439 matches
-
plata tributului, însă Tracia, Crimeea și unele regiuni din Balcani (Albania, Muntenegru, Kosovo, Bosnia, Herțegovina, Croația și Macedonia de azi) au fost convertite la Islam. În secolul al XX-lea multe țări au avut regim comunist, care susținea inexistența divinității. Ecumenismul este o mișcare religioasă care urmărește reuniunea tuturor bisericilor creștine într-una singură.
Istoria creștinismului () [Corola-website/Science/318062_a_319391]
-
de alte gesturi ale Patriarhului Ignatie și ale Sfântului Sinod au atras criticile mai multor elemente din rândurile Bisericii Ortodoxe universale și îndeosebi din partea grupărilor "de rezistență" care s-au rupt de comuniunea cu majoritatea ortodocșilor. Dintre Bisericile cunoscute pentru "ecumenismul" lor, Biserica Antiohiei este poate cel mai bun exemplu. Imigrația pe scară largă a arabilor către Lumea Nouă în secolele XX și XXI a determinat o creștere a numărului, forței și influenței Biseriii Antiohiei; în zilele noastre, majoritatea credincioșilor antiohieni
Patriarhia Antiohiei () [Corola-website/Science/319840_a_321169]
-
datorită suferinței cauzate de pierderea celor 4 copii ai ei. Totul s-a petrecut printre săracii din Trent pe care Lubich o numește începerea "aventurii divine". În 1948, Lubich îl întâlnește pe parlamentarul italian Igino Giordani, scriitor, jurnalist, pionier al ecumenismului. El avea să devin co-fondatorul, împreună, al mișcării pentru contribuția adusă de el în contextul de spiritualitatea incarnării sociale a unității, care a dat naștere la Mișcarea Noilor Familii și Mișcarea Noii Umanități. Anul 1949 marchează prima întâlnire dintre Lubich
Chiara Lubich () [Corola-website/Science/322399_a_323728]
-
protestant nord-american). Toate aceste probleme cu care se confruntă creștinismul actual constituie teme ale dialogului ecumenic și interreligios, într-o lume în care cea mai numeroasă biserică creștină (catolică) a cedat deja întâietatea în lume în ce privește numărul de credincioși Islamului, ecumenismul în rândurile creștinilor a devenit astăzi o urgentă necesitate. La trecerea în cel de-al III-lea mileniu - în pofida problemelor enumerate - creștinismul exercită o puternică atracție asupra unei mari părți a omenirii, fapt evident din prezența pe glob a peste
Creștinismul în Europa () [Corola-website/Science/329689_a_331018]
-
Congar (n. Sedan, Ardennes, Franța, 8 aprilie 1904 - d. Paris, 22 iunie 1995) a fost un călugăr dominican, unul dintre cei mai influenți teologi catolici din secolul al XX-lea. Este cunoscut îndeosebi pentru lucrările sale de ecleziologie și de ecumenism. Mai întâi expus bănuielilor, apoi sancțiunilor autorităților bisericești, după aceea a fost reabilitat, numit expert la Conciliul Vatican II (1962-1965) și ridicat la cardinalat de către papa Ioan Paul al II-lea, în 1994. Născut la 8 aprilie 1904, la Sedan
Yves Congar () [Corola-website/Science/328839_a_330168]
-
lansat, în 1937, colecția "Unam Sanctam" la editura Cerf. Aici și-a publicat prima mare lucrare teologică, « Chrétiens désunis. Principes d'un „œcuménisme” catholique » , în iulie 1937. Lucrarea va face epocă, dar Congar va deveni suspect în ochii Romei, unde ecumenismul era "foarte rău văzut", și care a interzis atunci orice participare la mișcarea ecumenică. A fost mobilizat în 1939 ca sanitar în armata franceză. În 1940 a căzut în prizonieratul armatei germane și a fost internat în lagărul de prizonieri
Yves Congar () [Corola-website/Science/328839_a_330168]
-
sale, prin colecția "Unam Sanctam", creată în 1937, el a contribuit cu forță la ecleziologia contemporană. Pentru prima oară în istoria teologiei catolice, cu lucrarea « Chrétiens désunis. Principes d'un „œcuménisme” catholique » (1937), Yves Congar dă o valoare teologică pozitivă ecumenismului. „Această carte, de o foarte mare importanță, a încercat, pentru prima dată, să definească teologic ecumenismul. De o manieră novatoare, Părintele Congar nu a mai văzut reunirea Bisericilor ca o simplă reîntoarcere la cuib a creștinilor necatolici, ci ca o
Yves Congar () [Corola-website/Science/328839_a_330168]
-
Pentru prima oară în istoria teologiei catolice, cu lucrarea « Chrétiens désunis. Principes d'un „œcuménisme” catholique » (1937), Yves Congar dă o valoare teologică pozitivă ecumenismului. „Această carte, de o foarte mare importanță, a încercat, pentru prima dată, să definească teologic ecumenismul. De o manieră novatoare, Părintele Congar nu a mai văzut reunirea Bisericilor ca o simplă reîntoarcere la cuib a creștinilor necatolici, ci ca o posibilitate a unei dezvoltări calitative a catolicității.” De la Conciliul Vatican II, se vorbește despre Biserici și
Yves Congar () [Corola-website/Science/328839_a_330168]
-
a mai văzut reunirea Bisericilor ca o simplă reîntoarcere la cuib a creștinilor necatolici, ci ca o posibilitate a unei dezvoltări calitative a catolicității.” De la Conciliul Vatican II, se vorbește despre Biserici și comunități ecleziale. Astfel a scris mult despre ecumenism și despre Biserică, inclusiv despre criza integristă. Influența sa a fost determinantă pentru următorii: A. Roncalli, viitorul Ioan al XXIII-lea, pe atunci nunțiu la Paris, citise și adnotase lucrarea « Vraie et fausse réforme dans l'Église » (1950), Paul al
Yves Congar () [Corola-website/Science/328839_a_330168]
-
Sprijinindu-se pe o cunoaștere profundă a istoriei și o frecventare asiduă a izvoarelor, îndeosebi din Sfânta Scriptură și patristice, el a contribuit la pregătirea teologică a marilor texte ale Conciliului Vatican II despre Revelația lui Dumnezeu în istorie, Biserică, ecumenism, promovarea laicatului și ministere. La începutul anilor 1980, Yves Congar a fost spitalizat, fiind atins de mult timp de o gravă boală neurologică pe care a învins-o până atunci, dar care l-a împiedicat definitiv să lucreze începând cu
Yves Congar () [Corola-website/Science/328839_a_330168]
-
a absolvit un curs de specializare postuniversitară la Universitatea din Cleveland (Ohio). Poet, scriitor, eseist, profesor. A fost reporter și marinar, agricultor și profesor al unei noi discipline: ecosofia, poet, prozator și pedagog la o școală de socotitori, militant pentru ecumenismul monoteist, director de reviste, globe-trotter, colecționar și restaurator de icoane vechi, realizator de filme TV, președinte de partid politic, șomer (1982-1990). Din 1954 participă alături de George Ivașcu la relansarea revistei „Contemporanul” într-o publicație de ținută europeană. 1954-1971, redactor șef
Toma George Maiorescu () [Corola-website/Science/331804_a_333133]
-
(n. 29 august 1938, Gepiu, jud. Bihor) este un teolog și profesor universitar român, militant pentru ecumenism. A avut o bogată activitate didactică desfășurată mai întâi în cadrul Seminarului Teologic din Caransebeș și ulterior pe tărâm universitar (Facultățile de Teologie de la Universitățile "Lucian Blaga" din Sibiu, de Vest din Timișoara, din Oradea precum și Institutul Teologic Universitar din Cluj-Napoca
Dumitru Abrudan () [Corola-website/Science/334867_a_336196]
-
de Vest din Timișoara, din Oradea precum și Institutul Teologic Universitar din Cluj-Napoca). După reînființarea ASTREI, a fost primul președinte al acesteia. S-a remarcat și ca publicist în publicații patriarhale. Este autorul unor studii teologice, mai ales despre Vechiul Testament și ecumenism și a reprezentat Biserica Ortodoxă Română la simpozioane și congrese teologice internaționale. Școala primară a urmat-o în satul natal, studiile liceale la Liceul de Băieți nr.1 "Emanuil Gojdu" din Oradea (promoția 1956), iar pe cele universitare la Institutul
Dumitru Abrudan () [Corola-website/Science/334867_a_336196]
-
revistelor patriarhale "Studii Teologice" și "Ortodoxia" (1979-2005). În 1990-1992 a fost primul președinte al ASTRA (Asociația Transilvană pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român), după reînființarea acesteia. este autorul unor studii teologice, cărți și articole mai ales despre Vechiul Testament și ecumenism - dialog interortodox, interconfesional și interreligios. Deasemeni a publicat articole cu caracter comemorativ despre personalități ecleziastice și culturale, despre evenimente semnificative din viața Bisericii, a contribuit cu scrieri în diferite ediții românești ale Bibliei, a făcut recenzie de carte, a publicat
Dumitru Abrudan () [Corola-website/Science/334867_a_336196]