1,226 matches
-
și-a întregii naturi ce va (re)învia aducând primăvara? Și mie și tuturor le va (re)veni rândul să plece si-atunci te vei întoarce triumfător, fiecare cu timpul lor! Auzindu-l pe ghiocel tristețea îl năpădii pe ger domolindu-l nițel și-atunci vreo două-trei raze de soare au profitat de acel moment au străpuns cerul și-au netezit aerul strigând primăverii: hai, vino și tu cu noi, că-n sfârșit, gerul capitulează! Referință Bibliografică: Capitulare / Mihaela Moșneanu : Confluențe
CAPITULARE de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340081_a_341410]
-
bate joc de Sara, să știi că eu bag cuțitu-n el!, s-a înfuriat Costinel, tot învârtindu-se agitat în jurul lui Gelu. - Nu cred asta, dar chiar de-ar fi așa, să nu faci prostia asta! a încercat să-l domolească Gelu, proaspăt eliberat din armată. - Hai să-i căutăm! a tresărit Costinel. - Unde? - Întâi la gazda lui, dup-aia la ea acasă, că nea Tudor și tușa Mitrana sunt la bairam. Au plecat înfuriați, trecând pe lângă mulțimea strânsă în jurul lui
Inaugurarea. Roman, de Ion R. Popa. Fragment () [Corola-blog/BlogPost/339344_a_340673]
-
de aceea „corect în viață este să nu înșeli pe nimeni”, b) că „Dumnezeu le iartă pe toate... Și poate e păcat și să n-aibă ce să-ți ierte” și c) că femeia dacă „ai cuvinte, la iuțeală o domolești! N-ai cuvinte, mai bine stai dracu în banca ta, că, degeaba, doar te faci de râs”. Pe drum, Paul Zărnescu reflectă la slujbă, la faptul că are de săvârșit o înmormântare. Constată că este neputincios și învins. Se știe
Jean Băileşteanu: Un istorisitor reflexiv, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339537_a_340866]
-
Am dorit să accentuez sau să atrag atenția asupra unor evenimente reale din viața mea și să înlătur o posibilă repetare a experiențelor nefaste. Meseria scrisului, ca atare, m-a ținut într-o dilemă existențială. Cuvintele lui Eminescu mi-au domolit entuziasmul: „Scriu, scriu de meserie, scrie-mi-ar numele ... să-mi scrie!” M-am apropiat de scris cu precauție și cu teamă. Într-o perioadă, asupra căreia nu vreau să mă opresc acum, am fost, chiar, „ajutat” să stau departe
I REMEMBER ... de ION CATRINA în ediţia nr. 584 din 06 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340877_a_342206]
-
viața pe Sferele Proteilor din oglinda galactică Le-am pipăit cu ochii fețele și învelișul sufletelor Ei purtau în palme oul luminii, iar eu, doar fulgerele renașterii cuvintelor LACRIMA CUNOAȘTERII De la nașterea sunetului se vede pe sine raza lacrimei cunoașterii domolind furtuna sufletelor; de la chemarea zărilor din farmecul creației mîngâiate de aprinderea cuvintelor zburătoare în spații; de la zumzetul nemărginirii elementelor... UN ALT OCHI După toate tresăririle vieții îmi înstrăinez durerea din flacăra văzutului; și fac din mine un alt ochi ceresc
NICOLAE NEGULESCU de NICOLAE NEGULESCU în ediţia nr. 692 din 22 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341527_a_342856]
-
o iubea nebunește și care îi dăruise deja două fiice, Ana și Maria, și doi fii, Dmitri și Ivan, țarul pare, pe drept cuvânt, monarhul ideal pentru poporul rus. Se zice, Anastasia avea o influență benefică asupra lui, reușind să domolească apetitul lui pentru distracții grobiene, beții, sporturi sălbatice și zgomotoase, demonstrații de forță. Dar a urmat funestul an 1553, an în care e lovit de-o boală misterioasă - delirează și are momente în care își pierde cunoștința. Istoria cu Ivan
RELIGIA DRAGOSTEI. (3) de DUMITRU MIRCEA în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342045_a_343374]
-
calcule de făcut. - Păi, d’aia ne tot ciocnim ca chiorii în spațiu și strângem praf de stele fără noimă - pentru că nu gândești...O să ajungem cu toții într-o Gaură Neagră unde și Timpul e sfărâmat - se zbârli Vornicul Asteroid. - Liniște! - domoli spiritele Meteor-împărat. V-am ascultat părerile și am dovada sigură că nu mai sunt gânduri - pentru că nu gândiți. De aceea, când am simțit că mă părăsesc gândurile am cerut să se scrie o poruncă. Citește porunca Cronicare Atom! - Prea bine
POVESTEA GÂNDULUI FERMECAT de LICĂ BARBU în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342098_a_343427]
-
-mi fac pedeapsa mai ușoară, scriam o dată textul punitiv, după care puneam ghilimele până în josul paginii. În recreații eram gălăgioși, când se suna de ieșire, se declanșa aproape instantaneu un vacarm ca la năvălirea popoarelor migratoare și care nu se domolea până când ultimii mohicani nu ajungeau în curtea școlii. Într-una din zile la nu știu ce ciondăneală, unul din copii, al lui Petre Ciocea a luat o piatră și mi-a dat cu ea în cap. Țin minte că s-a mișcat
CASETA CU AMINTIRI I de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341777_a_343106]
-
de la Straja”. Sute de curioși veneau aici să vadă ciudățenia și nici unul nu putea să priceapă cum a apărut crucea aia acolo. Până într-o zi, când un turist german a scăpat becul din mână și toată vâlva s-a domolit. Dar după fix 40 de zile, în aceeași odaie a apărut un bec identic. Aceeași cruce, aceeași lumină, aceleași culori. Era acum limpede pentru toată lumea că grozăvia asta nu mai era deloc ceva întâmplător. În același timp, tot mai mulți
OMUL SI PRIETENUL MEU EMIL PARAU de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341876_a_343205]
-
de raționali? De ce nu ascultăm îndemnul interior atunci când luăm decizii? Așa e și cu dragostea! O simțim, o experimentăm ca fluid ce ne străbate corpul fizic și ne electrizează anumite sinapse nervoase (acei fluturi din piept), apoi încercăm să o domolim, să o anihilăm, prin gândurile rațiunii! Cine spune ce este drept și ce nu? Cine decide ce trebuie să simțim? Nimeni! Nu avem decât poteca pe care am pornit și care duce spre același focar al hiperbolei. Înțelegerea lucrurilor simple
GÂNDURI DE SEARĂ... de MIRELA STANCU în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341967_a_343296]
-
mare năduf să se strecoare după ce a fluturat de câteva ori peste ei primejdia repatrierii”. (pag. 115) Urmând firul vieții autorului, aflăm că dupa 17 ani, a reușit să ajungă acasă în Basarabia, în Cotiugenii Mari, în vizită ca să-și domolească setea năpraznică a dorului de locurile știute și mai ales de cei dragi din familie rămași în bătaia focului. Aici constată cu tristețe schimbările aduse de "politica țaristă de asimilare și deznaționalizare, masiva dizlocare demografică voluntară prin plecarea în Romania
VASILE GUJA – UN AUTOR IEŞIT DIN COMUN de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340594_a_341923]
-
cine să audă, căruța lui Tache era deja departe, doar praful se ridica spre vârful salcâmilor, să se uite dincolo de sat, spre zarea largă, doar-doar s-o vedea vreun nor cu burta doldora de ploaie... Jarul zburător s-a mai domolit, se apropie de locul unde îmi imaginez că este capul tatei, un cap cu părul creț, sur, cu o frunte bombată și cu riduri adânci, semn că tata râdea cu toată fața, ridurile erau arse de soare dar despărțite de
NEA TACHE de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341112_a_342441]
-
și medievistică). Nu mă pot abține să nu remarc că acest împrumut poate fi folosit și pe post de scuză pentru tratamentul brutal al femeilor, care merge - pentru gustul meu - mult prea departe, dar, desigur, producătorii au promis să-l domolească. În consecință, mă aștept la un masacru compensatoriu (dragonii ăia mai au de lucru, deocamdată au fost decenți de-a dreptul) în noul sezon. Plus că urmează prima înviere într-un serial care se lăuda că nu se pretează la
Top 5 seriale în 2015 () [Corola-blog/BlogPost/337892_a_339221]
-
prin venerația impusă de autoritatea școlii, de ce n-am aduce punctul focal al atenției colective către o lume pe care părinții noștri au trăit-o și ale cărei „produse” suntem toți azi oricum, volens-nolens?! De atunci, entuziasmul mi s-a domolit binișor. Într-una dintre zilele trecute, la un training de abilități emoționale în vânzări, le vorbeam cursanților despre bias-urile iraționale ale oamenilor, aceste iluzii cognitive definitive și iremediabile care ne urmăresc oriunde și oricând. Una dintre aceste erori de fabricație
„Și eu am trăit în comunism”. Cel mai mare noroc al vieții mele e că am primit în dar, nemeritat, libertatea () [Corola-blog/BlogPost/337948_a_339277]
-
de vișine și înghețată de vanilie. Comanda a venit în aproximativ 30 de minute. Am tăiat carnea și am descoperit culoarea rozalie perfectă, iar vita suculentă era parfumată cu boabe de piper negru. Gustul ușor sărat al sosului gorgonzola era domolit de cel dulceag al gratinului de cartofi cu broccoli. Combinația de gusturi a fost bine aleasă de bucătar, iar carnea corect gătită. O farfurie de nota 10! Cina a fost desăvârșită însă de desert, și nu o spun pentru că sunt
Mușchi de vită cu sos gorgonzola [Corola-blog/BlogPost/100684_a_101976]
-
ai sărutat. Era cald și era vară și ieșeam în parc spre seară, ne plimbam înlănțuiți, uneori chiar fericiți. Depănam din amintiri petrecutele iubiri, și din nou în toamna vieții, trăiam anii tinereții. Pepeni roșii, dulci și reci, încercau să domolească setea ce ne chinuia, flacăra care ardea. Pe cearșafuri răcoroase ne iubeam în noapte, arzând vechile amintiri și uitând de toate. Dar n-a fost să fie așa, totul s-a sfârșit și o lungă vreme, nici n-am mai
POEZIA DRAGOSTEI de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 131 din 11 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344277_a_345606]
-
mare greutate îl băgăm înăuntru, acum participăm și eu la „recuperarea” accidentatului. Ceilalți doi sar cu gura pe mine, mă temeam să nu dea alarmă să vină toată „rromimea” să mă linșeze... Așadar căutăm să fac ce-oi putea să domolesc țiganii. Accidentatul, cum s-a lățit pe podeaua mini-buzului, a căzut într-un somn adânc și eu mă temeam că a mierlit-o. - Ce făcuși, nenorocitule, îl omorâși pe Pândele, și al mai tanar era gata-gata să mă ia la
ACCIDENT DE CIRCULAŢIE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 139 din 19 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344312_a_345641]
-
agonice. Ziceam, la începutul acestei recenzii-eseu, că A treia forță: România profundă, amintește tulburător de Omul recent. Din diverse motive de ordin personal, am citit această din urmă lucrare „la spartul târgului”, când valurile pe care le-a suscitat se domoliseră. Horia Roman Patapievici era deja instituționalizat și cuminte ca un berbec jugănit, nimic din violența răzvrătitului nu mai apărea în persoana lui publică. În Discernământul modernizării aveam ulterior să asist la echilibristica puerilă a celui care jinduiește să păstreze varza
A TREIA FORŢĂ – ROMÂNIA PROFUNDĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 148 din 28 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344346_a_345675]
-
aici, în fapt de seară, Vrea să fie... omenit. Cu Ediția de seară Apare pe scări un țânc; E târziu și... este toamnă; Dar mai toți fiind aburiți Din chimir scot doi arginți Și... citesc, să nu adoarmă. I-a domolit băutura Mai aoleu decât munca - Răsplata plăcerii lor! Sărbătoare-i La terasă Cu licoare tămâioasă De Cârstovul viilor. ION I. PĂRĂIANU Referință Bibliografică: Cârstovul viilor / Ion I. Părăianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1799, Anul V, 04 decembrie 2015
CÂRSTOVUL VIILOR de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1799 din 04 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343031_a_344360]
-
moșia Iliești, unde trăia boierul Tincu, fiul unui spătar din timpul domniei lui Ieremia Movilă. Prin analepsă, lectorul află trecutul lui Tincu Rusu, care, stăpânit de patima femeilor, nenorocise multe fecioare și ispitise multe neveste de țărani. Pentru a-și domoli apucăturile, se văzu silit să se însoare cu fata preotului de la Leontinești. Însă la naștere, soția și copilul au murit, iar el căzu în viciul beției. Treptat durerea i se domoli și zidi o nouă biserică pe moșia sa. Deși
FASCINAŢIA UNUI CRONOTOP MEDIEVAL de ELENA NEGOIȚĂ în ediţia nr. 1666 din 24 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343418_a_344747]
-
și ispitise multe neveste de țărani. Pentru a-și domoli apucăturile, se văzu silit să se însoare cu fata preotului de la Leontinești. Însă la naștere, soția și copilul au murit, iar el căzu în viciul beției. Treptat durerea i se domoli și zidi o nouă biserică pe moșia sa. Deși le dăduse în arendă, boierul colinda pământurile zilnic, căutând ceva, dar neștiind ce anume. După doi ani de izolare la Hemeieni, Teofana iese pe câmp, dar calul ia năvală și o
FASCINAŢIA UNUI CRONOTOP MEDIEVAL de ELENA NEGOIȚĂ în ediţia nr. 1666 din 24 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343418_a_344747]
-
întrebare la răscrucea dintre ce a fost și ce-ar fi dacă... Din poemul: Timpul, vântul... " aș cita: "Timpul roade destinul cu un dinte de lapte/ Are forță în clipe. Unul e parcă-s șapte./ Vântu-adulmecă lutul, biciuind niște trupuri/ Domolește privirea. Se topește-n văzduhuri." Tăcerile rotunjite, ce adesea se ascund pentru odihna din zbucium, se retrag în unghiuri interioare, rotunjindu-se mimetic în sfera fără colțuri de odihnă. Căutarea perpetuă a esenței, a miezului lucrurilor, a centrului sentimentelor, astfel încât
ÎNTRE TINE ŞI MINE, EL de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344055_a_345384]
-
1* Și locul nu e întâmplător ales pentru că aici valea era sălbatică, cu versante abrupte și munți prăpăstioși, cu înălțimi de până la 1500m cu forme masive la nord, abia spre sud în vatra de azi a orașului Oltul se mai domolea făcând loc plaiurilor largi. Seamănă izbitor cu locul ales de cei trei confederați Werner Stauffacher, Walter Furst și Arnold Melchtal, Rutli din Elveția, unde s-a semnat prima carta federală prin care jurau să lupte împotriva habsburgilor! Mărturii văzute încă
650 DE ANI PARTEA I-A de DAN ZAMFIRACHE în ediţia nr. 1699 din 26 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343988_a_345317]
-
Dac Publicat în: Ediția nr. 2229 din 06 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Demult uscat, covorul moale, Nu-ți mai foșnește sub picior, Nici ale noastre inimi goale, Când se-mpleteau, oftând ușor. Și parcă focul firii tale S-a domolit de-atâta dor, Când plânge-n jur o tristă vale, Unde-alergam cuprinși de-amor. Străine-mi par toate din casă, Și-nsingurarea m-a-nvelit, Cu multe gânduri, ce mi-apasă, Pe sufletu-mi greu răscolit. La răsărit îți aștept glasul, Să mă
ZILE PLUMBURII de DANIEL DAC în ediţia nr. 2229 din 06 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/344177_a_345506]
-
din 04 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului VÂRTEJ Într-un vârtej de frunze și de vânt Și sub rafalele prelungi de ploaie, Copacii din pădure se îndoaie Și crengile își culcă la pământ. Potecile se-ncurcă în noroaie Și zboru-și domolește din avânt, Iar cântecul își pierde din cuvânt, Când lacrimile toamnei curg șiroaie. Dar noi rămânem drepți în vijelii, Nu ne doboară încă vreo furtună, Chiar dacă nopțile sunt mai pustii Și-n suflet ne tot fulgeră și tună. Când ceasurile
PATRU SONETE de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1799 din 04 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343088_a_344417]