700 matches
-
Roșu... Toate-s bune și frumoase, dar pentru mine nu este prea limpede povestea podurilor. Când este un pod peste o apă mai înțeleg, dar când unei uliți îi spui pod treaba nu-i clară deloc. Te rog să mă dumirești și pe mine, părinte. Așa spune, fiule. Te vedeam eu că nu ți-is la îndemână podurile aiestea, dar nu mă gândeam că îs așa de încurcate în capul tău. Păi nu sunt mai mult de două feluri de poduri
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
ce seminție se trag. Și eu gândesc la fel, părinte. Privesc la bătrân cu băgare de seamă și văd că își mijește ochii cătând ceva în lungul uliții, către podul lui Ștefan Vodă de peste pârâul Cacaina. Când probabil s-a dumirit asupra lucurilor, a grăit: Îți amintești cred că suntem într-un loc unde dughenele și casele nu stau în mâinile unui anume stăpân prea multă vreme. Și asta pentru singurul motiv că vântul învârte mai repede roata și altă făină
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
face. Asta se vede chiar din cele spuse în zapis: locul era „pustii de atîta samă de vreme” și apoi mai avea și sfinția sa nevoie de o pereche de ciubote acolo...Pentru întărirea acestei pilde, află, părinte că s-a dumirit și sfinția sa „Anastasă egumenul de la Danco”, care la 26 decembrie 1727 (7236) spune: „făcut-am zapisul mieu la mîna lui Dumitru cizmariul precum avînd mănăstire locu de dughene în Cizmărie...și ședzîndu locul sterp de cîțiva ani...i-am dat
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
-ți aminte de un act de întărire dat la 30 mai 1731 (7139) „Cîrstii Latef arcariul, pre a lui dreaptă ocină și cumpărătură,...pe niște case cu pivniță ce sunt pe Podul Vechi, în Arcărie...lîngă biserica armenească”. M-am dumirit ce-i cu arcarii și cu Arcăria. Asta însă nu m-a făcut să-mi uit un gând pe care îl am la îndemână chiar acum. Mă miram eu, că de multă vreme nu mi-ai spus ce gânduri te
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
și Sfântul Nicolae cel Sărac. Dacă vrei s-o vezi, ai de mers oleacă, pentru că se află tocmai în celălalt capăt al uliței. Cam acolo de unde începe Hindichiul (șanțul) târgului. Chiar dacă nu mergem până acolo, sunt bucuros că m-am dumirit unde este acea biserică. Dacă te mulțumești doar cu atât, atunci să intrăm pe Ulița Curelarilor, care-i colea, la doi pași. Bine gândit, părinte, și, dacă nu-i cu bănat, aș aminti zapisul lui „Ștefan zugravul”, întocmit la 4
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
colo de sub masă. Eu am să încropesc ceva de mâncare cât ai clipi... Am urmat sfatul bătrânului și îndată din cele două ulcele adia miroaznă îmbietoare de fragi... Bătrânul a început să migălească ca o adevărată gospodină. Până să mă dumiresc ce pregătește în cotlonul lui, m-am trezit cu o mămăligă aurie răsturnată pe un fund de lemn și cu două străchini în care aburea o tochitură de îți lăsa gura apă... Călugărul a tăiat mămăliga în dărabe potrivite cu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
revenim însă la oile noastre... Îți amintești cred faptul că atunci când am vorbit de Chervăsăria domnească am amintit și de faptul că unele mănăstiri aveau chervăsărie proprie. Uite că printre acestea se numără și mănăstirea Sfântul Sava. Spre a te dumiri, ascultă ce spune Simion Moghila voievod la 30 octombrie 1606 (7115): „Scriem domnia mea slugii noastre, ureadnicului din târgul Iași și tuturor celorlalte slugi... cum veți vedea această carte a domniei mele, voi să aveți a lăsa foarte în pace
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
că eu am vreme... Drum bun și Doamne-ajută, conașule! Să ne vedem sănătoși! Cu alte cuvinte, mergi dumneata înainte, că eu am alte treburi” - mi-a trecut prin minte. Fără alte vorbe, am pornit, cu gând să încerc a mă dumiri dacă țiganca urmează aceeași cale sau... Abia când am ajuns în pădure mi-am întors capul și am privit înapoi. Mă așteptam s-o văd pe țigancă venind în urma mea, dar cât ți-i calea nici țipenie... Doar din când
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
ți-l dau culorile, este o diferență flagrantă de culori, de cum intri acolo. Și nu mi-am dat seama de lucrul acesta decât după Întoarcerea mea aici, deși probabil, de Înregistrat, atunci l-am Înregistrat. Abia aici Însă m-am dumirit că impresia de altă lume, de altceva pe care o ai Înainte de a apuca să vezi cu adevărat ceva ți-o dau culorile. Și nu mă refer În primul rând la hainele celor de-acolo, la felul trist și caraghios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
nebunia.” Am ales s-o facem mai devreme. Aici, unde tocmai ne aflăm, se întâmplă câteodată minuni, iar alteori nu, și dacă totuși se întâmplă, adulții au un nume pentru tot ce urmează după ele - îi zic libertate. Nu mă dumiresc eu pe de-a-ntregul, însă trebuie să fie o chestie strașnică oricum. Așa ca mândria. Libertatea începe la doi pași de noi, îndată ce treci bariera, de la tăblia galbenă cu un scris pe care nu-l pot citi: Iugoslavia. E timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
era antipatic. Spuneai «măi, dușmanule de clasă», când de fapt îți venea să zici «măi, boule». La radio se vorbea mereu despre dușmanii de clasă care ne voiau răul, era vremea când mulți au fost arestați. Cu timpul ne-am dumirit ce anume înțelegeau comuniștii prin acele cuvinte. Se refereau la oamenii care aveau puțin mai mult decât alții. Trei vaci și ceva pământ, în loc de o vacă. Trei vaci fără pământ, asta nu era chiar așa de rău.” „Aha.” „Pe urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
în varianta cu Grecia. Credeam că eroii trăiseră dintotdeauna aici, în America. Restul era, bineînțeles, o născocire a celor cu reclamele. În casă era și mai întuneric ca înainte. Stăteam culcat pe canapea și, pentru o clipă, nu m-am dumirit unde mă aflam. Am căutat cu privirea crăpăturile din tavan, cele care semănau cu niște brațe de râuri. Dar tavanul abia se zărea, era prea sus și prea negru. Atunci am băgat de seamă că fusesem acoperit cu o pătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
despre viața de după moarte. Bibliotecarul mi-a ținut pe loc o prelegere, spunând că viața de după moarte contravine materialismului și, în consecință, e o temă dăunătoare educației socialiste. În schimb, mi-a pus cartea asta în mână. Eu nu mă dumiresc de ce ar fi extratereștrii mai apropiați de materialism decât moartea. Dar poate că te interesează pe tine.” M-a interesat. De atunci, am citit tot mai puține basme rusești ori aventuri ale mușchetarilor și am căutat tot mai des relatări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
toate hainele aruncate pe pat și nu trebuie să se șifoneze... Îi face cu ochiul. Finn nu e nici pe jumătate atât de priceput pe cât e Daisy în astfel de situații. Se uită la ea o clipă, până să se dumirească, apoi îngaimă: — Da, da, cum să nu! Ne mai vedem, Vanessa! în timp ce Daisy îl târăște după ea. După câteva minute, urc și eu în grabă după ei - când sunt sigură că nu mă vede nimeni - și-i ajung din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
meu cu guler și manșete de astrahan. M-a bușit un val de nostalgie cu amețeli : erau cadourile de la Ionică. Într-o bună dimineață, locatarii blocului văzură o siglă uriașă pe pieptul imobilului lor : „W.C. Club” S.R.L. Până să se dumirească ei ce și cum, lumea din cartier se și se năpustise să vadă comédia. Într-adevăr, la etajul I, unde locuise mai-nainte avocatul Cavulos, se contura fluorescentă inscripția cu blazon mic a provincialului. Prețuri promoționale. Intrigați, vecinii chemară televiziunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
-i transmită lui Leo că avea textul de la o anumită bătrână cu părul alb și ochi albaștri. Era cifrat pentru că în el se afla un avertisment. Cosmin îl lectură de mai multe ori, însă era departe de a se fi dumirit. Îl printă și-l tăie în bucăți mici. Le amestecă și obținu varianta de mai jos: Cine nu știe miercurea după-masă cu knorr de burtă și fasole frecată. Cine nu știe desertul cu ce-a mai rămas din Keats și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Îi trecu degetele peste obraz ca o mângâiere. Din obrazul boțit țâșniră trei pârâiașe roșii. Alintătorul izbucni într-un râs gros: între degete ținea tăișul unei lame de ras rupt în trei bucăți mici. Nici n-apucă femeia să se dumirească bine că individul o desfigurase, că autobuzul frână brusc, ușile se deschiseră, iar din stația de lângă Sere dădură buzna vreo douăzeci de bărbați în sacouri negre și pantaloni de stofă gri: biletele la control! Hai, rapid, toată lumea arată biletu’! Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Mai era, pe lângă voi, vizitatorii, și custodele Georgescu, profesorul, care, în prezent, este dat dispărut. Ascultându-l, Fratele simte cum îi îngheață ceafa și spinarea, puțin câte puțin. Pe casetă se mai vede și cum domnul custode, care s-a dumirit, probabil, că aveați oarece intenții rele, a vrut să-l imobilizeze pe dânsul, pe Poet, moment în care Boss a scos din coș un obiect, ce l-a speriat serios pe partea vătămată, care s-a retras repede în susul scărilor
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
vreme, făcînd cercuri largi în jurul meu. Apoi am stat îndelung de vorbă în tăcere, ascultînd greierii și privind luna, pînă cînd am adormit. M-au trezit primele raze de soare. Eram înțepenit și mi-a trebuit ceva vreme să mă dumiresc unde mă aflu. Am privit în jur, căutînd-o pe Gertrude. Apoi am strigat-o și am căutat-o pretutindeni. Dar Gertrude dispăruse fără urmă ! Mi-a fost teamă să nu fi murit și un sentiment de vină m-a luat
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
și-a dat seama de norocul ei, și anume că avea să fie regină chiar în acea zi. Dar, pe de altă parte, ne-am consolat cu gândul că așa, din prima zi, parcă nici nu ai timp să te dumirești bine - și gata: vezi că deja nu mai ești regină. Mai bine să fii ceva mai încolo, să înveți din greșelile celorlalte, să te gândești mai mult timp la ce-ai vrea să faci în ziua ta. Indigoul l-a
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
fi spus, el mormăia același text cu claxonarea, din ce în ce mai obscur, mai delirant. Așa că nu se sfii să se plângă în toate felurile de bărbatul ei Profesorului, care o ascultă mai întîi cu o ureche, apoi cu amândouă, fără să se dumirească prea tare. Când deschise însă și ochii, sau mai bine zis când îi ridică din jurnal, deveni brusc interesat, pentru că Elena avea sâni foarte frumoși. Semănau cu ai fetei din fotografia la care era silit să se holbeze sărmanul Augustin
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
un întîrîtat orgoliu masculin și o cumplită furie împotriva mea însumi. Maitreyi ascultase toate acestea cu o suferință care mă exaspera și mai mult. Își mușca buzele până la sânge, mă privea cu ochii mari deschiși, ca și cum nu s-ar fi dumirit dacă visează sau trăiește această scenă aievea. ― Dar ce-am spus, Dumnezeul meu, ce-am spus? izbucni ea în cele din urmă. ― Vorbeai de un viol, lămurii eu, încercînd să mă stăpânesc. ― Dar de ce nu înțelegi? se lamentă ea, plângând
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mai aflat. Că era murdară când au adus-o, și cu pâslarii plini de noroi, și-i lipsea și jacheta de lână cu care plecase de-acasă. Era o vreme tot cam așa, tocma ieșeam din iarnă, și nu se dumirea ei unde putuse baba să stea două zile de nu înghețase. Au întrebat-o ei, au lăsat-o, dup-un timp au întrebat-o iar, da de scos de la ea n-a scos nimica. Ceva își mai aducea ea aminte
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Se trage cu tunul? Și de ce merge trenul așa de încet?” A privit pe geamul vagonului și a înțeles despre ce-i vorba... „Am trecut peste un pod de fier și acum trenul se oprește”... Glasul locotenentului Făgurel l-a dumirit deplin: Nu coboară nimeni! Doi dintre voi - tu, Toaibă, și cu tine, Trestie, strângeți bidoanele pentru apă și haide-ți cu mine să vedem de unde putem lua apă de băut și poate să aflăm unde suntem și cât staționează trenul
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
au cercetat casa, doi dintre nemți au venit să vadă grajdul. Au intrat, au privit cu fereală în dreapta și în stânga, apoi spre gura podului. Noi nici nu respiram, dar cartușul era pe țeava puștii de multă vreme... Când s-au dumirit că sunt în siguranță, s-au întors în casă, de unde au adus niște țoale cu care și-au făcut culcuș în fânul din iesle... Gândiți-vă că până pe la miezul nopții n-am mișcat nici dintr-un deget! Pănă la
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]