567 matches
-
care-l priveam. Ea suna astfel: „Există o criză a culturii; scriitori importanți ca Ana Blandiana, Ileana Mălăncioiu și Nicolae Breban, de trei ani nu au mai scris nimic”. Ascultând-o mi-am amintit cum, în 1990, după o Convorbire duminicală la care am fost invitată de Vartan Arachelian, dat fiind că mi-am îngăduit să le spun mai marilor zilei câteva lucruri neconvenabile, o mulțime de oameni „de bine” mi-au telefonat la toate orele din zi și din noapte
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
decât după rachete, Sputnice și bărbații cu fețe împietrite ce vorbeau o limbă cu un singur cuvânt: „niet“. Ca și când toată veselia noastră ar fi jazzul pe care îl ascultam și imediat după aceea rock’n’roll-ul, uruitul motoarelor la excursiile duminicale, sunetele sărbătorilor de pe discuri existând numai ca să nu se audă aceste „niet, niet, niet“. Ele se ridicau în văzduh, aminteau de bătăile surde auzite în romanul lui Neville Shut, Ultimul țărm, pe care îl citea pe atunci toată lumea: niște bătăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
scotea la capăt, până ce inima a încetat să-i bată, exact în acea zi în care la buletinul de știri s-a anunțat primul transplant de inimă artificială, efectuat de chirurgul Michael DeBakey din Los Angeles. Iar vizionarea programelor matinale duminicale de schi și fotbal, până la serialele americane în care tata era cel mai bun și mama super bună - ne făceau să lenevim în fotolii, sau să stăm tolăniți pe pernele canapelei, tata își întindea picioarele sus pe taburet și abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
dar care îndrăzneau să amenințe știința. Cercetarea lui, care ar fi trebuit să fie atât de revoluționară și de importantă, se demascase ca o poză de competență pe spinarea altora și eu eram sătul până-n gât de așa ceva de la vizitele duminicale făcute în A. Arheologia se dovedise a fi o pavăză ineficientă în fața tiraniei și a forței cuvântului. Mi-am lichidat colecția, mi-am donat cele mai importante obiecte descoperite muzeului, restul i l-am dăruit lui Armin, am scris o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
că a trecut iar în incarnațiune! (se apropie de Efimița, cu pași rari, se apleacă și îi urlă în ureche) Scoală Mițule că-i revuluție, luptă mare afară. EFIMIȚA (sare ca arsă): Ce-i ?!? LEONIDA (izbucnind în rîs): E repausul duminical, domnule! (rîd amîndoi) Strașnic tachinez! (Efimița îl pupă pe frunte) EFIMIȚA: Aferim! (ridicîndu-se) Ei? Ce e nou? LEONIDA: Bravos! Eu te-ntreb pe dumneata, nu dumneata pe mine! EFIMIȚA (fără transă, simplu): Șeful era bine dispus. LEONIDA: Frate... E-adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
rochia de seară Balenciaga! Bijboaca asta exhibiționistă, sinucigașă, cu câlți în cap! Nici o grijă, când o să se sinucidă, o să aibă grijă să iasă bine în poză - ca o reclamă pentru lenjeria de damă. Va apărea, ca de obicei, în revistele duminicale - dar, de data asta, moartă! Trebuie să mă-ntorc până să-mi încarc de-a pururi conștiința cu această sinucidere caraghioasă! Ar fi trebuit să-l sun pe Harpo! Nici nu mi-a dat prin minte - am fugit să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
pentru dom’ Emanuel, regele nostru. 32. Deocamdată cel puțin, nu-i cerșitul de ea. Ar mai fi de așteptat, ar mai avea de trudit ca să-nvețe. A-nvățat, în schimb, să se miște prin aglomerația magazinelor, a talciocurilor, a târgurilor duminicale.. Într-o seară, s-a întors acasă cu o sticlă de Cola, altă dată a adus un ciorchine de banane, înșfăcat în trecere de pe o tarabă lăsată de izbeliște de către vânzător pentru douăzeci de secunde, dragostea mea, ești eficientă, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
șteargă praful de cărbune care se acumula pe cristal. Nu pomenea niciodată nimic despre ceea ce Desdemona numea „patul“, așa că verii ei erau siliți să citească printre rândurile acelor aerograme, Încercând să-și dea seama, după o descriere a unei plimbări duminicale cu mașina prin Belle Isle, dacă expresia de pe chipul soțului de la volan era fericită sau nesatisfăcută ori să deducă dintr-un pasaj despre ultima coafură a Sourmelinei - o chestie care se numea „cuib de rândunică“ - dacă Zizmo avea vreodată voie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Dacă mai exista un viitor - și o cruce strălucitoare și roșie ca să-l anunțe -, el trebuia să mai aștepte. Cam până ce după-amiaza apărea grăsună după un colț, căscând și frecându-se la ochi, toropită de nemișcare și de inutilatea albumului duminical, trimițându-i pe frații mai mari la un fotbal în curtea școlii, iar pe cei mijlocii până la scara B, etajul 1, în fața ușii unui băiat pe care-l chema Radu. Despre acest băiat Radu s-ar putea spune că, în lipsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
i se opune fereastra. Aceasta semnifică deschidere, înnoire, act de dilatare, de evaziune, de transcendere în "patria mai înaltă" (Novalis). Fereastra nu captează gesturi, imagini, nu le amplifică, nu râde de ele, nu le ironizează, ci le dă o libertate duminicală, după zile și nopți torturante, în care imaginile se loveau unele de altele, cu scrâșnet: Ferestrele se dăruiau soarelui, care lua totul, beat de senzualitate. (...) Fereastra era liniștită, exactă. Fereastra era, totodată, și duminicală, o sărbătoare cu oblonul vopsit alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
ironizează, ci le dă o libertate duminicală, după zile și nopți torturante, în care imaginile se loveau unele de altele, cu scrâșnet: Ferestrele se dăruiau soarelui, care lua totul, beat de senzualitate. (...) Fereastra era liniștită, exactă. Fereastra era, totodată, și duminicală, o sărbătoare cu oblonul vopsit alb: un geam ca un târgoveț binecrescut, care nu vede, nu aude și surâde stereotip. (Hop-la!) Fereastra este geometrie explozivă: Carlos ajunse la fereastra dincolo de care huzurea furtuna. Se agăță ca o iederă de pervazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
fată dragă... o contrazise el dus pe gînduri. Mai mult ca sigur: teoriile tale au acționat În mod negativ asupra sistemului meu nervos. Uite, Îți promit, mâine, voi curăța farfuria...!” IV ÎNTRE VIAȚĂ ȘI MOARTE Uneori, În zilele de repaus duminical, Tony Pavone, hiberna În așternut până mai târziu. Întradevăr, era singura lui zi de odihnă În care Înțelegea să se relaxeze, refăcându-și forțele pentru săptămâna care urma și, În care nu reușea să doarmă decât - patru, cinci ore pe
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
timp, luă un taximetru care-l depuse rapid la birou. Aici, avu șansă să nu afle pe nimeni, astfel reuși să termine repede lucrul, apoi mai folosi un alt taximetru oprindu-se la Fabrica de Mobilă. Fiind zi de repaus duminical totuși, avu satisfacția să afle toți muncitorii În plină activitate. Pentru ca muncitorii să producă cât mai eficient, Tony Pavone Îi distribuise În mai multe puncte de lucru, atăcând obiectivul din toate direcțiile În așa fel Încăt construcția să răsară simultan
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de avion au fost cumpărate În prealabil, eventual mai putem achiziționa unul, mai preciză el privind semnificativ la Atena. O mică dar delicioasă plimbare nu poate fi decât bine venită, având În vedere ziua de mâine, e zi de repaus duminical...!” „Mulțumesc - se simți fata datoare să răspundă. Dumineca eu am alte ocupații...!” „Foarte bine, preciză Tony Pavone... În locul prietenei mele, vom lua pe unul din colaboratorii mei care se va ocupa efectiv de bunul mers al acestei importante lucrări. Să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ne face și pe noi ne ferim de el.” Maiorul se ridică de pe scaun presupunând sfârșitul vizitei, monologând. „Trăim timpuri grele, domnul meu. E o fericire să fi-i milițian...? Nicidecum. Fără odihnă muncim douăsprezece ore zilnic, iar În repaus duminical trebue să anunțăm dispecerul unde plecăm, la ce oră venim acasă pentru a fi chemați În caz de urgență...!! A fost organizat un spionaj diabolic Încât nu mai ști-i de cine să te ferești. Fiecare din noi avem pe
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
afară, În timp ce la un singur duș se Înghesuiau zece, doisprezece arestați din care la unii nu ajungea nici măcar câteva picături de apă pentru acei ce Întradevăr doreau să se spele. Tony Pavone avea nevoie de cele câteva ore de repaus duminical. Renunță Însă În favoarea unei ambițioase investigații pentru al descoperi pe omul caruia i se datora arestarea sa. Se dovedi extenuantă căutarea. De fiecare dată când efectua așa zisul control prin camere, era asaltat cu Întrebările În legătură cu Decretul de Grațiere a
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
pe la mormântul Dianei ca să aprind o lumânare și să-L rog pe Dumnezeu ca să-i primească sufletul neprihănit În lumea Îngerilor Săi, de unde ea se pogorâse acum 16 ani și ceva, la 6 martie 1997. La una dintre vizitele-mi duminicale la mormântul Dianei, văzui acolo un monument funerar, zidit de soții Cristina și Vasile Dascălu, părinți de-a pururi Întristați, care au scris acest epitaf profund emoționant: Sub această piatră rece, În acest tăcut mormânt, Doarme tot ce-a fost
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
cu ajutorul unor slujitori ai bisericii, să-l otrăvească. Însă părintele, expert În medicina populară, cunoscător neasemuit al rostului fiecărei buruieni, Își prepara leacul antidot de Îndată ce se declanșau tulburări digestive. La 92 de ani, asemenea unui apostol, mergea să oficieze liturghia duminicală, prin rotație, la două biserici sătești. Iar cartea Sfinției Sale „Amintiri din Întuneric” constituie nu numai o foarte bogată sursă de documentare, Îndeosebi pentru istorici, dar și o lectură dintre cele mai captivante, pentru orice cititor, datorită stilului fermecător În care
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
scriu decât pentru voi, dragi prieteni, și pentru mine. Meseria mea adevărată e anostă, dar mie îmi place și îi cunosc foarte bine trucurile. Trucurile scrisului însă mă lasă rece. De un an și ceva, de când asist la întrunirile voastre duminicale, aș fi putut să învăț enorm în privința tehnicii prin care se încheagă o povestire. Oricum însă, mi-era teamă că nu aș fi avut mare lucru de spus. De fapt, până în noaptea când am visat ceea ce vreau să vă povestesc
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de la biserică. Bunica, dăscălița Ilinca, voia ca nepotul ei să se facă preot ca vărul bunicului Costan, Nicolae, ajuns mitropolit. Astfel am fost dus de mic la biserică și obligat să învăț Crezul, pentru a-l rosti la sfârșitul slujbei duminicale; Tatăl nostru îl știam din fașă. Era doar încălzirea pentru slujba mea religioasă ce o oficiam acasă în căsoaie, asistat de vădanele familiei în frunte cu bunica, surorile bunicii: Tasâia Călinescu și Maria lui Toader Axinte, cumnata bunicii, Domnica lui Luca
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
o propunere de estetică postmodernă. Figura centrală în toposul imaginarului creator al acestui capitol îl asigură lumea în care am copilărit orășelul Lipova, la 60 km de Timișoara și în care, sporadic ce-i drept, continui să mai fac vizite duminicale. Este o lume în care am evocat "liniștea matinală a plopilor, a castanului, a vecinilor de la casele de cartier vechi, diferit de cvartalele cu blocuri muncitorești, o lume care se aciuise în alte vremuri, cu câini la poartă și cu
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
boboci de roze de pe pereții bucătăriei personale în care baba soră se deda la alchimia subtilă care da naștere prăjiturilor "haioș-chifli". Trecea sora cu Biblia sfios proptită în dreptul inimii ca să ne dea de înțeles că ne pierdem viața în zădărnicii duminicale în loc să ne încredințăm veșniciei celei de peste fire. Ar fi de spus că neputința care îmi dădea ghes în fața versului aceluia publicat, după cum m-a încredințat junele meu hip-hopist în revista "Ateneu", (an III, nr. 9 [26], septembrie 1966, p.12
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
mare, nu regionalizarea, nu parlamentele locale, nu confruntarea centru-perferie. Nu acestea mă sperie, ci veșnicia mulțumită de sine a provincialismului cultural, mai ales că acesta răsare unde nu te aștepți. Cred că siesta ideilor este numele potrivit al acestei ațipiri duminicale, aceasta se prelungește voluptuos până ce vin rătăciții națiunii și fac larmă pe ulița mare și tulbură odihna, cum zice bănățeanul, din soba din față. Există un provincialism cultural la vedere, acela al regiunii mediocrilor artistic. Iacătă că în capitala Banatului
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
Tăcu, tatăl, era mai prudent, În măsura să-și simuleze, uneori, convingerile pentru a-și proteja copiii și soția, devenise un altfel de om. Cel care Înainte de 1948 iubise și crease poezia, o difuzase În cercurile literare și la șezătorile duminicale dar nu avusese niciodată acces să o publice, să-i apară semnătură cu numele părinților și recurgea la tot felul de pseudonime, se Încrâncenase. Lucrau, se vede, În el, orele și zilele petrecute În anchetele de la organele ordinei publice, vreo
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
aflu cît mai multe despre toți membrii Înainte să-i cunosc, Încercînd să-mi dau seama ce fel de oameni sînt, ce le place și la ce se așteptau de la mine. În cele din urmă, sosi și ziua Z. Prînzul duminical la părinții lui Dan. Plus Emma și Richard. Criza mea vestimentară se potolise, rezultînd o ținută formată dintr-o pereche de pantaloni negri clasici și o cămașă albă, cu un lănțișor de argint la gît și cu pantofi fără toc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]