11,261 matches
-
-o și în românește, traducerea fiind semnată de autor și de Radu Lupan, eminentul anglist. Ediția românească a trecut însă aproape neobservată. Ar fi fost totuși firesc să intereseze o astfel de carte, ceea ce nu s-a întâmplat. Să genereze ecouri, discuții, fie și doar pentru faptul că se axa pe o temă a momentului, aceea a literaturii autobiografice. Ultimul deceniu al trecutului veac a fost dominat, la noi, de literatura de această factură, marcat de ieșirea la lumină a multelor
Eul care scrie by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14569_a_15894]
-
exprimă o tendință. Toate se întâlnesc în aspirația de a promova o tehnică proprie a mărturisirii de sine. Acesta fiind contextul este așadar de mirare că lucrarea lui Dan Cristea despre "scrisul autobiografic" nu a înregistrat, la apariția în românește, ecouri mai mari. Au fost unele recenzii, dar numai de simplă consemnare. Cartea răspundea totuși unor așteptări, cum spuneam, și încă mai mult: este plină de idei noi, de asocieri incitante, un eseu liber, ca viziune, dar și bine strunit, structurat
Eul care scrie by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14569_a_15894]
-
Europa în numai cîteva zile ca o vîlvătaie, primul război mondial, izbucni la doi pași de România, în Serbia. Era vara, pe la jumătatea lunii iulie. În anturajul regelui și în cercurile guvernamentale, la Sinaia și la București, emoția fu grozavă. Ecoul ei zgudui și vîrfurile sociale mai puțin "amestecate" în politică, difuzîndu-se apoi tot mai slab pînă în păturile mijlocii. Dar țăranii nu se clintiră. Ce-i drept, auziseră și ei de întîmplare. Dar în conștiința lor o țară străină, oricît
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
mutații de viziune și structură cele trei studii ale criticului clujean: Eminescu în critica și istoria literară română (1947)1), Poezia lui Eminescu (1948)2) și Romantismul românesc (1952)3). Ele formează un tot organic, și nu au rămas fără ecouri în critica eminescologică ulterioară până la aceea de azi. Lucrarea Eminescu în critica și istoria literară română rămâne, de fapt, singura noastră sinteză dintr-un capitol plin și încheiat de eminescologie. Cele două părți ale studiului-curs, din anii universitari 1945/1946
Centenar Dimitrie Popovici - Receptarea lui Eminescu by Cornel Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/14651_a_15976]
-
gălăgioase ale controversei de tip talk-show, ajutați de inspiratul nostru moderator, d-rul Todd Breyfogle, directorul seminariilor Aspen din SUA, ideile au căpătat forță proprie, curgând de la una la cealaltă, iar dialogul a început să semene tot mai mult cu un ecou al acelei Mari Conversații în care lui Adler și lui Hutchins li s-a părut că au întrezărit esență civilizației. Platon ar fi spus că, de fapt, nu am făcut nimic altceva decât să ne amintim ce înseamna cu adevărat
Farmecul pierdut al dialogului by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82485_a_83810]
-
să-și cheme locotenenții, să ridice coletul și să-l depună într-o casă părăsită sau într-un loc viran, negând orice prezență a ei în azil, căci între timp se vor șterge toate urmele, dar apelul său rămase fără ecou. Destinul lui începea să semene tot mai mult cu al fostului tiran, trimis în fața plutonului de execuție. Degeaba invoca legile apărării, tocmai el care le sfidase, nu-l mai asculta nimeni și-l judecau sumar. Așa urma să se petreacă
Detenție buclucașă by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/10828_a_12153]
-
apucat, fugind ca ducă-se pe pustii, bătând câmpurile, ca un zănatec. - Auliu, taică, ce ți-am făcut! Auliu taică că te omorâi! Auliu taică, auliu taică... Strigătele lui Gicu îi mai răsună și acum în urechi, conului Nicu și ecoul acestor țipete zbuciumate n-are nimic omenesc în el. îl irită, parcă ar lătra niște câini, din senin sau poate numai la o lună plină și îmbietoare...
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
fi existat cîntul păsărilor? Un cîine a lătrat la nașterea ta pînă-n zori adieri amare de fum. septembrie. semn rău, s-a mai spus, apoi a început delumirea, desprinzîndu-mă un punct în aerul vibrînd de arșiță, a rămas mîhnirea - un ecou din adînc al umbrelor noastre, întrezărite pesemne încă de pe atunci, el deslușindu-mi urma din zeci de altele, însoțindu-mă în secundele desfrunzite de puls, un timp la fel de unic/ șerpuind prin vremuri tulburi. întreaga istorie o lentă și treptată dezumbrire
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/11028_a_12353]
-
de proiect din lipsa fondurilor necesare tipăririi". O rază de speranță se întrezărește totuși, prin chemarea adresată în același Preambul unor ,binefăcători cu dare de mînă, dispuși să acopere cheltuielile imprimării celor 1000 de exemplare prevăzute". Dacă apelul va trezi ecoul scontat, vom avea ,prima ediție integrală din lume a operei villonești". Sîntem oare vrednici s-o obținem? Eu zic că trebuie să fim!
"Deocheatele" lui François Villon by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/10932_a_12257]
-
gata să sfârtece pielița răului încă nu vine pe buze Cuvântul smerit cu cetele cele fără de trup Numai abur e numai părere Parte din trupul pământ îmi tai pletele o parte din trupul pământ trupul de aer râde sacadat ca ecoul de aici de acum, trupul apă feminin de sorginte semn yang regresiv chiar mercurul-cynabrul, iar trupul foc se roagă în neîncetare înfrățit pururi cu duhul Un regat învins la picioare fără regină și fără de tron o vină ce poate fi
Poezie by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Imaginative/11603_a_12928]
-
e abaterea, Ieșirea din rând, Pofta greșelii, Ca un izvor de mântuire; Schimbarea care-aduce ploaie, Și umple câmpul de zăpadă Și sparge spațiul și-l îndoaie Și face stelele să cadă, Schimbarea oarbă, fără cale, Din trup de sunet în ecou, Movilă prefăcută-n vale, Știutul prefăcut în nou Schimbarea până când se rupe Lumina de izvorul ei Și vinul clipelor, în cupe, Spumegă iar sub ochi de zei Mesaj, într-o doară, către urmași Când lumea, într-o zi, va fi
Poezii by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/10960_a_12285]
-
ca o mirodenie târât pe lângă zidurile cimitirului prin străzile cangrenate praf și plictis cântecul celor două sunete cineva a tras clopotele și iată cum mor păsările cum sufletul lor se târăște într-o tabacheră de argint să dăinuie în fastul ecoului toamnă cu o mie de fluiere sparte ploile s-au refugiat sub pământ ceaiul se tulbură și anotimpurile grele se afundă în creier plăci de patefon pârâie încet cu un susur al ploii îndepărtate pești reci în pâlnii de gramofon
BLESTEM DE FRAGI PE COLINELE VERZI by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/11318_a_12643]
-
râvni în loc de psalm Pace ție umbra mea trecătoare cu memoria ce ne trădează îmi pun ordine în amintiri de o parte iluzii prea multe cu sângele lor subțiat m-au hrănit de cealaltă parte - fapte cu muchea tocită și patimi ecoul unor cuvinte rostite cât o cratimă cât o silabă cât un punct de argint
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/11625_a_12950]
-
de mine, a întins brațul care se transforma, pe măsură ce se apropia de beregata mea, într-un clește de tarantulă tărcată, cu un pântec enorm de cleștar, și, rostogolindu-și talgerele, a început să țipe, iar țipetele reverberau în cascade de ecouri care îmi atingeau timpanele și, după ce șerpuiau prin trompa lui Eustache, îmi explodau în creier, în sărmanul meu creier, din care se prelingeau apoi picături delicate de sudoare însângerată. Urletele lui Liiceanu, absorbite de picăturile acestea, se preschimbau într-un
În genul lui Cărtărescu - Jurnal III by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Imaginative/11610_a_12935]
-
în scoici, în alge, Cuvintele Demult desprinse, Din cartea De pe fundul apei. Silabe de nisip Mocneau în juru-mi, Cu pâlpâiri Nedeslușite. Dar ce minune - Mărunțirea Scria la infinit întregul, Fărâma, totuși Desfăcută, Se mai putea încă deschide în curcubee De ecouri. Cum...? Cum se desface sufletul de trup, Când lasă-n urmă boala ca o taină, Și trece-asemeni boarei prin ai săi? Cea care nu mai vede, nu aude Și nu-ți mai simte mâna de-o atingi, Te lasă-n
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/11680_a_13005]
-
în margine (păstrându-se, totuși, între limitele largi ale decenței: căci avea o slujbă, o locuință, scria și traducea cărți) îi putea doar sâcâi, prin ,indisciplina" ei, pe ierarhii regimului. Dar ei nu deslușeau discursul poetic mazilescian, intrigați doar de ecoul său crescând printre critici și cititori - oricum, autorul nu le trezea reale temeri, l-au tolerat cu prudența necesară. în existența lui Mazilescu vor fi contat: extrem de riguroasa lui creație, lumea scriitoricească (și artistică, în general), alcoolul - acesta din urmă
Frumosul greu explicabil by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/11075_a_12400]
-
ierburile pălămidei,/ Cucută crește și susai/ în cele biete brazde două,/ Dar nu le-aș da în schimb pe nouă/ Grădini ale Semiramidei/ Ori nouă parcuri din Versailles!" Sau care, deplîngîn- du-și existența migratoare, ne face să auzim un ecou anticipativ al Baladei chiriașului grăbit. Studiile dedicate poeziei umoriste aparțin unui bovaric al genului, care încerca să-l practice el însuși, inclusiv - cum s-a văzut - în cadrul auster al lucrării sale de diplomă. Recidivele nu vor întîrzia să apară: "în
De la A. Mirea la Maiakovski by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11702_a_13027]
-
și nimic mai mult. Realitate complexă, cu unele fibre în ereditatea ebraică, cu altele în peisajul și ambianța morală munteană, iar cu altele în cultura franceză, cazul său este al unui mic univers." Cel iritat și amărît peste măsură de "ecourile" provocate de această carte cu stranii și străvezii expandări autobiografice este Sebastian însuși care, în "dreptul la replică" pe care și-l rezervă în Cum am devenit huligan, răspunde deopotrivă crudului prefațator Nae Ionescu, "simbol săgetat", și congenerului Isac Ludo
Mai by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/11703_a_13028]
-
am ajuns acasă. Am început să citesc. în fața plutonului de execuție al cuvintelor sale am încercat atunci un tumult, asemenea sufletului, pe care Dumnezeu l-a creat pentru a nu-l încheia. Și ambele s-au preschimbat pe dată în ecouri pline de nașterea lor seducătoare. N-aveam idee de cum se pierd sau se cîștigă nopțile, iar romanul lui García Márquez m-a făcut să descopăr lucruri pe care nu le știam închipui. Patul, foarte jos, se identifica orizontului, cerul - pămîntului
Heimatograma by Călin-Andrei Mihăilescu () [Corola-journal/Imaginative/11461_a_12786]
-
doua șansă pe pămînt". (Gabriel García Márquez, Un veac de singurătate, trad. Mihnea Gheorghiu, Minerva/ BPT, București, 1974, pp. 451-452). Par fraternité j'ai perdu ma vie, dus pe calea lui Aureliano după cum dedusese însuși Gabo. Pentru a-nțelege acest ecou dirijat care eram atunci, am pornit pe urma unei vene mitice, aceea a sîngelui lui José Arcadio Buendía, scurs în fir fin de-un glonț nevăzut și mai enigmatic decît toate celelalte pe care macondinii le vor fi mărturisit de-
Heimatograma by Călin-Andrei Mihăilescu () [Corola-journal/Imaginative/11461_a_12786]
-
alor noștri. Moșul de pe năsălie mi se pare străin. întruchiparea lui vie se află printre noi sub înfățișarea unui nepot care ne vorbește cu glasul buniculu. Căutătura unora ușor tulbure de semnul neantului. Clătinăm din cap, fiecare cu gânduri fără ecou, fiecare cu ziua lui de azi. Plutim în lumina pe sfârșite, ne pândim ca într-o farsă, pradă unei halucinante multiplicări. Perechi palide. Numai că bunicul nostru este însurat cu altă băbătie, iar bunica noastră cucer- nică se sprijină de
Poezie by Constanța Buzea () [Corola-journal/Imaginative/11902_a_13227]
-
înțeles menirea într-un sens larg, sporind prețul bogatelor sale recolte lirice cu râvna și devotamentul tălmăcitorului, cu pasiunea studiosului și rafinamentul omului de mare cultură. A scris din belșug poezie, dar a și servit-o din belșug, făcându-se ecoul ei permanent și încercând să-i deschidă noi drumuri spre inima publicului cititor. Antologii, ediții, articole, conferințe, - iată aspectele unei activități febrile, depusă în slujba literelor, cum nu le-a fost dat multor poeți români. Este exact conținutul tomului V
Ion Pillat,critic literar by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/11411_a_12736]
-
genezei și scrierii romanului, Henriette-Yvonne Stahl și Ion Vinea nu aveau drept de semnătură și, deci, puteau deveni "negrii" lui Petru Dumitriu. După fuga lui Dumitriu în Occident, serviciile Securității au alimentat și amplificat zvonul paternității multiple a Cronicii, consolidîndu-l. Ecourile lui persistă pînă azi, fără ca problema paternității romanului să fi fost încă supusă unei analize serioase. Avînd unele afinități, Dumitriu-Stahl-Vinea au format un trio insolit, comparabil, într-o anume măsură, cu trioul Bioy Casares-Silvina Ocampo-Borges. Dar, dacă ultimul s-a
Petru Dumitriu și "negrul" său by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11819_a_13144]
-
în zadar s-a spălăcit, căci găozarii cu plocoane abia acum au conăcit Și-și geme-n sine universul beția stearpă de hașiș Mă doare surd, mă taie versul cum simți nevoia să te piși." Rostul (de)scrierii "antilirice", cu ecouri din Arghezi și Fundoianu, a unor priveliști coborîte în real, banale și net antipoetice ("La Sița-n curte moare un porc: horc, horc", Strada Berzelor), realizată cu mijloacele directe ale limbajului cotidian din elemente prozaice, comune, sordide chiar, ca în cîrciuma
Nichita Stănescu - Debutul poetic by Alexandru Con () [Corola-journal/Imaginative/11843_a_13168]
-
apărut timp de câteva luni, datorită probabil eforturilor lui Barbu Slușanschi. Suprimată la jumătatea lui ianuarie 1938, ea nu va mai apărea după ridicarea cenzurii, în 1940, cum s-a întâmplat cu "Însemnări sociologice". Cercetătorul ieșean a descoperit însă un ecou al Iconar-ului în presa exilului: "Un răsunet târziu al revistei Iconar, un ecou tardiv și în condiții nefaste, cu totul diferite, este vocea din exil a lui Vasile Posteucă, din revista Drum, ce apare de la 1 septembrie 1963 la
Iconarii pe înțelesul tuturor by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/11935_a_13260]