poate veni la telefon. - Sunt Alex. Poate mă sună ea, când apare... Femeia încuviință și receptorul fu înfipt cu zgomot în furcă. "Ce fată am și
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361907_a_363236]
-
Acasa > Stihuri > Tonalitati > CURGÂND PRINTRE MALURI Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 482 din 26 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului CURGÂND PRINTRE MALURI Semi glossă Curgând printre maluri domoale, Râul își duce apele vijelios, Așa au trecut privirile tale, Ca o boare de vânt furtunos! Da, orice clipă trece vrăjită, Se duce cu gândurile sale, Nu se oprește pe vreo orbită, Curgând printre maluri domoale. Totul trece alura nu
CURGÂND PRINTRE MALURI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 482 din 26 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362049_a_363378]
-
glossă Curgând printre maluri domoale, Râul își duce apele vijelios, Așa au trecut privirile tale, Ca o boare de vânt furtunos! Da, orice clipă trece vrăjită, Se duce cu gândurile sale, Nu se oprește pe vreo orbită, Curgând printre maluri domoale. Totul trece alura nu-și schimbă, Uneori rămâne ceva misterios, Când mintea gândurile-și plimbă, Râul își duce apele vijelios. Dar a rămas o clipă-n contemplare, Iar vântul pornește din nou în rafale, Ca o răbufnire din liniști abisale
CURGÂND PRINTRE MALURI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 482 din 26 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362049_a_363378]
-
acces, ci doar cei aleși. Să deschidem, așadar, poarta Raiului poeticesc, unde trăiesc laolaltă, în iarba înaltă până la inimă, cuvintele îmbrățișându-se și mângâindu-se unul pe celălalt, cele blânde și cele arzătoare pe rugul tăcerii, cuvintele patimă și cuvintele domoale, provocatoare, pudice dar și cele patetice, sfâșietoare. Poetul ne avertizează încă de la început că vom străbate „un drum de izvoare ascunse”, în care vom întâlni suflete expirate, prin galaxii „urmând un drum fără întoarcere / de izvoare ascunse” (un drum de
PETRE RĂU, EDEN ÎN CĂDERE, INFORAPART, 2012, (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365767_a_367096]
-
-se ca un vulcan. - Ce să fac, ce ne facem dacă... cum mă voi descurca? O strânse cu putere la pieptul lui. Nu mai știa de cât timp stă așa, ațipise, liniștea degajată de respirația lui o cuprinse, mâna lui domoală se juca cu buclele ei, ochii lui senini ca cerul după furtună o mângâiau gingaș. Îl privi. Nimic din starea interioară de mai devreme nu mai rămase. Era liniștită, doar gândurile i se perindau cu viteza fulgerului. „Este el, este
CE SUNTEM? de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1258 din 11 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365862_a_367191]
-
mie, se încearcă în secolul XXI să ni se îndrume pașii spre Dumnezeu. Apoi, parcă prea repede venise dezlegarea ghicitorii pusă de mine însumi, mult prea previzibile întâmplările celor treizeci și trei de zile de fericire. Privirea senină și blajină împreună cu glasul domol al oaspetelui meu, total necunoscut, mi-au abătut rapid însă gândurile. Am lăsat „evenimentele să se întâmple în voia lor” și bine am făcut. Cele două ore, cred, în care nu mai știu despre ce am vorbit, dar au fost
TREIZECI ȘI TREI DE ZILE DE FERICIRE AUTOR ION DUMITRAȘCU, SAU CALEA SPRE UN PRIETEN de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1812 din 17 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365885_a_367214]
-
gospodărie, să taie lemne și să aducă apă în casă de la un izvor din apropiere, care nu îngheța nici iarna, pe gerurile cele mai năprasnice Ținutul este lipsit în totalitate de munți, și doar, ici-colo, mai răsare câte un deal domol, acoperit de păduri. În vârful dealurilor sunt stâne de vite și de oi. Gospodăria lui Artemie Stepanovic avea de toate, încât să trăiască în tihnă și binecuvântare dată de Sus. Doar că, Artemie mai avea o plăcere de care nu
CĂRAREA SALVATOARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365908_a_367237]
-
de cucurăgit?” „Ce tăt zâși, tu, cucoș fără grindă?” Îl luă moldoveanul la rost. „Iaca, d-aia n-o cloși găina în tindă, Că faci tu pă sântu în post!” „No, cum văz, îi bai astăzi la noi!” Începu ardeleanul, domol. „Io zâc s-o punem de-o pace, nu d-un război, Că-s dăstui să-mproște noroi. Bătrâna doamnă îi privi rând pe rând. Și apele-n râuri tăcură preț de un ceas! „Voi sunteți un sânge, un suflet, un
VERSURI (4) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365988_a_367317]
-
las! Nu vedeți că am nevoie de voi la hotar Să păziți fiece slovă, fiece cânt? De dați cu piciorul la ce primirăți în dar, Veți fi umiliți de întregul pământ. Ce-mi pasă mie că ești ardelean Cu vorba domoală ca un râu în câmpie! La ce-ți servește că unii te cheamă oltean, Dacă vorbiți ca o slugă la sapă de vie? Ori crezi tu, moldovene, că ești mai cu moț, Doar pentru ca auziși de Eminescu mai ieri? Opriți
VERSURI (4) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365988_a_367317]
-
Ion C. Duță se dovedește a fi un creator liric autentic, revărsând în versuri de o simplitate cuceritoare, străbătute de adâncul filon sentimental propriu, poezii ce-și cer dreptul la numărarea în rândul creațiilor predestinate (în)veșnicirii. Ritmul alternativ, uneori domol, alteori furtunos, empatia specială cu lectorul său, doza pronunțată de nostalgie, dar și subtilitatea umorului din unele versuri ale sale, toate acestea constituie armele unei prize de necontestat la public. Poetul novăcean adună, între paginile cărților sale, simțirea acută sau
NOI APARIŢII LITERARE LA EDITURA ARMONII CULTURALE – 9 IUNIE 2014 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365464_a_366793]
-
carte pe care Olguța îl imprimase cititorilor ei. Olguța Popescu va rămâne în memoria noastră ca femeia care ne-a luminat viața și activitatea cu chipul său blând, cu ochii ei azurii în care se oglindea tot cerul, cu vorba domoală, sinceră, curată, ziditoare și cu exemplul său personal de muncitoare până la epuizare pe câmpia literelor românești. A plecat dintre noi cât se poate de discret, așa cum trăise în ultimii ani de viață, cu amintirile sale, cu cărțile și cu dorul
OLGUŢA POPESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 990 din 16 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365048_a_366377]
-
primele două domicilii pietrene de la etajul VI și VIII ale primei lame din cartier. Cu patru scări. Recent colorizată și umanizată. Calc aleiile, pline de cireșe uscate, pe care păsările le tratau cu indiferență. Câte amintiri! Ce știu ele? Tai, domol, ușor toropit, cartierul și țârrrr... suport consecințele. Spălat, curățat, dat în clocot și pus la congelator. În punguțe. Hribii. Pentru curajul meu, în achiziții bio fortuite, sunt răsplătit regește de bunii mei prieteni, la care am adăstat, cu două borcane
TABLETA DE WEEKEND (41): SALUTĂRI DIN PIATRA-NEAMŢ de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365151_a_366480]
-
-o prin surprindere: - Sărut mâna doamnă. Sunt noul dumneavoastră elev. Am rămas repetent. De fapt nu sunt de repetenție. Voi fi cel mai bun elev al dumneavoastră în toate privințele. Cum de înșira vorbele astea, fără suflare, împotriva firii lui domoale, ce-i venise așa dintr-o dată să iasă în față, era greu de înțeles. A realizat nefirescul situației abia când a terminat cele spuse. Își dorea să fie cel mai bun, dar în acest sens, o agresivitate de neînchipuit îi
VIII. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365165_a_366494]
-
cunoscut doi falnici frați a căror diferență de vârstă era ceva mai mare. O mică diferență de vârstă pentru familia lor. Circa un miliard de ani. Tinerelul masiv Retezat care înțeapă cerul cu înălțimile sale, mână-n mână cu Parâng, domolul senior care, trecând prin multe în viață, și-a domolit asprimile transformate în imense pășuni alpine. Între ei învolburatul Jiu care și-a tăiat cheile lăsând spre sud o poieniță pe care minierii cărbunari și-au înălțat falnicul municipiu Petroșani
DOI FRAȚI de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365227_a_366556]