468 matches
-
că-i păcat sî lăsăm di izbeliști nucili șî strugurii aiștia. Dacă tot îi drăguță duduia Caty, am zis să fașim puțîn must. Deci pusese gând rău și ciorchinilor ălora piperniciți care spânzurau din via agățată de trupul blocului; iar duduia Caty aia probabil că găsise momentul să se răzbune pentru că patul nostru scârțâia după miezul nopții. C XXI Nu se mai rade în cap, vrea să-și lase părul lung. În schimb se bărbierește în fiecare zi, să i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
meu, vocea grohăită din difuzoare mă sfidă încă odată: „când tu mâncai iaurt și sana/eu vindeam marijuana!” Ajunși cu bine la hotel, Sabina s-a dus să se schimbe pentru masa de seară. Eu am rămas cu Maria și duduia Oacă, să le spun ce și cum. La cină, Sabina a apărut într-o rochie neagră, șlițuită în partea stângă până la șold, teniși roșii, un batic verde cu floricele galbene legat la ceafă și o geantă albă de voiaj, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Popescu e translatată în Apocalipsa-Dragostea mea, în stare să rămână gravidă numai cu lacrima, așa cum mărturisește Poetul: Mă punea să plâng în ea toată noaptea. Ea - moartea mea din flori. Eu - viața ei grea, împuțită, din flori. Ah, cucoană Apocalipsa, duduie - tristețe, prințesă, metresă - am obosit! Acum n-aș mai vrea decât o solniță umplută cu sare uscată din sudoarea femeilor pe care le-am iubit. Să stau, așa, și să mănânc pâine cu sare după obicei. Ah, Apocalipsa, hai pe la
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Crăciun, mama spăla cu leșie podeaua, chinuindu-se să curețe praful intrat în fibra scândurilor. Apoi, scotea din lavițe hainele cele mai bune. Și nimic nu se compară, în mintea mea, cu tihna limpede a acelor zile. Soba de tuci duduia, răspândind o căldură plăcută care secera florile de gheață apărute noaptea în ferestre. După ce-și termina treburile, tata își lua ochelarii cu ramă de sârmă și se apuca de citit, în vreme ce eu mă căzneam să ghicesc cum funcționa ceasul
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
tem că nu se poate, spuse el. Dar am mai rămas niște rinichi reci. Atât. Și niște splină. — Bine, nu-i nimic. Știi cumva unde este Roddy în acest moment? — Din câte știu, conașul Winshaw este în bibliotecă. E și duduia Hilary acolo. Îi dădu lui Phoebe o serie de îndrumări complicate, pe care, urmându-le cu strictețe, o duseră într-un fel de spălătorie din subsol. Nu se descurajă și urcă din nou sus și rătăci pe coridoare vreo zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
permiteți? Vă pot răspunde eu la întrebare. ─ Dumneavoastră sunteți? ─ Mihaela Carbon, licențiată în drept. Vă pot spune eu, cu siguranță copilul nu va fi încredințat familiei Mihai. De unde știi, cucoană? Măi să fie! Și dumneavoastră sunteți...? Negru Ion, de la opt. Duduia asta abia s-o mutat în bloc la noi, notar cică, privatizată, uite-o ce poamă e! Aici în bloc la noi, pe scara asta, noi avem uneală, așa să știți! Ne înțelegem toți vecinii, ne ajutăm, nu umblăm așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
orice autohton poate înțelege de ce doamna Garofița Mihai se pune pe bocit încă de dimineață. ─ Aoleuuu, Mihăiță, aoleuuu, ne iau suedejii puiul, mă omule mă! Ce ne facem, vai de noi și de noi? Și într-adevăr pe la prânz două dudui de la Ocrotirea Copilului se și înființează la ușa familiei Mihai. Garofița a plecat la muncă în schimbul de după amiază. Mihai Mihai tocmai se pregătește să plece, trei săptămâni lucrează, una stă acasă. Copila se află în paza femeii de la cinci, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Mihai. Garofița a plecat la muncă în schimbul de după amiază. Mihai Mihai tocmai se pregătește să plece, trei săptămâni lucrează, una stă acasă. Copila se află în paza femeii de la cinci, care o și alăptează. Le deschide Iulia Barbu și după ce duduile în scurte de piele se legitimează, le lasă să intre. ─ Vai, nu se poate așa ceva! țipă cea mai blondă dintre ele, dând cu ochii de copaia scobită de nea Mihai. Aici doarme copilul?! Dar ce, suntem în evul mediu? ─ Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
liftul taman între etaje, nu are cum ieși nici pe la șapte, nici pe la opt. Și mai are și fetița în brațe... N-ar putea să ne dea copilul? Barem să ne întindă cumva copilul, își dă cu părerea și cealaltă duduie. ─ Păi, cum? N-are pe unde. Doar n-o să fărâmăm cutia de la lift, cu fata înăuntru! Și-atunci ce facem? Să mai așteptăm oleacă... ─ Domnișoară, sunteți bine? Copilul e bine? se interesează ocrotitoarea Irina. ─ E bine, doarme, se aude din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
-ți spun Mihaela? Am să te sun pe la cinci, să nu fugi de-acasă! spuse locotenentul, amenințând-o în glumă cu degetul. Poftim ce-a ieșit, dintr-o joacă. Locotenentul e băiat drăguț, genul ei, înalt, vânjos, chipeș, cu mustață... Duduie, duduiță dragă, pe Garofița Mihai o îneacă plânsul, cum să vă mulțumim că ați fost așa bună cu noi? Doamne, că suntem oameni săraci, da’ n-o să uit ce-ați făcut pentru noi cât oi trăi! Să vă ajute Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
de casete hard-porno, În grup, În noaptea iguanei, lunga noapte polară a iguanei ultimei jumătăți de secol, Direcția Difuzării filmelor continuă să bombardeze cu tenacitate piața ca mai tîrziu americanii Afganistanul, Iugoslavia, Irakul, cu bizarerii unde apar tot felul de dudui tăvălindu-se prin cîmpuri de spanac, realizate În studiouri de mărimea și amploarea unui closet de dentist, cu decenii În urmă, pe vremea cînd lumea era convinsă că binele Învinge răul fie și printr-o simplă bîză erotică. Acum, binele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
la putere prin complot și asasinat nu se poate menține În fruntea țării. Dar pentru că persoana a fost aleasă, rezultă că o asemenea ființă se poate menține În fruntea statutului chiar dacă a ajuns acolo prin complot și asasinat. Effendiaa! Concluzia duduii: „Effendia este un grup de dictatori”. La care vin din străfundurile camerei mele moderne dintr-un bloc modern cu ghenă laterală (Ce Înseamnă cuvîntul modern? Modern e cînd vezi ceva frumos și e scump și n-ai bani, Raluca, 5
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
sfârșit, mi-ar fi spus că prea mă apuc de multe lucruri și nu duc nimic la capăt și că din cauza asta ne-am fi despărțit... - Nu, eu n-am auzit asta. Am auzit pe unul și pe altul că duduia Laura se cam plictisise de aventurile dumitale galante, că, mai ales, vara trecută, la București, dădeai mereu târcoale unei franțuște, spunând că o cunoșteai de la Sorbona... - Nu! îl întrerupse obosit, ridicând din umeri. Asta a fost cu totul altceva. E
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
glumă. - Mi-e așa de teamă Olga, mor, nu mai pot... au și început durerile. Aruncând ochii peste câteva paturi, Olga zări chipul frumos al unei țigănci care se zvârcolea ca un șarpe pe un nisip fierbinte din deșert. - Dacă duduia n-o să moară, eu mor sigur, domnișoară asistentă. - N-ai să mori! Ai să aduci pe lume un copil frumos cu care o să se mândrească toată șatra! - Spui mata așa, că nu te afli în poziția noastră, și făcu un
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
de pază. Nu putură să meargă mai departe. Holul era despărțit printr un geam securizat, ceea ce constituia o adevărată barieră în calea intrușilor. Soțul Rafirei cu fața lipită de geam căuta însă cu disperare un cadru medical și, văzând o duduie îmbrăcată în halat alb, începu să o implore cu insistență: - Doamna doctor, doamna doctor, vreau să-mi văd copilu’... Olga, fiind în drum spre salonul noilor născuți, cu gândul de a-l liniști, îl Întrebă dacă el este soțul Rafirei
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
nu mi-ar fi trecut prin minte să... Dar nu, nu vă deranjez, iacă! Nu te mai uita așa urât la mine, că sunt băiat discret și vă las să continuați... Îndreptîndu-se spre ușă adăugă cu vocea galantă: ― Scuză-mă, duduie, pentru deranj! Râse și deschise. Din prag mai întrebă pe Titu clipind: ― Numai atâta spune-mi, craiule, e nostimă? Încordarea nervoasă făcea pe tânărul Herdelea să șovăiască între mânie și răbdare. În aceeași secundă își zicea că ar trebui să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
a zărit primul, în public, o roșcată superbă. Ne-am dat coate, discret, apoi am început s-o admirăm, în tandem. Nu ne mai săturam, privind-o! (căci parcă nimic nu-i mai frumos, pe lume, decît o femeie superbă!). Duduia a simțit că e privită insistent și, văzînd cine sînt admiratorii -jurați -, desigur că era flatată. Din păcate, peste circa o oră, a urcat pe scenă. Era actriță amatoare, deci. Și-ncă una slabă. Nu vă pot descrie dezamăgirea noastră
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
Viena (Constantin Flondor, Ilarion Munteanu) și la Iași (Mihai Eminescu). Izbutită este și conturarea, cu o peniță ascuțită, a mediului răzeșilor bucovineni, mai ales a „cucoanelor” care viețuiesc înrobite tabieturilor și prefirându-și amintirile, uitate de vreme, în conacele lor (Duduia Pulheria, Cucoana Raluca), sau reconstituirea plină de compasiune a unor existențe de oameni necăjiți, peste care tăvălugul istoriei a trecut fără milă (Căprarul Bicu, Dezertorul). Confruntarea mentalităților, văzute cu ochii învățatului obișnuit să compare și să evalueze metodic, descrierea adesea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287363_a_288692]
-
Cerebucului, București, 1908; Negru Vodă, București , [1910]; Cum a fost odată, București, 1911; Piatra muierii, Arad, 1911; Din cartea vitejilor, București, 1911; Amintiri... schițe, București, 1912; Vers l’Egypte, en traversant la Roumanie, București, [1913]; Povestiri din Bucovina, București, 1914; Duduia Pulheria, București, 1922. Traduceri: Deutsche Uebertragungen aus den auserleseneren Dichtungen des verstorbenen rumänischen Poeten Michail Eminescu, București, 1892; ed., Berlin, 1901; N.V. Gogol, Oameni vechi, București, [1908]. Repere bibliografice: Eminescu în limba germană, TR, 1892, 167; Simion C. Mândrescu, Dare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287363_a_288692]
-
de toate drojdiile unei dezamăgiri de nelecuit. Ar vrea, ah, cît ar vrea să-ți zgîlțîie semenii cu un duh somnolent, să-i deștepte din confuzie și moleșeală. Dar zbaterile lui sînt în deșert. Cine să-l înțeleagă? Licheaua, mediocrul, duduia hormonală? "Omul nou", multiplicat în puzderie de exemplare? În această "brambureală" dibaci întreținută, șarlatanii se chivernisesc pe rupte, se încotroțopenesc, își fac mendrele fără să le pese. Nu rareori, cu binecuvîntarea onctuoasă a unor clerici care nu și-au mărturisit
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
având în vedere grafia cu spații largi ce impune o anumită diferențiere: "Pădure, Și nor, cer, și iad, și câmp, și rai, și loc și dor și Mare pier, voce" ("Dimensiuni") În "Bazarul cu vești" apare un personaj, "Glafira", o "Duduie" argheziană, boită, urâtă și ridicolă prin mondenitate. "S-a sfătuit cu doctorul Pepelea:/ Din șold, din fese-o să-i grefeze pielea." Tudor George face poezie din orice, și nu fără har, chiar dacă descoperim gestul și muzica minulesciană în poezia
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
și câini-n haită la năvală/ ajută, Doamne, țara-i în răscoală". Poetul imaginează o suită de portrete, în care se înfruntă, de o parte,căprarul, din "Lipsesc morminte", Pătru al Catrinei, Răzvrătitul, de partea cealaltă Conul Alecu, Coana Mare, Duduia. Duduia amintește de Fătălăul "Florilor de mucegai" prin limbaj și construcție, prin monstruozitatea fizică, ce presupune și o monstruozitate morală: "Femeie ne femeie, la bine și la rău/ Turtită ca o tavă și-un sul de rogojină/ Sătulă de-ntuneric
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
câini-n haită la năvală/ ajută, Doamne, țara-i în răscoală". Poetul imaginează o suită de portrete, în care se înfruntă, de o parte,căprarul, din "Lipsesc morminte", Pătru al Catrinei, Răzvrătitul, de partea cealaltă Conul Alecu, Coana Mare, Duduia. Duduia amintește de Fătălăul "Florilor de mucegai" prin limbaj și construcție, prin monstruozitatea fizică, ce presupune și o monstruozitate morală: "Femeie ne femeie, la bine și la rău/ Turtită ca o tavă și-un sul de rogojină/ Sătulă de-ntuneric, scârbită
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
cu fantezie, localizarea se face după metoda iconografică specifică perioadei 1830-1900 din Transilvania, dar și cu universul lui specific lui Anton Pann și al lui Miron Radu Paraschivescu cu verbul voluptos a cărui stridență nu supără: "Mult melancoli că-i/ Duduia Marghiolița repede-i/ se înflorează pielița/ când printre genunchi bucălăi/ ce n-au fost văzuți de hăndrălăi/ faldul de mătase rece/ îl vântul mișcă și-l petrece". Culorile dominante sunt negrul, roșul ca piatra de chinovar, albastrul vânăt, corai, verdele
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
necesar ca să înțeleagă spectatorul cum curge acțiunea. Nu mai mult. Aproape fiecare cadru avea o noimă pentru scenariul general. Pintilie deraiază pur și simplu minute în șir, punând aparatul pe fețele mulțimii citadine, femei, bătrâni, șmecheri, tineri tâmpi, boschetari, o duduie drăguță. Prim- planurile repetate pe chipuri omenești ordinare, evitate sistematic în deceniul 6, când legea o face planul mediu, aparent „inutile”, constituie un contrapunct tăcut, realist și sarcastic la replicile „corecte politic”. De obicei, discutarea misiunilor și planurilor comuniștilor din
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]