657 matches
-
groasă, înecăcioasă, de untdelemn încins pe carton gudronat și țiglă țiuită de raze lente. Se încleiau zidurile, cărămidă în cărămidă, precum zahărul ars, verandele curgeau la deal, hîrbuind glastre văduvite de flori mașcate-n iubiri licențioase. Cădeau crestele cocoșilor, danturile dulăilor, potcoavele cailor ajunși în centrul urbei, la piață, cu tomate tîrîte clandestin întru enervarea demnităților, onoarei, e-he-hei!!! O porcină se prăbuși, guițînd și totodată solfegiind, la eternul conovăț. Fu îngropată pe-ascuns, în coșciug metalic, ermetic, ca să nu tulbure olfacția
Iminență autumnală (1) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14622_a_15947]
-
fictiv. Iată un fragment: „Domnule Ceaușescu / Nu vă spun președinte fiindcă nu noi v-am ales, v-ați impus singur. Nu vă spun tovarăș că nu puteți fi tov. cu poporul care muncește din greu flămând, iar D-voastră și dulăii ce dețin posturi cheie nu știți ce e munca și foamea... Nu știu cum nu vă crapă urechile când aud ce vă rostește gura. Cum puteți vorbi de libertatea poporului când știți bine că e o minciună...” Tot la „Europa Liberă” a
Agenda2003-31-03-b () [Corola-journal/Journalistic/281325_a_282654]
-
bucureșteanul Geo Dumitrescu... Îl văd pe poetul ce-și compară frun-tea ridată cu scăpăriciul unei cutii de chibrituri, peste catranul căreia s-au tras multe bețe,... îl văd pedalând prin Griviței pe bicicleta lui... Hermes?... Diamant?... dialogând totdeauna cu un dulău bun și cam bleg, cu limba scoasă, în urma vehiculului... Sau copil fiind, alergând cu nuiaua plimbată în goană peste uluci, scoțând arpegii... compunând, în cadența lor, bine ritmată, tot hazul și sonurile existenței...
Actualitatea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6909_a_8234]
-
ÎN VIS... Mă mușcă dulăii în vis, Mă sfârtecă gheara trezirii De-acum, niciodată, am zis, Nu pot să mai rup trandafirii... Lăsa-voi să crească pădure, Culoare și ghimpi, împreună, Ca visul să nu mă mai fure Ca gura-mi nimic să nu spună
?N VIS... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83810_a_85135]
-
părul cărunt. Să știi că multă lume a auzit de tine și câți oare nu se mândresc rostindu-ți numele: Mihai Eminescu! S-au oprit în poarta unei case modeste, dar îngrijite și au așteptat să apară cineva, deoarece un dulău mare și alb le-a anunțat prezența. După câteva clipe și-a făcut apariția un bărbat ce părea foarte înalt, cu capul dat semeț pe spate, cu o mustață stufoasă ce-i încadra gura luminată de un zâmbet sincer. Era
ANTOLOGIE:poezie by Tudor-Alexandru Trif () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_695]
-
STELE ceva extraordinar. Sergiu aducea lighene întregi cu mân care și cu vitamine pentru cei cinci câini, iar ei, după ce mâncau, veneau toți să-i mulțumească. Îl pupau pe mână, pe față. Nemaipomenit. Nu vă era greu cu atâția câini? Dulăii noștri au mai făcut opt câini mici. Îi mai ai? — Nu, s-au prăpădit după ce a murit Sergiu. Imediat. Știi, animalele sunt de o mie de ori mai sensibile decât oa me nii. N-au mai mâncat, iar noi am
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
mei un fel de ușurare. Indiferent ce vor fi fost aceste automate, nu aveau să acționeze în favoarea lui. Faptul că tânăra își pusese la o parte pistolul, în pofida suspiciunii cu care îl privea, demonstra în mare măsură eficacitatea noilor ei dulăi de pază. - Da, chiar vă rog să-mi arătați. Îi veni un gând năstrușnic și spuse; - Nu mă îndoiesc că tatăl dumneavoastră stă undeva în planul doi și mă studiază. Tânăra nu dădu semne că vrea să-i arate vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
aristocrată în gesturi, nemulțumită de actualul soț, profesor de sport al cărui vocabular se reduce la terminologia de specialitate: bec, half, stoper, ofsaid și celelalte. În plus, nu iubește pechinezii, pretextând că el a fost obișnuit de acasă numai cu dulăi ciobănești. Și, culmea! Dorește mai curând un copil decât un câine de rasă... Numai tovarășu’ Căpuștean a înțeles-o dintr-odată: avea și el un Setter. Și mai știe să se îmbrace atât de...șic! Mereu la costum și cravată
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
tare, ca să atragă atenția colegelor (I. G. L. L. înseamnă Întreprinderea de gospodărie locală a locuințelor). De aceea, o vară întreagă a citit numai Caragiale. Și în toamnă „a luat” ! Con brio! S-a mirat și directorul Gavrilă Strat, poreclit „Dulăul”, fiindcă atunci când vorbea părea că hămăie printre ostrețele gardului. Tot elevul Perju îi scosese porecla... Ehei! Ce timpuri! Rozându-și (cu discreție!) unghiile și ascultând părerile „colectivului” despre el, ȘEFUL, un zâmbet vag îi luminează fața. Hm!... Obișnuita ședință pentru
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
stătuse pe el de douăzeci de ani, din ziua când l-a cumpărat bărbatul ei, iar ea și-a născut lumina ochilor. Își cufundă capul între perne și rămase acolo. Câinii au început a lătra în sat, iar din ogradă dulăul alb le ținea isonul. Varvara se apropie de fereastră, dădu la o parte perdeaua și printre mușcatele înflorite se uita în curte. Un bărbat închidea grajdul la vite, iar o femeie alerga prin curte după păsări, după oale, după țoale
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
ce o să facă? Se opri purtată de întrebare. Ce o să facă dacă vine el? Trebuie să cheme pe cineva să îi pună la ușă încuietori, un lacăt, să aibă grijă să stea câinele în tindă. O să mai ia un dulău. Da, asta trebuie să facă acum, să aibă grijă să își încuie ușile, deși niciodatată ele nu au fost zăvorâte. Termină de mâncat și strânse cu grijă masa săracă. Luă o găletușă și porni la fântână. Se va opri la
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
el.Și se mai Întreba de ce pe pământ sunt oameni răi. Dar bine că pe pământ mai sunt și oameni buni și corecți.Așa cum era șeful de post.Acesta Îl ascultă pe copil cu mare atenție, apoi călare și cu dulăul după el, porni În direcția unde dispăruse hoțul. Hoțul nu ajunse prea departe și când auzi vocea groasă a șefului de post și lătratul dulăului, se sperie.O luă la fugă pe câmp, căci nu vroia să ajungă la spânzurătoare
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
șeful de post.Acesta Îl ascultă pe copil cu mare atenție, apoi călare și cu dulăul după el, porni În direcția unde dispăruse hoțul. Hoțul nu ajunse prea departe și când auzi vocea groasă a șefului de post și lătratul dulăului, se sperie.O luă la fugă pe câmp, căci nu vroia să ajungă la spânzurătoare pentru o pâine de secară.Își aminti Însă că șeful de post vine călare și imediat Îl poate ajunge din urmă, așa că speriat la culme
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
Întâmplase? Din pâinea pe care o Îngropase hoțul, Încolți o nouă plantă, numită grâu, din boabele căreia gospodinele să facă multă pâine așa Încât nici un copil să nu mai sufere vreodată de foame. Șeful de post făcu un semn din cap dulăului, iar acesta Începu să sape și să scormonească, scoțând din groapă pâinea furată. Și uite așa hoțul a fost dat În vileag, pentru că, Întradevăr, nici o faptă rea nu rămâne ascunsă. POVESTEA LUI MOȘ CRĂCIUN Se povestește că la Începutul Începuturilor
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
Radici Jivco, 81 ani l Bârlovan Elisabeta, 68 ani l Csiup Teodor, 73 ani l Hărdălău Valer-Ioan, 55 ani l Kosa Iuliana, 81 ani l Mihai Eugenia, 79 ani l Cervac Elisabeta, 71 ani l Jebeleanu Nicolae-Eugen, 48 ani l Dulău Ana, 86 ani l Ilioescu Dumitru, 82 ani l Ionescu Ștefan, 81 ani l Gain Viliam, 75 ani l Barbu Floare, 66 ani l Lulușa Dragotin, 64 ani l Matics Radivoi, 67 ani l Budea Paulina, 86 ani l Schick
Agenda2005-08-05-publicitate () [Corola-journal/Journalistic/283413_a_284742]
-
deschis, să pună societatea în gardă privitor la tensiunile ce ar putea surveni, cu cât se adâncește prăpastia dintre sărăcie și bogăție. Li s-a spus, celor care au făcut-o, că nu e prea bine să vorbească despre așa ceva. Dulăul adormit nu-l trezești, pentru că te mușcă. Criza ar lua amploare tot vorbind despre ea. Un ziarist, deunăzi, era însă de părere, din contră, că ar trebui să se vorbească tot timpul despre criză, până la pulverizarea subiectului prin repetare. Alții
Vorbești de lup și lupul la ușă by Arthur BEYRER () [Corola-journal/Journalistic/7118_a_8443]
-
După vreo zece zile, convins de Aurora, Suflețel se resemnă să doarmă acasă, păstrând toate celelalte precauții, ba chiar întărin-du-le. Ademeni cu avantaje culinare și pecuniare pe sergentul de stradă să vegheze în chip deosebit asupra locuinței lui și aduse dulăul din fundul curții la poartă, cu cușcă cu tot. Intrarea la Suflețel era mai dificilă decât la palat. Gaittany povestea cu mare haz ce pățise voind să-i facă o vizită. Când Suflețel auzi zgomot de mașină și văzu un
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pățise voind să-i facă o vizită. Când Suflețel auzi zgomot de mașină și văzu un automobil în poartă (instinctul lui avea o justificare: era mașina ce servise la omorul lui Dan Bogdan!) fugi imediat în pod. Poarta era închisă, dulăul lătra formidabil, o servitoare deschizând dinăuntru o fereastră întrebă cine este. Abia după ce, descoperind pe Suflețel în gura podului, primi instrucțiuni, veni la poartă cu cheia, unde mai verifică o dată identitatea vizitatorului. Poarta fu reînchisă imediat tot cu cheia. Suflețel
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
existat cazuri când vecinii s-au dat în judecată din cauza gălăgiei și mirosurilor de la animalele și păsările din curte. De altfel, asemenea zgomote și mirosuri sunt produse și de unele animale de apartament(câini, pisici și nu numai), îndeosebi de către dulăii de curte Ținuți în același spațiu cu proprietarul, care generează dispute interminabile între proprietarii vecini. Conflicte între vecinii din bloc determinate de alte cauze Natura și modul de manifestare a acestor conflicte diferă de la caz la caz. Numeroase conflicte au
Medierea un mod amiabil d e a pune capăt disputelor din cadrul Asociaţiilor de Proprietari by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Administrative/1591_a_3106]
-
povestindu-le, de-a fir-a păr, tot ce se întâmplase. Auzind c-au îmbuibat câinele cu atâtea dulciuri, bunica le-a zis cu dojană-n glas: În loc să le mâncați voi, le-ați dat lui?! Mai dați-l încolo de dulău, că nu-l ține nimeni flămând. Eu am făcut toate astea pentru voi. Atât le-a trebuit copiilor. Bunică, dacă cineva te-ajută la nevoie nu-nseamnă că-ți e prieten? Iar prietenia trebuie răsplătită. Și-apoi, nu-ți face
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
să fie totuși a lui javra asta de lux. Pare să fie o convenție în sfada de lătrături și ocări, un fel de ceartă în familie, și Rafael apropiindu-se să vadă mai bine, curios, deh, după cât de agitat e dulăul, n-ar fi mare lucru să-i înfigă colții în ureche... Ce dracului! Tipul, cocoșat, sub dulău... Să vezi și să nu crezi. Uite-l. chiar el, Emil Milică Teodorescu, colegul lui de ocnă grea prin oficii. Jigodia care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
lătrături și ocări, un fel de ceartă în familie, și Rafael apropiindu-se să vadă mai bine, curios, deh, după cât de agitat e dulăul, n-ar fi mare lucru să-i înfigă colții în ureche... Ce dracului! Tipul, cocoșat, sub dulău... Să vezi și să nu crezi. Uite-l. chiar el, Emil Milică Teodorescu, colegul lui de ocnă grea prin oficii. Jigodia care a plecat astă-toamnă și l-a părăsit fără o vorbă de rămas-bun și n-a mai dat nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
la casa omului dacă te supără careva... Păi, n-ai văzut, bre, c-a dat cu picioru’? Da’ bine că n-a dat cu cuțitu’, că-l făcea fărâme... Pă cine? Cum pă cine? Păi, nu te pui c-un dulău din ăsta. Uită-te la el că-i cât ursu’. Păi, cum dracu’, dom’le, ce m-aș fi râs să-l mozolească nițel ca să se-nvețe minte... Ce vorbești, dom’le, dă-ți seama ce vorbești la băutură. De când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
lege și să-l dezlege? N-aș vrea să dau de belele... Spuneai că-i cuminte... Milică mustăci. — E ascultător. Cumințenia câinelui adică, ar fi în mâna lui. Ca și nebunia de altfel. Ținu să facă o demonstrație. Strigă: culcat! Dulăul se scutură și se purică o vreme șovăitor, încercând parcă să tragă de timp. Ghiocel, culcat am spus! În sfârșit, Ghiocel se așternu cât era de mare în praful asfaltului, lângă piciorul lui Milică. Ai văzut? Atâta că se mișcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
te-ai fi vrut în pielea lui Milică. Ea era aidoma celei din vis, din noaptea de noiembrie, când te-ai pomenit cu madam Ortansa în pat, îndesându-se în tine să se-ncălzească. Pentru o clipă se văzu în locul dulăului ăluia uriaș, cățărându-i-se în spinare, să continue împreunarea din vis ce făcea să pulseze în el vinovăția. I-ar fi dat mâna să-și trădeze prietenul cel trădat de femeia vieții lui, râvnea și tânjea în timp ce citea articolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]