1,176 matches
-
de serviciile femeii-ușă, căreia Îi intrase, nu se știe cum, În grații. Oliver o privi cu teamă. Doamna Bernic, ridicându-și alene mâinile Împodobite cu brățări și tinichele scumpe, Îl invită să se cufunde Între satinurile sale. „De când te aștept, drăguțule”, Îi spuse ea cu un glas șoptit. Cum era și de așteptat, Oliver nu se lăsa impresionat de farmecele doamnei Bernic. Zâmbetul ei de moluscă Îl enervă În așa măsură, Încât, năpustindu-se asupra ei, o Înfășură În pături și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cincizeci la sută, atât de ușurată și recunoscătoare eram. —Hei, Bettina, pari tristă. Ești bine? Insistasem ca oamenii să-mi spună Bette, și majoritatea așa făceau. Doar părinții mei și portarul unchiului Will (care era atât de bătrân și de drăguț, Încât i se ierta orice) Încă persistau să mă strige pe numele Întreg. —Doar alergătura obișnuită după taxiuri, George, oftai eu, ciupindu-l de obraz. Cum ți-a mers azi? — O, grozav, ca de obicei, răspunse el, fără vreo urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
-mi imaginam că vei sfârși printre bancheri. Iar Începea. —Oamenilor tăi le place capitalismul, nu-i așa? l-am tachinat eu. Mă refer la republicani, mai puțin la homosexuali. Își ridică sprâncenele sale cenușii, stufoase și mă fixă de pe canapea. —Drăguț. Foarte drăguț. Nu am nimic Împotriva bancherilor, draga mea, cred că știi asta. E o carieră bună, respectabilă - prefer să faci asta decât o slujbă de-aia hippy-pipi-hai-să-salvămlumea la recomandarea părinților - doar că pari prea tânără ca să te Închizi În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
eu! Eu și Will vom fi blânzi, Îți promit. Doar nu glumește, nu? — Normal că nu! scânci Penelope. Și normal că și mama lui Avery tânjește după chestia asta. —O, Pen, e perfect! Voi doi sunteți un cuplu așa de drăguț și acum toată lumea poate vedea asta! am cotcodăcit eu. Ar trebui să le auzi, Bette, e oribil. Amândouă fantazează deja despre toate școlile alea particulare snoabe pe care le pot trece acolo. Știi că am auzit-o pe mama când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Nu? Noaptea trecută a fost cam agitată. Crede-mă, nu pierzi mare lucru. E superb, după cum ai văzut și tu, dar altfel e puștiul răsfățat și petrecăreț tipic, cu un accent extraordinar În plus. Mare păcat că e așa de drăguț, totuși. Am oftat sonor. —Ei, micul tău discurs sună foarte bine, draga mea, dar ar fi trebuit să vezi cum arătai când a intrat cu manechinul ăla. Am crezut că o să mori. Îți place, nu-i așa? Recunoaște. Nu știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
-și dorească altceva decât să mă implore să-i las În cluburile alea În fiecare seară, spuse el. Ochii lui Îi Întâlniră pe ai mei. —Trebuie să fie oarecum amuzant, nu? Adică, oamenii se dau peste cap Încercând să fie drăguți cu tine, am reușit să spun, prea tulburată de privirea lui ca să gândesc clar. —O, hai, Bette, amândoi știm că nu e deloc așa. Mă pupă În cur pentru că au nevoie de mine, nu pentru că ar ști ceva despre mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
la un Starbucks din centru. —Dă-mi-l, m-am răstit eu, simțind că-mi vine să-mi dau palme pentru că programasem numărul lui Philip În mobil În timp ce-l smulgeam dintre degetele lui Sammy și observând În treacăt cât de drăguț era să-i ating pielea. Am redus la tăcere soneria și l-am Îndesat În geantă. —Nu-i nevoie să Închizi din cauza mea. N-are nici o legătură cu tine ce fac eu, am anunțat. M-am uitat Înapoi o singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
În ceea ce privește faza cu iubitul, ei bine, o să mă fac că n-am auzit. — Unde-i fetița mea preferată? strigă Avery imediat după ce ușa de la intrare se trânti. Am așteptat toată ziua să vin acasă și să-ți tăvălesc fundul ăla drăguț În pat! —Avery, taci! strigă ea, părând doar ușor jenată. Bette e aici! Dar era prea târziu. Deja apăruse În ușă, fără cămașă, cu jeanșii deschiși la nasturi, cu fermoarul tras, lăsând să se vadă niște boxeri verde-lămâie din bumbac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
toate drumurile - unul dintre cei din topul 100 Forbes cu cei mai bogați oameni Încă de la Începutul anilor ’80. Ce dracu’, cred că dintotdeauna. Ce, credeai că paznicul e iubitul ei? Tăcerea mea spunea tot. —Aoleu, așa ai crezut. Ce drăguț, Bette! Chiar crezi că cineva ca Isabelle Vandemark are iubiți paznici? Râdea atât de tare Încât era să se sufoce. Ce imagine grozavă! Poate că-l fute, dar sigur nu e iubitul ei! M-am gândit o clipă s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
față. Bine, e rândul tău. —Rândul meu pentru ce? am Întrebat, deși știam cu siguranță la ce se referă. Care-i povestea ta cu domnul Weston? —E complicat. Râse din nou și-și dădu ochii peste cap, dramatic. Aha, ce drăguț. Hai, eu ți-am zis toată povestea sordidă. Cum naiba ai ajuns să ai o relație cu el? Ce vrei să spui cu asta? Nimic, doar că păreți foarte... ei, foarte diferiți. —Cum adică diferiți? Știam exact ce voia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
banale, dar am avut nevoie de un control extraordinar ca să nu mă sufoc de speranță. —Categoric. Dacă nu te deranjează să aștepți, probabil că pot scăpa de aici la unu. Unu și un sfert, cel mai târziu. Știu un local drăguț În zonă. Am scos un oftat de ușurare pentru că n-avea de gând să contramandeze. Nu conta că mai erau multe ore până la unu sau că voi fi zombie a doua zi la serviciu. Nimic nu conta câtuși de puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
A, stai, e șeful echipei de producție, nu? De ce are nevoie de lista finală cu VIP-uri? —Elisa, Sammy răspunde de pază În seara asta. Nu am fost foarte Încântați de paznicii gen gestapo de la Sanctuary, așa că Sammy a fost drăguț și ne ajută. Trebuie să fie În față, unde pune la punct ultimele detalii. Du-i o listă și gata. M-am gândit că asta a fost tot, dar bineînțeles că Elisa nu terminase. A, stai! Nu e tipul ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
prin campus În timp ce noi ceilalți am absolvit. Uimitor, am murmurat eu. Și totuși, nu e atât de surprinzător. — Mda, ei, din momentul ăla mi-a luat doar câteva minute să deschid un cont anonim de Hotmail, să-i anunț pe drăguții de la New York Scoop că editorialista lor vedetă nu era absolventă de facultate și să le sugerez de ce plecase fără o diplomă. Am sunat zilnic la sediul lor, cerând să vorbesc cu ea, până când ieri mi s-a spus că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
un noroc și o dreptate ciungă Și-mi par toți munții otrăvite raiuri Cu îngeri ce mă scuipă și m-alungă. De veacuri îmi tot pun în sac oftatul Și vara mai cobor printre vâlcele Să-L întâlnesc pe Dumnezeu drăguțul și împăratul Să-I ud opincile cu lacrimile mele.” - Moțul de Radu Gyr Suntem poporul cel mai invidiat de străini, cel mai însângerat și cel mai jefuit. Fiindcă am tolerat, s-au cuibărit la noi toți milogii, paraziții, afaceriștii străini
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
urbane. Poți ajuta foarte mult operațiunea. Să contez pe tine? Simbolul dolarului dansa multiplicat în mintea lui Buzz. — Cine-i procurorul? — Un individ pe nume Ellis Loew. A candidat pentru postul șefului său în ’48 și-a pierdut. Ovreiașul Loew, drăguțul cu o poftă sexuală colosală pentru statul California. — Ellis e un dulce! Și cei doi polițiști? Un detectiv de la LAPD pe nume Smith și un tip de la Procuratură, Considine. Buzz, ești cu noi? Vechea problemă a șanselor: jumate-jumate. Fie Jack
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
că nu se pune problema să primești niște bani în loc de răspunsuri. — N-am nevoie de bani, am nevoie de informații. Și dacă nu le livrez, îți duci clienții în altă parte? Buzz arătă spre troleu. — Fără curent nu merge. Fii drăguț cu mine, Terry. Zilele astea lucrez pentru municipalitate și s-ar putea să-mi vină poftă să ciripesc despre drogurile pe care le fabrici aici. Lux se scărpină în ceafă cu bisturiul. — Doar în scopuri medicale, aprobate politic. — Doc, vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de scris profesionistă. Se așeză pe scaunul cel mai îndepărtat de țipetele copiilor. Dudley se puse în fața lui. Eisler închise ușa și spuse: — Mă cheamă Nathan Eisler. Dar se pare că știați deja. Mal se gândi: Nu trebuie să fim drăguți și să scoatem remarci de genul „Mi-a plăcut filmul dumneavoastră Ars cu fierul roșu”. — Atunci știți de suntem aici. Eisler încuie ușa și se așeză pe scaunul rămas liber. — Cățeaua e din nou în călduri, în ciuda zvonurilor că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
că un polițist ar considera că procesele noastre verbale autentice sunt niște dovezi de trădare a țării. „Trădarea țării” suna ca o gafă stupidă - o chestie de profunzime venită din partea unei curviștine care își desfăcea picioarele în fața oricui avea ceva drăguț în pantaloni. Mal râse, se controlă și apoi încetă. Claire întrebă: — Poți să-mi spui și mie ce e atât de amuzant? — Nimic. — Mi se pare că îmi vorbești cam de sus. — Hai să schimbăm subiectul. Danny Upshaw avea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
tolănit pe divan, picior peste picior. Mal se așeză lângă el. Buzz se prăbuși pe un scaun, nu departe de ei. — Tu și drăguța de Claire vă căsătoriți, ha?! Loftis răspunse: — Da, ne căsătorim. Buzz zâmbi larg și bonom. — Ce drăguț! O să te lase să pompezi băieței pe șestache? Loftis oftă. — Nu am ce să răspund la întrebarea asta. — N-ai pe dracu’! Răspunde! Răspunde chiar acum! Mal interveni: — Domnul Loftis are dreptate, sergent. Întrebarea ta nu e relevantă. Domnule Loftis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Johnny băiatule. Ești un tip drăguț. Și tu mă placi, nu? Ești ca mine. Se rezeamă greoi de cămin. — Uite ce este, Bridgeman. Vino încoace. Ești un tip drăguț. Întotdeauna ești foarte drăguț. — Nu te apropia de mine. — Atât de drăguț. — Șterge-o, Fender Greene. Fender Greene mai face un pas, observând atent privirea lui Jonathan. Ezită un moment, legănându-se înainte și înapoi pe covorul din fața căminului. — Tot te fac, îi spune. O să fiu la Crist Church anul viitor. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
înclină morocănos din cap, recunoscându-și eșecul abject. Apoi, total absentă, ea îl sărută pe gură. Când taxiul pleacă, el nu știe dacă să fie fericit sau nenorocit. Ea l-a sărutat. Noaptea nu poate dormi. Oare îl consideră plictisitor, drăguț sau amândouă? Este o problemă? Ar trebui să se schimbe? Sâmbată, încă confuz, ia un tren de dimineață spre Paddington, cu scopul de a se întâlni cu ea, ca din întâmplare. Când în cele din urmă ajunge la Wembley, aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Era amplificatorul care reproducea "pista sonoră" a memoriei lui Homer. - L-am auzit odată pe Adrian Gord vorbind despre dumneata. Și mi-am închipuit că așa trebuie să fii... - Nemaipomenit! - Așadar, corespunzi întru totul ideilor mele preconcepute despre dumneata. - Ce drăguț! - Nu înseamnă oare asta că-mi ești predestinată? - Oare?! făcu vocea ei adâncă și puțintel speriată. În ochii tulburi și injectați ai lui Homer vitraliile deveniseră luminile îndepărtate ale metropolei, iar cele trei altare - un vesel carusel infinit. - Analiză în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
-l făcea neisprăvit. Ăsta, trântit În paie, se interesa, așa, aproape Îngrijorat: „Oiță, nene, ia verifică tu și vezi cam cât de tare ți-ai umplut pantalonii? Să-ți spun pe-a dreaptă, cam vine miros urât de-afară. Dacă ești drăguț, fii bun și du-te să dai șuturi mai spre curul mașinii, că suntem aici o grămadă de persoane sensibile și ne muți nasurile din loc!”. Oaie Înnebunise și izbea cu un levier. Îi promitea lui Hristu că o să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
rost ca acest castel să-și demonstreze, în continuare, calitățile militare, căci nu mai este decât o fortăreață singură pe un domeniu cucerit. Trebuie să predați imediat castelul și să participați, cu toate eforturile, la salvarea provinciei. Oda Nobutada — Ce drăguț. Chiar își închipuie că șmecheria asta naivă face parte din arta războiului? În noaptea aceea, Nubumori organiză o petrecere cu băutură și le arătă vasalilor săi scrisoarea. Dacă asta îl impresionează pe careva de-aici, poate părăsi castelul fără ezitare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
a aprecia cum se cuvine, măreața sa operă de dat la gioale și la cap. Iată ce am vedea: profesorii - bifat, funcționarii - bifat, pensionarii - bifat, handicapații (vai ce lacomi mai sunt și aceștia!) - bifat, filosofii (niște tăntălăi nefolositori) - bifat, ziariștii (drăguții de ei, vechii lui găozari) - bifat, parlamentarii - bifat... Pericolul, acum vine din altă parte, fiindcă Băsescu a terminat-o rapid, în mai puțin de un an cu nomenclatorul meseriilor din România și sprinten cum îl știm, a luat la ochi
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]