466 matches
-
eu nu zic! Că de treci vama română Vameșii te trag de mână, Dacă nu le dai nimic... Lumea zice, eu nu zic! Că la primăria noastră E gospodăria proastă Și primarui un panglic... Lumea zice, eu nu zic! Că duduia Elenuța Toată noaptea se dă ...huța Și caaceasta nui nimic... Lumea zice, eu nu zic! Că în România Mare Vom avea stabilizare: Leul drept un firfilic... Lumea zice, eu nu zic!... Dar Echo, autorul versurilor, zicea, încă, mai multe... Ministrului
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
inimă a furat-o definitiv, Cristian Vasile. Mituri și povești se nășteau peste noapte și dispăreau la fel de repede, iar tangoul, cu fiecare legendă născocită, era și mai iubit și mai ascultat, cu inima în corzi. Dacă era văzut cu o duduie, a doua zi tot târgul zvonea că Zaraza și Cristian Vasile au fost văzuți nu știu pe unde sau nu știu cum. „Era atât de frumoasă, că strălucea de-a dreptul, n-ai mai văzut așa ceva“, spuneau unii. „Adevărat au spus chel-
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
vreți să știți despre dânsa? A murit la Văratic și era cam maniacă religioasă. 15) Continui să-i transmit d-lui Popa evocări din Germania și mă bucur, că Vă place. Îi trimit și o nuvelă mai mare a mea: „Duduia Oli”, a cărei acțiune se petrece În Flt. Ai citit mata ceva din ea? Mă apropii de sfârșitul ei, dar sunt acum preocupat de procesul pe care l-am intentat Editurii „Univers” pentru nerespectarea de contract. 16) Ar fi bine
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
căci mi-a fost elev și la revederea din 1970 mi-a arătat multă simpatie. Poate cunosc alții mai bine pe Corneliu Sturzu, redactor șef la Junimea. (Le-am trimis și nuvela mea - microroman, cum o numește d. prof. Popa - „Duduia Oli”, din viața de provincie moldovenească de altădată; dar nu mi-au dat nici un semn de viață. Poate nici n-au citit-o). Dl. Prof. Popa laudă acest „păcat mai din tinerețe” al meu, modificat la bătrânețe (mai ales epilogul
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
proverb foarte bun, „Die schlechsten Früchte sind es nicht woran die Vespen nagen” și... treci peste asta! Ține-mă, te rog mult, În curent cu Iașul. Dacă te duci acolo, te rog interesează-te, ce-au făcut cu microromanul meu „Duduia Oli”, care i-a plăcut d-lui Popa și altora, cărora le-am dat să-l citească. Dacă vorbești mata despre „Germanistul V.T.”, nu vei avea auditoriu. În orice caz mulțumesc Îndatorat pentru atenția matale delicată și cred că mă
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
poemul în proză Dumbrava minunată (scris în 1922, tipărit în 1926) orientau niște însemnări din 1921: "Prichindeii. Lizuca vede cum pe cer s-aprind lumânărele. S-aprind făclioare și jos lângă scorbura sălciei; lumină sfioasă, verzuie, care se mișcă încet... Duduia Lizuca e copila lui conu Panaite. Mama ei a murit. C.c.P. s-a însurat a doua oară. Năcazul maștihăi pentru partea de avere a fetei cuvenită după mamă..." Semne despre geneza unei capodopere se întrevedeau încă în 1921
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Viena și Berna, după recomandația doamnei Lupescu, pe care o copleșise cu cadouri și bani. Este cumnat cu Franasovici. Un subaltern din trenul regal a povestit că până la fruntarie regele a stat și a mâncat singur, plângând tot timpul, iar Duduia și Urdăreanu, împreună. De la fruntaria italiană înainte, trenul a fost mult redus. Îndată ce s-au cunoscut abdicarea și depunerea jurământului lui Mihai ca rege, al lui Antonescu ca prim-ministru cu puteri totale, lumea s-a liniștit, ca ușurată. O
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
să urască viața, cărțile, lumea și, în mod special, pe toți cei care le întrebau dacă n-aveau idee unde se afla toaleta de pe etaj, au făcut un semn ostil a lehamite spre dreapta. Întrebându-mă de ce erau cele două dudui atât de supărate pe soartă, mi-am dat seama că, de dimineața până seara, în loc să vândă cărți, nu făceau altceva decât să dea relații despre toalete. Sigur, nu-i nimic degradant în discuția despre o toaletă, mai ales când te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
de insultele grupului - inclusiv de cea mai disprețuitoare: „Portughezule!“ Pe marginea drumului sînt Îngrămădite containere pentru transportul mașinilor, folosite de portughezi ca locuințe. Într-una dintre ele, unde trăiește o familie de culoare, zăresc un frigider nou-nouț, iar din multe duduie radiouri, pe care posesorii le ascultă la volum maxim. În fața celor mai sărăcăcioase asemenea „case“ sînt parcate mașini noi. Pe deasupra capului Îmi zboară tot felul de avioane, umplînd aerul de zgomot și reflecții argintii, iar la picioarele mele se Întinde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Sânnicolaul Mare, Comlosul Mare, Biled, Checea, Arad) și, firește, în spitale și lazarete. Din lista scrierilor editate de Dimitrie Iov, amintim: Moartea regelui Carol. Scrisori către un nepot (Craiova, 1915); În lunca Trotușului (București, 1923); Amintiri și lacrimi (București, 1932); Duduia Adela (București, 1932); Priveliști basarabene (București, 1941 - Premiul Academiei Române); Gospodarul din Orhei (București, 1942); D-aia n-are ursul coadă... (București, 1943); Moldova de la Nistru (București, 1943). În Biruitorii de la Țiganca (București, 1943) ne prezintă vitejia și eroismul ostașilor români
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
și cu barba Încâlcită de nu putea să vorbească. Teodoros Îi aruncase sfârleaza În barbă, după ce-l spoise pe obraz, mască, cu un pumn de mazăre făcăluită” <endnote id="(824, p. 169)"/>. O Întâmplare interesantă descrie Mihail Sadoveanu În romanul Duduia Margareta (1907), a cărui acțiune se desfășoară Într-un sat din Moldova. Este vorba despre arderea de Crăciun a bărbii de câlți a unei măști de „evreu”, purtată de un țăran român În cadrul piesei rituale Irozii : „Un jidov ghebos, cu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cu colegul de cameră în tramvaiul ce ne purta de la Grozăvești spre centru, am început să ne exersam cunoștințele de germană având ca subiect o jună persoană de sex slab, ce luase loc pe un scaun de lângă noi. Era o duduie "curățică", drăguță, cu o fustă mini, brunetă, "ochi alunecoși, inimă zburdalnică". Mangafalele de noi am început s-o forfecăm din cap până în picioare, mai ceva ca la "lecția de anatomie a doctorului Tulp" a maestrului Rembrandt, plus diverse considerații privind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
vigoare teoretic și la noi, să declare o grevă, cerând nici mai mult nici mai puțin decât salarii egale cu cele ale piloților englezi! Deși o duseseră bine și pe vremea lui Ceaușescu, atât piloții, cât și stewardesele, visul oricărei dudui nefiind de a fi medic, profesor sau inginer ci stewardesă, cei de la TAROM nu s-au gândit o clipă că una erau buzunarele fostului imperiu britanic și alta cele găurite ale trăitorilor "pe-un picior de plai, pe-o gură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
să redacteze un text de 10 rânduri fără greșeli nu numai de conținut, dar și de exprimare și gramaticale și vorbind limbi străine precum celebra Coană Chirița (în cel mai fericit caz!) Referenta pentru Spania și Portugalia, de exemplu, o duduie cu ochi "albaștri-cobalt", era vorbitoare de rusă și necunoscând nici o "palabra" din limbile ibericilor! Aveam din fericire și "cadre mai coapte", cu care rezolvam problemele și cu care am pregătit participarea președintelui Emil Constantinescu la trilaterala România-Bulgaria-Grecia de la Delphi (3-4
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
ini care sosesc al)turi, la reședința președintelui. Exist) o gard) de onoare și fanfara cânt) „Hatikvah” - un imn național nu dintre cele mai vesele. Este un du-te-vino de limuzine silențioase, În culori sumbre și de motociclete care huruie și duduie. Îmi ofer o plimbare pe jos prin Orașul Nou - sau mai nou - si intru În libr)ria lui Herbert Stein. Domnul Stein este un bun negustor de mod) veche - usc)tiv, palid, plin de riduri, cu o mustaț) mare, saten
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
fire ușoară. Îi plăceau spectacolele: cântau și glumeau, erau gălăgioși, sportivi și amatori de viață fără complicații. Mulți au rămas burlaci sau au trăit din expediente. La un revelion, părintele Teoctist a fost adus în casa noastră de către sora sa, duduia Sofica, prietena mamei. I-a fermecat pe toți cu năzdrăvăniile sale. Cu o voce baritonală, cânta meșteșugit romanțe și cântece de lume. Căsătorită Geanău, altă soră era mama a două fete, a inginerului Ionel Geanău care a trăit la Iași
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
era mai în vârstă decât mama, sora cea mică a părintelui Teoctist a fost bună prietenă cu ea. Născută în veacul care dispăruse, avea o sensibilitate ce făcea din dumneaei un specimen ciudat. Deși figura îi era mai degrabă comună, duduia Sofica apărea parcă din cărțile lui Turgheniev. Logodna ei cu un individ bețiv și cartofor o dezamăgise în asemenea măsură în tinerețe încât părerea proastă și-a extins-o asupra întregii tagme bărbătești. Excepție făcea doar pișicherul de frate-său
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
s-a mutat și unde a sădit livadă. Ca preot al acestei bisericuțe, înființată în 1887, fusese înmormântat în exteriorul peretelui din dreapta. Bătrânească, casa mai există încă, cu încăperile de jucărie ale unui neam de oameni scunzi. Pe vremea când duduia Sofica trăia singură acolo, în odăile acestei locuințe stăpânul absolut era un cocăr spaniol pătat, cu urechile pălălăind până la pământ. Când nu făcea conversație cu dânsul, ea vorbea tot timpul despre Bob. A fost o adevărată tragedie când l-a
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
un cocăr spaniol pătat, cu urechile pălălăind până la pământ. Când nu făcea conversație cu dânsul, ea vorbea tot timpul despre Bob. A fost o adevărată tragedie când l-a pierdut: naiv ca și stăpâna sa, cățelul se luase după cineva. Duduia Sofica nu l-a mai înlocuit până la sfârșitul vieții, jelindu-l ca pe un copil. Oriunde zărea un câine alb pătat cu negru, îl chema cu disperare pe numele celui dispărut. Bob a rămas însă iremediabil pierdut. În durerea sa
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
un copil. Oriunde zărea un câine alb pătat cu negru, îl chema cu disperare pe numele celui dispărut. Bob a rămas însă iremediabil pierdut. În durerea sa Sofia Stupcanu și-a vândut pământul și întreaga moștenire. Între cântăreții neamului ei duduia Sofica a avut cea mai frumoasă voce. Cânta orice, de la operă la romanțele ce se potriveau cu o tinerețe și o lume din care mai supraviețuia amintirea tabietului cu cafeluță și cu flori în vaza de pe masă. Vestita corală „Doina
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
la romanțele ce se potriveau cu o tinerețe și o lume din care mai supraviețuia amintirea tabietului cu cafeluță și cu flori în vaza de pe masă. Vestita corală „Doina” din Dolhasca se sprijinea pe vocea dumneaei. Fiind singură, în 1944, duduia Sofica n-a plecat în refugiu. Amestecată între căruțe, vaci și cai, a trebuit să suporte ororile evacuării, cu ea luându-l doar pe Bob. Trecea zilnic pe la noi. Conversația sa se restrângea la evenimente de tipul: „Veneam azi de la
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
gară și, în dreptul cantonului, mi s-a desprins talpa la pantof. Ei, bine, vă închipuiți cum am venit până acasă”. Eram atât de obișnuit cu prezența dumneaei încât nu-i dădeam o mai mare atenție decât, de pildă, șifonierului. Sensibilitatea duduii Sofica mă umplea de sfiiciune, mai ales atunci când ne privea cu zâmbetul unor amintiri duioase din vremile apuse. După protocolul întâmpinării, o zbugheam repede la zbenguielile mele. Și totuși bătrânica asta intrase în liniștea și bucuriile simple pe care le-
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
alături de alți asistenți, pentru că-i procurase „cărți, reviste ori fotografii”. Un tip profund nefericit, cu sufletul ca un burete îmbibat de oțet, o mască veșnic ostilă... G. a tăcut, prelungind ștergerea ochelarilor, iar eu am continuat: „Ceva nu înțeleg, totuși: duduia din Onești m-a ocolit numai pe mine, în cele două decenii trecute de la acel articol, sau i-a ocolit pe toți cei ce au scris de-atunci încoace în «Ateneu»? în prima situație, merită felicitată pentru consecvența în antipatie
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
să transcrie benzile, dvs. urmând a lucra pe acea transcriere. Mulți Își lucrează astăzi cărțile așa. M-aș bucura să nu vă fie imposibilă soluția. Dacă materialul ar exista, „sponsori” se mai găsesc, cu ceva ingeniozitate. Sunt sigură că Însăși „duduia Monica” ar putea da un ajutor. Referitor la colaborarea dvs. la Monitorul... , care vă face, spuneți așa de bine, chiar ea ar putea fi alimentată cu asemenea microcomentarii la Jurnal. Nemaivorbind de faptul că exclusivitatea cunoștințelor dvs. va fi evidentă
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
la cancelaria domnească din Suceava. Schitul este Îngrijit prin osârdia celor 15 maici. În drumul parcurs, mi-a atras atenția o răchită din cărare, pe care fălticeneni inventivi au prins o placă, vorbindu-se de răchita În care se juca duduia Lizuca și cățelul ei Patrocle. Am fotografiat-o, ca să fie! Altceva: am fost invitat la Iași de președintele Asociației Veteranilor de Război din județul Iași, să fiu prezent În 31 august, la un simpozion ținut la Cercul Militar. 756 Am
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]