4,048 matches
-
organizat, am pornit spre primărie, mergând pe aleea castanilor. În scurt timp, a apărut și televiziunea locală. Am oferit un scurt interviu, cu destule bâlbâieli, mereu nefericita emoție! și am recitat două strofe din poezia „Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie”. De ce atât de des și agasant „Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie”? Doream ca trecătorii să asculte și să mediteze În drumul lor spre serviciu sau spre casă, să se trezească din starea de letargie În care se
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
apărut și televiziunea locală. Am oferit un scurt interviu, cu destule bâlbâieli, mereu nefericita emoție! și am recitat două strofe din poezia „Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie”. De ce atât de des și agasant „Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie”? Doream ca trecătorii să asculte și să mediteze În drumul lor spre serviciu sau spre casă, să se trezească din starea de letargie În care se complăceau În ultimii douăzeci de ani. Am traversat strada, recitând cu Întregul grup
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
drumul lor spre serviciu sau spre casă, să se trezească din starea de letargie În care se complăceau În ultimii douăzeci de ani. Am traversat strada, recitând cu Întregul grup de elevi, tot această poezie. „ Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie, / Țara mea de glorii, țara mea de dor/ Brațele nervoase, arma de tărie,/ La trecutu-ți mare, mare viitor! Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul,/ Dacă fiii-ți mândri aste le nutresc; / Căci rămâne stânca, deși moare valul, /Dulce Românie
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
ție, dulce Românie, / Țara mea de glorii, țara mea de dor/ Brațele nervoase, arma de tărie,/ La trecutu-ți mare, mare viitor! Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul,/ Dacă fiii-ți mândri aste le nutresc; / Căci rămâne stânca, deși moare valul, /Dulce Românie, asta ți-o doresc.” (Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie) Secvențe de la acest eveniment au fost prezentate seara, la ora de știri, pe postul local TV. Au scos poezia lui Eminescu În stradă „163 de ani de la nașterea
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Brațele nervoase, arma de tărie,/ La trecutu-ți mare, mare viitor! Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul,/ Dacă fiii-ți mândri aste le nutresc; / Căci rămâne stânca, deși moare valul, /Dulce Românie, asta ți-o doresc.” (Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie) Secvențe de la acest eveniment au fost prezentate seara, la ora de știri, pe postul local TV. Au scos poezia lui Eminescu În stradă „163 de ani de la nașterea scriitorului Mihai Eminescu au fost marcați Într-un mod inedit de
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
-și continuie viața, iar ea, în schimb, îi închinase viața sa Lui. Încet, câte puțin, revenea la viață. Începuse să vină mai des pe la noi, mai stătea câte puțin cu mama mea care era bolnavă. Obișnuia să poarte mereu ceva dulciuri în buzunare: bomboane, biscuiți, cubușoare de zahăr, covrigei, cu care ne bucura pe toți copiii din drum. Îmi plăcea când mama mă trimetea după ceva la ea, nu ieșea nimeni niciodată de la ea fără ca bunica să nu-i fi dat
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
acasă încărcată cu de toate. Bătea la ușă și tata îi deschidea. Ne trezea pe toți din somn și, așa cum stăteam așezați la locurile noastre, ne punea le piciorușe mai întâi un șervet, peste care apoi punea tot felul de dulciuri și bunătăți pe care le pregătea din timp: bomboane, covrigei, biscuiți, cubușoare de zahăr, nuci și mere. Ultimul lucru pe care-l făcea, ne dădea în mânuțe un fel de pâinică pe care o cocea ea pentru noi, pe care
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
depunând câte un proiect. Spre bucuria întregului sat, la începutul anului 2004, zimbranii au fost anunțați că li s-a aprobat proiectul pentru repararea drumului, cu un buget de 75.000 euro. De asemenea, a fost aprobat și proiectul satului Dulcele, unul dintre celelalte trei sate. Impulsionată de această realizare a comunității din Zimbru, primăria comunei le-a promis oamenilor să preia repararea celorlalte două tronsoane din drumul de zece kilometri. Văzând că se poate, oamenii din Zimbru fac în prezent
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
liceu trecură, fără a exagera, cu o viteză supersonică. Fuseseră ani frumoși, cu fete apetisante și băieți, adevărați cavaleri, în care săgețile lui Cupidon străpunseseră multe inimi, producându-le răni ce aveau să se vindece în timp sau însorindu-le cu dulcele și amarul tinereții fulgurante. Spre uimirea lui Mihăiță și chiar a părinților, Vișinel nu se îndrăgostise de nici o fată, deși acestea îi adresaseră chemări, el fiind un cavaler chipeș și înzestrat din belșug cu acel atribut numit de vino-încoace! Nimeni
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
lor, devin și mai acre decât le e firea. Soacra lui Alex nu era dintre acelea, dar nu putea să-și dezmintă în totalitate tagma. Avea și ea o oarecare aciditate, mai ales, în cuvinte. - Tu, mamă, ești așa de dulce, dar vrei cu tot dinadinsul să nu ți se ofilească titlul de soacră, nu? - Cum poți tu, fata mea, să spui că am asemenea apucături? - Așa, un pic, spuse Ina alintat, un pic tot le ai. - Că nu admit să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
ginecologie, unde de fapt sunt specializată. Despre soțul meu, ce ți-aș mai putea spune: iubește copiii, dar îi vede atât de rar și când vine, nu are ochi pentru mine. Intră în casă, își dezmiardă odraslele, le îmbie cu dulciuri. Pe mine însă mă ignoră. Nu schițează nici un gest prin care să arate că remarcă prezența mea. Nu știu, nu-mi pot explica ce se întâmplă! Umblă vorbe că și-a găsit o metresă. Să fie sănătos! Toate i le-
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
destul timp) să-mi satisfac plăcerile de gourmet: am gustat zilnic, camembert, avocado cu crabi, mezeluri tipice, crepes cu de toate, lasagnia cu somon, ouă cu maioneză de-a lor - excelentă!, fileuri anchois, pastramă de rață, deserturi din ciocolată topită, dulciuri diverse, printre care un ghimbir zaharat interesant, la un local chinezesc ; am vrut să mîncăm, Într-o zi, la un restaurant cu specific ro mânesc - Chez Christina - dar tocmai la ora În care ne nimeriserăm, acesta era În curățenie... am
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
încearcă să le împrăștie cu palmele, dar fără nici un rezultat, trag la ceara din urechi, milițianule, la mătreața din păr, la transpirație, se distrează Gulie, pe căldura asta nu mai scapi de ele, cea mai bună dovadă că ești un dulce, zice Dendé, un adevărat om de zahăr. Curistul își scarpină gîtlejul, cu voi nu mai am ce să discut, și începe să tușească de nervi, se înroșește, sînteți niște idioți, pramatiilor, le strigă izbind cu talpa în pămînt, iscînd un
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
care o mai scoteau din plictiseală. Uneori îi făcea mici surprize. Apărea cu o floare pe care o cumpăra de la colț de la Jardinierul, sau cu cîte un pachețel la subraț, în care era înfășurată ori o ciocolată Kandia, ori altceva dulce. Aproape de fiecare dată îi lăsa pe gratis și cîte vreun număr dintr un ziar pe care îl avea în plus, fie cu știri, fie cu scandaluri mondene. În schimb, Angelina simțea de fiecare dată nevoia să se revanșeze cu ceva
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
când Fischl mi-o pasa cu o neașteptată bunăvoință. Din păcate era o pasă atât de jalnică, Încât Winkler, care juca În cealaltă echipă, reușea să-mi bage un cot În stomac și să-mi sufle mingea. De parcă aș fura dulciuri de la o fată, reflectă uitându-se la Greta Harassowitz care continua să sară coarda cu o expresie nemiloasă și codițe fluturânde. Fischl o zbughi În față imediat. Oi fi fată, Knisch, sau vreo zdreanță? Mai să nu te creadă omu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
șoaptă, prefăcându-mă că port o conversație elevată. La Început nu simțeam nici o dorință, nici o poftă, doar curiozitate. Într-un mod abstract, mă simțeam de parcă aș fi căutat un secret - poate o jucărie nouă, ascunsă de maică-mea, poate niște dulciuri. Nu avea importanță ce, ci acel ceva. N-am cotrobăit doar În șifonierul maică-mii, ci un pic peste tot: În biroul din camera de zi, În biroul lui taică-meu, care ocupa În continuare jumătate de hol, sub paturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
școală, în timpul orelor, ridicam mâna să mă cer afară, o zbugheam pe coridorul care ducea la WC și, din zece-cinșpe smuceli sălbatice, ajungeam să ejaculez în pisoar. Sâmbăta după-amiază, când ajungeam la film, îmi lăsam prietenii să meargă să cumpere dulciuri de la automat, iar eu mă retrăgeam la cucurigu, în fundul sălii, și îmi împroșcam jeturile de frișcă într-un ambalaj de ciocolată. La o ieșire la iarbă verde organizată de asociația noastră familială, am scobit la un moment dat un măr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
rugat și am plâns: să treacă cu bine peste operație și să nu moară. Iar apoi să vină acasă, să redevină unica și singura noastră mamă. — Fugi, puiul mamii, îmi susură ea numai miere - ah, știe să fie atât de dulce și de bună cu mine, atât de mămoasă! își petrece ore-n șir jucând canastă cu mine când zac bolnav în pat, așa cum e ea acum; închipuiți-vă, sucul de ghimbir pe care i l-a adus sora fiindcă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
în dreptul obrăjorilor lor netezi și îmbujorați - iar năsucurile alea, mare mister mare! se pierd cu totul în ceștile pline de ciocolată și frișcă și răsar de cealaltă parte fără să se mânjească! Iisuse, ia te uită cu câtă candoare mănâncă dulciuri între mese! Ce fete! Plin de nesăbuință și impetuozitate, cer și eu o ceașcă de ciocolată și mă apuc să-mi distrug pofta de mâncare de la cină, pe care maică-mea (parcă-i o păpușă învârtită cu cheia, femeia asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
bănuiesc. Era acum În compartiment atâta căldură Între ei că, fără să Închidă fereastra, el Îngenunche lângă pat și-i puse mâna pe față, pipăindu-i trăsăturile cu degete curioase. Se simți iar copleșit de gândul nou apărut: „Atât de dulce, atât de scumpă!“ Ea zăcea nemișcată, tresărind din când În când, În scurte puseuri de durere sau Înfiorare. Cineva din vagoanele de clasa a treia Începu să-l blesteme În nemțește pe cel cu vioara, spunând că nu putea dormi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
le dezmorțească. Mecanicul de locomotivă era În mijlocul unui grup mai mic de oameni, cărora le explica cu umor despre defecțiune. Deși nu exista nici o casă În apropiere, apărură deja doi sau trei săteni care ofereau spre vânzare apă minerală și dulciuri pe bețigașe. Drumul mergea paralel cu calea ferată, cele două fiind separate doar de o creastă de zăpadă troienită. Șoferul unei camionete claxonă și strigă de mai multe ori: „Cursă rapidă până la Belgrad! O sută douăzeci de dinari! Cursă rapidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
firmă de Încredere. Amândouă deschiseră gura În același timp și spuseră: — Ar fi minunat, domnule Kalebgian. Și, În timp ce el suna la garajul vărului lui de-al treilea de la Pera, ele trecură În cealaltă parte a holului, spre anostul stand cu dulciuri, și se Întrebară dacă să-i cumpere cumva o cutie cu dulciuri. Hotelul țipător și mare, cu holul lui pavat cu plăci de gresie, personal internațional și restaurant care imita Moscheea Albastră, fusese construit Înainte de război. Acum, când guvernul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
fi minunat, domnule Kalebgian. Și, În timp ce el suna la garajul vărului lui de-al treilea de la Pera, ele trecură În cealaltă parte a holului, spre anostul stand cu dulciuri, și se Întrebară dacă să-i cumpere cumva o cutie cu dulciuri. Hotelul țipător și mare, cu holul lui pavat cu plăci de gresie, personal internațional și restaurant care imita Moscheea Albastră, fusese construit Înainte de război. Acum, când guvernul se mutase la Ankara și Constantinopolul simțea concurența Pireului, hotelul căzuse puțin În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Managerul e plecat, ca de obicei? Aceștia sunt prietenii mei - domnișoara Pardoe și domnul Savory. Întregul hotel e pe umerii lui Kalebgian, le explică el lor. Te ocupi de cazarea noastră? Așa, da. Ai grijă să fie o cutie cu dulciuri În camera domnișoarei Pardoe. — Mă așteaptă unchiul meu, Începu să spună fără convingere Janet Pardoe, dar Myatt nici nu vru să audă. — Mai poate să aștepte o zi. În noaptea asta trebuie să accepți să fii invitata mea aici. Începea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
timpul să vadă dacă sunt bine și adevărul era că mă topeam ori de câte ori mă gândeam la el. În adâncul sufletului meu știam că nu luna de miere era importantă, ci căsătoria. — Încerc să rămân supărată, dar el este atât de dulce, am spus. Mi-e imposibil. Vreau doar să-i fiu o soție grozavă. Sper că ai și altceva asupra căruia să te concentrezi În afară de a fi o soție Eternity. Uite ce a pățit Jessica Simpson, chicoti Lauren. Spre norocul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]