20,245 matches
-
dăh !... că nu mai pot scrie... că de abia mai tîrîi cuvintele printre mlaștinile dezolării personale... și cînd reușesc, în fine , bleah!, să încheg ceva, cînd acced...humm !... să-mi coc puroiul, să mi-l prăjesc precum scrobul de bubă dulce, să mă scarpin indecent la coajă, împroșcînd în jerbe, în arteziene, cu furtunul de grădină, cu stropitoarea de tablă ruginită, cu gura elegii injurioase... textul să fie cît mai incoerent... mai dezlînat...mai greu de priceput... cu dezacorduri gramaticale... cu
Proba martor by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11856_a_13181]
-
pe umeri, fără scrupule, declarîndu-le tuturor că am creieri înăuntru... ohoho!... sînt doldora de creieri... da, cinic, dom'le! am substanță cenușie cît pentru o mulțime... neuroni... chestii gînditoare rapid, cît ar găuri șerpii sălbatici prin apă, cît ai improviza dulce introducerea unei trompe de flutur într-o corolă... alo! strigă... dumneata bați cîmpii!... ne fraierești!... Și n-am mai vorbit o vreme... apoi iar... Mi-am șoptit că trebuie să fiu calm (nu bleg!) , să-mi îndrept cuvintele spre mîngîierea
Într-o neglijență tandră... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11878_a_13203]
-
anulării, acel X de pe ferestrele caselor abandonate ( dar și al caselor în construcție, anunțînd că în curînd vor putea fi locuite - ar putea?, ar mai fi posibil vreodată?), și după ce au ieșit din bistro se străduia să calce pe urmele dulci lăsate-n zăpadă de tălpile ei - Un 86 a înghițit-o, și el a mai rămas, ca de atîtea ori, cîteva minute în stație (micul lui ritual, pregătirea pentru griefingul din fiecare seară), a simțit, violent, cum se scurg în
Cântece eXcesive by Dan Sociu () [Corola-journal/Imaginative/11361_a_12686]
-
aici, în adâncul oricărui lucru.. Acum sunt sătul, ghiftuit, îmi fac mulțumit siesta, privesc cu încredere viitorul, mă simt ca un humus fertil. Am și început să simt mișunând în mine primele încolțiri. În curând va răsări, desigur, o iarbă dulce, verde, semn că sunt viu și plin de tainice, minunate puteri. Aștept să mă pască o vacă.
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/11535_a_12860]
-
ochii vii Și lași minuni să se deșire Peste coline și câmpii; Mă-ntreb mirat de unde-ți vine Eternul bucuriei nimb, De vrei să faci întruna bine Fără să ceri nimic în schimb? Tu știi că turmele grăbite Cătându-și ierburi dulci cu jind, Te calcă-n sute de copite De parcă nici n-ai fi fiind; Tu știi că bruma când se lasă Pe câmpuri până-n deal la schit, Din straiul tău de-mpărăteasă Rămâne-un petec ponosit; Tu știi că iarna
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11879_a_13204]
-
în scopul procurării plăcerii. Poetul ,comandă" o femeie, așa cum ar comanda o pernă electrică. Iar solicitarea i-o adresează, cu un cinism caracteristic, chiar ei: ,O, vino iar în al meu braț,/ Să te privesc cu mult nesaț,/ Să razim dulce capul meu,/ De sânul tău, de sânul tău!" (De ce nu-mi vii). Expresia ultimă, intolerabilă (și totuși tolerată, pe parcursul a peste o sută de ani) a acestei concepții falocratice o constituie practicarea de către poet, cu o consecvență care spulberă orice
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
împlinirea, desăvârșirea prin actul adorator. Esențialele teritorii livrești sunt omniprezente în cadrul acestor sensibile desfășurări lirice: ,,Înainte de toate/ Ședeam între cărți,/ Într-un punct prin excelență/ Al așteptării și-al dragostei.” (De la prima vedere). Ideea fundamentării prin iubire e nobila cauză, dulcea povară de urmat. Pe drumul încercărilor sufletești sunt presărate semne, pentru aflarea unui sens, pentru găsirea ,,liniei inimii”. Baki Ymeri ne provoacă la un slalom printre primejdiile sufletului îndrăgostit. Sentimentele au fluiditate, în tradiția mersului implacabil al celor pământești: ,,Străzile
OCTAVIAN MIHALCEA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380634_a_381963]
-
sfântă, mamă, Nu-i alta-n lume, mai iubită! Ca ochii tăi cei plânși mereu, Ca gândul frământat ce- așteptă, Ca fruntea ta mai înțeleaptă În astă lume nu știu eu! Nici mâini mai blânde când mângâie! Nici glas mai dulce în dojană, În lume nu mai este, mamă! Mulți ani la fel să îți rămâie! Dă - mi tâmpla ta de dor albită Să - i prind ghiocei pe ram! Icoană mai sfântă n-am Ca tine, mamă, mai iubită! Citește mai
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
mai sfântă, mamă,Nu-i alta-n lume, mai iubită! Ca ochii tăi cei plânși mereu,Ca gândul frământat ce- așteptă,Ca fruntea ta mai înțeleaptăîn astă lume nu știu eu! Nici mâini mai blânde când mângâie! Nici glas mai dulce în dojană,În lume nu mai este, mamă! Mulți ani la fel să îți rămâie!Dă - mi tâmpla ta de dor albităSă - i prind ghiocei pe ram!Icoană mai sfântă n-amCa tine, mamă, mai iubită!... XXXI. NOI SUNTEM FRAȚI
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
se simți dator Să îi ofere-un mărțișor. Străfulgerați de-un cald fior Se-aprinse-n ei amorul chior. Fără de fast și cu mult zor S-au luat și-n filmul lor color Ea-i pregătea pui la cuptor Și-l chema dulce-n Mi minor: -La masă, scumpe puișor! El rar bătea câte-un covor Și-o striga scurt, în... La major: - Vino de-l ia, fă, Mimișor! Dar timpul, un neiertător, Ani treizeci îi duse-n zbor Și de la primul mărțișor
CÂND MARTIE PLUTEA-N DECOR de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380664_a_381993]
-
textelor și grădinăritului: „Suburbiile dau cu ferestrele în câmp/ colorează vocea soarelui/ metafora din ochii unei pisici/ escaladează mereu/ derutant zborul la joasă înălțile/ al păsărilor din areal/ între două gânduri adăp/ rădăcinile alunilor tineri/ plivesc apoi în text/ buruienile dulci/ și laptele câinelui”. (Poem destins) Din punct de vedere gnoseologic, poetul se situează în cotidian dar privește esențele, interiorul existenței: „Alerg printre cuvinte deloc lejer / împrejurul unei realități / înfiorător de tenace / dacă mă atenționează fervent / că mă aflu la o
LUCIAN GRUIA DESPRE ION SCOROBETE ÎN LIMBA GREACĂ de BAKI YMERI în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380662_a_381991]
-
constă în a spune adevărul în conformitate cu natura, ascultând-o: „gândul pornește în cale,/ și...într-o secundă/ se transform într-un vis/ pentru a se stinge/ sinei sale i se spovedește” ( Gândul). Poezia autorului este ”albă ca nins de zăpadă/ dulce ca surâs de metaforă/ visată în palma de mână/ rămasă zălog în inelul cununiei” (Visare) Albanezul din Germania vine în limba română cu un proiect deosebit de elaborat, plin de imaginație și simțire, pe-oglinzi, pe-oriunde, pe-aici. Și, desigur
DANIEL MARIAN DESPRE DIBRAN DEMAKU de BAKI YMERI în ediţia nr. 2155 din 24 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380672_a_382001]
-
fântâneau în ochi, noaptea îngenunchea supusă lupoaicei albe, risipei date. Azi, sub ochiul timpului clipind spre iarnă, dor amurgurile de prea plin, aduceri aminte colindă nostalgic la poarta zorilor închisă, Tantal mă cheamă spre limanul umbrelor însetate încă de seva dulce amară a lumii. Azi, să rămân în ramul toamnei aș vrea, lupoaică albă până în clipă acea definitivă când lumina se întoarnă în “nous”, ... Citește mai mult A fost o vreme când;purtam doar orizonturiprin ramurile verzi.În trupul nesăpat de-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
vreme când;ploile luminii îmi fântâneau în ochi,noaptea îngenunchea supusălupoaicei albe,risipei date.Azi, sub ochiul timpului clipind spre iarnă,dor amurgurilede prea plin,aduceri aminte colindă nostalgicla poarta zorilor închisă,Tantal mă cheamă spre limanulumbrelor însetate încăde seva dulce amară a lumii.Azi, să rămânîn ramul toamnei aș vrea,lupoaică albăpână în clipă acea definitivăcând lumina se întoarnă în “nous”,... VII. DOAR CORBII VEGHEAZĂ, de Agafia Drăgan , publicat în Ediția nr. 2307 din 25 aprilie 2017. M-am așezat
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
fântâneau în ochi noaptea îngenunchea supusă lupoaicei albe risipei date azi sub ochiul timpului clipind spre iarnă dor amurgurile de prea plin aduceri aminte colindă nostalgic la poarta zorilor închisă Tantal mă cheamă spre limanul umbrelor însetate încă de seva dulce amară a lumii azi să rămân în ramul toamnei aș vrea lupoaică albă până în clipă acea definitivă când lumina se întoarnă în “nous” ... Citește mai mult A fost o vreme cândPurtam doar orizonturiPrin ramurile verziîn trupul nesăpat de-a timpului
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
purtateZboruri înalte necoapte iubiriA fost o vreme cândploile luminii îmi fântâneau în ochinoaptea îngenunchea supusălupoaicei alberisipei dateazi sub ochiul timpului clipind spre iarnădor amurgurilede prea plinaduceri aminte colindă nostalgic la poarta zorilor închisăTantal mă cheamă spre limanulumbrelor însetate încăde seva dulce amară a lumiiazi să rămânîn ramul toamnei aș vrealupoaică albăpână în clipă acea definitivăcând lumina se întoarnă în “nous”... XXXI. LA CAPĂT DE TOAMNĂ, de Agafia Drăgan , publicat în Ediția nr. 2104 din 04 octombrie 2016. Ai revenit pasăre albă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
îngerilor Parcă adormiți în tranșeele dintre ceruri? Așa s-a născut culoarea păcatului Între buzele tale ce șopteau amăgirea. De ce mi-e dor de goliciunea trupului tău Ce doar visul mi-l schițează frânt Noapte de noapte, ca o pedeapsă dulce Pentru neascultare? Unde este jocul Privirilor de duminică-seara Când puneam nume florilor Și coloram zborul umbrelor? Îți regăsesc mirarea în fiecare măr Ce-l primesc de la vânzătorii de iluzii. Așa s-a născut culoarea păcatului Între buzele tale ce șopteau
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
e gjërave INIMA LUCRURILOR Locul unde explodează sufletul are forma eliptica într-un linte de unde picura cristalul și lumina astrala acolo e punctul unde lumină devine gheață Lucrurile materiale prin gaură neagră a pupilei se topesc în infinit din forța dulce al gravitației chiar și ființă mea printr-o glanda invizibilă cade liber în inima lucrurilor PSHERËTIMA Să çel e mshel sytë u ngjit mbi çati nëpër ato shkallë të thyera të moshës për ta ndrequr tjegullën prej nga pikon shiu
POEZIE ALBANEZĂ DIN KOSOVA DAN MUSLIU de BAKI YMERI în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380678_a_382007]
-
Shpojnë gishtat e mi Me maja të holla pishe Nga alpet deri tek yjet Kur lutet në heshtje poeți Ndizen thëngjij lulëkuqesh. MEREU Când soarele uită Și amurgul vine târziu Firele ierbii înnebunesc Tremură-n iubire mereu Cu câmpul cel dulce Sub voalul lunatec Ramurile amurgurilor Străpung degetele mele Cu vârfuri subțiri de pin Din alpii până la stele Când se roagă-n tăcere poetul Se aprinde cărbunele bujorilor. LUMI I FRYMËS Për të thithur ajrin e jetës Nën kthjelltësinë e filtruar
BAKI YMERI de BAKI YMERI în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380681_a_382010]
-
m-a convins că ar exista cu adevărat, “Livada cu metaforie.” Și dacă acolo, chiar există acea livadă, iar eu deja nu mai am nevoie a mă “molipsi de poezie” deoarece m-am născut asemenea poetului Ioan Vasiu cu această dulce trudă, m-aș duce când “primăvara bate la fereastră/ când se sărută cerul/ cu marea înspumată/ și toți îndrăgostiții au inima albastră,/” (ziua poeziei) , și când “râde-anotimpu-n fereastră/ și muguri-n plopi explodează”( eșarfa albastră), iar /”dragostea nu ... Citește mai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380578_a_381907]
-
m-a convins că ar exista cu adevărat, “Livada cu metaforie.” Și dacă acolo, chiar există acea livadă, iar eu deja nu mai am nevoie a mă “molipsi de poezie” deoarece m-am născut asemenea poetului Ioan Vasiu cu această dulce trudă, m-aș duce când “primăvara bate la fereastră/ când se sărută cerul/ cu marea înspumată/ și toți îndrăgostiții au inima albastră,/” (ziua poeziei) , și când “râde-anotimpu-n fereastră/ și muguri-n plopi explodează”( eșarfa albastră), iar /”dragostea nu ... XIV. O
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380578_a_381907]
-
românescă (Î)n-care plângem și doinim, Este limba strămoșească, Ce-o cântăm și o vorbim. Nu e limbă mai frumoasă, Nu e grai ca graiul meu Când în limba românescă Îl slăvesc pe Dumnezeu. Limba mea e-așa de dulce Parcă-i miere de albine! Dor îmi este-n limba mea, Când mă aflu-n țări străine. De-ar fi să ne șteargă neamul, Hotarele toate de-ar pieri, Limba nu o să dispară, Cât români în lume-or fi. Așadar
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380578_a_381907]
-
deochiat-o! Când a supt întâia dată, Pe dată ea m-a cucerit, Nu-mi mai păsa că este fată, Nu-mi mai păsa că nu-i băiat! Zi după zi era mai mare, Și mai frumoasă ea era, Era o dulce alinare, Și-o mare binecuvântare! Iat-o făcând acuma primi pași, Ținându-se de mobila din casă, Și-apoi cu gura căscată am rămas, Când primul cuvânt a fost ”tată„! Și au urmat în mod normal, O bonă, creșa, grădinița
DOR DE MAMĂ, de NELUȚA STĂICUȚ în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380722_a_382051]
-
Ascultați Cuvântul! Domnul este veșnic, Foc din ceruri cade, Lumânări în sfeșnic, Hai sau poate haide, Iadul încă arde! Ești stăpân și slugă, Îngeri cântă-n coruri, Lănțuiți în fugă, Dor sau poate doruri, Sfinții plâng în rugă! Mierea-i dulce nu-i venin, Nu au lacrimi morții! Cei ce pleacă,cei ce vin, Linu-i lin sau poate lin, Vom plăti cu toții! Plâng și prinți și cerșetori, Lacrima-i comună! Vei trăi,de-i vrea să mori, Dalbe flori sau poate
UN ALTFEL DE COLIND! de CONSTANTIN URSU în ediţia nr. 2179 din 18 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380756_a_382085]
-
se simți dator Să îi ofere-un mărțișor. Străfulgerați de-un cald fior Se-aprinse-n ei amorul chior. Fără de fast și cu mult zor S-au luat și-n filmul lor color Ea-i pregătea pui la cuptor Și-l chema dulce-n Mi minor: -La masă, scumpe puișor! El rar bătea câte-un covor Și-o striga scurt, în... La major: - Vino de-l ia, fă, Mimișor! Dar timpul, un neiertător, Ani treizeci îi duse-n zbor Și de la primul mărțișor
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]