1,129 matches
-
credit alegației lui Tertulian că Marcion a fost un filozof. După cum s-a văzut anterior, R.M. Grant pune accentul pe influența platonismului mediu, În vreme ce J.G. Gager evidențiază prezența unor elemente din filozofia lui Epicur În gîndirea lui Marcion 68. 5. Dualismul lui Marcion Sistemul lui Marcion se Întemeiază pe opoziția dintre Dumnezeul cel bun și Demiurgul inferior - drept, Însă nu și bun. O primă contradicție se vădește imediat ce intră În scenă Materia. Această substanță de proastă calitate trebuie interpretată ca un
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
principii ne dezvăluie că nu era interesat de coerența sistemului său de gîndire, fiind el În primul rînd filolog raționalist și teolog. Prin „trăsături distinctive”, doctrina lui Marcion poate fi definită ca dualistă, antiiudaică, encratită, docetistă și chiar vegetariană. Însă dualismul său este foarte complex. Se opun unul altuia, Însă nu au nici o legătură Între ele, două sisteme: lumea superioară a Dumnezeului bun și lumea de jos a Demiurgului. În termeni spațiali, există o opoziție radicală Între Dumnezeul de sus, care
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Blackman, Marcion and His Influence (SPCK, London, 1948); reimprimare, AMS Press, New York, 1978. 63. F.M. Braun, „Marcion et la gnose simonienne”; Byzantion 25-27 (1955-57), pp. 632-648. 64. U. Bianchi, „Marcion, théologien biblique ou docteur gnostique?”, În Selected Essays on Gnosticism, Dualism and Mysteriosophy, Brill, Leiden, 1978, pp. 320-327. 65. B. Aland, „Versuch”. 66. E. Muehlenberg, „Marcion’s Jealous God” În D.F. Winslow (ed.), Disciplina nostra: Essays in Memory of Robert F. Evans, Philadelphia Patristic Foundation, Cambridge, MA, 1979, pp. 93-113 și
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
afirma cu toată certitudinea, Întunericul este primordial. 6. Antropologie și etică Ar fi cu neputință să examinăm aici mai mult de cîteva dintre subtilitățile antropologiei maniheiste și consecințele lor de ordin etic. Maniheismul prezintă lista completă de „trăsături distinctive” asociate dualismului: anticosmism, antisomatism, encratism, vegetarianism și docetism. Din acest motiv, specialiștii l-au ales drept reprezentant al tipului ideal al oricărui dualism sau pesimism. Inutil s-o mai spunem, maniheismul nu e decît În foarte mică măsură pesimist. Teoria dublei naturi
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
cîteva dintre subtilitățile antropologiei maniheiste și consecințele lor de ordin etic. Maniheismul prezintă lista completă de „trăsături distinctive” asociate dualismului: anticosmism, antisomatism, encratism, vegetarianism și docetism. Din acest motiv, specialiștii l-au ales drept reprezentant al tipului ideal al oricărui dualism sau pesimism. Inutil s-o mai spunem, maniheismul nu e decît În foarte mică măsură pesimist. Teoria dublei naturi a omenirii și a Cosmosului poate duce la atitudini variate, printre care și cea, perfect optimistă, potrivit căreia lumea Însăși se
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
triumful binelui. Prin urmare, se va feri să-i tulbure acesteia armonia. Nu va ara pămîntul, căci n-ar putea s-o facă fără să tortureze mădularele dumnezeiești. Nici nu va face baie, de teamă să nu sfîșie apa132. 7. Dualismul maniheist Maniheismul este o reelaborare originală a tipului de gnosticism numit de Ipolit „sethian”, de la care moștenește dualismul radical Lumină-Întuneric, atenuat Întrucîtva prin prezența Spiritului (pneuma) Între acestea. Mani a acordat de asemenea credit și povestirilor gnostice referitoare la „rasa
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
ar putea s-o facă fără să tortureze mădularele dumnezeiești. Nici nu va face baie, de teamă să nu sfîșie apa132. 7. Dualismul maniheist Maniheismul este o reelaborare originală a tipului de gnosticism numit de Ipolit „sethian”, de la care moștenește dualismul radical Lumină-Întuneric, atenuat Întrucîtva prin prezența Spiritului (pneuma) Între acestea. Mani a acordat de asemenea credit și povestirilor gnostice referitoare la „rasa neclintită” a lui Seth-Străinul. În miezul sistemului elaborat de Mani se află concepția gnostică a spiritului contrafăcut (antimimon
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
manihean constă În separarea acțiunilor și gîndurilor care aparțin Luminii de cele care aparțin Întunericului. Aceasta presupune abținerea de la cel mai tenebros dintre actele omenești, păcatul trupesc (encratism), și de la cea mai Întunecată dintre toate materiile comestibile, carnea animalelor (vegetarianism). Dualismul manihesit este radical și urmează să se rezolve prin victoria finală a Luminii asupra Întunericului. Cu toate acestea, Întunericul este indestructibil și ireductibil În sine: el va fi Întemnițat, nu eliminat, izgonit, nu suprimat. Contrar gnosticismului, maniheismul nu neagă principiul
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
a maniheenilor numiți și paulicieni, redactată În anii 870-871 de către un scriitor bizantin altminteri necunoscut, Petru din Sicilia 1; această scriere este urmată de trei Predici ale aceluiași autor, scopul lor fiind să combată cele trei teze principale ale paulicienilor: dualismul, docetismul și negarea transsubstanțierii. Predicile nu adaugă nimic semnificativ la datele furnizate deja de Istorie. Petru din Sicilia a scris el Însuși o versiune prescurtată a Istoriei sale, În anii 871-872, În majoritatea manuscriselor acesteia figurînd drept autor Petru Egumenul
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
pe compendiul și pe Istoria lui Petru Egumenul din Sicilia. Alte informații sînt cuprinse În cele patru Formule de abjurare, utilizate de Biserica bizantină la convertirea paulicienilor, numiți mai des, Însă În mod eronat, maniheeni, datorită faptului că erau adepții dualismului 6. 2. Doctrina pauliciană „Un singur lucru ne desparte de cei de la Roma”, i-ar fi mărturisit paulicienii lui Petru din Sicilia: „Noi spunem că există un Dumnezeu care este tatăl ceresc și care nu are putere În lumea asta
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
lumii, care are putere asupra lumii de acum; În vreme ce Romanii recunosc existența unui singur Dumnezeu, care este totodată tatăl ceresc și creatorul Întregului univers.” Paulicienii Își spuneau creștini, pe ceilalți creștini Îi numeau „romani”7. După ce definește În aceiași termeni dualismul paulician, Istoria lui Petru menționează Încă cinci puncte fundamentale ale doctrinei paulicienilor: ei nu recunosc virginitatea Mariei care, după ce 1-a născut pe Isus (al cărui trup era, totuși, ceresc), „i-a mai născut și alți fii lui Iosif”; nu
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
tîrziu „nu recunosc... decît cele patru Evanghelii, preferînd-o pe cea a lui Luca, și cele cincisprezece epistole ale Sfîntului Pavel, căci ei mai au și o epistolă către Laodiceni”18. Acestea sînt toate datele de care dispunem asupra doctrinei paulicienilor. Dualismul profesat de ei este opoziția marcionită dintre cei doi Dumnezei (de futuro versus de praesenti), debarasată de orice complicație și contradicție: Demiurgul și Arhontele lumii acesteia, cunoscut tuturor și care domnește peste epoca prezentă, pe de o parte, și Dumnezeul
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
În Întregime. Toate acestea aduc cu un marcionism popular, cultivat În Împrejurări dificile și cu mijloace precare, Întemeiat pe un canon neotestamentar, din care s-au scos epistolele lui Petru, cel pe care Marcion Îl considera un fals apostol 19. Dualismul paulician reprezintă o regresie a dualismului marcionit la elementele sale primare: cele două divinități. Toate atitudinile distinctive ale paulicienilor - tendința lor antiiudaică, docetismul, respingerea sacramentelor și a crucii - derivă din această premisă simplă, care le furnizează un infailibil principiu de
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
un marcionism popular, cultivat În Împrejurări dificile și cu mijloace precare, Întemeiat pe un canon neotestamentar, din care s-au scos epistolele lui Petru, cel pe care Marcion Îl considera un fals apostol 19. Dualismul paulician reprezintă o regresie a dualismului marcionit la elementele sale primare: cele două divinități. Toate atitudinile distinctive ale paulicienilor - tendința lor antiiudaică, docetismul, respingerea sacramentelor și a crucii - derivă din această premisă simplă, care le furnizează un infailibil principiu de exegeză biblică. 3. Ipoteza armeană Numele
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
cred creștinii vulgari („Romanii”). Adopționiștii pot să respingă toate sacramentele În consecința atitudinii lor logice de respingere a botezulului pruncilor, mai ales dacă persecuțiile statornice Îi fac să se Îndrepte spre o stare de spirit antinomistă. Atît adopționismul cît și dualismul sînt sisteme. Posibilele comunicări dintre ele nu sînt În măsură să explice ocurențele istorice ale dualismului ca derivate din adopționism, ori viceversa. Dualismul continuă să străbată istoria numai pentru că el continuă să existe ca sistem În mințile celor care Îi
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
respingere a botezulului pruncilor, mai ales dacă persecuțiile statornice Îi fac să se Îndrepte spre o stare de spirit antinomistă. Atît adopționismul cît și dualismul sînt sisteme. Posibilele comunicări dintre ele nu sînt În măsură să explice ocurențele istorice ale dualismului ca derivate din adopționism, ori viceversa. Dualismul continuă să străbată istoria numai pentru că el continuă să existe ca sistem În mințile celor care Îi cultivă principiul și Îi transformă și multiplică roadele. A. Dualismul paulician Mai circumspect decît predecesorii săi
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
persecuțiile statornice Îi fac să se Îndrepte spre o stare de spirit antinomistă. Atît adopționismul cît și dualismul sînt sisteme. Posibilele comunicări dintre ele nu sînt În măsură să explice ocurențele istorice ale dualismului ca derivate din adopționism, ori viceversa. Dualismul continuă să străbată istoria numai pentru că el continuă să existe ca sistem În mințile celor care Îi cultivă principiul și Îi transformă și multiplică roadele. A. Dualismul paulician Mai circumspect decît predecesorii săi, care Îi luau drept marcioniți autentici pe
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
măsură să explice ocurențele istorice ale dualismului ca derivate din adopționism, ori viceversa. Dualismul continuă să străbată istoria numai pentru că el continuă să existe ca sistem În mințile celor care Îi cultivă principiul și Îi transformă și multiplică roadele. A. Dualismul paulician Mai circumspect decît predecesorii săi, care Îi luau drept marcioniți autentici pe paulicieni, Adolf von Harnack Îi consideră a fi doar pe jumătate marcioniți - halbschlächtige Marcioniten 31. Dmitri Obolensky observă că nu sînt nicăieri menționate la paulicieni encratismul și
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
vizibil, făurit de Satan 9. Eftimie Zigabenos nu menționează decît un cer și un pămînt create de Dumnezeu și un cer și un pămînt create de Satanael (Samael), Într-un gest de imitare a lui Dumnezeu, lucru ce sugerează un dualism radical 10. Sathanas, asimilat cu „iconomul cel nedrept” din parabola lui Cristos (Luca 16:1-8)11, este administratorul Întregului univers și poate circula fără opreliști de la tronul Tatălui nevăzut și pînă la Iad12. În Interrogatio se afirmă că universul se
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
credincioasă soțului. Toate acestea par să semene cu legile etnice ale germanilor, de pildă, neimplicînd vreo negație dualistă a lumii de aici. Cu excepția manuscrisului glagolitic, care ar putea să se inspire dintr-un izvor bizantin referitor la bogomili, mărturiile În legătură cu dualismul ori pseudodualismul „patarinilor”, cum au fost numiți 66, sînt foarte tîrzii. Una dintre acestea provine de la Iacob de Marchia, vicar al franciscanilor În Bosnia (1435-1438), prin intermediul unui compendiu al scrierii sale Dialog Împotriva maniheenilor din Bosnia, compendiu redactat tîrziu, În
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
exista mult mai de timpuriu (din 1167, În Provența) decît mărturiile care Îl atribuie patarinilor bosniaci și, prin urmare, dacă acei din urmă l-au Îmbrățișat vreodată, se poate foarte bine să-l fi adoptat dintr-o sursă provensală. 7. Dualismul bogomilic Chestiunea dualismului bogomilic este una dintre cele mai dificile cu care ne-am confruntat pînă aici. Pentru că, de fapt, nu e vorba numai de a descrie o doctrină manifest dualistă - ci trebuie mai Întîi să hotărîm dacă bogomilii erau
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
de timpuriu (din 1167, În Provența) decît mărturiile care Îl atribuie patarinilor bosniaci și, prin urmare, dacă acei din urmă l-au Îmbrățișat vreodată, se poate foarte bine să-l fi adoptat dintr-o sursă provensală. 7. Dualismul bogomilic Chestiunea dualismului bogomilic este una dintre cele mai dificile cu care ne-am confruntat pînă aici. Pentru că, de fapt, nu e vorba numai de a descrie o doctrină manifest dualistă - ci trebuie mai Întîi să hotărîm dacă bogomilii erau sau nu dualiști
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
una dintre cele mai dificile cu care ne-am confruntat pînă aici. Pentru că, de fapt, nu e vorba numai de a descrie o doctrină manifest dualistă - ci trebuie mai Întîi să hotărîm dacă bogomilii erau sau nu dualiști. Am definit dualismul drept opoziția a două principii. Bogomilismul recunoaște opoziția dintre Dumnezeu-Tatăl și Satan. Dar putem fi siguri că Satan este aici principiul a ceva? Crearea lumii Îi este, la drept vorbind, atribuită de ereziologi mai degrabă lipsiți de scrupule. Dimpotrivă, mai
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
superioare ale universului și șapte inferioare, unde nu sînt Îngeri. Însă și cele inferioare au fost create tot de Dumnezeu, la fel, probabil, ca și nivelul cel mai de jos, Iadul. La prima vedere, am putea admite și existența unui „dualism moderat”; dacă privim mai cu atenție Însă, poziția bogomililor nu pare defel dualistă și nu se deosebește prea mult de cea a Bisericii, care face din Lucifer un oponent veritabil, Însă subordonat lui Dumnezeu. Ca și Biserica, bogomilii au grijă
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
emoții negative. Și pentru Marcion materia este negativă și ne-dumnezeiască. Întunericul maniheist este un principiu rău, părtaș la veșnicie cu Dumnezeu. În ciuda atît de coloratului mit al creației, bogomilismul se află la mare depărtare de aceste forme vechi de dualism. Ar putea deriva bogomilismul din paulicianism? Și acest lucru pare imposibil. Paulicianismul profesează dualismul radical a doi Dumnezei și a două lumi, ca și Marcion; În mod destul de ironic, acest lucru nu atrage și dispreț manifest pentru trup. În concluzie
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]