1,250 matches
-
nivele de vibrație între două ființe. COMPASIUNE: semnifică o vibrație elevată a gândului, a sentimentului și a emoției: gândul fără atașament față de un anumit rezultat, sentimentul lipsit de distorsiunea părtinirii determinate de viața persoanei respective și emoție fără a judeca dualitatea. Știința compasiunii ne permite să observăm/experimentăm un anumit eveniment fără a judeca dual justețea sau injustețea acelui eveniment. CRONIC: afecțiuni, dezechilibe ce prezintă o evoluție lentă, care au un caracter de durată ce se prelungește multă vreme și nu
Practici străvechi de vindecare şi regenerare a fiinţei umane. Volumul I by Moisoiu Mihai () [Corola-publishinghouse/Science/91508_a_92976]
-
de la primele forme de lirism colectiv până la cele puternic individualizate de astăzi, în relație directă cu istoria socială și spirituală a umanității. Aceeași atitudine de asumare a chestiunilor controversate se află în abordarea unui raport binar, tradiție - inovație, înțeles ca dualitate obiectivă a procesului creator. Să evidențieze concordanța trecut-viitor, caracteristică spiritului italic, dar nu numai lui, și să avanseze câteva sugestii în confruntările teoretice ale vremii constituie scopul imediat al autorului în demersul din Fețele lui Ianus (1970). În spațiul mediteranean
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288683_a_290012]
-
lui Blake, precum Hölderlin sau Shelley, sunt, la rândul lor, preocupați aproape obsesiv de această modalitate de reflectare a realului: Günter Klabes notează, în acest sens, ca "poezia lui Hölderlin, ca și cea a lui Shelley, se caracterizează printr-o dualitate esențială, care amestecă finitul și infinitul" (1985, p. 320). Mark Trevor Smith este unul dintre puținii critici de până în prezent care analizează rolul conceptului de "coincidentia oppositorum" în literatura romantică engleză, dar abordarea să a operei lui Blake se bazează
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
text și de ilustrație. Mitchell vorbește chiar despre o dialectica vizual-verbală: "Blake dorea să combine formă spațială și cea temporală în cărțile sale anluminate nu pentru a produce o imitație completă a lumii obiective totale, ci pentru a dramatiza interacțiunea dualităților aparente din experiența noastră cu lumea și de a întrupa eforturile depuse de acele dualități în direcția unificării" (1978, p. 33). Concluzia studiului lui Mitchell este că "stilul pictural al lui Blake, întocmai formei sale poetice și formei totale a
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
formă spațială și cea temporală în cărțile sale anluminate nu pentru a produce o imitație completă a lumii obiective totale, ci pentru a dramatiza interacțiunea dualităților aparente din experiența noastră cu lumea și de a întrupa eforturile depuse de acele dualități în direcția unificării" (1978, p. 33). Concluzia studiului lui Mitchell este că "stilul pictural al lui Blake, întocmai formei sale poetice și formei totale a artei sale compozite, este organizat că o interacțiune dramatică dialectica între elemente contrare" (1978, p.
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
puternice, inerente atât creației materiale, cât și creaturilor lui Dumnezeu: "Milton reprezenta conflictul teribil dintre forțe opuse bine și rău, trecut și prezent, cădere și redempțiune găzduite de bărbat și femeie sau de amăgitor și amăgit. Milton a modelat aceste dualități într-o unitate estetică puternică" (1982, p. 100). Milton ar deveni, în acest caz, un individ ideal nu pentru că ar fi infailibil, ci, paradoxal, fiindcă ar putea greși, s-ar putea pocăi și ar putea fi mântuit pe vecie. Mutând
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
1974), Fiul Dunării (1977), Orații în Carpați (1979), Tărâmuri pentru Făt-Frumos (1983), încearcă o reconciliere retorică între Lucian Blaga și Ion Barbu. Eul liric tânjește în egală măsură după viață și ordine, după trăirea imediată și medierea intelectuală, însă această dualitate nu se desfășoară neapărat ca o scindare, ci mai degrabă ca o alternanță. De altfel, stilurile și tematicile celor doi precursori rămân separate și ușor recognoscibile. Pe de o parte, strigătul, lumina, somnul, panismul, temnița corporală și regresia arhaizant-maternă: „Mângâie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290318_a_291647]
-
pentru care marele public nu ia cunoștință cu t ot ce se cunoaște despre lumea vie. Între corpul eteric și cel biologic există o strânsă interdependență; ceea ce clădește partea energetică este în conformitate cu informația genetică conținută î n c elula ou. Dualitatea și interdependența eteric biologic poate explica într un mod realist funcționarea acestui mecanism care se cheamă viață. În afară de cele două corpuri, se pare că mai e xis tă corpul astral despre care n-aș putea spune prea multe. Dar nici
Îngusta cărare către lumină by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/1225_a_2212]
-
în care goții au jefuit Roma) și că, dacă formația sa culturală este aceea a unui creștin din secolul al IV-lea, ultimele opere și concepțiile sale teologice și filozofice cele mai semnificative se adresează în schimb secolelor următoare. Această dualitate, această instabilitate care îi făceau pe oameni să resimtă în mod dureros precaritatea lumii și să nu se mai considere cetățeni ai vechii ordini la a cărei destrămare asistau acum cu toții, au fost sesizate întîi de Augustin și au constituit
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Activitatea literară a lui Augustin, concentrată acum asupra funcției sale sacerdotale, se orientează din nou către polemica împotriva vechilor tovarăși de credință maniheistă, acum demascați: Cît este de folositor să crezi (De utilitate credendi); Cele două suflete, contra maniheilor (De dualitate animabus contra Manichaeos); împotriva maniheului Fortunatus (Contra Fortunatum Manichaeum), o operă, aceasta din urmă, ce relua discuția în contradictoriu susținută în public, și stenografiată în același timp, cu un faimos preot maniheu în august 392. De asemenea, în această perioadă
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
din Laodiceea; cf. vol. II, t. 1, pp. 84-85), și anume „o singură natură a Logosului întrupat”, ca și formula „unul din Sfînta Treime a pătimit”, propovăduită, așa cum vom vedea imediat, de călugării sciți. Se susțineau astfel, în același timp, dualitatea și unitatea lui Cristos, astfel încît influența cristologiei alexandrine a devenit dominantă și, în consecință, tradiția antiohiană a fost tratată cu ostilitate. Aparțin acestei tendințe Ioan, ulterior episcop de Scitopolis (cf. pp. 000-000); Nefalius din Alexandria, combătut de Sever de
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
fenomenului creativ și facilitează îndeosebi o măsurare eficientă și decelarea inferențelor relevante despre cauzalitate. Se evidențiază însă o reacție adversă, deoarece manipularea poate să conducă la „diferențe induse” și să nu fie reprezentativă pentru comportamentul indivizilor în condiții naturale. Existența dualității control sau validitate intrinsecă și generalizare sau validitate extrinsecă este inerentă în studiile experimentale, dar problema se acutizează în studiile de creativitate din cauza dependenței creativității de spontaneitate și a incompatibilității acesteia din urmă cu controlul. În afara spontaneității, creativitatea este, prin
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
renegociabil Între organizație (management) și membrii săi, exprimând un set minim obligatoriu de constrângeri și un spațiu larg de libertate și inițiativă pe baza unor drepturi legitime, reciproc acceptate. Această abordare are la bază teza elaborată de A. Giddens cu privire la „dualitatea structuralului”. În acest sens, studiul structurii sistemelor sociale este cel al modurilor În care aceste sisteme, care intră În activitățile actorilor competenți, situați În timp și spațiu și utilizând reguli și resurse Într-o diversitate de contexte de acțiune, sunt
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
care aceste sisteme, care intră În activitățile actorilor competenți, situați În timp și spațiu și utilizând reguli și resurse Într-o diversitate de contexte de acțiune, sunt produse și reproduse prin interacțiunea acestor actori. În centrul ideii de structurare regăsim dualitatea structuralului, care, În plan logic, derivă din afirmațiile anterioare. Constituirea agenților și constituirea structurală nu sunt două fenomene independente, un dualism. Este vorba mai degrabă de o dualitate. Conform dualității structuralului, proprietățile structurale ale sistemelor sociale sunt, În același timp
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
și reproduse prin interacțiunea acestor actori. În centrul ideii de structurare regăsim dualitatea structuralului, care, În plan logic, derivă din afirmațiile anterioare. Constituirea agenților și constituirea structurală nu sunt două fenomene independente, un dualism. Este vorba mai degrabă de o dualitate. Conform dualității structuralului, proprietățile structurale ale sistemelor sociale sunt, În același timp, mijlocul și rezultatul practicilor pe care le organizează În mod recursiv. Structuralul nu este «exterioră agenților În calitate de urme mnezice și actualizat În practicile sociale, el este, În sens
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
prin interacțiunea acestor actori. În centrul ideii de structurare regăsim dualitatea structuralului, care, În plan logic, derivă din afirmațiile anterioare. Constituirea agenților și constituirea structurală nu sunt două fenomene independente, un dualism. Este vorba mai degrabă de o dualitate. Conform dualității structuralului, proprietățile structurale ale sistemelor sociale sunt, În același timp, mijlocul și rezultatul practicilor pe care le organizează În mod recursiv. Structuralul nu este «exterioră agenților În calitate de urme mnezice și actualizat În practicile sociale, el este, În sens durkheimian, mai
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
mândru și stupid” În devenirea sa egoist-materialistă și individualistă, desigur În detrimentul celor din jur, aspecte cu atât mai valabile astăzi când se adaugă mijloacele comunicării on-line. Realizează acea punte de legătură Între știință și religie prin faptul că argumentează științific dualitatea materie-spirit și imanența spiritului În raport cu materia, fundamentând astfel creaționismul științific cu interferențe evidente cu creaționismul dogmatic. „Demonstrarea existenței unei cauze primare a vieții, imateriale, unice și infinit Înțelepte este termenul sublim la care ne conduce Fiziologia” afirma răspicat Paulescu În
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
care va depinde Întotdeauna de zestrea ereditară a individului În plan emoțional și rațional, În relație directă cu ceea ce societatea oferă În plan material, spiritual și moral, cu alte cuvinte În planul civilizației, culturii și educației. Credința ca fenomen spiritual Dualitatea existențială acceptată astăzi În gândirea filosofică: materie și spirit, altfel spus, corp și suflet, din punctul de vedere al științei se rezumă la materie, cu expresia sa cea mai Înaltă, corpul ființei viețuitoare. Dincolo de materie știința nu mai poate opera
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
om, nu ca pe un frate În suferință, ci ca pe Însuși Dumnezeu”. Poate că nici Într-un alt domeniu adevărul științific nu se completează atât de armonios cu adevărul religios ca În medicină și asta pentru că numai omul Întruchipează dualitatea trup - ca entitate materială sortită asimilării și suflet - ca entitate spirituală sortită transcendenței. La acest punct al discuției mi se pare extrem de evocator răspunsul pe care același Paulescu Îl dădea lui Bernard Lazare la afirmația acestuia din L-antisemitisme că
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
om, nu ca pe un frate În suferință, ci ca pe Însuși Dumnezeu”. Poate că nici Într-un alt domeniu adevărul științific nu se completează atât de armonios cu adevărul credinței ca În medicină și asta pentru că numai omul Întruchipează dualitatea trup - ca entitate materială sortită asimilării și suflet - ca entitate spirituală sortită transcendenței. Este și motivul pentru care medicului i se cere să știe, să știe să facă și mai ales să știe să fie medic prin atitudine și comportament
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
rațiunea, care va conferi mișcării și caracterul voluntar, pe lângă cel de necesitate adică de satisfacere senzorială și instinctuală. Se poate spune prin urmare că la om mișcarea depășește simpla modalitate de exprimare a vieții, ea devine chiar expresia superioară a dualității materie-spirit. Bazele biofiziologice ale mișcării Ca și categorie fenomenologică mișcarea presupune modificarea poziției unui corp față de un alt corp, sau față de un punct de referință, ceea ce Înseamnă că la baza mișcării, cel puțin În cazul ființelor viețuitoare, trebuie să stea
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
prin dimensiunea spiritual metafizică va realiza implicit liantul trup suflet, sufletul reprezentând componenta spirituală a existenței umane. Privite lucrurile În acest mod se poate spune că mișcarea atinge rangul de categorie filosofică, pentru că prin ea se exprimă conștient sau inconștient dualitatea materie - spirit, Întruchipată În realitatea concretă prin dualitatea trup suflet. Această comuniune extraordinară exprimată prin mișcare a fost anticipată de Paulescu care susținând importanța sufletului (energie vitală) ca agent vital al existenței (duh de viață În accepțiunea biblică) spunea că
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
trup suflet, sufletul reprezentând componenta spirituală a existenței umane. Privite lucrurile În acest mod se poate spune că mișcarea atinge rangul de categorie filosofică, pentru că prin ea se exprimă conștient sau inconștient dualitatea materie - spirit, Întruchipată În realitatea concretă prin dualitatea trup suflet. Această comuniune extraordinară exprimată prin mișcare a fost anticipată de Paulescu care susținând importanța sufletului (energie vitală) ca agent vital al existenței (duh de viață În accepțiunea biblică) spunea că sufletul: se hrănește cu senzații (percepute prin organele
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
situație dată. În 1908 marele nostru fiziolog Nicolae C. Paulescu abordează problema reacțiilor organismului considerând instinctele și actele voluntare ca fiind la originea acestora. În acest sens demonstrează filiația emoțională a acestor reacții atunci când afirmă că sufletul, ca parte a dualității materie spirit, se hrănește cu senzații (adică impresii pe care le produc factorii de mediu asupra organismului ființei viețuitoare), se manifestă prin emoții ca reacții din partea organismului la senzațiile percepute, se exteriorizează prin sentimente (simpatie-teamă, afecțiune-respingere, dragoste-ură) și În final
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
este suferința ca stare existențială, agonia, al căror traseu naratorul tinde să-l reconstituie (cum o mărturisește și în motto: „I pant, I sink, I tremble, I expire” - Shelley). Criza identității eului, incoerența acestuia își au, în principal, originea în dualitatea contradictorie materie-conștiință, laitmotiv al cărții. Condiția materială a existenței e resimțită ca un „prizonierat”, ca o „eroare” sau o „mască” străină, care obligă eul spiritual la o viață improprie. Suferința de a fi vine și din imposibilitatea de a percepe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285762_a_287091]