37,362 matches
-
-și vedea mama cum zâmbește de bucurie nu este în România, ci doar în Statele Unite ale Americii, iar controalele pot fi făcute la o clinică din Roma. Lui Rareș, doctorii din România au reușit să recapete parțial vederea la ochiul drept, însă în cazul lui Yanis, complicațiie sunt mai mari și niciun doctor din România nu îl poate opera. Până la operație, primul hop pe care trebuie să-l treacă familia micuților este controlul pe care-l vor face gemenii în Roma
APEL UMANITAR! Românii sunt provocați să răspundă la întrebarea “Ce ți-ar lipsi dacă nu ai vedea?” [Corola-blog/BlogPost/93999_a_95291]
-
are un sprijin necondiționat din partea cancelarului federal german, Angela Merkel. Delia Velculescu, în vârstă de 40 de ani, a studiat la Harvard, iar ulterior, dovedind o capacitate profesională deosebită, a fost angajată în cadrul FMI, unde a avansat rapid, devenind mâna dreaptă a directorului FMI, Christine Lagarde. În SUA Delia Velculescu l-a cunoscut și pe viitorul ei soț, Victor Velculescu, tot român, medic oncolog (propus în 2012 pentru Premiul Nobel la medicină), cu care are trei copii. Victor Velculescu este codirector
Soarta Greciei în mâinile unei românce [Corola-blog/BlogPost/94003_a_95295]
-
este frumos și bun la români”. Marele Pedagog român Virgiliu Radulian. colaborator și susținător al filosofului culturii, conchidea că: „Artur Silveștri avea sentimentul responsabilității vremurilor ce le trăim. Cred că a fost o făclie a contemporaneității noastre... A fost întotdeauna drept și demn, om luminos, credincios, optimist și senin sufletește, încrezător în puterea binelui și a credinței, smerit și modest, muncitor și harnic, dăruit total cauzei romanismului, a nației noastre... L-aș compară cu Dimitrie Cantemir pentru spiritul lui enciclopedic, cu
Un fiu ales al Daciei Mari – Gabriel Artur Silvestri [Corola-blog/BlogPost/93920_a_95212]
-
spirit, cel care l-a ajutat pe tracul Orfeu, cântăreț și poet să învingă trufia și furia zeilor din Grecia antică. Trăiește în Țara Zarandului ca o preoteasă dacică, poemele sale sunt învățături și incantații care pomenesc despre un popor drept și viteaz, un neam puțin mai tânăr decât Dumnezeu, dar plin de martiri și mucenici cum sunt și în jurul Bunului Domn. Poeta Maria Oprea este cronicarul istoriei și culturii noastre contemporane, vine în linie dreaptă din autorii domnești ai Letopisețelor
SĂRBĂTOAREA POEZIEI ÎN APUSENI! AZI LA ZDRAPȚI! [Corola-blog/BlogPost/94026_a_95318]
-
care pomenesc despre un popor drept și viteaz, un neam puțin mai tânăr decât Dumnezeu, dar plin de martiri și mucenici cum sunt și în jurul Bunului Domn. Poeta Maria Oprea este cronicarul istoriei și culturii noastre contemporane, vine în linie dreaptă din autorii domnești ai Letopisețelor și ai voievozilor pentru care pământul românesc era singura Evanghelie. Are în spiritul său un vuiet care ne cheamă să ne întoarcem cu fața spre icoanele din care am primit Binecuvântarea și Legile strămoșilor. Destinul
SĂRBĂTOAREA POEZIEI ÎN APUSENI! AZI LA ZDRAPȚI! [Corola-blog/BlogPost/94026_a_95318]
-
trecut dintre noi mă privește. Mă consolează gândul că voi rămâne vrednic de mărturia sa de prietenie, de dialogurile noastre la obiect, de moștenirea crezului său filosofic și mai ales de împlinirea datoriei de a-L restitui memoriei colective prin dreaptă lucrare publică. A plecat Maestrul la locul hărăzit, lângă cei ce-L așteptau să întregească constelația academică. Dar Spiritul Lui a rămas aici și ne obligă să întregim Oastea iubitoare de Neam și Adevăr. Pentru că numai Adevărul, mai ales cel
Gheorghe Buzatu a plecat la întâlnirea cu Mareşalul [Corola-blog/BlogPost/93905_a_95197]
-
un mare Istoric, un mare Patriot! Avem însă, Opera sa, care rămâne - cel puțin, pentru o lungă vreme - o inegalabilă lecție de istorie adevărată și de românism. Singura „recompensă” prin care îi putem cinsti eforturile este prețuirea armei defensive și drepte a adevărului istoric pe care ne-a lăsat-o moștenire, a muniției generoase pe care marele cercetător a adunat-o cu perseverență de-a lungul deceniilor, depozitând-o cu minuțiozitate și mai ales, cu efort și trudă de Sisif, între
Gheorghe Buzatu a plecat la întâlnirea cu Mareşalul [Corola-blog/BlogPost/93905_a_95197]
-
devreme, n-avem dinți ca să mușcăm din noapte n-avem buze îndestul de coapte care să rodească sub blesteme. E prea mult, dar încă nu-i de-ajuns, trebuie să mai murim o dată, neaua să se-aștearnă, maculată, peste trupul drept, cu sînge uns, ca să îl putem vedea pe Cine nu se cade a-L vedea oricum, scrijelind cu pașii sfinți pe drum păsări fără gheare și jivine adormite-n sînul lui Avram, păcătoși nerăbdători să piară, ucigași cu chipuri de
Poezie by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Imaginative/12045_a_13370]
-
Ceea ce până la urmă recunoaște și criticul dr. József Kovács: "Salut cu bucurie poeziile complete ale lui Eminescu pe piața literară maghiară și sunt convins că ungurii, citindu-i versurile, vor dovedi că iubesc, cinstesc și prețuiesc tot ce este frumos, drept și bun, fie acela dar al majorității, fie al minorității... Unguri, citiți pe Eminescu, fiindcă prin el sufletul se înnobilează și prin cunoașterea acestui geniu al poeziei ne apropiem de poporul frate român." (Dr. József Kovács: A magyar Eminescu, Ellenzék
Acum 70 de ani – Primul Eminescu în limba maghiară by Lajos Sipos () [Corola-journal/Imaginative/12245_a_13570]
-
a rîs: hi hi hi! Și am început. A fost o dată ca întotdeauna... ca de obicei, adik... pe cînd minciuna depășea, băi!, în circumferință căpșuna, cam cu atîtik...( și îi arătam exact, depărtînd degetul mare de cel arătător, fluturîndu-mi mîna dreaptă prin fața ochilor ei imenși, topiți cețos și verde sub fruntea isteață... îi precizam catastrofa, n-o evitam... ignorînd faptul că Nichita Stănescu... undeva... nu-ș" pe unde... proclamase că... dah!...că adevărul e o crimă...sau, mă rog, sinceritatea...păi bine
Povestește-mă, băi by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12421_a_13746]
-
cal împușcat și tot nu-mi vine să cred îți puneam suzete pe degete petrecutele ceasuri cu tine numai tu știai la baia publică hemoragii de păr roșu umpleau cada la numărul nouă îți puneam suzete pe degete la piciorul drept și la cel stîng sugeam și sugeam pînă la ziuă ferugan addidașii tăi ferugan își scoteau limbuța de sub rochia de voal și-mi spuneai povestea hamalului genghiz și a frumoasei spălătorese tu erai eu eu eram tu nășteam cu schimbul
Poezie by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/12207_a_13532]
-
sîngele ca maioneza și fata din camera cealaltă spune: ciocîrlia a fost nu privighetoarea în balconul de vizavi fîlfîie un steag mama mare își încrețea bretonul cu fierul de coafat și deodată linia zigzagată se'ntinde pe monitor și rămîne dreaptă
Poezie by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/12207_a_13532]
-
fi aruncat părintește peste noi printre așa nevoi aplauze s-ar cuveni la un așa răspuns de soi eram încă de partea asta unde atîtea se spun doar doar nu s-o mai auzi ce nu poate fi spus partea dreaptă i-ar zice destui dar eu mă tem că e numai partea leului mă grăbeam spre capătul străzii, nici săgeata nu știe încotro e trimisă (dar strada nici gînd să oprească, sporea, într-un tîrziu asta dă de gîndit oricui
O stradă mai lungă decît viața by Dan Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/12422_a_13747]
-
cineva din familie. Sună un telefon-mobil. Soțul - M.G., fost director general - îl bănui că ar fi avut o greutate cam de 120 kilograme - azi imobilizat în patul de fier. Cu piciorul stâng amputat mai sus puțin de gleznă, cu piciorul drept însă retezat la jumătatea coapsei. (Evident, după atâtea scurtături greutatea corpului s-a diminuat considerabil.) - Vorbește, tu - zice el și pasează telemobilul soției. Dumneaei dă asigurări că totul va fi și bine, că... și izbucnește-n plâns. Bănuiam că a
Civilii dau buzna la Spitalul Militar by Anatolie Paniș () [Corola-journal/Imaginative/12216_a_13541]
-
la "căsuța cea de filme"2). Camera măsura 6 metri pătrați și avea forma literei L: o porțiune pătrată de 2x2 și una dreptunghiulară de 2x1. în prima se găsea un pat de fier, lipit ferm de pereți pe latura dreaptă și la cele două capete; în secundo, un raft cu cărți și reviste și o bară metalică servind drept cuier. Mobilierul mai includea un scaun, o mescioară și un geamantan, austeritatea decorului fiind temperată de un portret în creion al
Rîsete în amfiteatru by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12408_a_13733]
-
mari cărți, printre care Ferestre zidite sunt sigură că se numără, e, cu certitudine, o îndelednicire inumană. Inumanitatea ei credeam că l-a speriat atunci pe tînărul scriitor. Să vorbim despre ea, în 1997, sau '98, nu mai era, e drept, periculos și, curios, nici măcar delicat. - Nu cred că trebuia să te convoace, la restaurant, să discutați îndelung, ca să-ți spună așa ceva. - S-au scris atâtea critici elogioase, de acum și eu descopăr propria mea carte, prin ele. Sunt lucruri la
In memoriam Al. Vona – Autorul unei singure cărți by Doina Jalea () [Corola-journal/Imaginative/12333_a_13658]
-
de critic, îi omagiază pe Victor Tulbure și Eugen Jebeleanu. Câteva nume de critici în ascensiune (S. Damian, Horia Bratu, Alexandru Oprea) arată că echipa de critici este în curs de întinerire. Un amplu articol este consacrat nuvelei Desfășurarea, pe drept cuvânt receptată ca un eveniment literar. Articolul lui Tertulian - O nuvelă remarcabilă - elogiază proza din motive cu asupra de măsură, dar pe întinse porțiuni articolul nu pare a avea nici o legătură cu critica literară. Superlativele lui N.Tertulian ("Nuvela lui
Desfășurarea între Ana Pauker și Gheorghiu-Dej by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Imaginative/12088_a_13413]
-
și-ntr-un târziu, de-atâta luminoasă osteneală uitând încet, uitându-se în toate, în aur tot și pentru totdeauna. Deltă Într-o vară, pe când alunecam cu vaporul pe un braț al Deltei Dunării, fiica mea mi-a fotografiat mâna dreaptă rămasă cu un creion între degete pe când citeam o carte cam prea celebră de Vladimir Nabokov și tocmai mi se așezase pe degetul arătător o libelulă aproape transparentă. Era, nu-i așa, un fel de emblemă, foarte poetică, a comunicării
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/12580_a_13905]
-
sunt, am fost foarte încântat de metaforă): marele fluviu aduce, nu-i așa, straturi mereu noi de aluviuni, muzica țărilor, devenite Triunghi, putem citi, apoi, marea cu verzi răsfoiri sărate , geometria eliberată-n larguri, păstrând totuși o amintire de linii drepte, o rază din marele Ochi. Și tot răspunzând, întrebând, lunecam spre mare, în jur era numai apă și stuf, în noi literatura, câte-o egretă albă, un cormoran cenușiu și libelula prinsă-n rășina peliculei, - și sângele nostru tăcut, tresărind
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/12580_a_13905]
-
la Iași și ministru al Cultelor în 1869-1870 și 1896-1897. Bunicul, Gheorghe Gh. Mârzescu (1876-1926), a fost o proeminentă personalitate a PNL, membru în mai multe cabinete prezidate de I. I. C. Brătianu. Era, după cum ni-l descriu contemporanii, un om drept, cinstit, loial, "cel mai înțelegător, cel mai liber față de șeful său în fața căruia ceilalți stăteau tîmpiți și încremeniți și, adaug, cel mai sincer dintre conducătorii liberali". (N. Iorga) Tatăl, George Gh. Mârzescu (1907-1968), inginer cu studii superioare în Franța, a
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]
-
unui progresist conservator. Versurile lui Cazimir exaltă "armatele proletare" pornite să lecuiască rănile lăsate de război: Prin truda lor, din zori și pînă-n seară, în sunet de metalică fanfară, Zidiri semețe suie către cer Și pe ruine-o lume nouă, dreaptă, Ce-ntreaga omenire o așteaptă, Se făurește din beton și fier. Cealaltă piesă în versuri, 1848-1948, era dedicată centenarului mișcării pașoptiste: Azi torța revoluției sclipește ca un soare Și nu mai zace-n praful pe cronici așternut. Cei ce clădesc
Slova Nouă by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12565_a_13890]
-
subdiviziunile sale: punitiv, desacralizant și satanizator, registrul putridului și al excremențialului, cel sexual și libidinos, cel funebru și, în fine, cel xenofob și rasist), sunt depistate și analizate în articolele de "doctrină și emoționalitate legionară" din câteva reviste de extremă dreaptă din perioada interbelică (Axa, Buna Vestire, Cuvântul, Porunca Vremii, Sfarmă-piatră, Vestitorii) și de la începutul celui de-Al Doilea Război Mondial, apoi în "mașinăria falică" a Scânteii comuniste din anii 1944-1950, în ziarele postcomuniste Adevărul, Azi și Dimineața (așa cum se prezentau
IDENTITATE ȘI VIOLENȚĂ by Laura Pavel () [Corola-journal/Imaginative/12779_a_14104]
-
o mitologizare de astă dată cu sens negativ: Percepția acestei mânii de profet naționalist, pe care o simpatiza, de altfel, l-a făcut pe Mircea Eliade să considere că, în secolul XX, Eminescu ar fi fost un adept al extremei drepte românești, iar pe Ioan Petru Culianu să-l catalogheze pe Eminescu, naționalistul patetic, un virtual Corneliu Zelea Codreanu". Radiografiind proiecțiile imaginare violente care par venite să umple "sublima" gaură rămasă în locul stemei de pe steagul românesc postcomunist (așa cum e aceasta comentată
IDENTITATE ȘI VIOLENȚĂ by Laura Pavel () [Corola-journal/Imaginative/12779_a_14104]
-
politice suferite de alții, de alți oameni și de alte personaje, în vremea cu totul bolnavă a lărgirii Gulagurilor. El nici nu se sustrage de la judecata istorică. Introduce o secvență, edificatoare pentru necesitatea ca totul să treacă mereu prin judecata dreaptă, despre o înscenare copilărească a Tribunalului de la Nürenberg. Dar înainte de judecată se află înțelegerea. Ea rămâne tema majoră și aici, ca în toate celelalte romane ale lui V. Duda. O șansă a înțelegerii este memoria, la care naratorul-autor se crede
Proza lui Virgil Duda by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/12519_a_13844]
-
în marile muzee ar putea să-l intereseze cu precădere pe un actual istoric de artă. Foarte generos față de tinerii plasticieni pe care, cel mai adesea, îi prețuiește și îi încurajează, când trece la literatură, Comarnescu nu mai respectă o dreaptă cumpănă a judecății critice, ajungând până la concluzii negativiste. E adevărat îi apreciază pe Titus Popovici de la debutul său cu romanul Străinul și pe Traian Filip, supralicitându-l (îi era bun prieten), dar este insensibil la umorul lui G. Topârceanu; îl
Un jurnal pe sărite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12606_a_13931]