498 matches
-
necăjim... Vasăzică tu... Păi sigur, scumpeteo, sigur! — Bărbat, ce mai calea-valea. — Nu chiar cum ai vrea tu, după cum spui. Da’ ia vino-ncoace... — Ei, lasă-mă, Mauricio, ți-am spus de sute de ori să nu fii... Să nu fiu drăgăstos... — Nu, să nu fii... grosolan! Fii cuminte. Și dacă vrei mai multă încredere, scutură-te de lene, caută-ți cu adevărat de lucru, și-n rest, știi. Asta că să vedem dacă ai glagore, ei? Vezi că ți-am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
plec acum, draga mea, îmi șopti Alfie. Mi-am permis să pun de ceai. Tu ai grijă de mătușa ta acum. Dar nu ți-am plătit pentru seara asta. — O lăsăm pe data viitoare, zise el, mângâindu-mă pe cap drăgăstos înainte de a pleca. Înainte să discut cu Lynn trebuia să-l sun pe Kieran și să-l previn. Avea mobilul închis, așa că i-am scris un mesaj. Trebuia să sper că va înțelege când îi voi povesti cum mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
așa ceva. Calitatea mâncării a avut un efect tonic asupra noastră, a tuturor. Mai ales după cina întreruptă de la Tally de seara trecută, a fost un moment de voie bună și prietenie. Când nu era Lynn în cameră, Ed îmi atingea drăgăstos mâna sau fața. — Când o să-i spui mătușii tale despre noi? — Mâine, poate, i-am răspuns, mai ținându-l o clipă de mână, dorindu-mi să nu trebuiască să mi-o retrag. — Văd că până la urmă nu a mai fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
un profil nobil și ținută mândră, avea un cap chel ca un ou. — Iertați-mă, domnule James, spuse el după ce Își strânseră mâinile. După cum vedeți, mi-am luat libertatea de a-l aduce pe fiul meu cu mine. Se uită drăgăstos la copilul care se Împrietenea deja cu Tosca. — Îmi amintesc ce emoționat am fost, când eram de vârsta lui, să Îi fiu prezentat lui Thackeray de către tata - Întâmplător, nu departe de locul acesta, ne plimbam prin Kensington Gardens - și ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
în grabă din prăvălie, nu întreba niciodată „care din voi a început“, ci-i pălmuia fără o vorbă pe amândoi copiii, pentru ca apoi să revină cât mai repede la clienții pe care-i servea cu toată amabilitatea -, ea, cea mai drăgăstos delicată, cea mai caldă, mai lesne de emoționat până la lacrimi, ea care, când găsea un răgaz, se pierdea în visări și numea „cu adevărat romantic“ tot ceea ce considera că este frumos, ea, cea mai atentă dintre toate mamele, îi împinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
maestrul Verdussen din Utrecht. Acest proom consular a scris și a făcut istoria; În 1949 a publicat volumul pe care avea să-l intituleze Organum Architecturae Recentis; În 1952 a inaugurat, sub patronajul prințului Bernard, Casa Ușilor și Ferestrelor, așa cum drăgăstos avea să o boteze Întreaga națiune a Olandei. Să rezumăm teza: zidul, fereastra, ușa, dușumeaua și acoperișul constituie, neîndoielnic, elementele de bază ale acestui habitat al omului modern. Nici cea mai frivolă contesă În boudoir, nici nelegiuitul care așteaptă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
petrecut clipe minunate scriindu-le“. Binele! Va fi! Revelația propriei mele persoane!/ Dar fii atent, căci trebuie să colaborăm;/ Nu beau ceai, dar Îngăduie-mi o țigară! În original Bicho Feo, „animal micuț“, „insectă“, „urâtanie“, „persoană isteață“ (n.tr.). Poreclă drăgăstoasă dată lui H. Bustos Domecq În intimitate (n H.B.D.). Porteño, „din port, portuar“, este adjectivul gentilic aplicat ființelor și obiectelor din orașul-port Buenos Aires. El apare În aceste texte mai ales cu cel de-al doilea sens. Sau, În scopuri satirice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
se face ecoul celebrelor vinuri de Porto și Jerez. Dar, ca din Întâmplare, oportet et haereses sunt și primele cuvinte ale unei epistole a Sfântul Pavel. Bulevard. Lăncieri. Aluzie la celebrul volum de evocări, intitulat Anatole France en pantoufles. * Poreclă drăgăstoasa dată lui H. Bustos Domecq În intimitate (nota lui H.B.D.). . ** Atare cuvânt e o greșeală. Împrospătează-ți memoria, don Montenegro. Eu nu ți-am cerut nimic; dumneata ai apărut cu acest ex abrupto În atelierul tipografului (nota lui H.B.D.). *** În urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
măsuri de precauție, fiindcă există aici o chemare erotică irepresibilă, cu atît mai mult cu cît autoarea ar putea fi autor. Puțin mai departe am uitat de domnul Andrei Pleșu, pentru că m-a surprins fraza „Nimeni nu linge atît de drăgăstos ca Răzvan”. Bine, dar eu sînt Răzvan! Iar eu nu ling drăgăstos. Folosesc sexul În scopuri educative, am principii, cînt. Însă fata povestește-n continuare despre sexul lui de proporții gigantice. (Așadar, despre mine e vorba.) În jurnal este multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mai mult cu cît autoarea ar putea fi autor. Puțin mai departe am uitat de domnul Andrei Pleșu, pentru că m-a surprins fraza „Nimeni nu linge atît de drăgăstos ca Răzvan”. Bine, dar eu sînt Răzvan! Iar eu nu ling drăgăstos. Folosesc sexul În scopuri educative, am principii, cînt. Însă fata povestește-n continuare despre sexul lui de proporții gigantice. (Așadar, despre mine e vorba.) În jurnal este multă ejaculare. SÎnt descrise mîncăruri exotice, haine, interioare vilă, secreții. Ca să adoarmă, fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
să fii îmbrățișat, iarăși și iarăși, la rândul tău, este important. George Brunwin nu fusese îmbrățișat niciodată de soția lui și nu mai avusese de mulți ani o amantă. Cu toate acestea, se bucura în mod regulat de lungi și drăgăstoase îmbrățișări, de cele mai multe ori furate în colțurile întunecate ale fermei pe care fusese odinioară fericit s-o considere a lui. Ultima ființă care-i acceptase avansurile era un vițel pe nume Herbert. Totuși, contrar bârfelor locale, George nu făcuse niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
dar Duncan, cu ochii lui negri, vioi, cu rîsul lui limpede de băiat, se simțea acasă printre toate aceste obiecte. Viv ridică poșeta. — Ți-am adus ceva. Era o conservă cu șuncă. Poftim! zise el, rostind cuvîntul pe tonul acela drăgăstos, tachinînd-o, ca atunci cînd spusese doamna secretară elegantă, iar cînd domnul Mundy intră șchiopătînd, aducînd tava cu ceai, o ridică fălindu-se cu ea: Uite, unchiule Horace! Uite ce ne-a adus Viv. Pe tavă era deja o bucată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
nu-i, Fi’ndcă-n sport și-n dragoste Amatori avem destui. Constatare Când doi aparte își șoptesc, E-un argument că se iubesc, Iar când mai mulți își șușotesc, E-un semn că nu se mai doresc. Apreciere Fiind ființe drăgăstoase, Ne plac femeile model, Că au picioarele frumoase, Dar și o limbă tot la fel. Credință Astfel lumea e creată, Căci constat fără uimire: Cei cu mintea-ntunecată Cred orbește în iubire.- Odă soției Despre soață spun atât, N-o
GRIGORE DR?GAN by GRIGORE DR?GAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83932_a_85257]
-
atât de tare, că-i dau lacrimile. Și când Îi văd cum stau acolo Îmbrățișați și fericiți, mă gândesc brusc: Tu plătești pentru asta, Kate. Plătești la propriu. Plătești o femeie ca să stea pe canapeaua ta și să-ți giugiulească drăgăstos copiii. Așa că o Întreb pe Paula dacă nu are ceva mai bun de făcut și mă detest pentru tonul pe care o fac: pedant, ipocrit, de stăpână a castelului. Și se uită toți la mine cu ochii măriți de uimire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
că, din câte știam eu, nici nu există sidef roz. Ceva trebuie să se fi întâmplat de când ne-am întors din LA, pentru că în seara aceea, la petrecere, Zach a fost până peste poate de adorabil. Îmi zâmbea, mă săruta drăgăstos, de parcă tocmai ne-am fi întors din Brazilia sau ceva de genul ăsta, m-a ținut de mână toată noaptea - ce mai, era cu totul altul. Slavă Domnului! Era exact așa cum mă gândeam: Zach era adorabil, doar că avea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
furioasă. Apoi mi-am scos mobilul și toată lumea a început să se uite la mine de parcă eram un extraterestru! Gemenele Vandy comunică cu pagere prin satelit, sunt de părere că telefoanele mobile sunt complet depășite. Charlie se uită la Julie drăgăstos și murmură: —Farmecele irezistibile ale întâlnirilor romantice cu o dependentă de cumpărături! O privea pe Julie cu un amestec de venerație și amuzament. Puteai spune că era oarecum fermecat de personalitatea ei unică, deși, în trecut, avusese probleme cu fetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
să port o discuție lejeră cu el, de parcă totul ar fi fost minunat, așa cum pretindeam. Mă bucur că tu și Julie... știi... ați lămurit situația, i-am zis. —Mda, am lămurit-o. Ce fată! Formidabila Julie! spuse cu un zâmbet drăgăstos. Chiar că-l fermecase. Era leșinat după ea. Habar n-avea ce punea ea la cale. Nici unul dintre iubiții ei nu bănuia niciodată. Știți ceva? Cu puseul meu diabetic, combinat cu durerea de cap dată de Bellini, dintr-odată, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Înțepenească din toți mușchii, cu mîna apăsată pe făgașul pubian, apoi se destinse și reuși să respire. Mă sărută pe gură și se cuibări la pieptul meu, fericită că putea să lase deoparte cinismul pe care-l afișa În fața lumii. Drăgăstos, mi-am plimbat ușor degetul peste buzele ei și i-am desenat pe gură un zîmbet somnoros, dar cînd i-am pus mîna pe pubis m-a oprit. — Nu, nu acum... — Paula, de ce nu mă lași să te mîngîi? — Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
care nu-ți pot răspunde. Timpul nostru, cel puțin al meu, nu mai depinde de mine. Înțeleg. Dar asta nu mă ajută să scap de sentimentul că parcă trăim doar pe jumătate. Marius se apropie de ea și o privește drăgăstos în ochi. Trebuie doar să avem răbdare, o să treacă. Important este că nu am uitat de noi și dacă acum se lasă așteptată, fericirea noastră va fi cu atât mai intensă atunci când ne vom însoți pentru toată viața. Sper. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
e-a mea. Autorul acestei erezii matematice era fiica lor, Newt, în vârstă de șase ani, arăta cu patru ani mai mare și însuflețită de aceeași energie ca și părinții și tractorul la un loc. Tatăl îi adresă un zâmbet drăgăstos, fără să-și ia ochii de la tabloul de bord. ― Am prea mulți asociați. Fetița reușise să-l epuizeze pe fratele mai mare. ― Tim se plictisește, tați. Și eu. Când ne întoarcem? ― Când vom fi bogați, Newt. ― Așa răspunzi tot timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
El era pe punctul de a o felicita sau de a-i mulțumi, dar Ripley întrerupse legătura până să apuce să spună ceva. Auzi un zgomot surd prin așternut, în preajma ei, și se răsuci pentru a-i arunca o privire drăgăstoasă lui Jones. Își trecu unghiile pe spinarea motanului care începu să toarcă și să se alinte. ― Iar tu, dragul meu, mă aștepți aici, cuminte. Animalul se uită fix la ea și clipi, ea continuând să-i mângâie blana de pe spinare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
încăpățânasem să dau la Filologie și, ca să fiu sigur că intru, citasem din belșug din operele tovarășului Nicolae Ceaușescu. Căzuse un subiect din Rebreanu, dar ce mai conta: pământul, Partidul și poporul se împleteau firesc, într-un comentariu cald și drăgăstos. Intrasem fără probleme, ca un om mare. Odată înăuntru, surpriză. Din cele 120 de figuri numite studenți, 110 purtau mustăcioară; restul erau băieți. Colegele știau în ce an se născuse Vlahuță și câte cronici scrisese Neculce; dacă întrebai de volumele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
trece] albă regina nopții moartă", echivalentul luna, dar cine ar putea "traduce" în termeni exacți versurile lui Emil Botta Lebedele aurorei dalbe Au trecut prin somnul grădinilor (Eres), sau Pe ramurile tale, arbore noptatic, Văzui al veciilor porumbel singuratic, Ce, drăgăstos gângurind, aștepta (De caelo)? Metaforă este continuând formă sensibilizata a ideii estetice, a unei imagini indefinite (asemănătoare, în acest sens, rădăcinii operei, a "etimonului spiritual" pe care îl susține Spitzer 189) ce "provoacă multe interpretări posibile, cărora nu li se
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
probabil, era vreo ființă ținută din milă pe lângă casă; aceasta împletea un ciorap. Cu siguranță, tăceau amândouă tot timpul. Prima bătrână, văzându-i pe Rogojin și pe prinț, le zâmbi și, de câteva ori, în semn de bucurie, își aplecă drăgăstoasă capul. — Mamă, spuse Rogojin, sărutându-i mâna, iată-l pe bunul meu prieten, prințul Lev Nikolaevici Mâșkin. Am făcut cu el schimb de cruciulițe; într-un timp, la Moscova, mi-a fost ca un frate de sânge, a făcut multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
împreunez degetele... Însă înainte ca Parfion să apuce să facă ceva, bătrâna își ridică mâna dreaptă, își împreună cele trei degete și îi făcu, cu evlavie, de trei ori cruce prințului. Apoi încă o dată îi făcu cu capul un semn drăgăstos și gingaș. Hai să mergem, Lev Nikolaevici, spuse Parfion. Numai pentru asta te-am adus aici... Când ajunseră iarăși pe scară, adăugă: — Uite, nu pricepe ce i se spune și n-a înțeles nimic din cuvintele mele, dar te-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]