484 matches
-
fețelor 236 din primăvara lui 2011, „DoR pe Facebook nu e același lucru ca DoR în print. Revista e ancorată în cele două treimi din spate - în eseuri, în jurnalism, în materiale gândite și regândite; opusul vitezei și lungimii și efemerității paginii de Facebook“. Facebook nu e doar un loc în care să dai link către cel mai recent articol, mai spune Lupșa. Desigur, există și link-uri, însă există și un alt tip de conținut: întrebări, teme de gândire, semnale
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
Împingând analiza mai departe, Philippe Genestier se îndoiește de posibilitatea ca un oraș să-și mărească prestigiul printr-o politică activă de edificare a unor clădiri monumentale. Contrastul între valorile contemporane ale "civilizației în schimbare" (ubicuitate, fluiditate, circulație, mobilitate, viteză, efemeritate) și ființa arhitecturii (imuabilitatea unui loc) face monumentalitatea depășită. Într-un asemenea context, marile echipamente construite astăzi riscă să-și piardă rapid atracția, riscă să vadă cum li se evaporă valorile spectaculare, chiar impactul turistic"336. De la planificarea urbană la
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
sau de a genera formule metaforice noi. Printre cele mai întâlnite domenii de generare a construcțiilor metaforice din limbajul politic se înscriu 125: * politică și condiții atmosferice: apropierea de fenomenele meteorologice sugerează în subsidiar schimbările ce caracterizează lumea politică și efemeritatea actelor politice; * politică și joc: conceptul metaforic de joc apare frecvent în discursul sau comentariul politic, în calitate de sinonim al strategiei sau al regulilor care guvernează câmpul politic; * politică și spectacol: nu de puține ori, domeniul politic este asimilat unei scene
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
pământ nu sunt decât o umbră" - Iov, 8, 9), autorul epistolei reafirmă nimicnicia vieții omenești: Noi suntem de ieri și umbră pe pământ e viața noastră" (p. 148). 2.6. Toate aceste texteme, care semnifică, din diferite unghiuri, pedeapsa divină, efemeritatea trupului și mântuirea spiritului, sunt "repetate" în contextul detronării Isaurianului și al reinstaurării "Binelui" (sau, cel puțin, a unui Rău-mai-mic). Totodată, evenimentele cu pricina conduc la soluționarea intrigii politice a romanului (intriga erotică fiind deja "rezolvată" în capitolul precedent). În
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
care struc-tureaz? spa?iul; nu se mai percep forme ?i limitele se topesc �n fluxurile luminoase. Mai mult, raportarea la timp ino-veaz? prin absen?a reperelor istorice, prin imensitatea locurilor echipate adesea cu mijloace de transport mecanice pentru vizitare, prin efemeritatea programat? a acestor edificii construite �n timp record. Este adev?raț c? reu?ițele arhitecturii metalice s�nt determinate de programe simptomatice ale acestei noi societ??i capitaliste, industriale ?i comerciale, care, ca ?i aceste expozi?îi, aspir? la universal
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
modernității, mâncare tradițională, naturală. Alesese să facă parte dintr-o comunitate creștină. Descoperă, imersat în noua comunitate, că viața pe care o propune creștinismul (asemănător creștinismului primelor veacuri) este liberă. Descoperim un creștinism injectat de fluidul fierbinte al conștiinței că efemeritatea umană este doar o aparență iar moartea doar un culoar de trecere. Creștinismul descoperit de Jabob Kroner în acea pseudoinsulă nu se concentrează exclusiv pe ameliorarea condiției fizice, deși integrarea omului într-un câmp natural, revigorează implicit și latura fizică
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
posibilă în absența tainei. Ceea ce se instituie în Sfânta Liturghie săvârșită de preot este o reinstanțiere continuă a vieții prin jertfă. Nietzsche observă că ritualul preoțesc are un efect analgezic, amorțește senzația cruntă de durere pe care țio dă conștiința efemerității. După el, preoții împiedică trăirea vieții tocmai prin faptul că anulează înțepătura cumplită a gândului că ești o făptură trecătoare. La Baștovoi, părintele Ioan, urmat chiar de Jacob, are acest rol de a ameliora disperarea celui care urmează să moară
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
lumea, o muncă de construire a unui spațiu simbolic, reunind imaginea de sine și de alții Într-o interpretare proprie. O existență „obiectivă” (juridică, socială și psihică), dar și autopercepția acestei situații, subiectivitatea; sentimentul aparținerii În coliziune cu ideea de efemeritate și vulnerabilitate. Asimilare a contextului cultural și a normelor sale, dar și contribuție la reconstruirea spațiului social și cultural. Permanență și schimbare, adică tendința de depășire a standardelor spațiului generator, evadare; identitate moștenită și Învățată, dar și identitate dorită, strategie
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
de inovație, de permanentă răsturnare și reînnoire. În anumite formule, modernitatea semnifică distrugerea formelor de viață, a valorilor și a identităților trecutului asociate cu producerea altora noi (Bergman, 1982). Experiența acestei modernité ține de noutate, de nou, de inovație și efemeritate (Frisby, 1985). Identitatea cuiva poate fi învechită sau superfluă sau poate să nu mai fie validată din punct de vedere social. În acest caz, individul se confruntă cu experiența anomiei, o condiție de alienare extremă în care acesta nu se
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
câțiva picuri răzleți de ploaie. Cred că bolta cerească își scutura roua pe pământ... așa cum cireșii își scutură florile în bătaia vântului. Mătase și diamante se aștern pe covorul crud al ierbii. Florile de cireș nu simbolizează doar puritatea și efemeritatea ci și sosirea primăverii. Și, odată cu venirea primăverii, pe data de 6 aprilie începe un nou an școlar (învățământul japonez este altfel organizat decât cel românesc). În rândurile de mai jos voi descrie ceea ce am simțit eu vis-à-vis de această
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
vor avea efecte asupra lor și nu este drept a se da vina pe altcineva în caz de ghinioane. Astfel, floarea de lotus ne reamintește de „legea cauzei și a efectului”. Viața splendidei flori durează doar 4 zile, ceea ce simbolizează efemeritatea vieții la fel ca și la om. De aceea, Înțelepții, susțin că floarea de lotus simbolizează „legile universale”. Când vom respecta „legile universale”; puritatea, adevărul și frumusețea ne vor însoți pe Calea vieții. Floarea de lotus produce, în același timp
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
străjuită de o parte și de alta de arbori înalți și groși, având coroane uriașe care făceau deasupra ei o boltă atotcuprinzătoare. Bănci frumoase, multicolor vopsite, se aliniau de-a lungul aleii, îmbiindu-te la meditații nu tocmai optimiste asupra efemerității existenței umane pe Planeta Albastră. Grupuri de oameni de toate vârstele ocupau băncile parcului, bucurându-se de frumusețea peisajului și de liniștea binefăcătoare. Populația înaripată a zburătoarelor dădea un farmec în plus locului prin sonoritatea armonioasă a trilurilor dialogate. Era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
extincției veșnice... Transformată într-o cochilie carbonizată, Planeta noastră hălăduia printre galaxiile infinite ale Universului, căutându-și propria identitate pierdută într-un mod atroce și definitiv... Era sfârșitul! Într-un limbaj simplu și lapidar, ne face să înțelegem fragilitatea, nimicnicia, efemeritatea ființei umane și a tot ce există pe Pământ. Toată strădania lui Ioan Teologul de a ne înfricoșa prin întâmplările narate în Apocalipsă, cu privire la sfârșitul iminent al omenirii, este, din punct de vedere literar, infantilă și rizibilă, comparată cu versul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
prin lipsa de istoricitate, de culoare și vibrație existențială, prin lipsa participării afectuoase, duc la înțelegerea din perspectiva umană că sunt niște morți ("căci eu sunt vie, tu ești mort"). În Luceafărul, zice George Popa, se încearcă soluția unor antinomii efemeritate/veșnicie, pământesc/ceresc prin "sintetizarea celor două forme ontologice de tip: ieșirea dintr-o veșnicie imuabilă și trecerea către o eternitate în mișcare, adică spre o veșnicie care se poate autoneînnoi perpetuu prin infuzarea cu viață". Dar concluzia este că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
mărunte ale majorității atacurilor la baionetă din revuistica vremii. Abia recent, stilul gazetarului Eminescu a fost luat cu mai mult temei în discuție analitică, odată cu recunoașterea faptului că el a pus aceeași pasiune și același talent în articolele amenințate de efemeritate, ca și în scrierile literare poetice, cu precădere. Un studiu amplu nu neapărat de pionierat dar, în orice caz, cu aviz programat în această direcție ne-a oferit acum câțiva ani Monica Spiridon, în Eminescu proza jurnalistică (2003) și apoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Într’adevăr, o societate tradițională nu se abate niciodată de la o serie de norme, ce vizează de fapt Întreaga sa activitate, chiar dacă nu le poate explica, și care reprezintă experiența a nenumărate generații anterioare. Pentru că succesiunea de generații reprezintă sfidarea efemerității vieții unui om, societatea respectivă a avut astfel timpul de a experimenta pe propria piele și consecințele abaterii de la acele norme. Or, supraviețuirea pe un teritoriu neschimbat nu demonstrează altceva decât caracterul protectiv pentru mediu al activităților acelei societăți. E
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
ori pădure, va acoperi fostul lac. Iar când ne plimbăm prin astfel de locuri nici nu bănuim că, mii de ani În urmă, se putea vorbi de “Lacul codrilor albastru/nuferi galbeni Îl Încarcă”; Viața dă și frumusețe, dar și efemeritate. În ansamblu, procesul are ca efect nivelarea, deci entropizarea mediului, lucru În care Viața excelează În raport cu abioticul. Acest proces ilustrează cel mai bine cum trebuie asigurată epurarea apelor uzate urbane: oxidarea biologică, ca ’n faza inițială a unui lac, urmată
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
înseamnă câtuși de puțin că te opui sistemului, că ești un rebel. În felul ăsta doar îți declari apartenența la turmă. Tot ce fac ăștia e impostură. Se dau poet damnat care suferă, sunt chinuiți, dezamăgiți de nimicnicia oamenilor și efemeritatea viului. De fapt, mulți dintre membrii cenaclului sunt puțoi de bani gata, care nu mai pot de bine și cărora li se pare extrem de interesant să facă pe nefericiții. Dacă nu ai o dramă reală, atunci îți confecționezi una. Nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
că o folosește și maestrul Cioculescu, anume distingerea între comicul de caracter, cel de moravuri și cel de situație. Cel mai profund ar fi cel de caracter, cel de moravuri (în care ar intra și comicul caragialesc) ar fi sortit efemerității, din cauza schimbărilor societății, iar cel de situație ar fi cel mai ieftin și mai superficial. Dar, în realitate, nu există decât comicul de situație. Nici „caracterul”, nici „moravurile” nu sunt în sine generatoare de comic, ci numai situația, adică ceea ce
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
o prădare ce rănește vital manifestarea vieții. Trăiesc, cu inima prietenului, ireversibila îndepărtare de cel stins, închiderea definitivă a acestuia în dimensiunea trecutului, metamorfozarea prezenței sale într-o constelație de amintiri așezate pe cerul istoriei individuale. Sesizez, cu gândul prietenului, efemeritatea ce impune, prin survenirea morții, preschimbarea lui este în a fost, transformarea ce irigă viața întru disoluție și perpetuă renaștere. Și aud, împreună cu încercatul meu camarad, șoaptele testamenttare ale celui ce ne-a părăsit, șoapte ce mereu imploră să nu
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
cândva dimpreună cu lecțiile sale. Dacă tot ce a strălucit sau doar a survenit în istoria omului este limitat și supus disoluției finale atunci, lecția acestei istorii merge mai departe și ne indică că o totalitate a unor astfel de efemerități poate fi și ea efemeră, un cumul al deșertăciunilor dezvoltându-se probabil sub semnul deșertăciunii globale ce deține șansa unei prăbușiri de maximă anvergură cataclismică. Istoria lumii ne arată, așadar, că tot ce e cuprins în ea stă sub legea
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
mistică, dar și pentru ochiul simplului credincios. Așadar, textul Apocalipsei ne anunță, prin evocarea ruperii primelor șase peceți, rupere inaugurată de viziunea celor patru călăreți apocaliptici purtători de copleșitoare urgii, evul suferințelor de final pentru omenirea înscrisă în timpul aducător de efemeritate. Abordându-l față în față, sunt apelat direct de acest text și îl apelez la fel. El mă ateționează asupra felului în care aș putea fi eu în acel ev de sfârșit al istoriei. Desigur el nu deține capabilitatea de
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
a Divinului, acești credincioși co-rezonează cu înaltele sunete trăind în două lumi: una a istoriei și cealaltă a veșniciei. Astfel, ei cred că își asumă dreapta fire a omului, calea corectă a mobilității sale ontologice, calea ce urcă din timpul efemerităților spre eternitatea izbăvitoare. În cazul sunetelor de trâmbiță evocate de textul Apocalipsei, situația este profund modoficată. Îngerii sună din trâmbițe, iar nenorocirile copleșitoare coboară peste omenire, una după alta, urmând semnalul de start al fiecărei trâmbițări. Dar, în acest context
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
pustii. Sub norii timpului mundan, voi observa cum vor fi înlocuite iubirea de altădată cu respectul reciproc, ura neputinței întru eros cu sentimentul resemnării, iar armonia fizionomiei de primăvară cu seceta aridelor trăsături ale îmbătrânirii. Atunci, voi privi, din mijlocul efemerității ce preschimbă totul în nisipuri ale deșertului de ființă, spre astrul trecutelor iubiri. Și poate că, înălțimile sale se vor mai deschide uneori, precum o auroră boreală, atingându-mi înserarea glacială de nostalgii cu amintirea rostirii te iubesc. În colecția
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
tradiția Teleor, au deschis o adevărată școală de fantazare ironică în libertate, fără scop polemic. Aceste improvizații nu mai distrează astăzi, afară de puținele cu nucleul liric, ca Diligența, poem simbolist al vehiculului și al perimării, sau cântecul afișului, simbol al efemerității: Afișe-albastre, galbene, verzi, roșii, Voi cari pe ziduri vă iviți cu zorii Otravă dulce-a muștelor stupide, Spre a opri în cale pe drumeți Ferești pe care neantul le deschide Și a peri pe urmă în tenebre, Spre a privi
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]