1,466 matches
-
Acasă > Poeme > Duioșie > EȘTI PARTE DIN MINE Autor: Gabriel Stănciulescu Publicat în: Ediția nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Îmi pierd iubito, libertatea, Presimt că pierd și anii grei, Îți dau și visul și etatea Mă dau cu totul, iei
EȘTI PARTE DIN MINE de GABRIEL STĂNCIULESCU în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368750_a_370079]
-
că m-ați iertat. Căpriana L-am citit și eu de mai multe ori, dar nu ca să-l învăț pe dinafară. Și am zâmbit observându-i persiflarea subțire din prima parte a scrisorii, amestecată cu o undă de înțelegere și duioșie, să nu spun chiar compasiune din cea de a doua parte a ei. Și oricât ar părea de ciudat, îmi trecuse toată supărarea. Nu-i mai purtam nici un fel de ciudă acestei Căpriana care, mi se păruse mie, ținea morțiș
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET 4 de ION UNTARU în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364593_a_365922]
-
cap. Ei da, dar ce zâmbet nevinovat și atrăgător avea în colțul buzelor frumoase!” Aprinzând a doua țigară, Anca parcă uitase că este singură la ora aceea și zâmbea amintirilor pe care le lăsa să se deruleze cu îngăduință și duioșie... Referință Bibliografică: ISPITA (3) / Marian Malciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 258, Anul I, 15 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Marian Malciu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
ISPITA (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364599_a_365928]
-
de furtună s-a iscat din senin. Furiile naturii se opuneau. Perechea strâns îmbrățișată încălcase legile nescrise. Ritmurile lor urmau cursul firesc al timpurilor de la crearea lumii și mișcările corpurilor sfidau orice regulă sau ritual,dăruindu-se unul celuilalt cu duioșia și legănarea abandonului total. Focul alb, îi mângâia cu fierbințeala lui, le pătrundea in adâncul ființei, transformându-i în lavă și erupție vulcanică! Camelia Constantin 2010 Referință Bibliografică: RITUALUL / Camelia Constantin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 240, Anul I
RITUALUL de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364660_a_365989]
-
de pe mosorul biografic, dar așteptarea idealistă și întâmplarea favorabilă, diversul relaxării minții nu sunt dovedite corespunzătoare relismului împlinirilor artistului. Pentru tot, el a muncit. Cântă inseparabil de fragilitatea sufletului său, de sensibilitatea organică până la moleculă și circumstanțială până la uniformitatea cu duioșia însăși, nu înseamnă că dacă e fenomenal de energic și exploziv de vesel, nu-i vibrează armonios și romantic sufletul, că pierde ritmul și-l exteriorizează harului și hărniciei, că se dedă falsității muzicale, luării în derâdere a ceea ce trebuie
RADU ILLE. SPECTACOLUL ÎNTRE LABIRINTURI, ARANJAMENTE ŞI VALOARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364757_a_366086]
-
nu se vedea pe nicăieri, deși am mai stat în fața casei lui Zbârț, căutându-l cu privirea. În cele din urmă, am izbucnit iarăși în plâns și am plecat amărât acasă... Rememorând acest episod din viața mea, îmi amintesc cu duioșie, chiar și acum după atâta amar de ani, spusele lui Thornton Wilder: „Toți cei care își consacră toată viața dragostei, nu vor putea niciodată să ne spună mai multe despre acest subiect decât un copil care și-a pierdut câinele
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (VII) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350258_a_351587]
-
al cunoașterii de sine și de ceilalți. Iar TAMARA BUCIUCEANU-BOTEZ întruchipează cu deosebire un astfel de reper fundamental al artei dramatice naționale. Aproape întotdeauna, în spatele măștii, bufonul cu chip de rege niciodată învins este, în general, trist... Un fel de duioșie amară amestecată cu un optimism bine disimulat actoricește, dar și cu tristețea inerentă a propriei vieți. Nestrăin de zgura sufletească a eternului vagabond gorkian, care zace întristat la masa umilului adăpost nocturn al lui Costîliov și al Vasilisei, zadarnic și
TAMARA BUCIUCEANU-BOTEZ de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350415_a_351744]
-
PENTRU VOI Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1307 din 30 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Eu vreau s-aduc lumină, alean în poezie, Dar uneori scriu lacrimi, iertare atunci vă cer. Când doru-n mine urcă, pe scări cu duioșie Mă simt un strop de ploie, spălatele poveri... Pun șevaletul minții, să vă picteze-n verde Grădini pline de rouă și soare-n dimineți, Fântâni arteziene, zambile înflorite, Senin pe chipul vostru și-n inimi să aveți. În brațele deschise
POEM PENTRU VOI de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1307 din 30 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349114_a_350443]
-
în fiecare zi. Ochii ei vioi și calzi, sunt aproape neschimbați, dar cu o ușoară nunanță de mirare, ca a unui copil nevinovat. Din ochiul stâng văd cum i se prelinge o lacrimă, pe obraz. Mă uit la ea cu duioșie. - Mamă! O îmbrățisez și o sărut pe obraz. Buzele mi se umezesc întâlnind lacrima și, în același timp, îi simt gustul; parcă altfel de cât îl știam eu, de obicei. - Sunt fericită că te văd, îmi șoptește ea, emoționată. Haide
REÎNTÂLNIREA- FILĂ DE JURNAL de VASILICA ILIE în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348506_a_349835]
-
glăsuind. Dar asta nu schimbă lucrurile. Dimpotrivă. Cât despre povestea ta, aș fi tare curioasă s-o știu... În timp ce Octavia i se adresa astfel, broscuța se lăsa când pe un picior, când pe altul și ochii îi scânteiau, plini de duioșie. — Cum te cheamă? întrebă ea. — Octavia... — Frumos nume, zise broscuța. Pe mine m-a chemat Lina. Cândva. Demult. Fiindcă acum nu mai am nume. Sunt un lucru de nimic, o vietate oarecare în lumea asta nesfârșită. Ce nume poate avea
EUGEN DORCESCU, PORTIŢA VISELOR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349392_a_350721]
-
de ... XVI. FEMEI ȘI FLORI, de Florica Bud , publicat în Ediția nr. 79 din 20 martie 2011. „Mi-e inima din flori țesută și din petale ce mă dor...” (FB) De ce mă voi fi simțind descoperită atunci când un val de duioșie îmi dă târcoale? Romantismul de la începutul adolescenței mele se asociase cu sfioșenia și tăcerea. Aș putea să tac la nesfârșit și acum, dar mi se pare nepoliticos. Este adevărat că și după atâția ani consider că cele mai minunate femei
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/349686_a_351015]
-
răbdare de mine. Asta s-a întâmplat în clasa a patra. Era deja a treia ... Citește mai mult „Mi-e inima din flori țesutăși din petale ce mă dor...” (FB)De ce mă voi fi simțind descoperită atunci când un val de duioșie îmi dă târcoale? Romantismul de la începutul adolescenței mele se asociase cu sfioșenia și tăcerea. Aș putea să tac la nesfârșit și acum, dar mi se pare nepoliticos. Este adevărat că și după atâția ani consider că cele mai minunate femei
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/349686_a_351015]
-
Acasa > Stihuri > Semne > ARMONIE Autor: Lia Ruse Publicat în: Ediția nr. 1389 din 20 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Rămân în armonia plantelor Cu aromă veșnic crudă S-adun din mine duioșia, De sferele albastre Să-mi șterg privirea udă. Sunt nemișcate gândurile mele... Clipa parc-a-nțepenit! Aș vrea să se oprească vremea -Acum,- pe nucul ruginit... Ce moale lumină pe palmele lui cade! Dar sunete moi pică... se domolesc domol!? Umbre prelungite
ARMONIE de LIA RUSE în ediţia nr. 1389 din 20 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349827_a_351156]
-
sărmană fericire...” Coborând ca o zvâcnire, lacrima, într-o clipită Se-agăță de geana nopții și oftă nedumerită. Chiar atât de nemiloasă poate fi o întâmplare? Să-i îngroape-n stâncă pașii... dar și chipul în uitare? Și, rostind cu duioșie, brusc îmbrățișă privirea: „Eu sunt... dar... în vremea-aceea semănam cu fericirea...” Mariana Eftimie Kabbout Varianta audio-video a poemului - aici Referință Bibliografică: (Ne) Recunoaștere / Mariana Kabbout : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 852, Anul III, 01 mai 2013. Drepturi de Autor
(NE) RECUNOAŞTERE de MARIANA KABBOUT în ediţia nr. 852 din 01 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/348001_a_349330]
-
place să fie contrazis. Decât prin muncă. Marx având dreptate și-n acest caz: MUNCA L-A DES-FĂCUT PE OM! Chiar din prima clipă Dio și-a luat în primire roaba repartizată de bos. Pe care Dio o numește cu duioșie: ROABA,MON AMOUR! Roaba este recunoscătoare și suficient de încăpătoare pentru înălțimea și dragostea necondiționată a lui Dio. Și nu scârție nimic.De obicei.Însă când este supraîncărcată mai ezită: între tril de privighetoare și lovitură de tun! În rest
DEŞERTUL DE CATIFEA (36) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 856 din 05 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/348030_a_349359]
-
foarte adevărate, despre oamenii cu care autorul se întâlnește după ce emigrează în Israel. Unii foarte pitorești, calzi, apropiați, generoși, alții, mde, așa cum sunt mai peste tot, cu felurite tare sau apucături (nerecunoștința fiind una destul de răspândită). Plină de umor și duioșie este și aventura familiei Lungu în căutarea unui cățel. Impresionantă mai ales prin contraponderea unor caractere umane cu comportamentele acelor ființe pe care tindem a le considera inferioare, doar pentru că nu le cunoaștem îndeajuns. Autorul are inteligența însă și forța
CU IVAN LUNGU PRINTRE AMINTIRI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1122 din 26 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347567_a_348896]
-
armoniilor, ca o sacrosantă Liturghie a Învierii hristice. Ce făgăduință ademenitoare pentru setea de cunoaștere și de împlinire a Frumosului dumnezeiesc! CÂNTAREA POPULARĂ - TEZAURUL FOLCLORIC e fiorul întâlnirii, focul ceresc, romanța tinereții, surâsul serafic, legănarea mamei, zâmbetul heruvimic, rapsodia harului, duioșia tatălui, mângâierea lui Dumnezeu, îmbrățișarea celui drag, sărutul frumuseții, admirabilul joc al trăirii, matricea omenirii, izvorul dorului, dragostea diafană a iubirii. TEZAURUL FOLCLORIC - dacoromân așterne peste lumea urzită din plămada sa o adiere de miracol, o corolă de lumini, o
DRAGOBETELE: DORUL DRAGOSTEI ÎN FRUMUSEŢEA DĂRUIRII DACOROMÂNULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1153 din 26 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347657_a_348986]
-
în iubirea, lacrima și bucuriile lui. Cred în vigoarea și trăinicia neamului meu, în ascendentul său spiritual asupra istoriei, cred într-o pace finală a omenirii. Mai cred în omenia lui Dumnezeu și în talentul greierilor de a-mi inspira duioșii natale.” Așadar, întreaga operă a cărturarului și teologului Bartolomeu Anania, așa cum este ea, se vrea și se propune a fi o mărturie nu numai a unei lumi, ci și a unui suflet. E vorba de sufletul marelui Om - Arhiepiscopul și
DE DRAGUL PĂRINTELUI MITROPOLIT BARTOLOMEU ANANIA de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347723_a_349052]
-
odată cu cartea "Întoarcerea fratelui risipitor" (Editura Europress, București, 2014). Volumul de față aduce cititorului un amalgam de provocări pentru minte și pentru inimă, într-un melanj pastelat, susținut pe tot parcursul de împletitura a trei filoane esențiale: auto-ironie, umilință și duioșie. De altfel, ideea de smerenie - atât cea subiectivă cât și cea extinsă la întreaga specie - constituie aici o reiterare definitorie. Parcurgerea cărții se poate dovedi o experiență deosebită atât pentru cititorul pasionat de beletristică cât și pentru cel atras de
DONQUIJOTISME ANTROPOLEXICE de MIRCEA BĂDUŢ în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350157_a_351486]
-
spirituală? etc, etc.) Între timp am scris și o serie de eseuri non-ficționale, inspirate fie din chestiuni cvasi-cotidiene, fie rezultate din căutări la care ne ducem mai rar cu gândul. Ele fuzionează - cu diverse accente/alternanțe de auto-ironie, umilință și duioșie - idei de psihologie, sociologie ori de filosofie. Astfel încât, la coagularea ideii de a le reuni și publica într-un volum, aceste piese de proză eseistică au părut a se potrivi binișor sub umbrela generoasă a antropologiei. Mai mult, atât pentru
REINTERPRETĂRI DE MITURI ŞI LEGENDE de MIRCEA BĂDUŢ în ediţia nr. 1826 din 31 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350158_a_351487]
-
hârtie/ Dar ce folos, căci mă-ntrebam/ De ce eu nu-ți pot scrie?/ Nu știam cum să-ți mărturisesc/ Că recitindu-ți cartea mare/ Simțeam inima-mi tare bătând/ Și-n ritmul ei strofele tale./ Dragoste, melancolie-adâncă/ Rânduri scrise-n duioșie rară/ Și copiilor noștri încă/ Ne-ntrecut de frumoase-au să le pară./ Ai biciuit acea societate/ Cu nepăsare, dispreț și chiar blestem,/ Nu îți păsa de consecințe/ Erai un revoltat mândru și ferm./ O meritau mișeii, nedrepți și cruzi,/ Pe
EMINESCU ŞI DRAGOSTEA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361862_a_363191]
-
de-a ta privire Zâmbet într-o șoaptă Prefacuta-ndata De o zână minunată Și-ți lumină viața toată Dulce mângâiere Clipe de tăcere Liniște și pace Lumea-ntreaga tace Sărut că de stea Suflet pur de nea Mâini cu duioșie Ce îmi aduc mie Liniște pe creștet Delicatu-ti deget Susur de izvoare Fericire mare Dulce-mbratisare Rază de lumină În pustia deplină Aerul ce-n viața mă ține Asta ești tu pentru mine! Referință Bibliografica: Tu... / Angheluță Lupu : Confluente Literare
TU... de ANGHELUŢĂ LUPU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361930_a_363259]
-
Nica Țene, Pietre de aducere aminte, povestiri, Cluj, Ed Napoca-Star, 2004, 48 p. Amintiri din copilărie pe care autoarea și-a petrecut-o, ca atâția alți scriitori români, la țară. Ea nu imită însă pe nimeni. Modestă, cuviincioasa, plină de duioșie, ne câștiga simpatia, tocmai prin această “cumințenie a pământului”. (Alex. Ștefănescu, „România Literară” nr.35/ 8-14, septembrie 2004); „Am savurat cartea de povestiri a talentatei Titina Nica Țene din Cluj-Napoca. M-a impresionat prospețimea limbajului și am rămas cu dorința
PREMIUL PENTRU POETA TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 527 din 10 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361999_a_363328]
-
Articolele Autorului Sclavii de la lectică știau dialectică ------------ Cu motiv, fără motiv Te iubesc singurătate Ca orfanul adoptiv Exilat într-o cetate Mi-ai stat lumii împotrivă Neputând să treacă peste Zurbagiii câte creste Surpă mersul în derivă; Te privesc cu duioșie Din chilia mea stingher Eu nu am ce să-ți ofer Doar un strop, melancolie M-ai ferit de orice gloată Câți în jurul meu se vaită Și se strâng în câte-o haită Iar apoi te trag pe roată! Nu
DESTINUL CA UN ZID de ION UNTARU în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362107_a_363436]
-
șoapte”( Îngerul în șoapte). Conținutul volumului se structurează pe subtitluri simbolice precum: Infinitul iubirii, Natura, farmec și suferință, Durerea lumii, Devenire ș.a. Autoarea mânuiește cu talent atât formula clasică precum și pe cea modernă. În subcapitolul ,,Infinitul iubirii” putem descifra caracterul duioșiei și al iubirii feminine, cu dăruire, blândețe și mângâiere. Aici autoarea este stăpânită de sentimentul Cristic, amintindu-ne de Vasile Voiculescu: Iisus,, S-a născut în vis de dor și în taină călătoare” spune autoarea; EL este-al lumii împărat
NOTE DE LECTOR de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1634 din 22 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365925_a_367254]