1,471 matches
-
fi doar aripile îngerilor inundă biroul. Afară ninsese. Blănița Mielului Imaculat acoperise din nou urâțenia gri a acestei lumi. Un efemer semn al unei divinități capabile să ne arate drumul către adevăr. În inima profesorului se ascunse o lacrimă de duioșie. O amintire, poate a unei mult prea îndepărtate copilării, atunci când mama le spunea copiilor în dimineața primei zăpezi căzute peste ținuturile de basm ale Bucovinei natale că, iată, suntem din nou iertați de păcate. Și el atunci credea ce-i
ENIGMA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1241 din 25 mai 2014 by http://confluente.ro/Mihai_batog_bujenita_1401036505.html [Corola-blog/BlogPost/350554_a_351883]
-
de cel care plânge, ne trebuie lacrimi; ca să-l înțelegem pe cel care suspină trebuie să ne frângem inima; iar dacă vrem să ne facem părtași la durerea cuiva, se cuvine să fim împreună-pătimitori. Și toate acestea ne cer deopotrivă duioșie, mărinimie și dragoste nefățarnică. Cu ce îndrăzneală ne vom apropia cu cugetul și simțirea de tânguirea Doamnei Maria Brâncoveanu, când vedem că pătimirile,lacrimile și suspinurile ei au înălțat un munte ale cărui piscuri au ajuns până la Cer?” (Doamna Maria
MIRAJUL DIVIN ŞI ETERN AL FEMEII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1457442926.html [Corola-blog/BlogPost/381039_a_382368]
-
colț al lumii, nu-și uită rădăcinile și nici tradițiile neamului căruia îi aparține!” Rândurile din care se desprind ca rupte din inimă amintirile celor dragi de-acasă, dorul de țară, prețuirea culturii și limbii române îți înmoaie inima de duioșie și te trezești că ți se umezesc ochii. Satul, pentru nea Mitică, este "o comunitate de oameni cinstiți și harnici și care au învățat de la străbunii lor că omenia, munca, respectul față de sine și față de ceilalți sunt caracteristicile ce stau
ODISEEA EXILULUI ROMÂNESC ŞI ARGONAUŢII EI de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 302 din 29 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Odiseea_exilului_romanesc_si_argonautii_ei.html [Corola-blog/BlogPost/357003_a_358332]
-
înseamnă sirenă, este foarte capricioasă, obraznică și obositoare. De ea se îndrăgostește un cavaler cu care o logodește un preot poposit pe o vreme cumplită la casa părinților ei. După nuntă dobândind suflet se schimbă total, cunoaște mila, mărinimia, blândețea, duioșia, dar și durerea nelipsită iubirii omenești. Este foarte sinceră și soțului ei îi dezvăluie adevărul cu privire la identitatea ei. Din nefericire, ea nu se poate desprinde definitiv de lumea ei acvatică de care aparține prin origine. Poate călători prin apă și
ASPECTE ALE MITULUI SIRENEI ÎN LITERATUA ROMÂNĂ ŞI UNIVERSALĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 by http://confluente.ro/elena_trifan_1468678906.html [Corola-blog/BlogPost/367511_a_368840]
-
chiar ții la mine? Cine poate să-mi răspundă ce ar fi mai bine Să devin un munte mare plin de nepăsare Sau o mare zbuciumată iubită de Soare? Nu am Doamne nici un rost, și îmi merge prost... Uneori de duioșie inima-mi tresaltă Când îmi amintesc de tine, cel de altădată Care-mi împlinea iubirea doar de noi visată. Într-o zi ți-ai exprimat sincer tot regretul Că m-ai cunoscut târziu, cum spunea poetul... Ce să fac nu
DILEME de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 by http://confluente.ro/Dileme_0.html [Corola-blog/BlogPost/343003_a_344332]
-
trecut vremuri peste ea, au încercat barbarii și tătarii, cei din Vest și cei de la Apus să o subjuge, dar de fiecare dată a rezistat. A născut fiii și fiice, care au transmis cu mândrie, din generație în generație, frumusețea, duioșia, armonia, dar și tandrețea cuvintelor ei. Cuvântul „Mamă“ nu sună în nicio limbă mai frumos ca în Limba Română! De aceea, sunt mii de români adevărați moștenitori ai Limbii Române. Plecați în lumea întreagă, nu au renunțat la dragostea Limbii
CUVÂNTUL „MAMĂ” NU SUNĂ ÎN NICIO LIMBĂ MAI FRUMOS CA ÎN LIMBA ROMÂNĂ (POEM CELEST) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1342 din 03 septembrie 2014 by http://confluente.ro/gabriela_janik_1409712248.html [Corola-blog/BlogPost/352193_a_353522]
-
Acasă > Poeme > Duioșie > VINE ... Autor: Dora Păscu Publicat în: Ediția nr. 2103 din 03 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului vine o vârstă când părintelui-i vine să plece departe, undeva în pustiu, să-și fie străin, să se uite pe șine, să nu
VINE ... de DORA PASCU în ediţia nr. 2103 din 03 octombrie 2016 by http://confluente.ro/dora_pascu_1475477276.html [Corola-blog/BlogPost/380928_a_382257]
-
Acasă > Poeme > Duioșie > FĂRĂ STEA ȘI FĂRĂ NUME Autor: Lucian Tătar Publicat în: Ediția nr. 2316 din 04 mai 2017 Toate Articolele Autorului Printre cioburi de furtună printre norii reci de umbra n-avem soare ,n-avem luna clocotește viața sumbră. Printre versuri
FĂRĂ STEA ȘI FĂRĂ NUME de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 by http://confluente.ro/lucian_tatar_1493847699.html [Corola-blog/BlogPost/378768_a_380097]
-
un semn în cruce Te umpluseși de lumină. Scut ți-era al tau penel Ce-așternut-a cu voință. Tot ce-n sufletu-ți rebel Adunat-ai cu credința. Frământări ce-aveau să vie Te-au muncit și ostenit... Dar apoi, cu duioșie, În poem le-ai plămădit. Așternut-ai pe hârtie, Tot ce inima-ți șoptea. Fraze dulci, o simfonie Dintr-un fir de catifea. Peste umbra-ți cu tristețe, Creatorul îți dă viață Și iubire și tandrețe Și o dragoste măreață
PASĂREA MĂIASTRĂ (POEME) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 by http://confluente.ro/Gabriela_janik_1401364999.html [Corola-blog/BlogPost/357513_a_358842]
-
Acasă > Impact > Relatare > CIOBURILE Autor: Mirela Penu Publicat în: Ediția nr. 1556 din 05 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Își ține mâinile în poala iar cu ochii îmbrățișează lumea! Are în privire un amestec ciudat de înțelegere, uimire, duioșie și tristețe.A avut-ca toată lumea-o viața cu mai mult greu decît cu ușor,cu mai mult rău decît cu bine dar mereu muțumind pentru fiecare dimineață și pentru fiecare lăsare a serii. Își duce singură povară bătrîneții cu îndîrjire
CIOBURILE de MIRELA PENU în ediţia nr. 1556 din 05 aprilie 2015 by http://confluente.ro/mirela_penu_1428230462.html [Corola-blog/BlogPost/377735_a_379064]
-
în același timp, izbucnind simultan în râs. - Mie mi-a plăcut, recunosc! a răspuns Eugen. - Și mie mi-a plăcut și recunosc cu plăcere, a replicat Iuliana, intrând în jocul început copilărește. - Repetăm jocul? Dorești? întrebă el, privind-o cu duioșie și dorință nedisimulată. Iuliana nu a răspuns. A închis ochii, a făcut un pas către el și a întins brațele. El a prins-o ușor de mâini, i le-a petrecut pe după gâtul său și a îmbrățișat-o strâns, căutându
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (9) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1582 din 01 mai 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1430489031.html [Corola-blog/BlogPost/352584_a_353913]
-
pe ea, dar puțin. Plângea mocnit și... m-a trimis în copilărie... M-am revăzut... Aveam vreo doi-trei ani... Am crescut și... m-am revăzut și atunci... M-am văzut crescând sub ..., sub aripa ei... protectoare, povesti Iustin cu toată duioșia de care era în stare. Putem vorbi, așa..., ca între bărbați...? - Cu siguranță! Voi păstra secretul și voi încerca să vă înțeleg... - Vă cred... Mulțumesc! ... Aș sta puțin mai ridicat..., dacă este posibil... - Imediat! rosti Eugen cu hotărâre. Te voi
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (9) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1582 din 01 mai 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1430489031.html [Corola-blog/BlogPost/352584_a_353913]
-
Acasă > Poeme > Duioșie > CIREȘUL Autor: Margareta Merlușcă Publicat în: Ediția nr. 2293 din 11 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Cireșul Abia-și deschise mugurașii albi, Cănd iarnă l-acoperi cu fluturi dalbi, Crenguțele-i fragile înflorite-n mai, Se aplecau sub greul unui
CIREȘUL de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 by http://confluente.ro/margareta_merlusca_1491931891.html [Corola-blog/BlogPost/385131_a_386460]
-
pătimaș al zeului Plăcere. Dacă la început el își propune să se sinucidă pentru a scăpa de povara rușinii, ulterior va descoperi secretul autenticei fericiri în durere și suferință („Durerea este adevărul unic”), în mila față de ceilalți nefericiți și în duioșia resimțită atunci când suferi pentru altul! „Acum mi se pare că iubirea, de orice fel ar fi ea, este singura explicație posibilă a întregii suferințe ce există pe lume”, notează cu convingere celebrul hedonist, de data asta întors cu spatele la plăcerile amăgitoare
MILA – VALOROS SENTIMENT CREŞTIN SI ATOTUMAN de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 707 din 07 decembrie 2012 by http://confluente.ro/George_petrovai_mila_valoros_senti_george_petrovai_1354872104.html [Corola-blog/BlogPost/351678_a_353007]
-
Deși au trecut mai mulți ani de când mama a plecat la Ceruri, eu și acum îi simt căldura sărutului pe obraji, văd ochii ei umezi de lacrima bucuriei, mânuțele ei calde și moi, care mă cuprindeau și mă mângâiau cu duioșie. Nu pot să explic această puternică legătură dintre mine și mama, sau... dintre mama și mine. Cine și ce a determinat lucrurile astfel, încât ea să devină pentru mine un veritabil punct de reper, un simbol extraordinar al vieții și
DE MAESTRO EUGEN DOGA de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1589 din 08 mai 2015 by http://confluente.ro/valerian_mihoc_1431080734.html [Corola-blog/BlogPost/369811_a_371140]
-
Acasă > Poeme > Duioșie > CE COPIL! (GRUPAJ POETIC - OMAGIU COPIILOR) Autor: Mihai Lupu Publicat în: Ediția nr. 2344 din 01 iunie 2017 Toate Articolele Autorului Ce copil! Iată vine-un domn în cale Și s-apropie de mine. Ce mi-a spus mămică oare
OMAGIU COPIILOR) de MIHAI LUPU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 by http://confluente.ro/mihai_lupu_1496294714.html [Corola-blog/BlogPost/371621_a_372950]
-
Narcisa Suciu! Cânta lin, părea că n-o tulbură niciuna dintre neliniști. Pe porțile majestății artei populare maramureșene, pe porțile iubirii și-nțelepciunii intra la coridorul florilor muzicii românești Narcisa Suciu, o fată ca o libelulă, ce răpea fără divulsiune duioșia din fluturi, focul dragostei din maci, puritatea din crini, aspirația din flancurile cedrilor și le-a insuflat glasului ei, într-un crescendo de la cristalizarea unui vuiet lin, la ecoul tulnicelor. Ce frumos cânta Narcisa Suciu! Natura, cu miracolele ei și
NARCISA SUCIU. LA FIECARE REVEDERE, ACEEAŞI, CA SOARELE ÎN FIECARE DIMINEAŢĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1563 din 12 aprilie 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1428819034.html [Corola-blog/BlogPost/374534_a_375863]
-
să-i spun, ca să-l consolez. Va înțelege cum trebuie tăcerea mea și pentru asta îi las timpul necesar! Lea se strânse oftând lângă tatăl ei, care o cuprinse cu dragoste și respect în brațe, sărutându-i părul cu nemărginită duioșie. - Vezi, ce-ți spuneam eu? Sunt un moș ramolit care nu a priceput nimic! Nici nu știi cât de fericit mă faci! Sunt mândru de tine, Lea! Iartă-mă că nu te-am înțeles! - Nu am ce să îți iert
DILEME ( FRAGMENT 30) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 by http://confluente.ro/silvia_giurgiu_1487621024.html [Corola-blog/BlogPost/375441_a_376770]
-
un om din partea locului. Ei nu l-au mai recunoscut, avea barbă, hainele boțite, cârpite, ceva mai slab de cum îl știau, dar altminteri, mină de om sănătos. Numai vocea îi era de-acum alta: blândă și prietenoasă. Privirea plină de duioșie, ca a unui sfânt. Au sta mult de vorbă. Ei au vrut să-i opfere niște conserve, ceva de mâncare, de băutură. Le-a mulțumit dar le-a refuzat politicos pe toate. - Și ce faci toată ziua în singurătatea asta
PUSTNICUL de ION UNTARU în ediţia nr. 449 din 24 martie 2012 by http://confluente.ro/Pustnicul_ion_untaru_1332587240.html [Corola-blog/BlogPost/354695_a_356024]
-
blând cu buze-înfierbântate de dorință și-ți colindam poienile cu flori din care se-mbătau ai mei fiori îndrăgostiți de-ntreaga ta ființă. Îmi amintesc lumina în văpăi ce strălucea atunci în ochii tăi, de glasul cald și plin de duioșie care știa să spună : Te iubesc! atât de simplu, tandru și firesc vibrând de o imensă bucurie. Îmi amintesc și-mi pare-atât de rău că-i amintire tot ce-a fost al tău! Unde v-ați dus ?... Unde v-
ÎMI AMINTESC UNDE V-AŢI DUS ?... de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1631 din 19 iunie 2015 by http://confluente.ro/anatol_covali_1434742907.html [Corola-blog/BlogPost/352894_a_354223]
-
Acasă > Poeme > Duioșie > VIS COMPROMIS Autor: Lucian Tătar Publicat în: Ediția nr. 2312 din 30 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Diamantul iubirii tale Se plimbă fantomă de lut Cu aripi de vis ,ancestrale! Rămas-a doar omul din mine Valorile toate au plecat
VIS COMPROMIS de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2312 din 30 aprilie 2017 by http://confluente.ro/lucian_tatar_1493585587.html [Corola-blog/BlogPost/378766_a_380095]
-
-mi și mie loc! Fata se trase mai deoparte, fremătând de nerăbdare. Nu rosti nici un cuvânt; doar se cuibări la pieptul mamei, lăsând să-i scape un suspin de mulțumire. Aruncă posesiv, un braț peste pieptul ei ce tresălta de duioșie și bucurie și adormi instantaneu, cu un căscat uriaș. Biata mamă, nu îndrăzni să se mai miște în următoarele două-trei ore, ca să nu tulbure somnul liniștit al fiicei. Intrigat de lunga ei absență, Liviu își strecură capul prin ușa imobilă
DILEME ( FRAGMENT 25) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2215 din 23 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/silvia_giurgiu_1485207707.html [Corola-blog/BlogPost/375657_a_376986]
-
strecură capul prin ușa imobilă a odăii, dar Maria îl liniști cu un gest, arătându-i extaziată chipul dulce și senin, ce dormea asemeni unui copil fericit, pe pieptul ei. Imaginea emoționantă ce i se desfășura sub privirea înlăcrimată de duioșie, trezi în tatăl greu încercat, noi speranțe și motive în plus, pentru a lupta cu destinul potrivnic și boala misterioasă, ce atentau la echilibrul familiei lui, și așa destul de zdruncinat. În timp ce el privea cu dragoste infinită cele două femei adorate
DILEME ( FRAGMENT 25) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2215 din 23 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/silvia_giurgiu_1485207707.html [Corola-blog/BlogPost/375657_a_376986]
-
aibă o relație ,nu contează de care ,chiar șoarece și pisica,trebuie să existe un ceva care îi definește pe amândoi. Nu cred că un bărbat și o femeie pot fi într-adevăr prieteni . Pentru că întotdeauna o femeie tristă înduioșează...duioșia și tristețea ei se pot transforma în nevoia lui masculină de a mângâia și proteja. La fel și cu un bărbat trist și nefericit.Femeia are în sânge tendința să aline ,să răscolească în jăratecul deja stins. O femeie veselă
) de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 243 din 31 august 2011 by http://confluente.ro/Doar_prieteni_.html [Corola-blog/BlogPost/356080_a_357409]
-
întâlnim ,să ne îndrăgostim ,să ne căsătorim ,să facem copii și să trăim fericiți în credința liniște și iubire. Apoi sunt convinsă că ne-a creat ...Femeie...Bărbat ...să fim prieteni.Sa ne sprijinim unul pe celălalt cu tandrețe și duioșie. Dar...chestia asta din urmă din cauza unor motive încă neelucidate, combinate cu nicaiva fructe interzise ,nu prea a funcționat ...așa că într-o zi fierbinte de vară și iad...a obosit un pic și a luat pauză o secundă ...Doar o
) de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 243 din 31 august 2011 by http://confluente.ro/Doar_prieteni_.html [Corola-blog/BlogPost/356080_a_357409]