629 matches
-
tură, pictură), acestora din urmă alăturându‑se și artele aplicate (miniatură, orfevrărie). Domeniul artei universale cuprinde desigur și arta de inspirație și factură religioasă, în cadrul căreia își află locul arta creștină, arta care îngemănează arhitectura și iconografia în constituirea spațiului eclezial, în acord cu funcționalitatea liturgică și simbolismul religios consacrate de tradiție. Se constituie astfel arta eclezială prin excelență, ale cărei opere sunt investite cu calitatea de obiect de cult, având un statut aparte și care recere o apreciere de ordin
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
desigur și arta de inspirație și factură religioasă, în cadrul căreia își află locul arta creștină, arta care îngemănează arhitectura și iconografia în constituirea spațiului eclezial, în acord cu funcționalitatea liturgică și simbolismul religios consacrate de tradiție. Se constituie astfel arta eclezială prin excelență, ale cărei opere sunt investite cu calitatea de obiect de cult, având un statut aparte și care recere o apreciere de ordin diferit a celorlalte opere de artă în genere. Originea artei creștine Arta creștină își are originea
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
același patriarh-regent rămâne în continuare mitropolit și arhiepiscop), ignorând adevărata esență și adevărata forță a pravoslaviei. Patriarhul-regent reprezintă, în primul rând, o imposibilitate constituțională pentru că nu poate evita amestecul puterilor, iar, în al doilea rând, o imposibilitate canonică, pentru că dreptul eclezial interzice categoric, sub sancțiunea depunerii, oricărei persoane bisericești preluarea și exercitarea unor funcțiuni lumești. Referindu-se la proiectul de lege cu privire la exercitarea atribuțiilor și funcțiilor administrative și judecătorești ale Patriarhului pe durata exercitării mandatului de regent, Nae Ionescu recapitulează argumentele
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
și dogmatică care guvernează legile funcționale ale Bisericii luptătoare, la Predanie, ca singurul îndreptar al Ecclesiei. Valoarea normativă și eternă a canoanelor iese în evidență; ele apar ca un remediu utilizat de Părinții Bisericii pentru tratarea anumitor maladii ale organismului eclezial. Acest tratament decurge din natura permanentă și eternă a Ecclesiei; el este mărturia unei identități neschimbabile a Bisericii, a cărei organizare a fost decisă pe temeiul mărturiei apostolilor și garantate prin prezența Sfântului Duh. A disprețui cu bună știință canoanele
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
am propus prezentarea diacronică și sintetică a unui vast tablou care să surprindă articulațiile unei dezbateri teologice majore în care laicatul creștin reprezentat de o intelectualitate remarcabilă și-a asumat rolul de membru al Bisericii, întrucât participă efectiv la viața eclezială, o trăiește în chip conștient și are, prin urmare, dreptul de a formula o critică, fiind solidar răspunzător sau suferitor la toate neregulile care apar în sânul unei comunități, periclitându-i echilibrul. Între 1572-1585, Papa Grigore al XIII, prin bula
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
de cele sfinte, ci și să aibă, în calitate de protectori ai dogmelor și canoanelor, o autoritate mai mare decât cea ierarhică. Existența autorității harismatice, dincolo de contestările venite din partea autorității ierarhice, a trebuit în cele din urmă să fie recunoscută de ierarhia eclezială ( a se vedea situația Sfântului Simeon Noul Teolog care, la două secole după moartea sa, era discutabil pentru ierarhia bisericească, autoritatea sa harismatică fiindu-i cu greu recunoscută, ea provenind din acțiunea nevăzută a Sfântului Duh care lucrează continuu). Nae
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
episcop orgolios și despotic", a căutat să submineze autoritatea Sfântului Apostol Ioan; el a excomunicat creștinii pe care apostolii îi numeau frați, a încercat chiar excomunicarea episcopilor potrivnici, dorind să întrupeze, el singur, Biserica. Iată o dovadă categorică de cezarism eclezial. Dacă Sfântul Apostol Pavel ridică Biserica pe piatra lui Hristos și îi primește în interiorul ei pe vinovații Corintului, Diotref ruinează Biserica, plasându-se pe sine în centrul ei; acoperă de ocări pe Sfântul Ioan Evanghelistul. Dichotomia dintre Diotref și Sfântul
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
omului modern există o unică posibilitate: conștientizarea faptului esențial că adevărul neotestamentar, evanghelic este adevărul absolut. Acest adevăr evanghelic nu este decât o parte a adevărului hristologic, cea întoarsă spre ispășire și mântuire. În esența sa tainică, ultimă, creația este eclezială. În viziunea lui Berdiaev, în creația religioasă se clădește "trupul universal teantropic". Revelația perioadei creatoare este tocmai revelația împlinită a Teantropiei, dezvăluirea deplină în viața universală a lui Hristos în unitate cu omenirea. Credința se sprijină pe o viață spirituală
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
6. Prin urmare, mentalitatea modernă a generat apariția principiului autonomiei în perceperea acestor paliere esențiale: Ecclesia și națiune 7. Dacă națiunea lucrează într-un registru propriu, Biserica lucrează în dublu registru: comuniune și comunitate. Pentru a putea înțelege această realitate eclezială, ne propunem să pornim de la sensul Predaniei sau al Tradiției care nu este decât modul de aplicare practică sau de transmitere a lucrării înseși a lui Hristos. De aceea, vom aborda această problemă a Tradiției creștine, din perspectiva hermeneuticii teologice
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
lui Hristos, drept conținut al Revelației. Modul ortodox de transmitere a acestui conținut e cel mai adecvat cu conținutul însuși; este modul ce face acest conținut cât mai eficient. Cu alte cuvinte, acest conținut se cere transmis într-un cadru eclezial, printr-o participare efectivă a credincioșilor, într-un mod viu și practic, prin mărturisire și rugăciune. Într-adevăr, această transmitere nu poate fi numai opera, prin excelență teoretică, a unei autorități bisericești sau a unor teologi. Conținutul și modul de
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
despre Biserică, imposibil de adecvat, cu o precizie matematică, cadrului juridic. Cu alte cuvinte, canoanele nu au altă funcție decât aceea de a indica modalitatea în care putem rămâne fideli Bisericii în diverse ipostaze istorice pe care le cunoaște comunitatea eclezială. Dacă catolicii sunt hristocentrici, par excellence, ortodocșii sunt închinători ai Sfintei Treimi; Iisus Hristos este Dumnezeul în Sfânta Treime, creștinismul neavând sens fără Cele Trei Fețe Dumnezeiești. Pornind de la aceste disocieri dintre ortodocși și catolici, Mircea Vulcănescu dezvoltă semnificativ demersul
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
pregătire teologică. Prezența teologului George Racoveanu și a revistei sale în peisajul interbelic erau salutare în măsura în care Biserica Ortodoxă era supusă unor provocări dintre cele mai diverse: de la duhul modernității care încerca să se infiltreze, prin vocea unor chiriarhi, în structura eclezială, până la dialogul ecleziologic care căpăta un contur din ce în ce mai pregnant, Ortodoxia fiind chemată să dea un răspuns convingător. Ca parte importantă a acestui dialog se profila posibilitatea convocării unui Sinod Ecumenic (al optulea pentru Biserica Ortodoxă), mai ales în contextul tentativelor
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
prevăd asocierea unuia mai tânăr la păstorie. Dar de retragere sau demitere, nici vorbă"2. Episcopatul nu reprezintă un drept, ci o îndatorire, una dintre cele mai grele. Retragerea ar echivala cu o dezertare, ceea ce este de neconceput în lumea eclezială. Arhiereul învestit cu această sarcină dificilă a episcopatului trebuie să o ducă până la capăt împotriva tuturor atacurilor și adversităților. Mai mult, episcopatul nu constituie împlinirea unor satisfacții personale, ci asumarea unei jertfe "pentru gloria Bisericii"3. O scurtă trecere în
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
Opțional" pentru preoți. Articolul a inclus, de asemeni, un comentariu al lui Fernández Martínez și o fotografie care îl arată, împreună cu soția sa și cu cei cinci copii, participând la o adunare a acestei mișcări. Membrii acestei mișcări îndemnau autoritățile ecleziale să introducă celibatul opțional și apelul pentru Biserică de a permite laicilor să aleagă preoți și episcopi. Câteva luni mai târziu, în 1997, autoritățile de la Vatican i-au acordat o dispensă de la celibat, la solicitarea sa. Documentul stipulează că îi
Politograma. Incursiuni în vocabularul democrației by Radu Carp () [Corola-publishinghouse/Science/84982_a_85767]
-
activitatea petiționară a lui I. Micu-Klein, în care argumentul central în revendicarea de drepturi politice a fost apelul la trecut. Tradiția petiționarismului românilor ardeleni a fost inaugurată prin asidua muncă a episcopului Micu, desfășurată între 1729 (anul instalării în funcția eclezială) și 1751 (anul în care, din exil, a demisionat din această calitate, punând punct episcopatului său). Numeroasele sale memorii adresate curții imperiale și Dietei transilvane solicitau drepturi civile pentru cler și "națiunea" română, revendicările sale fiind fundamentate prin recursul la
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
drepturi semantice depline în anul 1274, cu ocazia Conciliului de la Lyon, în contextul căreia "națiune" ajunge să semnifice o "comunitate de opinie". Sensul secund se configurează în contextul dezbaterilor teologice medievale, unde "națiune" a început să desemneze "facțiunile din cadrul republicii ecleziale" (Greenfeld, 1992, pp. 4-5). Un al treilea sens s-a cristalizat odată cu emergența înțelegerii conceptului de "națiune" ca "reprezentanți ai autorității politice și culturale" (Greenfeld, 1992, p. 5), prin care s-a făcut tranziția de la sensul eclezial la sensul de
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
facțiunile din cadrul republicii ecleziale" (Greenfeld, 1992, pp. 4-5). Un al treilea sens s-a cristalizat odată cu emergența înțelegerii conceptului de "națiune" ca "reprezentanți ai autorității politice și culturale" (Greenfeld, 1992, p. 5), prin care s-a făcut tranziția de la sensul eclezial la sensul de elită socială. După cum vom vedea, în scrierile incipiente ale cărturarilor ardeleni din secolul al XVIII-lea, "națiune" înseamnă tocmai acest sens de elită socială (politică, eclezială și culturală), cuprinzând numai reprezentanții masei populare și nu și pe
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
1992, p. 5), prin care s-a făcut tranziția de la sensul eclezial la sensul de elită socială. După cum vom vedea, în scrierile incipiente ale cărturarilor ardeleni din secolul al XVIII-lea, "națiune" înseamnă tocmai acest sens de elită socială (politică, eclezială și culturală), cuprinzând numai reprezentanții masei populare și nu și pe aceasta. Poate cel mai important salt semantic a fost înregistrat prin trecerea de la sensul III ("națiunea ca elită") la sensul IV ("națiunea ca popor"). Momentul de tranziție poate fi
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
naționalismului românesc sunt înțelesurile ulterioare, de aceea, în continuare, reflectorul analitic va fi fixat pe emergența acestor noțiuni în spațiul cultural românesc. Pe parcursul secolului al XVIII-lea s-a produs tranziția de la sensul III, națiunea ca elită reprezentativă pe plan eclezial, politic și socio-cultural, la o formă embrionară a sensului IV, națiunea ca popor purtător al suveranității. Analiza conținutului petițiilor semnate de Inocențiu Micu-Klein indică faptul că episcopul unit a operat cu două accepțiuni diferite ale termenului de "națiune". K. Hitchins
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
națiunea ca popor purtător al suveranității. Analiza conținutului petițiilor semnate de Inocențiu Micu-Klein indică faptul că episcopul unit a operat cu două accepțiuni diferite ale termenului de "națiune". K. Hitchins (1987) reperează o tranziție de la semantica lui natio ca elită eclezială înspre o înțelegere mai inclusivistă a "națiunii" ca o "comunitate solidară prin origini comune, obiceiuri și religie" (p. 39). Petițiile inițiale adresate de Inocențiu Micu-Klein în mod clar fac parte din paradigma națiune = elită (în cazul specific al românilor transilvăneni
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
o înțelegere mai inclusivistă a "națiunii" ca o "comunitate solidară prin origini comune, obiceiuri și religie" (p. 39). Petițiile inițiale adresate de Inocențiu Micu-Klein în mod clar fac parte din paradigma națiune = elită (în cazul specific al românilor transilvăneni, elita eclezială unită). În concepția episcopului blăjean, tributară gândirii politice a timpului, națiunea română nu includea și țăranii, cu atât mai puțin etnicii români din afara arcului carpatic. În timp, însă, Micu- Klein a utilizat din ce în ce mai pregnant o înțelegere populară a termenului de
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
cu Roma în schimbul recunoașterii unor drepturi politice care ar fi schimbat raportul de forțe consfințit în ordinea politică transilvăneană, înclinând balanța puterii decisiv în favoarea curții, în același timp în care echilibra diferențialul puterii pentru români. Marii perdanți ai acestei afaceri ecleziale cu masive ramificații politice erau, neîndoielnic, "națiunile politice" consacrate de sistemul Unio Trium Nationum. Termenii contractului (căci despre așa ceva a fost vorba, în acest caz limbajul contractualist pierzându-și valențele metaforice), consfințiți imperial prin cele două diplome leopoldine ale unirii
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
precizarea tot mai lămurită a unei forme incipiente de conștiință națională. Lepădarea ortodoxie ancestrale în care era codificată, oricât de nelămurit încă, conștiința de sine românească, a produs un gol identitar ce risca să arunce în aer nu doar afacerea eclezială a unirii, cât însăși identitatea neamului românesc concrescută cu spiritualitatea ortodoxă. Caftanul ortodox, sub forma ritualisticii liturghice și a îmbrăcăminții preotești, pe care negociatorii unirii au izbutit să îl salveze, nu era însă suficient pentru a umple acest vid creat
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
a făcut europenizarea civilizației românești. Lunga "epocă a bucoavnei" în educația românească și literatura sa didactică a durat mai bine de un secol și jumătate, din 1699 până în 1870. Ea este inaugurată prin publicarea la Bălgrad (singurul centru cultural și eclezial ortodox și românesc în perioada respectivă) a Bucoavnei de la 1699, aceasta devenind astfel prima carte școlară românească (Ghibu, 1975, p. 33) [1916]. Piatră de temelie a învățământului românesc, însemnătatea didactică a Bucoavnei a fost reliefată prin tipărirea unei ediții critice
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
având o utilitate publică, profitabilă pentru statul habsburgic. Până la politicile educaționale inițiate de împărăteasa Maria Tereza, a cărei domnie s-a întins peste patru decenii (1740-1780), educația în teritoriul imperiului a fost lăsată în apanajul bisericilor. Corolarul logic al încadrării ecleziale a educației a constat în faptul că conținutul învățământului a avut în exclusivitate o coloratură religioasă. În timpul lungii domnii a împărătesei, statul habsburgic își manifestă interesul față de educație, redefinindu-și radical atitudinea față de aceasta din indiferență statală și delegare în jurisdicția
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]