24,150 matches
-
alături /că nu mai poate /a strigat toată noaptea...”, sau a tânărului croat , care (25) ,,...lângă patul meu /cu șine de fier în mâini /și-n picioare...” - fiecare cu suferințele lui și cu poveștile lui de viață - ,,...noaptea nu poate dormi /că vede numai morți cu burțile tăiate /și cu măruntaiele scoase /vai de pielea lui cusută peste tot /vai de săracele-i oase /ne uitam din paturile noastre /pe fereastră spre vârfurile de castani /și-mi povestește de fratele său
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93863_a_95155]
-
căruțe, pe jos, cu trenul, care cum a putut, sașii din nordul Transilvaniei s-au retras înspre vest, până în Austria ori Germania, unde au crezut că sunt la adăpost pentru o vreme. „În noaptea de 25 spre 26 septembrie, am dormit pentru ultima oară în patul din casa părintească”, povestește Johann. „Am avut un vis ciudat, de care mi-am adus aminte mai târziu. Par-că mergeam cu căruța cu boi pe un deal înalt, printre nori. Drapele ungurești fluturau pe străzi
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93823_a_95115]
-
pentru drum”. Cu doar câteva haine și lucrurile puse într-un sac, Johann s-a urcat, împreună cu părinții lui, în trenul refugiaților. Erau câteva mii de oameni înghesuiți în vagoane pentru vite. Au pus pe jos paie, și fiecare a dormit pe sacul cu lucruri luate doar pentru trei săptămâni, cât li s-a spus că vor sta departe de casă. Au lăsat vacile în grajd, oile în curte, păsările în grădină. N-au avut cum să le ia cu ei
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93823_a_95115]
-
s-a spus. Când s-au în-tors, după un an și ceva, le-o părut bine dacă i-o lăsat fostele slugi, care s-au făcut stăpâni în casele lor, să puie un pat în grajd ca să aibă unde să doarmă. Slugi slugilor, asta au ajuns cei care s-au întors imediat după război. Cu portretul soției Dar să revin la drum, care a fost foarte greu. Am mâncat ce ne-am adus cu noi, dar am avut norocul că în
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93823_a_95115]
-
oameni care torturează la comandă?... La comanda cui? Torționarul mic o face la comanda torționarului superior și așa mai departe până la torționarul suprem. Asta-i însă doar o schemă de lucru, dar ei ce fel de oameni sunt? Cum dracu dorm ăștia noaptea? Aș muri de curiozitate să stau de vorbă cu unul din această onorabilă profesie. - Crezi că ar înțelege ce vrei? zâmbi doctorul. Sunt simpli ticăloși gata să facă orice, și-i găsești peste tot în lume. Toți aceștia
Dan Ghițescu – omul care vine din est [Corola-blog/BlogPost/93861_a_95153]
-
acest spectacol complex de muzică și dans, însoțit de o micro-expoziție și de un slide show despre arta actorului modern, Paul Cosma-Cimpoieru explorează experiența unui imigrant român la New York. Actorul descoperă cum este să te trezești în orașul care nu doarme niciodată și face eforturi să se adapteze la acest ritm. Evenimentul se va încheia cu o sesiune de Q&A, în cadrul căreia protagonistul va răspunde întrebărilor publicului. Spectacolul lui Paul Cosma-Cimpoieru beneficiază de toate atuurile unui actor stăpân pe artă
“NYC-MYC From Bucharest to Manhattan”. Teatru/dans cu Paul Cosma-Cimpoieru [Corola-blog/BlogPost/93927_a_95219]
-
efectul scontat, și acum, am căpătat siguranța că memoria delegaților codreni la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia va putea fi cinstită cum se cuvine. Le-am găsit mormintele, datele personale, credenționalele, pozele unora, urmașii. În localitățile în care își dorm somnul de veci s-au constituit echipe care le vor organiza parastase de pomenire , vor depune jerbe de flori pe morminte și le vor evoca personalitatea. A fost un demers destul de dificil, care mi-a solicitat eforturi serioase de documentare
PE URMELE DEZROBITORILOR ŞI ÎNTREGITORILOR DE NEAM ŞI ŢARĂ [Corola-blog/BlogPost/93923_a_95215]
-
haina adevărată a grafiei noastre nu s-a înstrăinat niciodată de fidelii fii ai neamului. Or, asemenea unui astru imposibil de stins de norii întunecați, mereu au existat minți luminate de pulsul propriei origini, minți care nu au lăsat să doarmă conștiința conaționalilor nestricați de urgiile vremilor. Răsfoind imaginar calendarul celor peste șapte decenii de cînd s-a pus graniță pe Prut, la capitolul LIMBA ROMÂNĂ au existat întotdeauna probleme atît pe diagonală, cît și pe verticală. De cele mai multe ori interesul
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93969_a_95261]
-
latine academicianul X, țintindu-mă cu privirea, a rostit următoarea frază: „Noi vom elabora propriile reguli de scriere în grafie latină!”. Și, într-adevăr, oponenții utilizării acelorași norme ortografice și ortoepice în R. Moldova ca și în România nu au dormit: au elaborat... „Ortografia limbii moldovenești” (autor I. P. Ciornîi, Chișinău, Lumina, 1989). Eu însă le-am stricat planurile anticipîndu-i și pentru aceasta am fost „rugat” să-mi caut alt serviciu. Începînd cu anul 1990, i-am avut oaspeți la Chișinău pe
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93969_a_95261]
-
a întâmplat sau cum să explic ce se întâmplă cu mine. Mi-am dat seama ce se întâmplă cam după jumătate de oră. Pur și simplu mă durea sufletul când mă gândeam la viața care îl așteaptă. Mă gândeam că doarme liniștit...dar de fapt priveam mai departe și mă gândeam ,Sfinte Dumnezeule, oare ce îl așteaptă?"' În 1975 a cunoscut-o pe Lady Antonia Fraser, scriitoare de biografii și istoric, cu care s-a căsătorit în 1980, după divorțul de
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
a întâmplat sau cum să explic ce se întâmplă cu mine. Mi-am dat seama ce se întâmplă cam după jumătate de oră. Pur și simplu mă durea sufletul când mă gândeam la viața care îl așteaptă. Mă gândeam că doarme liniștit...dar de fapt priveam mai departe și mă gândeam ,Sfinte Dumnezeule, oare ce îl așteaptă?"' În 1975 a cunoscut-o pe Lady Antonia Fraser, scriitoare de biografii și istoric, cu care s-a căsătorit în 1980, după divorțul de
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
ți scriu că întinderi fără matematice margini sunt singura formă de labirinth în care te pierzi orbit de lumina de la amiaza mare Kha! sunt pasărea Khaya își strigă numele Kha! între amiază și asfințit mereu pasărea Khaya cu ochii deschiși doarme pasărea Khaya în ample navigații, pe mările etherului cu ochii închiși; bea apă multă numai dacă plouă de nouă ori pasărea Khaya dar în zborul extatic una cu cerul pasărea Khaya visează splendoarea de la capătul apei visează furtuna pasărea Khaya
Archange by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/11999_a_13324]
-
Cît se zbate-n vînt lumina Ca o frunză uriașă Nu mai da pe fluturi vina Că-ți scot sînii din cămașă Și ți-i zmulg cu chiu și larme La izvoare-n prund să-i sfarme Unde-un pește-albastru doarme Lîng-o cupă moale-n carne
Un pește-albastru pentru Fascinel by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12063_a_13388]
-
cu urechile mijlocul tău este o tipsie de argint pe care petalele buzelor mele stau cu pleoapele în jos buzele tale sînt ca cilindrul Torei, cu cît le repet mai mult, cu atît ating înțelesul uitînd efortul cuvintelor Unitatea iluziei Dormi atît de frumos încît pleoapele tale nu despart ci unesc realitatea de vis și ființa ta este întreagă în două lumi deodată ești ca un cuvînt care chiar în timp ce e scris își este erată Embrion Inimă, ia-ți femeia și
Inedite by Ion Chichere () [Corola-journal/Imaginative/12064_a_13389]
-
nu mai am de ales (auzi: de ales!...) Totuși Fundenii marcau după operație etapa poeziei mele "moderne" cu "Austru"... "...Doamne, îmi ajunge, îmi prea ajunge! Numai dăruindu-ne somnul și moartea ai fost milostiv cu noi; numai îngăduindu-ne să dormim, în sfârșit să murim..." "Azi 1 dec. 1991 - încep al 58-lea an fără iluzii, fără puterea de a continua, fără speranța de a mai apuca timpuri mai bine, cu țara, cu noi..." " Când bântuie gândul sinuciderii nici dispariția ta
Pagini inedite de jurnal by Florența Albu () [Corola-journal/Imaginative/12241_a_13566]
-
Aburii visului risipindu-se, am putut scrie asta. Risipindu-se din ce în ce, se liniștesc toate, într-o claritate goală, claritatea nelucidă a zilei, și nu-mi mai dau bine seama ce grozav este să știi lucrul acela. Acum dorm parcă, și nu atunci. Care este locul meu, aici? Ce-am venit să fac? Se poate vorbi de-o misiune a fiecăruia dintre noi? într-o imensă prăpastie se prăbușesc oamenii, țările, mulțimile, continentele, planetele, sorii. Totuși, azi dimineață, într-
Scrisoare din Paris uitată în paginile "Vieții Românești" - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/12032_a_13357]
-
în apa călduță din cadă angela îmi împletește codițe mie mi-e dor de zogu al albaniei și am deodată opt ani ușa bucătăriei scîrțîie vica prăjește cartofi pe plita de fontă botul negru ce-i asta? în cîte-o noapte doarme unul în patul meu "lasă-mă'n pace" îmi striga tiberiu cînd avea cinci ani și eu ca melcul îmi înghițeam pe loc cornițele ce noapte groasă ce noapte grea pentru o mamă uitată în stație printre mucuri și bilete
Poezie by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/12207_a_13532]
-
larg intrarea albionului cu havuzuri de ceață și porumbei călători înghițea orice înțelegere pentru pana de curent înainte de lăsarea cortinei începeau marile bătălii ei se tund toți acum pînă și țone e bine că nu mai curăț orezul cîteodată noaptea doarme unul în patul meu "lasă-mă'n pace" îmi striga tiberiu cînd avea cinci ani el seamănă cu tata el seamănă cu un cal împușcat și tot nu-mi vine să cred îți puneam suzete pe degete petrecutele ceasuri cu
Poezie by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/12207_a_13532]
-
mult timp. Și eu nu scriu nimic, sînt iar bolnav (vă promit că n-o să mă mai vait, gata, o trag pe propria mea piele) și citesc mereu 7 poeme și Visele trimise de Marina (sora mea de caritate!). Pisicele dorm interminabil, e-o lene, o tihnă, un godin, o descompunere a tuturor iluziilor mele de adolescent! Simt cum mă pierd, țip către voi, dați-mi cărți, dați-mi dragoste; iar am devenit idiot și patetic. Iar tu scrii ca un
Aici e mult timp, Dimov... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12579_a_13904]
-
începe o nouă eră. Deocamdată căruțul trebuie și el achiziționat de undeva, vom vedea cum și când și mai ales cu câți dolari... Până atunci soția lui M.G. trebuie să fie încontinuu optimistă. Dumneaei trebuie să insufle curaj. Când M.G. doarme, când ațipește, soția se uită pe fereastră și de obicei plânge tăcut, mocnit, indescriptibil. Când dumnealui dă semn că s-a trezit, doamna domniei sale se șterge iute de cele lacrimi și-i sare în ajutor bolnavului giugiulindu-l, alintându-l
Civilii dau buzna la Spitalul Militar by Anatolie Paniș () [Corola-journal/Imaginative/12216_a_13541]
-
bolnavului giugiulindu-l, alintându-l ca pe-un școlar... ...Rezerva "12" are 8 paturi. Toți bolnavii suferă care cum. Un țăran din Mehedinți, un lungan căruia nu-i ajunge patul, dar slăbănog, schelătos, uscat, cu pomeții obrajilor cât merele, când doarme emite niște strigăte cam așa: "uah"! - dar tare, strigat, stil "săriți, arde casa" ca să continue altfel: "ui-boal!" - toate astea întrerupând un sforăit asurzitor. Probabil că alungă graurii ce-au dat năvală printre butucii de vie. Doarme cu gura deschisă. Un
Civilii dau buzna la Spitalul Militar by Anatolie Paniș () [Corola-journal/Imaginative/12216_a_13541]
-
obrajilor cât merele, când doarme emite niște strigăte cam așa: "uah"! - dar tare, strigat, stil "săriți, arde casa" ca să continue altfel: "ui-boal!" - toate astea întrerupând un sforăit asurzitor. Probabil că alungă graurii ce-au dat năvală printre butucii de vie. Doarme cu gura deschisă. Un alt țăran, tot slab, ca muma pădurii, geme încovrigat în pat molfăind ceva între gingii. în celălalt pat, de data asta un intelectual, a fost adus cu piciorul tăiat de la genunchi. Are o soție tare frumoasă
Civilii dau buzna la Spitalul Militar by Anatolie Paniș () [Corola-journal/Imaginative/12216_a_13541]
-
avem lift. El n-o aude. Se pare că iar a ațipit. Doamna se întoarce cu privirea spre fereastră și se pregătește poate de-un alt piculeț de plâns. Fiecare cu ale lui. Doamna, evident nu are pat. Și-atunci doarme în timpul nopților la picioarele soțului. Se încovrigă, colo șa, cum poate și cum se adună, și ațipește chinuit ca vai de lume. E loc destul întrucât picioarele soțului nu mai sunt, și s-a creat un oareșcare spațiu... "Uah"! strigă
Civilii dau buzna la Spitalul Militar by Anatolie Paniș () [Corola-journal/Imaginative/12216_a_13541]
-
și alte ființe asemenea mie, Vârstele au rămas închise în mine Ca semințele adormite într-o păstaie, Prea fericită ca să încerce să spargă sicriul. Zadarnic mă cercetez: Văd o singură ființă Neschimbată de decenii în care numai eu știu că dorm O fetiță, o adolescentă, o femeie... Ascunse una într-alta. Refuzând să rodească. Dulap pictat }ine o coasă în mână Și se apleacă galant înspre frumoasa-i stăpână Cu părul pudrat și înalt. Are chilotul bufant, Tricornul cu pene și
Poezie by Ana Blandiana () [Corola-journal/Imaginative/12556_a_13881]
-
fie insomniac, mai exact să arate ca o făptură de umbră, care nu are niciodată nevoie de somn. Când îl întrebam ce face noaptea, îmi răspundea că are un magnet de vreo trei kilograme, cu care capturează visele celor care dorm, așa încât toată noaptea vizionează ca la cinematograf acele vise și se inspiră pentru poveștile pe care mi le spune peste zi. L-am rugat, prin urmare, să îmi arate magnetul cu pricina: era o potcoavă de cal, pe care chiar
Unchiul meu, Maharajahul by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12286_a_13611]