2,465 matches
-
frumos conturate. Ca printr-un miracol soțul își reveni din criza nervoasă și cu zâmbetul pe buze șopti: - Acum oare cine mă ispitește, făptura gingașă de lângă mine sau diavolul care mă trimite înapoi în dormitor... Femeia pricepu aluzia și surâse duios: - Iubirea noastră este atât de pură și de puternică încât și necuratul este învins. Mai ascultară câteva minute, dar o liniște mormântală se așternu peste întinderile învăluite de negura nopții. Bărbatul o ridică prin surprindere în brațe ca pe un
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
măcelar) a bietului dom' Cotolan. După regrete contracarate cu o “tărie” la “botul calului” (era să zic câinelui) incidentul era de domeniul istoriei, așa că ... “Pe ce jucăm?, zise Toma, provocator și întărâtat. “Măi Tomiță, spuse cu vocea lui lungă și duioasă revizorul din dl. Cotolan, de când mă rog de tine să-ți faci un costum de comandant de pionieri. Este nevoie și este necesar pentru un post pe care, nu-l văd mai potrivit pentru altul. Hai să jucăm pe costul
PARTIDA DE RAMŞ ŞI CÂINII HĂMESIŢI LDE A BIRTUL LUI MISAC!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360762_a_362091]
-
valențe cunoscutei formații a Palatului Copiilor O sută de glasuri ca o sută de clopoței, din tot atâtea suflete de copii, răsună de ani și ani în săli de spectacole, în parcuri și grădini, la festivaluri și competiții, trimițând din duioase inocențe, oamenilor de pe acest Pământ al tuturor, mesajele frumuseții, ale veseliei și păcii. Sunt copiii care au adus bucurii în inimi, peste tot unde au cântat și unde au dăruit câte ceva din farmecul versului românesc și nu numai... De trei
Agenda2005-36-05-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/284163_a_285492]
-
nu s-au mai întors la cei dragi. Aurelia Condruț a rezistat avatarurilor, ispitei de a schimba „fronturile”, pentru un trai mai călduț și un blid de linte. „Mi-au rămas totuși în memorie rușii cu sufletul curat, cântecele lor duioase, unele din ele pline de optimism și veselie: Katiușa și Kazaciok”... spune ea. Gânduri după mai bine de cinci decenii Doamna Aurelia Condruț a scris o carte intitulată „Între cerul înstelat și ciulinii stepei. Evenimente și destine autentice”, apărută la
Agenda2005-25-05-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/283844_a_285173]
-
20 de ani și a petrecut în satul ridicat de cei deportați, cinci ani de cazne și umilințe. Cele cinci sărbători de Crăciun și de Anul Nou, inginerul Ilie Birdean din Checea le păstrează într-o dureroasă, dar poate și duioasă amintire. În primul an viscolul le-a distrus casa, apoi i-a murit mama, iar furia Prutului ieșit din matcă le-a înghițit agoniseala. „Noaptea pe care toți oamenii o întâmpină cu bucurie și urări de bine, pentru noi a
Agenda2005-26-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/283871_a_285200]
-
amănuntele - condimente exotice ale vieții noastre colective - aduc retrăirea lor cu toată duioșia și nostalgia din sufletele noastre. Viața, ca și munca de aviator, este aspră și grea, dar în mijlocul ei, în miezul ei este structura spirituală, sufletul aviatorului, sensibil, duios, poetic, afectiv”. Revista includea amintiri hazlii, versuri, relatări ale faptelor de eroism, dar și evocări ale celor dispăruți în accidente aviatice (erau menționați 12 „eroi aviatori ai Promoției de Aur”, primul din ei căzut la datorie în iulie 1949, încă
Agenda2005-27-05-senzational 2 () [Corola-journal/Journalistic/283901_a_285230]
-
în cadrul căminului. Un studiu comportamental a relevat faptul că cele mai potrivite secvențe muzicale sunt compozițiile clasice, adecvate unei activități de acest gen. Apoi a demonstrat un test: că echilibrul formelor pure preclasice ale lui Vivaldi, ritmicitatea calmă și aproape duioasă a compoziție sale, constituie cel mai potrivit fond pentru o colectivitate de o anumită vârstă, strânsă în jurul unei mese de lucru. La început, cei din cămin au reacționat vizibil relaxați, pentru ca apoi să se instaleze o reală atmosferă creativă. Maria
Agenda2005-21-05-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/283727_a_285056]
-
are glasul ei, O tonalitate joasă sau înaltă, În care sufletul meu se scaldă, Se-aruncă-n gol, ca pasărea oarbă. Eu simt durerea sufletelor ce scriu, Simt chinul lor în fărâma de clipită, Rugina frunzei într-un zbor pustiu, Ultima zbatere duioasă de aripă... Poemele sunt hărți de inimi desfășurate, Răspunsul vieții. Și dincolo de moarte. ( Pictură: Odilon Redon- "Flowers in Blue Vase") Referință Bibliografică: Definiția poemului / Cristina Crețu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1926, Anul VI, 09 aprilie 2016. Drepturi de
DEFINIŢIA POEMULUI de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1926 din 09 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384852_a_386181]
-
din inimă Sunt atat de vii, c-aproape chiar mă doare Când mi se nasc lumină, din duh și apă. Misterul e, c-au început să se joace frumos Arătându-și ascunsă trăirea din ele Și chiar să ritmeze uneori duios În vibrația-i simplă, fără mărgele. Pornit-a totul, c-așa a vrut poezia Să se adăpostească în al meu suflet, El era pregătit, de soarta, să-și audă melodia Ce trebuia scrisă din "note de cuvânt"! Referință Bibliografica: Note
NOTE DE CUVÂNT de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/384926_a_386255]
-
șterg oglinda...sigur s-a încețoșat... Chipul ce-l zăresc acolo e bătrân, e întristat... Nu sunt eu...eu simt în suflet tinerețea cum își cântă Imnul ei de bucurie care inima încântă! Tu zâmbești...de ce zâmbești? Ochii tăi privesc duios... Mâna îmi mângâie fruntea..." Tu ești visul meu frumos... Nu privi la sticla rece...ci privește-n ochii mei... Vei rămâne tot frumoasă...asta îți vor spune ei!" Referință Bibliografică: Chipul din oglindă / Maria Luca : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
CHIPUL DIN OGLINDĂ de MARIA LUCA în ediţia nr. 1934 din 17 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384971_a_386300]
-
S-a spălat ce-am scris în grabă; Am să scriu iar o scrisoare, Să citești ce rău mă doare. Când scrisoarea, ta, primesc, Amintiri mă răscolesc Cuvinte dulci mă încălzesc, Gânduri dragi mă năpădesc... Rănile îmi lecuiești, Când scrii duios că mă iubești; Voi scrie slove printre lacrimi, Cuvinte pline de patimi... Am să folosesc condei, Trandafiri de pe alei, Inima să-mi scrijelească, Slovele o să renască... Vor țese pânză de ceață, În suflet fuior de viață. Puțină adrenalină, Ar face
SLOVE PE...SUFLET de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385094_a_386423]
-
mi le spuneai în șoaptă. Ți-aud vocea mamă, tristă Îmi răsună în timpan, Văd cum umbli în batistă Să mai scoți din ea, un ban. Simt cum îmi vorbești iar, mamă Din neant, nimic nu-mi ceri, Mă privești duios din ramă, Ai plecat, parcă-a fost ieri. Timpul e necruțător Însă nu-mi mai este teamă, Când va fi rândul să mor, Voi veni la tine, mamă! Referință Bibliografică: Mamă / Adriana Papuc : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2200
MAMĂ de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385132_a_386461]
-
Acasa > Versuri > Omagiu > A DISP[RUT UN TITAN Autor: Marilena Dumitrescu Publicat în: Ediția nr. 2032 din 24 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Azi cu mare durere-n suflet Condus-am pe ultimul drum un titan, Cu glas duios și ușor umblet, A jucat roluri mici și mari spontan... A scris în cartea teatrului românesc Pagina vieții sale de mare actor, Cu cuvinte subtile ce amintesc Că e critic al meschinăriei, mustrător... A dat lumii ce-avea mai bun
A DISP[RUT UN TITAN de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 2032 din 24 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385178_a_386507]
-
ia păcate și poveri! L-a dat pe Fiul, pentru tine, Crucificat, ...pe-un vârf de deal! Iar sângele ce-a curs pe cruce, S-a transformat în flori și-n har. Deschide-ți inima și gândul! Ascultă glasul cel duios! Acum, e glasul blând de Tată; E glasul sfânt a lui Cristos! Acum te cheamă-ncet, pe nume, Să îl primești ca salvator! Să-ți fie prieten drag și Tată! Iubire, nu judecător! Referință Bibliografică: Un glas, te cheamă / Florina
UN GLAS, TE CHEAMĂ de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2277 din 26 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385227_a_386556]
-
bunătatea domniei tale, dacă eu voi trăi sau voi fi pedepsit cu moartea de marele rege, David. - Pleacă cât mai degrabă prințe Tolui, pleacă, să nu te afle gărzile regelui pe care le văd apropiindu-se! Se ruga cu voce duioasă frumoasa Shokuktany. - Îți voi face pe plac preafrumoasă domniță, dacă-mi promiți, că te voi putea revedea în curând! Te iubesc! Oh! Te iubesc nebunește! - Îți promit, că ne vom revedea, numai ascultă-mă! Salvează-te, înainte să te găsească
VIS ALB (POVESTE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384298_a_385627]
-
în noi și clipe în vreme Petale în zori de iubiri fluturând Suave veșminte îmbracă devreme Natura întreaga din nou fremătând. Cuprinde în brațe de viață orizontul Albaștri sunt ochii tăcuți din zenit Cu pleoapele lor au atins infinitul Și duios primăvara la noi a venit. Cu picuri de soare pe pânze de flori Pictează iar viața gingaș cu pasiune Pe genele lumii cu lumină de zori Aduce din ceruri a reînvierii minune. Șiraguri de stihuri în colieru-i bogat Poartă primăvara
LACRIMI DE PRIMĂVARA de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384663_a_385992]
-
cuvenit și vor lupta împotriva forțelor răului. Tinerii îndrăgostiți colindară în trăsură moșia, apoi se opriră la umbra unui stejar umbros de la marginea pădurii. În mijlocul naturii se simțiră rupți de griji și de lume. Parcă și păsărelele cu trilul lor duios își făceau declarații de dragoste, zburau din ram în ram sau se sărutau cu cioculețele după un anume ritual. Îndrăgostiții le priveau cu admirație jocul și le urmau exemplul, lăsându-se pradă fiorilor feerici ai amorului. Între timp, viitorii cuscrii
XV. SUB SEMNUL BLESTEMULUI (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382324_a_383653]
-
Din păru-i răscolit de vânt, Și-o încălzesc cu stropi din soare Ce se revarsă-n chipu-i blând. Și buzele-i sărut în tihnă Când se oprește la izvor, Și nu mai am pe veci odihnă Făr’ de duiosul glas de amor. Asemeni valurilor crești De mare ’spumate dorinți, Și printre stânci te risipești Sorbind limanele fierbinți. La pieptul meu te prăvălește Făptură ruptă din povești, Și al tău trup îl odihnește, Atât cât ai să zăbovești! Iar Luna
LACRIMA PĂMÂNTULUI de DANIEL DAC în ediţia nr. 2031 din 23 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382509_a_383838]
-
Iar dorului sfântă aripă... Undeva...în adâncul din mine Un strop de speranță trăiește Și pașii îmi poartă spere mâine Când inima-n taină iubește Și cântă speranța pe strune Când luna pe cer se arată Spunându-mi prin versul duios Că nu va muri niciodată! Undeva...în adâncul din noi Există ascunsă...iubirea... Așteaptă o clipă, un loc S-aducă cu ea...fericirea... De-am ști s-o păstrăm ne-ntinată În noaptea de umbre și ger Atunci pe pământ s-
UNDEVA...ÎN ADÂNCUL DIN NOI de MARIA LUCA în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382528_a_383857]
-
un vis euforic, dar a trecut. Doar prezentul și viitorul contează în această lume sălbatică și rea. Restul este palid și șters ca un fum iluzoriu de la o țigară ieftină. Soarele dogorea puternic, iar briza mării îmi răscolea părul la fel de duios ca o mână gingașă de femeie. Ea își întinsese cearșaful la câțiva pași de mine zâmbindu-mi vinovat, parcă își cerea iertare pentru că-mi violase intimitatea prin prezența ei unduitoare ca un val de vreme bună, ca un voal de
FERICIREA ESTE UN CĂLUŢ DE MARE NEGRU de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382590_a_383919]
-
a tradițiilor fără de care omul s-ar asemăna unui copac fără rădăcini, unui copac ce se ofilește cu prima rafală de vânt, a unui copac ce nu are un nume care să-i definească originea. Dumitru Radu Popescu în nuvela „Duios Anastasia trecea“ insistă asupra importanței păstrării obiceiurilor, tradițiilor și credințelor strămoșești. Locul în care se desfășoară acțiunea în nuvelă este un sat din județul Mehedinți prin care trecea Dunărea. Anastasia, personajul principal al operei, o păstrătoare a credințelor strămoșești, îngropă
DUNĂREA, O PILDĂ DE RĂBDARE, STATORNICIE, DRAGOSTE ŞI ÎNŢELEPCIUNE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382599_a_383928]
-
Raze cu luciri celeste, Picuri din nectar și mir . Doar să vrei, Deschizi portița Spre iertare Și spre hâr, Între miile de astre, Printre râuri de cleștar . Palme-ntinse cu blândețe, Voci de-arhangheli, Cer senin, Aer mirosind albastru, Tril duios de ciocârlii . Azi, primește pacea sfântă, Somn adânc, liniștitor . Casa ta, să fie Cerul ! Raiu-ntreg, al tau odor ! Referință Bibliografica: Prin iubire și credința / Florina Emilia Pincotan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2043, Anul VI, 04 august 2016. Drepturi
PRIN IUBIRE SI CREDINTA de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383830_a_385159]
-
Amintirile... Secvențe dintr-un film derulat cu repeziciune. Viața mea, un scenariu scris de mâna sigură a destinului Și eu, spectatorul, neputincios și mut așteptând să se sfârșească pelicula... Când ultima secvență va umple ecranul, când ultimul fragment din melodia duioasă și blândă ce-mi umblă prin suflet va înceta, mă voi mișca încet spre ușa ce duce către nicăieri unde doar trupul îmi este "acasă"... Sufletu-mi se va muta într-o poveste ori pe un nor, de mână cu
CĂUTÂNDU-TE... de CORA DIMITRIU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383850_a_385179]
-
ce nu se poate stinge... Că arde-n el în taină untdelemnul sfânt. Adie vântul serii și scriu pe frunza verde. Un gând de dor îl cânt pentru amândoi. Nu. Nu e timpul cel care se pierde... Ci eu privind duios în ochii Tăi. Cluj Napoca, 11 iulie 2016 Iubitorii de sine S-au trezit în zorii zilei, Însă dorm în miez de zi, Căutând satisfacerea de sine, Bâjbâind printre orgolii. Urmăresc secunda vremii, Ce trece pe îndelete, Pe ceasornicul ce bate
ECOURI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383912_a_385241]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > VALSUL FLUTURILOR Autor: Maria Cristina Pârvu Publicat în: Ediția nr. 1867 din 10 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Valsul fluturilor Iubite, visez l-al nostru duios vals, Ce-l dansam amândoi, la pas. Valsul fluturilor ce ne-nconjurau, Tulpina iubirii noastre încununau. Învatatu-m-ai dansul printre trandafiri, În loc de petale, am spini în amintiri. În grădină curcubeul zâmbeste-n colțul gurii, Cu gândul mă duce la fluturii iubirii. Un
VALSUL FLUTURILOR de MARIA CRISTINA PÂRVU în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383942_a_385271]