741 matches
-
lipsesc ușor cînd sînt la țară sau pe malul mării, dar, cum nu-mi place să trăiesc decît În oraș, sînt pur și simplu silit să continui să fumez. Doar țigara reușește să creeze un ecran Între simțul mirosului și duhoarea țevilor de eșapament. A bea alcool, chiar dacă e o eroare dietetică evidentă, constituie dovada că nu mai am nevoie de calmante. Alcoolul le Înlocuiește, iar eu Îmi hăituiesc amintirile În compania sortimentelor mele de whisky de bună calitate. Ce făceam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
adunați în jurul sobelor sau samavoarelor, și chiar și de cei îngropați sub mormane de râze sau ascunși în dulap. Aproape de Podul Kamenei, clădirea dădea înspre Canalul Iecaterniski, care era înghețat acum, dar care funcționa pe timp de vară drept canalizare. Duhoarea, în acele zile fierbinți, intra prin crepătruile din pereți și se răspândea în toată clădirea, amestecânu-se cu mirosurile de mâncare gătită, insinuându-se în viețile rezidenților, căror le invada intimitatea și le infecta visele. Interiorul era divizat de despărțitoare subțiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
mansardei, Îngrozită. Praful adunat În rotocoale de mărimea unui cap de pisică zăcea pe podea, În chiuvetă se strânsese un munte de vase murdare, dinspre frigider și dinspre cutia pisicii, care nu mai fusese golită de câteva zile, venea o duhoare oribilă. Kitty trase imediat draperiile, deschise geamurile și Începu să măture. Când termină, se uită la Desert Rose și Îi trecu prin minte că sărmana probabil nu mai mâncase nimic de câteva zile. — Draga mea, Îmbracă-te și hai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
film. — Nici mie nu mi-a plăcut. Dar mă Întrebam de ce i-o fi plăcând lui atât de mult. — Probabil că și-a pierdut virginitatea În timpul filmului. Desert Rose râse. Kitty Încercă să zâmbească, dar i se făcuse rău din cauza duhorii din apartament. Desert Rose, cred c-ar trebui să mă duc și eu. — Acum? Voiam să-ți arăt un film nou, pe care l-am cumpărat de pe Canal Street... dar... Lasă, nu-i nimic. Kitty știa că ar fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
arăt un film nou, pe care l-am cumpărat de pe Canal Street... dar... Lasă, nu-i nimic. Kitty știa că ar fi trebuit să aibă mai multă răbdare cu Desert Rose, pentru că se simțea rău, dar nu era În stare. Duhoarea, frigul, singurătatea o deprimau. — Sigur nu vrei să stai să vezi filmul, să rămâi aici peste noapte? Știu că e frig, dar plapuma e foarte călduroasă, am băgat câteva kilograme bune de fulgi de gâscă În ea. Kitty simțea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
de la azil un antivomitiv. Nu sunt idiot să-mi vărs mațele ca să mă fac de râs. N-o să mă las privit cu îngăduință să știu că trag cu ochii închiși, astupându-mi nasul cu cealaltă mână ca să nu mai simt duhoarea noroiului...” — Aici locuiește, zise Dinu, întrerupându-mi monologul. Dacă ții neapărat s-o cunoști, eu te aștept la cafenea. Până atunci iau puștile. În prima clipă nici n-am înțeles despre ce anume vorbea. Ne aflam în dreptul unei case încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
bocete și fără spaime. În golul fiecărei morți reîncepea, liniștită, viața. A fost prima oară când m-am gândit că moartea este un aliment. Că viața digeră moartea și o preface în viață. Așa cum florile care cresc în noroi prefac duhoarea noroiului în parfum. Și ce dacă parfumul se întoarce înapoi în duhoare? În această catastrofă o altă floare își va deschide petalele tremurânde. Numai noi înțelegem greu, din egoism, o lege pe care copacii din junglă o respectă cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
fost prima oară când m-am gândit că moartea este un aliment. Că viața digeră moartea și o preface în viață. Așa cum florile care cresc în noroi prefac duhoarea noroiului în parfum. Și ce dacă parfumul se întoarce înapoi în duhoare? În această catastrofă o altă floare își va deschide petalele tremurânde. Numai noi înțelegem greu, din egoism, o lege pe care copacii din junglă o respectă cu o liniște de catedrală. Bătrânii cuceriseră, însă, cei mai mulți, această liniște. Moartea nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
că acolo trebuia să vină o dâră de aer proaspăt. Dar chiar în ușă m-am lovit de el. Cum l-am recunoscut prin întuneric habar n-am, însă l-am recunoscut. Și, într-o clipă, n-am mai simțit duhoarea din vagon. M-a cuprins frica... După ce ieșisem din pușcărie, îl mai întâlnisem o singură dată. Și numai pentru o clipă. Mergeam într-o seară spre casă și, brusc, am avut senzația că eram urmărit. M-am întors și l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Și ce plăcere putusem să găsesc în niște vânători în care un om normal și-ar fi vărsat și inima, nu numai mațele? Cerul limpede, strălucitor, tot atât de limpede pe cât era mlaștina de murdară, miasmele rele, infecte, care ardeau în lumină, duhorile de stârv putrezit, pe care dimineața le mirosea ca o hienă scârbită, îmi arătau ce erau de fapt ceasurile petrecute acolo. M-am aplecat spre un ochi de apă tulbure, noroioasă, și mi-am văzut chipul. Îmi căzuse o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
putere, reîncarnați ca naționaliști. Ei sînt cei care Încurajează luptele. — Dar de ce? Întreabă Wakefield, sincer nedumerit. Puterea, spune Jackie. Ce altceva? Dar și inefabila calitate numită Prostie, evident stocată În mari cantități de Poporul atît de drag comuniștilor. Credința că duhoarea tribului tău este superioară duhorii familiale a tribului vecin, că limba ta e mai isteață și mai profundă; că muzica pe care o faci atunci cînd jelești rîpa mîloasă În care ai fost zămislit este cu mult, mult mai melodioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
sînt cei care Încurajează luptele. — Dar de ce? Întreabă Wakefield, sincer nedumerit. Puterea, spune Jackie. Ce altceva? Dar și inefabila calitate numită Prostie, evident stocată În mari cantități de Poporul atît de drag comuniștilor. Credința că duhoarea tribului tău este superioară duhorii familiale a tribului vecin, că limba ta e mai isteață și mai profundă; că muzica pe care o faci atunci cînd jelești rîpa mîloasă În care ai fost zămislit este cu mult, mult mai melodioasă decît jelania vecinilor tăi; că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
pe scara metalică, în cală. — Descendez, Monsieur. Descendez, Mademoiselle. — Cobori? întrebă Tomoe care, cu tot curajul ei, părea să ezite acum. Era un aer greu în cala încinsă și înăbușitoare, miros de ulei și vopsea amestecat cu un fel de duhoare de cocină și staul de vite. Văzându-i nehotărâți, bucătarul le spuse iar ceva, repezit, în franceză. — Da, da, spuse Takamori. S-a apucat bine de balustradă și a început să coboare. Spre deosebire de vapoarele japoneze de pasageri, cele franțuzești nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
O, viitor duce, a spus rabinul, și leul, dacă e liber și tânăr, are un miros de care nu-ți dai seama fiindcă se topește în mireasma ierburilor. Dar, dacă-l prinzi și-l priponești într-o cușcă, are o duhoare specială, înțepătoare, iar când e bătrân și mânat în arenă ca să fie ucis, pute ca țapul cel mai ramolit. Ne-am așezat la o masă plină de hârtii și instrumente de scris, pe care trona un abac. - Rabinule, am nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
niște inele groase de fier înfipte-n zid. Poarta era deschisă, dar înăuntru nu era nimeni. Am auzit totuși venind de sub un chepeng care se deschidea în podeaua holului gemete și văitături. Ne-am uitat înăuntru, ținându-ne respirația din pricina duhorii. Nu se putea vedea altceva decât târșâitul unor deținuți, precum șerpii căzuți într-un puț. Gundo și-a amintit o cârciumă din apropiere. Soldații erau de-ai casei, beți turtă. Doisprezece longobarzi, cu toții mai aproape de bătrânețe decât de maturitate, arătând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
oasele ce se ivesc din cangrene. Nu. Ceea ce îngrozește cu adevărat este disperarea, moartea continuă și lentă, cu horcăiturile, zvârcolelile, urletele și gemetele ei; să vezi muribunzi acoperind cu pământ și pietre morți care probabil că încă nu muriseră. Iar duhoarea nu seamănă cu nimic din ceea ce cunoaștem. Amintește de cea a câmpurilor de luptă, dar e mai cruntă: miros de sânge și măruntaie care putrezesc, deși au încă viață în ele. De îndată ce acei nefericiți ne-au zărit, au luat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
văzut grămezi de cadavre, oameni răpuși de o molimă care provoca în corp niște umflături atât de monstruoase, că nici rudele nu-și mai recunoșteau morții. Așezați precum legăturile de surcele în vatră, erau arși, aerul umplându-se de o duhoare insuportabilă. Cu ajutorul lui Dumnezeu, am ajuns la Pavia teferi. Am mai stat în serviciul lui Rotari încă cinci ani. Vreme în care am făcut o înțelegere importantă cu un grup de neguțători și aurari din orașul Lucca, aceștia angajându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
săpat o groapă adâncă în stratul de lut, în colțul din dreapta intrării, și acolo am depus rămășițele lui Romilde. Înainte de asta, am avut grijă să despic sacul smolit și lințoliul, deschizându-i pieptul. Mirosul n-a fost mai tare decât duhoarea de mucegai ce se simte în celulele unei temnițe. Căutând printre coastele deschise ale toracelui, am găsit Shin-ul de fier. L-am scos afară, căci, așa cum făcusem legământ față cu mine însumi, trebuia să-l duc Gailei și lui Rotari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cuvinte Îmbibate de birocrație, de evaluări și apeluri la liniște. Scirocco, vântul cald, aducea În clasă polen, petale și praf. Prin ferestrele deschise intra zgomotul traficului și un miros de asfalt Încins, de pizza cu suc de roșii amestecat cu duhoarea gazelor de eșapament - mirosul Romei. Din curtea școlii se auzeau mingile și primele clase care făceau orele de gimnastică. Încercă să se consoleze, gândindu-se la lalelele albastre. Dar Dario era Încă departe, În cealaltă viață a sa. Iar aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
muzica fluierelor de argint și a flauturilor de aur. Lea nu era așa doritoare să vadă lumea de dincolo de dealurile unde se născuse. - Sunt mulțumită cu chipurile din jurul meu, spunea ea, dar e adevărat că aș vrea să scap de duhoarea lui Laban. O să plecăm, desigur. Dar eu o să plec cu părere de rău. Bilha dădea din cap. - O să plâng pentru că lăsăm aici rămășițele Adei. O să-mi lipsească răsăritul soarelui deasupra locului unde l-am născut pe fiul meu. O să plâng
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
pentru tânăra femeie care zăcea la picioarele mele. - Perversule, am urlat, în limba mamelor mele. Pui de vierme, să te usuci, tu și toți ca tine, ca grâul în deșert. O femeie care n-a fost iubită zace aici moartă. Duhoarea nefericirii ei se simte încă. Pentru asta, o să mori în chinuri. Amândoi, și Meryt și preotul au rămas cu gura căscată în timp ce eu îmi spuneam blestemele și când am terminat bărbatul a început să tremure și cu o voce înspăimântată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
atâta, apoi a tăcut, a apucat prelata, a azvârlind-o afară, a scos și gramofonul de pe taburet, atunci am luat și eu vreo trei paltoane, ducându-le până la ușă și aruncându-le afară, praful s-a împrăștiat în aer și duhoarea s-a făcut mai suportabilă, așa c-am început să arunc pe rând și celelalte boarfe, într-un cotlon, o stivă de vreo opt valize, alături, pungi de plastic burdușite, găleți, pleduri împăturite, Zsolt a început să scoată valizele afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ce pizdamamiinoastre facem acolo, stătea în spatele nostru, sprijinit în cârje, ne-am întors cu toții și ne-am ridicat în picioare, iar caporalul ne-a mai întrebat o dată că ce facem acolo, când și-a deschis gura, m-a izbit o duhoare de spirt, de mi s-a întors stomacul pe dos și n-am mai putut să zic nimic, dar Zsolt i-a zis că ce, nu se vede, strângem aur, și că știm noi bine că de-aia păzise taică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
repede, și s-a întors cu câte-o coroană mare în fiecare mână, iar după el au mai intrat cinci muncitori, aducând coroane și flori, le-au stivuit rapid, pe toate, în fața sicriului, cum mișunau în jurul meu, le-am simțit duhoarea transpirației, și atunci m-am gândit că ăștia precis nu sunt niște muncitori oarecari, sunt groparii, și au transpirat în halu’ ăsta săpând groapa pentru bunicul meu, și m-am uitat în jos, și am văzut că unul din ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Le Bihan. - Dacă vă pot fi de folos cumva... Începu el, mieros. - Banii tăi put, PM, și tu Împreună cu ei, Îl Întrerupse răspicat și cu glas puternic Yvonne, refuzînd cupa și luînd pe toată lumea drept martor. Nu simțiți și voi duhoarea de putregai? - Scorpie bătrînă! Jignită de moarte, Gwen Îl Înșfăcă zdravăn pe PM de guler și Începu să-l scuture cu o forță nebănuită. Uitîndu-și rezerva pe care se cuvenea s-o aibă În postura lui de castelan, PM o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]