668 matches
-
obraji la amintirea acelei capitulări totale a sufletului, cu care nici un inchizitor, nici un torționar, nici un dictator, nici un amant nu s-ar fi putut lăuda vreodată. Yoghinul îi privise, îi citise și-i aruncase pe rând, ca pe niște cărți plicticoase, dulcege, fără nici un loc în vreo istorie mireană sau sacră. Strănutând asemeni pisicilor, defecând asemenea rimelor, murind și devenind pământ pe un fir de praf din cosmos. Nici o poveste, nici o mântuire. Fericiți și nefericiți în minuscula zare ce li s-a
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
numea Maarten. Mai află că se cunoșteau de vreo patru luni, de pe vremea când Cedric lucra la o hală de pește, cărând cu transportorul cod înghețat, în blocuri aproape paralelipipedice de capete, ochi, solzi, burți sidefii și miros proaspăt și dulceag de pește marin. În fiecare dimineață se minuna cât de asemănătoare era mireasma aceea cu cea de care avea parte în pat, căci așa mirosea și vulva rasă cu grijă, cu labii aproape negre la capete, a femeii cu care
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
încă un infarct chiar în timpul discuției cu Xtyn, dar reușise să ascundă suferința atroce prin care trecea. Airam umezi buzele Abatelui cu o cârpă înmuiată în sucul unui fruct negru. Mirosea puternic, dar foarte plăcut, și avea un gust ușor dulceag. - Sfântul Augustin a ales să ne dea un semn luminîndu-ne cu înțelepciunea de a transforma cea mai mare dintre capcanele întinse Abației într-o armă cu care îi vom învinge definitiv pe necredincioși. - Nu fi atât de sigură, protestă slab
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
spre podea, cu mâinile încolăcite în jurul genunchilor. Apoi am simțit un miros ciudat. Prima oară m-am gândit că era vreun bețiv care vomitase prin metrou și de aceea mirosea așa. Nu era un miros foarte puternic, era un pic dulceag, aducea cu mirosul de mucegai. Nu era miros de diluant. La muncă vopsim, așa că știu foarte bine cum miroase. Nu are un miros atât de înțepător. Nu mă deranja atât de tare mirosul, așa că am rămas pe loc. Cum m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Oricum ai privi lucrurile, faptul că angajatul nu a scos afară pachetul, cu toate că îl văzuse, e pur și simplu strigător la cer. La scurt timp am simțit un miros. Am auzit că sarinul e inodor, dar nu e adevărat. E dulceag. Credeam că era parfum, ceva de genul ăsta. Nu era un miros neplăcut. Dacă ar fi puțit, toată lumea s-ar fi alarmat. Da, era dulceag. Trenul și-a continuat traseul: Shin-ōtsuka, Myōgadani, Kōrakuen și - pe la stația Myōgadani - mulți oameni au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
am simțit un miros. Am auzit că sarinul e inodor, dar nu e adevărat. E dulceag. Credeam că era parfum, ceva de genul ăsta. Nu era un miros neplăcut. Dacă ar fi puțit, toată lumea s-ar fi alarmat. Da, era dulceag. Trenul și-a continuat traseul: Shin-ōtsuka, Myōgadani, Kōrakuen și - pe la stația Myōgadani - mulți oameni au început să tușească. Și cei care erau în picioare, și cei care stăteau jos. Normal că și pe mine mă luase tusea. Toți au scos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
acela? Sunt sincer când spun că nu eram speriat. Și ceilalți din jurul meu au recționat la fel. Nu m-am dus la cei leșinați, ci am înaintat spre ieșirea care ducea la templul Honganji. Acolo am simțit brusc un miros dulceag, parcă de nucă de cocos. Era foarte dulce. Când să urc scările, m-a învăluit dintr-odată. Urcam scările și mă gândeam la mirosul acela. Treptat, respirația mi se îngreuna din ce în ce mai mult. În orice caz, am hotărât să sun la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Mai era acolo o persoană de la noi de la firmă, care l-a ajutat să mă care. Apoi s-au urcat toți în taxi și m-au dus până la spitalul Nisseki din Hiro-o. În taxi toți se întrebau: «Simțiți un miros dulceag?». Se pare că hainele erau impregnate din plin cu gaz. În afară de faptul că respiram greu, nu prea îmi mai simțeam trupul. Nu puteam ține ochii deschiși. Eram vlăguit și aveam stări de somnolență. Credeam că o să mor. Nu mă mișcam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
dar eu n-am putut suporta să stau acolo în mirosul ăla. — Cred că e o întrebare groaznică. Dacă ați mai simți odată mirosul acela, l-ați recunoaște? Da, se poate. Nu era ceva foarte puternic. Era mai fad. Puțin dulceag, nu era foarte rău. Însă avea ceva ciudat. Ceva care îți «ataca» nervii. L-am întrebat pe tânărul de douăzeci și doi, douăzeci și trei de ani de lângă mine: «Nu vă miroase a ceva? Nu miroase urât?» Mi-a răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
din stație cu toate că nu era nimeni acolo?» Nu pot să-mi explic. Poate am fost eu sensibil la miros. Dacă era un miros mai înțepător, ar fi fugit toți de acolo. Nu-i așa? Pentru că nu era așa, ci puțin dulceag, toți au rămas. La casa de bilete totul era în ordine, vânzătorii stăteau liniștiți. Când să trec de bară, mă cam clătinam. Am urcat scările tremurând, am ieșit la suprafață și am rămas uimit. Afară era întunecat. Apoi am mers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
-n codru, iar mie lângă cepuri, Eu îmblu după fete, el... îmblă după iepuri Nu fete mari cinstite... nu ai nici un câștig, Se spală-n două ape, nu-ți țin nici cald nici frig Și dragostea - ca braga, stătută și dulceagă... Nicicând fata cinstită, nicicând nu mi-a fost dragă! Ci fete - Aceste lucruri numai dau lumii acesteia Și haz și nebuneală... E vinul și femeia, Ș-anume vinul oricât greu, fata oricât de-ușoară, Căci vinul greu e apa, iar
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
iarbă și pe drumuri; despre buchetele de primăvară care, înghesuite în găleți la Piața de Flori, așterneau un adevărat firmament de culoare sub un cer încă subțiratic; despre piramidele de pepeni galbeni toamna, despre mirosul gunoaielor care emanau un iz dulceag; în galbenul acela parcă se anunța frigul, paloarea culorii, înțepenirea în zăpadă - și în mijlocul încăperii pictate de tatăl ei se afla un sarcofag din piatră înfățișând, într-un relief sculptat în marmură, un bărbat în costum negru, care atingea atent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
mijlocul gândurilor de sinucidere. Fata se uită în sus la Tang Nah, amuțită de uimire, în timp ce el îi explică maturitatea. E ca strălucirea soarelui, dar nu la fel de luminoasă și dureroasă pentru ochi. E un sunet plăcut și vibrant, dar nu dulceag. E un fel de lejeritate. Nu pretinde atenție. Nu mai există nevoia de a face pe plac. Este punctul în care o persoană nu mai cerșește înțelegerea altcuiva. E un surâs care iartă totul. Este împăcarea, pacea, îndepărtarea de lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
bine ar fi să scrieți o „autobiografie”. Fericirea. Petru, putea el, prietenul gărilor și al aeroporturilor, să-i spună ce este fericirea? Drumurile lui spre orașul din vest, În ierni și urgisite veri, se pierdeau În ceața incertă a amintirii, dulcege și triste amintiri, disperate, ca și imaginea aceea a omului contemplând pe marginea prăpastiei, frumusețea unui golf la Mediterană. Gaspar David Friedrich? O disperare romantică. Dincolo de natură, care există prin aspectul ei exterior, trebuia percepută lumea individuală, a omului, de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
-n vara asta, parcă nu-și amintește... Ba taci că-i bine. Nu fi nerod. E bine, e de nu se poate după cum umbli prin arșiță, și lumina și nemurirea îți suflă-n nas, ispitindu-te cu brize prăfoase, damfuri dulcege de gunoaie, inundații de canalizări irupând prin asfaltul crăpat. Seara coboară cu roiuri de țânțari peste ghetourile de blocuri din plăci de beton coșcovit de igrasie. Umbra lui lunecă printre mașinile parcate bot în bot pe trotuare și printre mașinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
obscură luptă corp la corp în munții Slovaciei. Probabil că atunci când lama baionetei intrase în carnea vie a celui iubit, nici nu tresăriseră, continuându-și liniștiți somnul. Ce a rămas în urma luptei? Cadavre însângerate, mirosul de fecale calde și cel dulceag al sângelui ce încă curge din rănile proaspete. Dintre toți, Suflețel pare cel mai zdruncinat. Așezat pe un afet, cu arma trântită în zăpadă, murmură ceva numai de el auzit. Privește pierdut trupul unui soldat german, aproape un flăcăiandru, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
în loc care adăpostiseră odată mici așezări omenești, dar care acum încetaseră să mai existe. Se mai văd în picioare solitare ziduri de piatră, înconjurate de rămășițe arse și înnegrite, mărturii mute despre imensa sălbăticie a războiului. Aerul păstrează încă duhoarea dulceag amară a morții. La un moment dat, trec pe lângă un fost refugiu montan, încă în stare bună, cu excepția unei porțiuni lipsă din acoperiș. În interior un covor de cenușă rece și câteva bucăți din lemn carbonizate stau mărturie că cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
pe după ureche părul blond și a ridicat spre mine o față încruntată. Avea obrajii lungi și netezi, iar urechile, puțin ascuțite, o făceau să semene cu o vulcaniană. — De ce țipi așa? Vorbele ei mi-au trimis în nări un miros dulceag de parfum. Pe urmă mi-am dat seama că mirosul venea de la vecina din stânga, o femeie grasă și machiată cu verde, care privea scena rezemată de pervaz. - Am vorbit ceva mai înainte pe internet și n-ai vrut să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
cerului se pogora pe pământ. Asta se întâmpla în nopțile foarte reci și senine, când afară era liniște și bolta înstelată a cerului trăgea parcă lumea în sus. Atunci se putea auzi trecerea timpului. Timpul trecea pe Calea Victoriei, ștergând aerul dulceag de migdale al caselor boierești de odinioară cu mirosul patiseriei Pani- Pat. Stăteam întinsă cu ochii larg deschiși și ascultam sunetul acela prelung de iiii al stomacului orb și nesățios de căpcăun, care înghite lumea de la începuturi. Milioane de frânturi
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
baie exista un tablou pictat în același stil expresionist, asemănător cu tabloul imens care se afla pe peretele din fața patului meu, cu niște păsări albastre care dansau în cerc pe un fond galben-portocaliu, ulei pe pânză, deloc rău, deși cam dulceag, și m-am mirat că deco ratorii hotelului nu se gândiseră că s-ar putea deteriora, din cauza aburului de la duș. Apoi am văzut în stânga jos o etichetă cu prețul tabloului. De ce nu ? Să contemplezi dansul păsărilor în timp ce stai pe budă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Își băga mâinile În buzunare și-și zornăia mărunțișul sau Își scotea pălăria. Când spăla rufele, Desdemona găsea În buzunarele lui Lefty bucățele de hârtie pline de formule matematice. Hainele Îi miroseau a mosc, a fum și uneori a ceva dulceag. Acum, În oglindă, chipurile lor alăturate nu puteau ascunde realitatea separării lor crescânde. Bunica mea, a cărei melancolie Înnăscută răbufnise În plin tumult cardiac, se uita la fratele ei așa cum se uita cândva la propria umbră și simțea că lipsește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
văd de crescătorie. Nu trebuie decât să vinzi gogoșile În piață. Și când Începuse să-și piardă vremea pe jos, prin oraș, se plânsese ea oare? Spusese ea ceva despre bucățelele de hârtie, despre ochii lui roșii sau despre mirosul dulceag de mosc de pe hainele lui? Desdemona avea o bănuială că fratele ei visător devenise fumător de hașiș. Unde cânta muzica rebetika era Întotdeauna și hașiș. Lefty depășea moartea părinților așa cum se pricepea, dispărând Într-un nor de fum de hașiș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
milaneze superbe, mult prea scumpe, și scria cu un stilou umplut cu cerneală de un verde smarald. Seara veneau alți bărbați emigranți, care aduceau whisky de contrabandă, și beau cu toții și jucau table. Câteodată Desdemona simțea mirosul familiar, de mosc dulceag, strecurându-se pe sub ușă. În timpul zilei, dacă se simțea Încarcerat, Lefty Își trăgea melonul cel nou În jos pe frunte și ieșea din casă ca să se gândească. Se plimba până În parcul Uzinei de Apă, uimit că americanii construiseră așa un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Acolo, pe Silistra, în curtea 26 în formă de "U" plină de muncitori, țigani, țațe și prostituate, m-am găsit să-mi trăiesc și eu prima copilărie. Arhitectura Iu 'pește: casă de raport ca-n Dostoievski, în plus cu mirosul dulceag de leandri de care put toți Balcanii. Tata era deștept și scria la gazeta de perete a atelierelor ITB. M-a luat și pe mine o dată la slujbă. îmi amintesc degete tăiate și negre de ulei atingîndu-mi fața. Am arătat
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
ei se-ntindea un mare maidan pe care cei din jur apucaseră deja să ridice munți de gunoaie: carcase de frigidere Fram, sticle jegoase, robineți ruginiți, ziare folosite rușinos... Muște verzi bâzâiau, zburând cu o viteză de necrezut, peste putoarea dulceagă a locurilor... O căruță trasă de-un cal, plină de sticle goale, era oprită aproape de locul unde fusese casa. Țiganul zăcea pe capră ca un sac de cartofi, iar țiganca aduna sticle de pe maidan în poala șorțului. M-am întors
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]