2,734 matches
-
după exil. Puține epistole s-au păstrat în coptă și în arabă. Prin manuscrise catenare ne-au fost restituite însă numeroase fragmente în greacă. Destinatarii și conținuturile scrisorilor sunt foarte diverse; ele constituie o sursă importantă de informații despre viața ecleziastică și controversele teologice din acea perioadă. Dacă scrisorile din cartea a șaptea din Eklogai se referă mai cu seamă la chestiuni bisericești, printre celelalte se găsesc și numeroase expuneri doctrinare. Așa sunt (pentru a nu menționa decât foarte puține exemple
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
pentru a ajunge la eliberarea de dorințe care ar fi făcut păcatul imposibil) nu ne ajută prea mult; e adevărat că messalienii, cunoscuți începând din 360 în Mesopotamia, s-au răspândit foarte mult și au făcut obiectul a numeroase condamnări ecleziastice în deceniile ce au urmat până la conciliul din Efes și după aceea, însă au continuat să stârnească polemici până în secolul al VI-lea. Polemica explicită a lui Marcu împotriva celor care identifică în Melchisedec (Fac. 14, 18-20; Psalmi 110, 4
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de apoftegme care aparțin unui nou gen al cărui scop nu mai e transmiterea unor învățăminte, ci combaterea conciliului de la Calcedon și a apărătorilor acestuia”. Dincolo de elementul miraculos, opera conține numeroase detalii istorice și geografice foarte utile pentru cunoașterea istoriei ecleziastice din secolul al VI-lea. Scrisă în grecește, a fost tradusă în siriană și s-a păstrat doar în această limbă în două manuscrise. A fost utilizată apoi de diverși autori sirieni monofiziți și o regăsim și în Cronica lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
care este supus Isaia de către un serafim (Isaia 6) și imaginile și simbolurile prin care în Scripturi sunt indicate puterile cerești. Procesele descendente (purificare, iluminare, perfecțiune) și ascendente (apropierea de Dumnezeu) care se desfășoară în virtutea ierarhiei cerești continuă în Ierarhia ecleziastică, expusă într-un tratat special alcătuit din 7 capitole; aici, însă, spre deosebire de cea precedentă, asemenea procese nu se declanșează prin intermediul simplei intuiții intelectuale, ci printr-o mare varietate de imagini și simboluri sensibile. Întâi sunt explicate simboluri privitoare la riturile
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
imagini și simboluri sensibile. Întâi sunt explicate simboluri privitoare la riturile inițierii creștine (iluminarea, adică botezul), la sinaxă (slujba și euharistia), la miruirea cu ulei sfințit, la hirotonisirea episcopilor, a preoților, a ajutoarelor acestora. În acest context este expusă ierarhia ecleziastică, repartizată în șase ordine și două grade. Primul grad este acela al inițiatorilor și se compune, în ordine descendentă, din episcopi (hierarchai), care desăvârșesc, iluminează și purifică; din preoți (hiereis), care iluminează și purifică; și din ajutoare (leitourgoi) care purifică
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
inițiatorilor, se compune din servitori (therapeutai), adică din călugări; din iluminați, adică poporul sfânt, capabil să mediteze asupra anumitor taine; din purificați, adică din catehumenii și din botezații care au păcătuit din nou. Ultimul capitol, în care continuă explicarea riturilor ecleziastice, e consacrat riturilor funerare. Cele zece scrisori care completează corpusul reiau în general temele din tratate cum sunt raportul de identitate dintre cunoașterea și necunoașterea lui Dumnezeu (1), întunericul divin (5), ierarhia Bisericii (8), simbolurile din Scripturi (9). Cea de-
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
mod explicit că a aplicat la unirea celor două naturi în Cristos ceea ce unii platonici spuseseră despre unirea dintre suflet (de origine divină) și trupul material. Descendența ființei lui Dumnezeu capătă expresie precisă în ierarhia ordinelor îngerești și a ordinelor ecleziastice care au ca finalitate unirea tuturor creaturilor cu Dumnezeu. Lumina dumnezeiască e transmisă celui mai înalt grad al ierarhiei angelice, adică serafimilor care o transmit nivelurilor inferioare: fiecare o primește după capacitatea sa, direct proporțională cu gradul său ierarhic. Nu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Biserica, din cauza apariției continue a unor imnuri anonime de-a lungul secolelor, lăsa rând pe rând de-o parte imnurile din epocile mai vechi sau nu le înregistra în scris și acestea n-au mai ajuns până la noi. Totodată, ierarhia ecleziastică n-a considerat întotdeuna că e bine să accepte în cadrul oficierii liturghiei imnuri care nu erau altceva decât invenții personale ale unor indivizi izolați și al căror conținut nu fusese aprobat anterior după toate regulile. În această privință, Biserica a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
istoricii din această perioadă este cel format din cercurile cele mai restrânse și mai elitiste ale societății bizantine, spre deosebire de cel vizat de literatura hagiografică din aceeași epocă. Autorii sunt în general persoane cultivate sau juriști, care au legături cu ierarhia ecleziastică și curtea imperială; cititorii lor, la fel de cultivați, sunt interesați de istoria ideilor creștine ca și de evenimentele care au zguduit Biserica în secolele al patrulea și al cincilea; conform așteptărilor cititorilor, acestea trebuie să devină materie pentru reflecții cu caracter
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ar fi găsit acesta, chiar și (și mai ales) în cadrul religiei. Deși e pasionat de miracol, este oricum un public cultivat, așa cum am avut ocazia să observăm; un public care știe să prețuiască revenirea de la o istoriografie cu caracter strict ecleziastic, așa cum fusese cea practicată de Socrate, la o istoriografie care să refacă legătura cu tradiția clasică, așa cum înțelege s-o practice Sozomen. Povestind istoria Bisericii, Sozomen nu e la largul său atunci când trebuie să abordeze chestiuni teologice pe care trebuie
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
anumită utilitate. Alții, în schimb, bănuiesc că Ghelasie ar fi falsificat chiar unele documente. Bibliografie. Ediții: GCS 28, 1918 (G. Loeschke și M. Heinemann). Studii: O. Bardenhewer, op. cit., pp. 145-148. 7. Zaharia Retorul După perioada de mare înflorire a istoriografiei ecleziastice din vremea lui Teodosius al II-lea, pentru mai bine de un secol producția de opere istorice încetează; în primele secole ale epocii bizantine se înregistrează - în interiorul lumii creștine - transformarea sau extincția acestui gen literar în accepția sa clasică sau
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
SED-ului. Printre nou-veniți, o majoritate o constituiau persoanele recrutate din afară, din mediul opoziției În special, si care constituise până atunci un fel de „contra birocrație”. Șansele de continuitate În cariera au fost mai mari atât În rândurile corpului ecleziastic, În unele instituții de Învățământ (secundar), cât și În anumite asociații și partide politice. După analiza eșantionului constituit de Hans-Ulrich Derlien, 134 (22%) dintre membrii fostei elite ieșiseră la pensie, neavând dreptul decât la o „pensie punitiva” (Rentenstrafrecht), dintre care
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
pieței lingvistice, precedând și pregătind constituirea statului român modern și exercitându-se Într-un mod realitv independent de instituțiile religioase și școlare. Apoi, prin raporturile stabilite Între literatura și religie, indicând limitele secularizării. Naționalizarea bisericii ortodoxe române, sustrasa controlului ierarhiei ecleziastice grecești În momentul fondării statului român, făcută de asemenea posibilă prin opera unei fracțiuni culte a clerului, a avut loc concomitent cu politica de laicizare a Învățământului, fără să se ajungă la o separare a bisericii de școală Înainte de reformă
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
prin episcopul ortodox Nicolae Huțovici, din 1806 va fi student la Viena. Cursurile audiate - de teologie, filosofie, drept, pedagogie, literatură, matematică, inginerie, științe militare, medicină - îi asigură o pregătire enciclopedică, în spirit iluminist. Intenția de a se dedica unei cariere ecleziastice, prin încercarea din 1809 de a urma și Academia Teologică Ortodoxă din Carlowitz, îi este zădărnicită de mitropolitul sârb Ștefan Stratimirovici, a cărui adversitate față de liberalismul apusean al lui L. nu excludea intuirea exactă a vocației acestuia mai curând pentru
LAZAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287757_a_289086]
-
Eventual, Biserica a capitulat În chestiunea timpului, iar victoria comercianților a deschis drumul spre o economie financiară. „Prețul pieței” a Înlocuit „prețul corect” și au fost puse bazele pentru apariția capitalismului de piață și declinul lent, dar constant, al puterii ecleziastice În Europa. Concepția despre timp s-a schimbat Într-un alt mod profund În perioada care separă medievalul târziu de epoca modernă timpurie. Invenția orarului și a ceasului mecanic În secolul al XIII-lea de către călugării benedictini a schimbat În
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
1930, i se acordă Premiul „Ion Heliade-Rădulescu” al Academiei Române. Tot în 1928 i se tipărește romanul Necazurile părintelui Ghedeon, distins cu Premiul Femina. De pe acum se afirmă direcția predilectă și totodată cea mai interesantă a scrisului său: prezentarea vieții monahale, ecleziastice în general, în lumina ușor ironică a unui râs blând, bonom. Linia aceasta e continuată în numeroase alte volume, proză scurtă sau romane: Duhovnicul maicilor (1929), Pocăința starețului (1931), Ucenicii Sfântului Antonie (1933), O zi din viața unui mitropolit (1934
STANOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289882_a_291211]
-
lipsa problemelor pastorale, a fost întreruptă pe neașteptate de primirea hirotonisirii preoților. Aceasta a avut loc ca urmare a unei proceduri care nouă ni se poate părea stranie. Nu era neobișnuit ca o persoană să fie aleasă într-o funcție ecleziastică la cererea poporului lui Dumnezeu (hirotonisirea, mult mai importantă, a lui Ambrozie confirmă acest lucru, chiar dacă anumite detalii ale evenimentului au fost poate înfrumusețate de tradiție): de aceea, Augustin evita cu grijă să se ducă în locuri în care scaunul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
lui Augustin și a vorbit despre necesitatea de a fi ajutat de un prezbiter, iar credincioșii, în unanimitate, cu aclamații, l-au condus pe Augustin în fața lui Valeriu ca să fie hirotonisit. Astfel a început, în 391, lunga și trudnica activitate ecleziastică a lui Augustin, constrîns mereu de necesitatea de a interveni pentru rezolvarea problemelor credincioșilor, de a fi judecător în controverse și litigii și, atît cît putem deduce din scrierile sale, angajat, din acest moment, într-o muncă de propovăduire, deși
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
violențelor erau cei ce abandonaseră donatismul pentru a adera la ortodoxia universală. Răspunsul oficial a constat într-o serie de măsuri polițienești instituite în 405; printre alte măsuri coercitive s-a numărat și aceea de a restitui catolicilor toate proprietățile ecleziastice aflate în posesia schismaticilor. Augustin a adăugat acestor măsuri impuse de autoritatea politică o susținută activitate polemică. Putem să facem doar cîteva referiri la unele din numeroasele tratate din acești ani (400-405): cele trei cărți împotriva epistolei lui Parmenianus (Contra
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de autorul ei. Din cauza controverselor medievale dintre imperiu și Biserică, ideile fundamentale ale operei au fost interpretate în sens politic. S-a spus că lucrarea ar conține o acuzație la adresa puterii de stat, opera diavolului, și o preamărire a puterii ecleziastice sau papale. în realitate, Augustin nu intenționează nicicum să facă o distincție între două realități politice, Biserica și Statul: el a vrut doar să sublinieze că forțele negative se manifestă în special prin lupta politică a statelor din lumea aceasta
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
episcop de Arles, în 427-428. Iată așadar o altă caracteristică a monahismului de la Lerin: comunitatea nu rămîne închisă în sine, ci păstrează un raport fecund cu mediul înconjurător și, mai ales, membrii ei sînt obișnuiți să urce pe scara demnităților ecleziastice în urma unor experiențe de călugărie, lucru mai puțin frecvent, fără îndoială, în alte comunități monahale. La Lerin s-au adunat asceți care proveneau din toate regiunile Occidentului; adesea erau asceți de familie nobilă sau, cel puțin, persoane care făcuseră carieră
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
tulburări, în primul rînd un loc în care să te refugiezi și să lași deoparte grijile lumii, un port în care să-ți găsești liniștea; viața ascetică aduce pacea. Acestor aristocrați, atunci cînd voiau să treacă de la călugărie la viața ecleziastică, li se deschidea în mod firesc calea care ducea spre scaunul episcopal: de aici și figura atît de frecventă a episcopului călugăr, de extracție socială superioară. Acest lucru se întîmplase deja în generația precedentă, cea a lui Martin din Tours
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
la cele Trei Capitole și a murit puțin după aceea: este amintit de Facundus de Hermiane în opera sa care datează din anul 548. Ferrando a scris o Scurtă culegere de canoane (Breviatio canonum), adică o expunere sistematică a dreptului ecleziastic, bazată pe actele emise de numeroasele sinoade grecești și africane, din extrasele și rezumatele cărora el alcătuiește o culegere. Această culegere are în obiectiv clerul, raporturile dintre creștini și eretici și dintre creștini și iudei, botezul și postul mare și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
atenție aparte merită și tratatul Contra lui Eutihie și Nestorie (Contra Eutychen et Nestorium) care constituie una dintre cele mai semnificative (și cu siguranță una dintre cele mai originale) contribuții occidentale la definirea cristologiei. Nici aici Boetius nu respectă tradiția ecleziastică în accepțiunea sa restrînsă; el consideră deja ratificate hotărîrile conciliilor din secolul al V-lea unde s-a dezbătut această problemă și nu pornește de la discuțiile acelor foruri; vrea doar să discute, din punct de vedere filozofic, valabilitatea soluției găsite
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
acestei sărbători (Liber de Paschate, Argumenta Paschalia, Epistulae duae de ratione Paschae). Bibliografie. Ediție: PL 67. 11. Grigorie cel Mare Ultimii ani ai vieții lui Cassiodor, retras în mănăstirea sa, situată la o extremitate a Italiei, coincid cu anii carierei ecleziastice a celui care, în 590, a devenit papă cu numele de Grigorie, supranumit apoi cel Mare, și s-a stins în 604. Degradarea și nenorocirile care se abăteau asupra Italiei în vremurile îngrozitoare în care trăia Cassiodor, și pe care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]