595 matches
-
aer proaspăt. E o secetă la fel de devastatoare, probabil, ca aceea din 1946, când am mâncat mălai stricat. De câteva zile, s-au năpustit cu furie valuri de caniculă, amestecând parfumul teilor înfloriți (sau amintirea lui) cu mirosul greu de gunoaie dospite la soare. Cerul e ars, acum, ca un crater de vulcan și nu sunt semne de ploaie. Aud sunetele unor clopote. Vin, poate, de la biserica din apropiere sau mai de departe, nu-mi dau seama. Sunt niște sunete uscate, cu
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
aici nu are nimic comun cu sexualitatea, de care a fost legată vreme de secole numai ca să murdărească și una din ultimele șanse ale omului de a reîntâlni pierdutele adieri ale începutului; ar trebui adăugat că pornografia mai sus pomenită dospește în aberațiile bunului-simț comun și, mai ales, în agresivitatea fără precedent a puterilor, dar să lăsăm...) Totuși, câteodată, ca să mă dezgust și mai mult, citeam și ziarele; ocupația aceasta sporadică nu-mi răpea cine știe cât din ceasurile destinate lecturii tomurilor vremii
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
culoarea petrolului, ca de pilot sau motociclist și un sacou sobru, cu cotiere din piele, la jeanși bleumarin și pantofi de sport. Afișa o prudență care o atrăgea și tăceri obosite la fiecare mișcare, dar era convinsă că pe dinăuntru dospea peste flacăra propriei vâlvătăi. Chelnerul le pusese vinul în decantor și lăsase vasul între ei doi, ca pe o broșă bombată și mare, care trimitea irizări de sânge și de fruct terciuit, iar culorile îi treceau lui Omar peste chip
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
scurgea ca o apă care nu ia cu ea și noroiul din albia unui dig, astfel că ar fi putut să o lase mai moale și să nu-și zgândăre nenorocul cu orice preț. Era încă frumoasă și nu se dospise, ca atâtea femei despre care știa că aveau vârsta ei. Iarna, se duceau să schieze la Dizin și Shemshak, iar victoria lor împreună fusese când, în decembrie, pe o pârtie, doi colegi îi spuseseră: „E atrăgătoare prietena ta și vă
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
vorbesc despre această învățătură. Aș spune lucruri interesante despre civilizația noastră care ridică pușca și țintește. Și tot noi vorbim despre milă. Nu vedeam ce făcea Dinu. Eram atent numai la mine. Mă simțeam rău, nu-mi plăcea mirosul noroiului dospit de soare și mai eram și foarte nervos. Zbătîndu-se, cerbii îmi sfredeleau creierii cu mugetele lor. Experiența mea de viață nu era dintre cele mai trandafirii, totuși nu mă pregătise să fiu chiar atât de câinos. Fără Dinu alături, aș
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
vorbesc despre această învățătură. Aș spune lucruri interesante despre civilizația noastră care ridică pușca și țintește. Și tot noi vorbim despre milă. Nu vedeam ce făcea Dinu. Eram atent numai la mine. Mă simțeam rău, nu-mi plăcea mirosul noroiului dospit de soare și mai eram și foarte nervos. Zbătându-se, cerbii îmi sfredeleau creierii cu mugetele lor. Experiența mea de viață nu era dintre cele mai trandafirii, totuși nu mă pregătise să fiu chiar atât de câinos. Fără Dinu alături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
a trecut peste puterea ei de pricepere, caută, oftînd după nimicurile ușor digestibile, să insinueze că literatura ar fi în decadență. (...) Există totuși o literatură decadentă la noi. Ea se îndeletnicește, sub pretext de tradiție, cu exhibarea cotidiană a muzelor dospite de vreme. În locul poeziei lui Eminescu, ni se dă limonadă de clar de lună, în locul unui Odobescu, unui Hajdeu, unui Caragiale, ni se dă... citiți vă rog ce se publică de obicei. Imitația în literatură mai are însă și neajunsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
amestecate cu apă, pot produce același efect. Fie sarea de mare, fie sarea de animale. - Ce este sarea de animale? - E o substanță care nu prea se mai folosește, întrebuințată încă de unii brutari romani pentru a face pâinea să dospească la iuțeală. Se obține din urină de capră, oaie sau vițică. Pentru dospirea pâinii ajunge un vârf de deget. Rotari părea pur și simplu dezgustat. Evreul a continuat: - Dacă împrăștii sare de-asta și aștepți să plouă, ea va usca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
înapoi în lighean, pe care îl pune pe aragaz. Acum așteptăm. — Așteptăm ? Mă holbez la ea. Cum adică așteptăm ? — Așteptăm. Acoperă ligheanul cu un șervet. O jumătate de oră, e destul. Îți fac un ceai. Dar... ce așteptăm ? — Să se dospească drojdia și să-l facă să crească. Îmi surâde. Sub ștergarul ăsta se întâmplă o mică minune. Mă uit la lighean, încercând să-mi închipui un miracol. Dar nu pot. Nu sunt câtuși de puțin calmă și senină. Sunt mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
o zi ciudată, atâta tot, spun, ștergându-mi-le stânjenită. Nu-mi prea stă în fire să mă emoționez atâta la vederea unei... pâini. — Mama zice că ai fost un pic supărată. Ridică din sprânceană. De la prea mult frământat ? — De la dospit. Zâmbesc strâmb. De la așteptat. Niciodată n-am fost bună la așteptat. — Îhâm. Privirea mea îi întâlnește ochii albaștri și gravi. Pentru nimic. Nu știu cum, mă trezesc că mă apropii tot mai tare de el. Vreau să obțin totul acum. — Îhâm. Suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mal lăsat... GRUBI: Țțțț... BRUNO: Dacă vrei să se strângă... scoate... scoate capacul. GRUBI (Extrem de concentrat.): Unde-i? Unde-i? BRUNO: Ia! GRUBI: Uah! BRUNO: Am scăpat-o! N-o vezi? GRUBI: Eu am scăpat-o de ieri și acum dospește înăuntru. BRUNO (Mirat.): Ce zici? GRUBI (Învins.): Da... N-avem noroc. BRUNO (Oarecum învins.): Așa n-are cum. Trebuie să scoatem scara. GRUBI (Speriat.): O să fie urât de tot. Și nici n-o s-o mai putem pune-napoi. BRUNO: O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Sexul era suveran! Nu spusese chiar Dumnezeu : Înmulțiți-vă? Acesta nu luase În calcul plăcerea; omul o descoperise, rafinînd-o pînă la esența ei perversă: alcoolul amorului. Sau parfumul. Sexul pentru procreație nu ar fi fost decît drojdia. Și numai după ce dospea; din drojdie Încă se nășteau copii. Fiii și fiicele lui Thomas nu erau zămisliți din plăcere; acesta le spunea adesea, În gînd, laboranzii mei. Fecundați În eprubetă, plantați În utere secrete, veniți pe lume cu identități false, mințiți prin omisiune
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
ar fi fost reciproc, s-ar fi salvat, poate, amîndoi. Nimic sigur, iubirile uneori ascundeau ceva morbid, omorîseră, la propriu și la figurat, destui. Suferințele amoroase nu puteau fi suportate de oricine. Și nici bucuriile iubirii; mai rău: dragostea trecea, dospind, deseori, ură, mierea ajungea venin; nimic nu era așa cum la Început părea să fie. SÎnt și ceea ce fac alții din mine, intențiile lor bune mă distrug... De parcă Îl vîrÎse cineva cu binișorul ori cu forța În patul primelor prostituate sau
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
să fie! Ce morală, ce echitate, ce drepturi cetățenești? Totul era formal; cum să le spună asta celor ce umpleau amfiteatrul? - veneau, În ultima vreme, să-i audieze cursurile și studenți de la alte facultăți; pierdere de vreme. Sub aparențe onorabile, dospeau fermenții unor vremuri eliberatoare: lumea se pregătea să trăiască potrivit esenței sale, doritoare de plăcere și Îndestulare, agresivă, duplicitară, se vedea limpede că spre așa ceva se Îndrepta, doar dacă butonai telecomanda televizorului ceva mai puțin de un ceas și te
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
era măritată după un brutar. Toată curtea era proprietatea ei, și el se juca cu copiii Agripinei, verii lui, ascunzîndu-se prin unele odăi care slujeau ca depozit de făină și grâu. Lucrătorii le dădeau voie să intre în sala unde dospea aluatul, și le făceau mici pâini pentru fiecare. Lui Stănică i se păru chiar că miroase a cuptor. "Te pomenești, gândi el, că a luat cineva brutăria și scoate pîine!" Constată însă că miroseau covrigii din buzunarul lui. " Cum zboară
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Stăpânul în petrecere... Lume Stere deschise larg ușile. Era spre primăvară. O căldură abia simțită se zbătea peste loc. Cuțarida prinsese o barbă scurtă, verzuie de iarbă. Gunoiul zăcut sub zăpadă mirosea frumos a frunze putrede. Pământul negru și gras dospea. Cârciumarul își privi pomii. Le pusese fiecăruia câte un tutore de salcâm tare, de care legase cu rafie tulpinile crude. Câinii se gudurau la picioarele lui, căscau leneși, moleșiți. O toropeală neînțeleasă îl cuprinse. Auzi burlanele casei zuruind. Gurile lor
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
coana Marghioala a lui Mială, să nu le mai vadă pe celelalte babe, liniștită acum că nu pățise nimic. Și-a cumpărat morcovi, scutise doi poli cel puțin, prețul nisipului, putea să guste cum o da primăvara un morcov proaspăt, dospit o iarnă întreagă. Și-acum, la câtva timp de la întîmplarea aceasta, după ce le lăsa să dumice liniștite, ce apucau să roadă cu gingiile lor tocite, văduva nu le ierta. - Cum e, Chirițo, morcovul? - Bun, cum să fie, coană Marghioalo. - Bun
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
am fost mai mult decât mine, murind rodnic, germinând în vis și forță o agonie ondulată. De ce sfârșit m-aș înfrica, atunci când l-am anticipat voios în măduvă și-n gînduri? Sau fi-va vreo celulă care să nu fi dospit moartea? Dar se prea poate să fi îmbogățit o viețuire peste prevederile ei. Dacă nu cumva, din zarea vieții, infinitul e o boală. De unde ar pleca altcum mândria sângelui trist? Sânt priviri feminine care au ceva din perfecțiunea tristă a
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
nouă ordine pe o viziune așa de aproximativă și de îndoielnică? De ce vor crede unii din naționaliștii noștri și, din păcate, și ai globului, că înflorirea națiunii este compatibilă cu inegalități sfîșietoare? Naționalismul a devenit un cuptor în care se dospește mizeria. Și nu era necesar. Toată vina acestor stări nu o poartă decât viziunea îngustă care face din revoluția națională o mișcare de elan pur, semnificativă din punct de vedere psihologic, dar irelevantă practic. Să crape indivizii, să triumfe națiunea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
rațională iar mimetismul mai solid garantat. "Acolo este și pericolul sectelor: reduse la propriile lor forțe, ele (mulțimile) nu vor fi niciodată în stare să facă prea mult rău. Dar e suficient un bob de drojdie de răutate pentru a dospi un imens aluat de prostime. Se întîmplă adesea ca o sectă și o mulțime, separat considerate, să fie incapabile de vreo crimă, iar combinarea lor să devină cu mare ușurință criminală"251. Înlocuiti cuvîntul criminal cu revoluționar și veți înțelege
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
salturile acrobatice, mișcarea nebună a determinărilor, cum se Întîmplă În acest remarcabil portret al Vrăjitoarei: „Ne Întîlnirăm c-o vrăjitoare, Fermeca Jună, fermeca soare: La mormînt urlă, cu scrîșniri plînge, De morți cînd seul, fălci, oase strînge, Aci făclia neadormită, Dospește, aprinde, cade uimită; Apoi se scoală, fuge nebună, În vas de nouă frați sînge-adună. De bătrîn cîine culcuș ia-n gheară, Îl răsfrămîntă-n turlă de ceară. De sînger bețe, d-alun nuiele Frige și fierbe pe trei ulcele. Fără zăstîmpuri
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
pocnește cu pumnii) Daaa... Unul ca Sepp n-are nimic Nici un fel de drum cu semne n-are nici un fel de număr la seria de la bicicletă Nici măcar o putoare cât de cât mai serioasă Și atunci când își face cârnații nu dospește nici un sens al vieții la iveală... (brusc, foarte vesel) Zilnic și brav Mă ocup de căpățână și intestinul cel gros Îndop scroafa cu lumea Și hrănesc lumea de la Vinovăție ... Ha, asta a fost din nou o poezie O poezie zburătoare
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
gălbenușul de ou crud, 30 g de unt moale, laptele și un praf de sare se omogenizează cu mixerul, folosind paletele cu capătul în formă de cârlig. Când se obține un aluat fără cocoloașe, moale și elastic, se lasă la dospit până când își dublează volumul. Între timp, se prepară umplutura: dovleceii se curăță, se taie rondele și se călesc ușor în ulei de măsline împreună cu verdețurile tocate, semințele de pin și un praf de sare. Aluatul crescut se întinde pe placa
[Corola-publishinghouse/Science/1851_a_3176]
-
planșetă. În continuare, se frământă aluatul de mai multe ori, apoi se modelează o sferă care se pune într-o cratiță tapetată cu făină, se crestează în formă de cruce, se acoperă cu un ștergar umed și se lasă la dospit într-un loc cald. După aproximativ o oră, coca își va dubla volumul, devenind pufoasă și briséeă. Se transferă aluatul pe planșeta presărată cu făină, se presează cu mâinile, apoi se trântește de mai multe ori pe blatul de lucru
[Corola-publishinghouse/Science/1851_a_3176]
-
300 ml de apă în care s-au dizolvat 10 g de sare, folosind paletele cu capătul în formă de cârlig. Când se obține o cocă omogenă și fără cocoloașe, se transferă într-un vas adânc și se lasă la dospit, într-un loc cald, aproximativ o oră. Între timp, se prepară umplutura: ceapa se curăță, se taie fin și se călește în puțin ulei de măsline cu un praf de sare. Aluatul crescut se împarte în 6 sfere care se
[Corola-publishinghouse/Science/1851_a_3176]