1,272 matches
-
și spre ea se îndreaptă Iisus prinzându-o de mână, aproape fiind și Petru cu alți apostoli; Femeia păcătoasă spălând picioarele Mântuitorului, care stă la masă în casa fariseului Simon; Întâlnirea lui Iisus cu Zaheu vameșul, care este urcat în dud pentru a vedea pe Mântuitorul încadrat de apostoli și credincioși; Alungarea vânzătorilor din curtea templului unde vindeau animale; Vindecarea paraliticului adus pe pat de patru oameni; Vindecarea slăbănogului care stă pe marginea lacului Vitezda de 38 de ani; Salomeea cerând
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
au luat. 22. Filistenii s-au suit din nou, și s-au răspîndit în valea Refaim. 23. David a întrebat pe Domnul. Și Domnul a zis: "Să nu te sui; ci ia-i pe la spate și mergi asupra lor în dreptul duzilor. 24. Cînd vei auzi un vuiet de pași în vîrfurile duzilor, atunci să te grăbești, căci Domnul merge înaintea ta ca să bată oștirea Filistenilor." 25. David a făcut cum îi poruncise Domnul, și a bătut pe Filisteni de la Gheba pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
au răspîndit în valea Refaim. 23. David a întrebat pe Domnul. Și Domnul a zis: "Să nu te sui; ci ia-i pe la spate și mergi asupra lor în dreptul duzilor. 24. Cînd vei auzi un vuiet de pași în vîrfurile duzilor, atunci să te grăbești, căci Domnul merge înaintea ta ca să bată oștirea Filistenilor." 25. David a făcut cum îi poruncise Domnul, și a bătut pe Filisteni de la Gheba pînă la Ghezer. $6 1. David a strîns iarăși pe toți aleșii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
lăsând-o să moară acasă. Când pleci dintre ai tăi, dragii mei, În tinerețe, rămâi să te lupți pe viață cu nostalgia! De când am plecat, am continuat, În toți acești ani, să mă visez noaptea În orașul acela patriarhal cu duzi, uite cât de groși. Duzii sunt prea puțin băgați În seamă aici, dar acolo mergi pe stradă și dudele, niște fructe sămânțoase, cu mare trecere În copilăria mea săracă, umpleau tot caldarâmul, cădeau În pălăriile domnilor ce coborau, puși la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Când pleci dintre ai tăi, dragii mei, În tinerețe, rămâi să te lupți pe viață cu nostalgia! De când am plecat, am continuat, În toți acești ani, să mă visez noaptea În orașul acela patriarhal cu duzi, uite cât de groși. Duzii sunt prea puțin băgați În seamă aici, dar acolo mergi pe stradă și dudele, niște fructe sămânțoase, cu mare trecere În copilăria mea săracă, umpleau tot caldarâmul, cădeau În pălăriile domnilor ce coborau, puși la punct, din mașină. Mă visam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
apoi țuica aurie sau votca. Iancu trecea de la un grup la altul. Aproape toată lumea vorbea despre Marioritza. Unii dădeau ca sigur faptul că Marioritza își părăsise soțul, un marchiz corsican, bătrân și putred de bogat, posesorul mai multor plantații de duzi de pe insulă, pentru o aventură la Paris cu o persoană din anturajul împăratului Napoleon. Alții declarau sus și tare că era una dintre cele mai bogate văduve din Europa, contraziși vehement de cei care susțineau că ea nu avea nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
să-și dea seama de înclinațiile lui. Dar nu auzise, nu văzuse, încă nu citise despre devierile și manifestările întunecate, infernale ale sexului. Urmase trezirea, groaza. Fabio era un satir. Ajunsese soția celui mai rafinat satir. Alerga prin plantația de duzi și nu mai avea decât o singură dorință: să-l găsească mort la întoarcere. Cam atunci o cunoscuse pe Lucrezia, pe fiicele și, mai ales, pe fiul acesteia. Napoleon tocmai revenise în Corsica. Dorea să se pună în serviciul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Și bătrânul se răzbunase pe întreaga familie Bonaparte și pe toți simpatizanții sau prietenii acesteia. Semănase teroarea aplicând teribila lege clameur de haro, un fel de hors la loi. Nu fusese numai teroare. Urmaseră incendieri ale caselor, distrugerea plantațiilor de duzi, uciderea vitelor. Pentru ea, însă, fusese ca o dezlegare de rău. Dezastrul acela i-a redat de fapt viața, speranța, încrederea. Și, în starea aceea de eliberare supremă, cu un calm supraomenesc, urcase până la galeria de tablouri și își salvase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
principală, se urcă în jeep-ul lui personal. — Gata? lătră el. Bine, atunci, înainte ma... În momentul acela, deși cerul abia începea să se lumineze, observă, cu ochii lui de vultur, dorința cea mai aprigă a inimii sale: acolo, în dudul cel bătrân de lângă poartă, porumbelul verde cel modest, care-l necăjise atâta vreme, îl înnebunise și îl sedusese cu trilurile sale fluide, cu amintirile cele dulci... sfredelitoare... legate de cântece din filme vechi, pe care mama lui le asculta pe când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
ne scoată... Încă nu ne-am umilit îndeajuns, Doamne Iisuse Hristoase, până una, alta s-a ras în cap. E mai igienic, desigur, dar și mai economic, pentru că părul consumă și trebuie hrănit, și uite că nu-ți mai permiți. Duzilor și corcodușilor cu crăcile încărcate de rod pare să le priască seceta. Fructele coapte cad, se borșesc și fermentează pe pământul uscat, străbătut de crăpături șerpuite, în care poți băga pumnul. Ar ieși ceva rachiu din zeama asta de dude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
pe care-l asculți cu inima deschisă, da, cum să nu, așa e, ai dreptate, prietene Mărgărite. După ce Mărgărit își face turul de la opt și jumătate dimineața ca să taie chitanțe eventualilor întârziați, se mută împreună la umbra unui pâlc de duzi. Mărgărit își numără banii, încasările pe ziua în curs, sub privirea aburită de admirație a lui Rafael, mă rog, n-are ăsta fason de paznic piscicol nici de-acum într-o mie de ani, dar uite-l cum o face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ciudat. Nu durează însă mai mult de două secunde ca să-și dea seama că are cine să-l înțeleagă și-i un moment cât de poate de prielnic să se vaite. Oricui, deh, și tocăturii de paie și până și dudului ăstuia i s-ar putea confesa, și deja îi e bine spunându-i lui Mărgărit că se cam zbate ca peștele pe uscat, prietene, o duc destul de greu, iar Mărgărit îi promite că o să-l ajute în vreun fel, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
chiar așa, ca Roșioara, să se uite la bătrâni pă interes... Amintindu-și și retrăind pas cu pas prima lor întâlnire, Rafael a amuțit. N-a mai scos o vorbă de mai bine de un ceas, dinainte să plece de sub duzii ăia de pe baltă, și uite-l cum i s-a răsucit uitătura. Are o uitătură frântă, ruptă-n două, de nebun, de animal care suferă, iar asta pare să-l incite pe Mărgărit, vesel și gureș și îmbiindu-l cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
un ton de negustor ambulant: — Este kaghez chinezesc, cea mai bună hârtie care se va fi produs vreodată În atelierele din Samarkand. Un evreu din cartierul Maturid a fabricat-o special pentru mine, după o rețetă străveche, În Întregime din dud alb. Pipăi-o, e din aceeași sevă ca mătasea. Își drege glasul Înainte de a explica: — Aveam un frate, cu zece ani mai mare decât mine, era de vârsta ta când a murit. A fost sfâșiat În bucăți, În orașul Balkh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Precedat de patru călăreți care purtau stindardele brune ale dinastiei, urmat pe jos de un sclav cu bustul gol, care Îi ținea deasupra capului o imensă umbrelă de soare, hanul a străbătut, fără să se oprească, marile străzile străjuite de duzi răsuciți, a ocolit bazarurile, a mers de-a lungul principalelor canale de irigație, așa-numitele ariks, până În cartierul Asfizar. Acolo ceruse să i se amenajeze un palat vremelnic, la doi pași de reședința lui Abu Taher. În trecut, suveranii rămâneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
șaptezeci de ani, Omar nu mai visează decât la asta, acceptă cu un entuziasm de adolescent, se Înhamă la proiect. În curând, clădirea se Înalță pe o colină, În cartierul Bab Sendjan, În mijlocul unei grădini de narcise galbene și de duzi albi. Vreme de doi ani, Omar e fericit, lucrează cu Îndârjire; efectuează, ni se spune, experiențe uluitoare În privința previziunii meteorologice, cunoașterea sa asupra cerului Îngăduindu-i să descrie, cu exactitate, schimbările de climă pentru cinci zile succesive. Își dezvoltă, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
și acel foișor din grădina În care Omar o iubise pe Djahane? Mai exista vreo urmă a mahalalei Maturid, unde, pe baza vechilor rețete chinezești, acel fabricant evreu de hârtie dădea Încă formă, În veacul al XI-lea, ramurilor de dud alb? Vreme de săptămâni, m-am preumblat pe jos, apoi pe spinarea unui catâr; i-am Întrebat pe neguțători, pe trecători, pe imamii din moschee, dar m-am ales doar cu expresii neștiutoare, zâmbete amuzate și invitații generoase să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
fabrici cu coșuri uriașe de cărămidă, cu mari mașinării unsuroase în curți, pe lângă triaje de cale ferată cu vagoane melancolice, stacojii, ruginind în zăpadă, pe lângă gogoșerii unde se mai vindea încă braga. De-a lungul străzilor se înșirau, suciți, scorburoși, duzi bătrâni, la sfârșitul verii plini de dude albe, viermănoase, sau negre-indigo, tecari în tecile cărora, cafenii, mirosind a crud, a dulce și-a galben, zuruiau boabele, tei și salcâmi. În fine, după alte câteva stații coboram la Rond. Nu mai
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pe spate, desfăcute, ca la o Walkirie, așa, știe madam Ana ce este aceea o Walkirie ? Ah, mai repede, mai repede... Din profil, în oglinda cu mâner de argint, e bine... E chiar foarte bine ! în stradă, nimic interesant, deocamdată, duzii cu frunzele scorojite și pline de praf, într un colț o mașină de făcut asfaltul, un domn care își face vânt cu o pălărie de panama și merge repede-repede fără să se uite nici în dreapta, nici în stânga, nu, în niciun
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
la infirmerie să-ți schimbe pansamentul! țipă el, mustața i s-a zburlit din pricina enervării și acum pare că și-a lipit sub nas o periuță de dinți. Cristian stă În fața comandamentului, sprijinit cu spatele de perete, citind un ziar, dudul uriaș Îi ține umbră. A auzit toată discuția dinăuntru, e clar că mă aștepta. Nu-mi spune, vrei să mergi În concediu la oraș, de alegeri. Nu-ți mai place În armată. Și tu ai crezut că așa se face
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
șapte ori pe zi se întoarce la tine și zice: Îmi pare rău!", să-l ierți. 5. Apostolii au zis Domnului: "Mărește-ne credința!" 6. Și Domnul a zis: Dacă ați avea credință cît un grăunte de muștar, ați zice dudului acestuia: "Dezrădăcinează-te și sădește-te în mare", și v-ar asculta. 7. Cine dintre voi, dacă are un rob, care ară sau paște oile, îi va zice, cînd vine de la cîmp: Vino îndată, și șezi la masă?" 8. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
trecea prin cetate. 2. Și un om bogat, numit Zacheu, mai marele vameșilor, 3. căuta să vadă care este Isus; dar nu putea din pricina norodului, căci era mic de statură. 4. A alergat înainte, și s-a suit într-un dud ca să-L vadă; pentru că pe drumul acela avea să treacă. 5. Isus, cînd a ajuns la locul acela, Și-a ridicat ochii în sus, și i-a zis: "Zachee, dă-te jos degrabă, căci astăzi trebuie să rămîn în casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
un singur loc. — Zet nu e aici, stă cu mine. Cu alte cuvinte, nici ranch-ul nu era pentru ea un acasă, dar se abținu de la întrebări. Venea toamna și pe lângă garduri creșteau arțari cu frunzele roșii, între pâlcuri de duzi și mesteceni cu trunchiul alb. Veterinarei îi plăcea ca și lui să vadă copaci în câmpie și s-audă frunziș tors de vânt. Oricum, în tăcerea lipsită de apărare a câmpului, ca o palmă întinsă, ei puseseră ziduri și forfotă
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ți-o dau uneori zilele de vară când pielea e mereu umedă. Din pricina asta și, bineînțeles, din pricina stării de tensiune în care mă găseam, mergeam tăcut, fără să pun întrebări, uitîndu-mă în trecere la salcâmii prăfuiți din marginea șanțului, la duzii plini de dude negre, coapte, la butoaiele cu apă din curți și eram din ce în ce mai mirat că nu întîlneam pe nimeni. Alături de mine, Dinu mărșăluia prin praful uliței, ușor adus de spate, fără să privească nici în dreapta, nici în stânga. Era cufundat
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
tăcea. Eram mulțumit de discursul meu și puneam pe seama emoției tăcerea Bătrânului. Obișnuindu-mă însă cu întunericul, am descoperit uimit că mă aflam într-o cameră folosită pentru creșterea viermilor de mătase. Se auzea din toate părțile foșnetul frunzelor de dud devorate. Bătrânul s-a ridicat, sprijinindu-se pe piciorul sănătos și, o clipă, i-am întîlnit prin întuneric privirea rece. "Anume te-am chemat aici și nu în sala cu oglinzi, domnule sculptor. Ca să înțelegi cum își fac opera viermii
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]