604 matches
-
cartea. În zilele cînd eram și cu "problema Sântimbreanu", am salutat sincer bucuria Iolandei și a ta, m-am bucurat mult de tot și am continuat să mă bucur, dorindu-vă o vară dulce. Am fost în cîteva zile prin Eforie, m-am gîndit la voi, le-am vorbit și prietenilor noi de tine, de bucuria mea alături de voi. Mi s-a părut mereu atît de important să te știu bine de tot, să fii mulțumit de tot ceea dă peste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
beton pentru stabilizarea malului. De asemenea, la proiectarea și execuția lucrărilor de construcții din Portul Mangalia (cheuri din estacade pe piloți și nu masive din blocuri de beton, cala de construcție a navelor, portul de așteptare, lărgirea plajei din dreptul Eforiei). Trece la Institutul pentru Planuri și Amenajarea Teritoriului și Construcții Hidrotehnice București (1959- 1967) ca inginer șef proiectant și specialist. În această perioadă participă la verificarea proiectului de la cala pentru construcția și lansarea navelor de la Turnu Severin și Galați; la
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
1812 și 1816. Remarcându-se la cursurile de filosofie, a fost numit profesor la aceeași școală, condusă de Neofit Duca, de unde în 1818 se transferă ca profesor de geografie și religie la școala românească înființată de Gh. Lazăr. Trimis de Eforia Școalelor la studii în străinătate, împreună cu alți trei tineri bursieri, urmează cursuri de filosofie, istorie și teologie la Pisa (1820-1823) și Paris (1823-1825). La întoarcere este numit profesor de filosofie la „Sf. Sava”, unde rămâne până în 1832, cu o întrerupere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288988_a_290317]
-
galere și socialist militant Ionescu, văzut În copilăria mea cum Învârtea, zece ore din zi, roata mașinii de tipărit. Primul automobil, Încă neisprăvit și inform, trosnind și fumegând când Încerca să urce, cu toată lumea după el ca după urs, coasta Eforiei de pe bulevard; cum și acea Încercare ratată a automobilului electric, imitând cu fidelitate o trăsură, cu caroseria din pai Împletit și În care frumosul berbant de până mai deunăzi, Tilică Burileanu, mecenatul poeților noștri simbo liști, În jachetă pe talie
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de buri Împotriva coloniștilor englezi. Când afacerile au luat amploare, nenea Dumitrache Georgescu a deschis un restaurant chiar pe bulevardul mare din vecinătate, vizavi de cinematograful Capitol, iar mai târ ziu și-a găsit un vad mai bun lângă Băile Eforia. În 1916 a lichidat toate afacerile și a deschis o cantină În Ciș migiu, pe insula unde azi se află barul Monte Carlo. La această cantină lucrau femei de la Crucea Roșie, iar abonații erau oa meni nevoiași. Imediat ce au ocupat
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
înștiințare privind editarea unor table didactice după metoda lancasteriană „fu prima scriere ce apăru pe orizontul României tipărită cu alfabetul simplificat“. Inițiativa lui Heliade, susținută de colegul său Daniel Tomescu, va aprinde mânia mitropolitului Grigore, în același timp președinte al Eforiei școlilor: „«Cine sânteți voi - începu a striga -, să cutezați a strica limba românească și a vă atinge de legea și de credința pravoslavnică? ce sânt eresurile acestea? [...] unde mai e Alfa și Omega, daca voi, nelegiuiților, ați lepădat pe omega
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
cu literele sale, atât în cărțile profane, cât și în cele sacre, cum și introducerea literelor în toate cancelariile“. Înăbușirea revoluției n-a ucis și ideile ei, care vor continua să-și croiască drum în deceniul dintre ’48 și Unire. Eforia școlilor din țara Românească abordează problema ortografiei în 1850, 1856 și 1858. O hotărâre din 1856 prevede adoptarea literelor latine „atât în cărțile didactice, cât și în scriere“, dar sistemul ortografic recomandat menține, în chip straniu, o slovă chirilică solitară: . „Noi
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
O hotărâre din 1856 prevede adoptarea literelor latine „atât în cărțile didactice, cât și în scriere“, dar sistemul ortografic recomandat menține, în chip straniu, o slovă chirilică solitară: . „Noi plânserăm prin jealbă către igemonie, / Iar domnul ne trimise la nalta Eforie. / Această Eforie pe toți ne împăcă, / În polcul lui az-buche păstrând pe î și .“ Bizareria, cum era de prevăzut, a stârnit ironii și proteste; „pântecosul - scrie G. Sion - [...] se vede că n-au găsit loc în Dâmboviță ca să se înece
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
din 1856 prevede adoptarea literelor latine „atât în cărțile didactice, cât și în scriere“, dar sistemul ortografic recomandat menține, în chip straniu, o slovă chirilică solitară: . „Noi plânserăm prin jealbă către igemonie, / Iar domnul ne trimise la nalta Eforie. / Această Eforie pe toți ne împăcă, / În polcul lui az-buche păstrând pe î și .“ Bizareria, cum era de prevăzut, a stârnit ironii și proteste; „pântecosul - scrie G. Sion - [...] se vede că n-au găsit loc în Dâmboviță ca să se înece“ (Literile în
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
Bizareria, cum era de prevăzut, a stârnit ironii și proteste; „pântecosul - scrie G. Sion - [...] se vede că n-au găsit loc în Dâmboviță ca să se înece“ (Literile în țeara Românească, în Foiletonul Zimbrului, 1856, nr. 5). O nouă hotărâre a Eforiei școlilor, adoptată la 23 octombrie 1858, consacră alfabetul latin integral. Moment emoționant: cu doi ani mai târziu, la Ploiești, în septembrie 1860, domnitorul Alexandru Ioan Cuza asistă la deschiderea anului școlar. În prezența înaltului oaspete, institutorul Basile Drăgoșescu se adresează
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
30' sara. Cum am ieșit, a jucat câteva clipe un vântișor potrivnic celui cu care plecasem. Și nu mult după ce am pornit cu automobilul spre Eforie, s-a stârnic brusc furtună, care a devenit curând memorabilă; când am ajuns la Eforie și am coborât, mă puteam sprijini în ea cu spatele. A urmat o noapte în care s-au dezlănțuit toate intențiile agresive ale Pontului. Ai casei n-au închis ochii toată noaptea, de teamă să nu ne prăvălim cu tot cu vilă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
nu îngăduie prognosticuri decât pentru 24 de ore. Legea aceasta e și a Mării și a firii oamenilor acestui pământ. Accept că mă înșel și aștept încă furtuna, cătră ora amiezii. Marea e în aceiași stare de liniște relativă. Vizitatorii Eforiei s-au îngrămădit la țărm și se bucură de soare și de legănarea molcomă a talazurilor. Cătră sfârșitul zilei înțeleg că meteorul prevestit își face poate de cap pe alte meleaguri. Cum ar fi spus Solomon Cornea, poetul uitat al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
amețit și nimic:."Mai plimbați-i!" La un moment dat apare un adjunct de ministru de la externe, care, mirat, întreabă: "Cum, încă n-ați plecat? De ce se întârzie?" I-au răspuns "doi ochi albaștri": "Tovarășii pleacă la ora asta la Eforie la nămol și nu vrem să ne întâlnim". Diplomatul a zâmbit strâmb și a răspuns: "Deștepți mai sunteți! Tovarășii pleacă cu elicopterul și noi pe roți, așa că n-avem cum să ne întâlnim. Dați-i drumul!". (Hoveida era bun prieten
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Drept, Lucian Popescu a urmat și Medicina. Se știe, la Facultatea de Medicină se fac 6 ani, deci ar fi trebuit să absolve în 1934 și nu în 1932. La început, a lucrat ca medic în capitala României, la Filantropia, Eforia Spitalelor și Clinica O.R.L. Anul 1937 va fi momentul numirii doctorului Lucian Popescu în cadrul Spitalului din Oltenița, ca medic șef. Timp de 32 de ani, a activat în cadrul acestei ”oaze” de sănătate oltenițene, până în 1969, când s-a pensionat
Mari personalități oltenițene by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1699_a_3144]
-
acel sector. A doua ramură de asistență socială introdusă de școala noastră, a fost Serviciul Social de Spitale, nu fiindcă astfel ar fi fost logic, ci fiindcă iarăși destinul a făcut ca în acel timp să se afle la conducerea Eforiei Spitalelor Civile, ca efor, D-l Profesor D. Mezincescu, directorul Institutului de Higienă și Sănătate Publică, care, cunoscând problema, a înțeles să dea cel mai larg concurs școlii, introducând serviciile sociale pe lângă toate spitalele Eforiei. Cu tot sprijinul acordat de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
să se afle la conducerea Eforiei Spitalelor Civile, ca efor, D-l Profesor D. Mezincescu, directorul Institutului de Higienă și Sănătate Publică, care, cunoscând problema, a înțeles să dea cel mai larg concurs școlii, introducând serviciile sociale pe lângă toate spitalele Eforiei. Cu tot sprijinul acordat de d-l Efor Mezincescu, cât și de d-l director general Al. Băbeanu care a continuat să susțină școala în mod admirabil, asistentele sociale n-au fost scutite nici la noi, ca de altfel în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
de altfel în nici o țară unde există servicii sociale de spitale, de neajunsuri din partea unor membri neînțelegători ai corpului medical, care au considerat serviciul de asistență socială spitalicească ca fiind fără utilitate și ca un organ de control financiar al Eforiei. La această concluzie s-a ajuns din cauză că Eforia a introdus verificarea situației materiale prin anchete la domiciliul pacienților care solicită gratuitatea sau reduceri la taxele de tratament sau de spitalizare. Evident, această măsură a nemulțumit pe unii din medici. Nemulțumirile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
sociale de spitale, de neajunsuri din partea unor membri neînțelegători ai corpului medical, care au considerat serviciul de asistență socială spitalicească ca fiind fără utilitate și ca un organ de control financiar al Eforiei. La această concluzie s-a ajuns din cauză că Eforia a introdus verificarea situației materiale prin anchete la domiciliul pacienților care solicită gratuitatea sau reduceri la taxele de tratament sau de spitalizare. Evident, această măsură a nemulțumit pe unii din medici. Nemulțumirile de acest gen au fost însă trecătoare și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
bune condițiuni de dezvoltare și dacă n-au putut ajunge încă la un nivel mai dezvoltat, este numai din cauza aglomerării lucrului și a neajunsului că, școala fiind prea tânără și cu puteri de muncă prea limitate, n-a putut asigura Eforiei un personal tehnic suficient de numeros și bine pregătit. școala nu poate selecționa dintre diplomatele ei decât maximum 3-4 elemente de organizare într-o serie, elemente ce sunt extrem de căutate și care întotdeauna ocupă locurile mai bine salarizate. În faza
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
patru ani (1933-1937) și la Facultatea de Medicină din București (19371939), obținând titlul de doctor în medicină și chirurgie în baza tezei de doctorat condusă de prof. dr. N.Gh. Lupu (1941). În perioada 1937-1942 a fost internă, prin concurs, a Eforiei Spitalelor Civile București. Revenită în Iași în decembrie 1944, cu prima caravană organizată de Ministerul Sănătății, a lucrat ca medic secundar la Spitalul de Boli Infecțioase din Iași, în plină epidemie de tifos exantematic și febră recurentă. În cursul anului
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
prof. dr. Anibal Teohari. Teza sa de doctorat intitulată Serodiagnosticul în sifilis efectuată în laboratorul prof. dr. I. Cantacuzino a fost notată „cum laude”, acordându-i-se premiul Hiller. În perioada facultății a activat ca extern, prin concurs, la Spitalul Eforia, între anii 1905-1907 (reușit primul la concurs) și ca intern al spitalelor civile din București, în perioada 1907-1911 (reușit al doilea la concurs). În anul 1912, se înscrie la concursul de secundariat în specialitatea de medicină internă, fiind clasificat primul
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
Ministru al Instrucțiunii Publice, liberalul Constantin Angelescu a organizat o serie de conferințe cu reprezentanții tuturor formelor de învățământ pentru a lua măsurile pentru reformarea școlilor din țară. Obiectivul principal era însă unificarea legislației învățământului românesc 37. S-au înființat eforiile școlare, au fost create inspectoratele școlare regionale și s-a subliniat caracterul obligatoriu al învățământului 38. Piatra de temelie a noului așezământ educațional a reprezentat-o legea din 24 iulie 1924, modificată în 1934, prin care s-a uniformizat organizarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
de programul Partidului Liberal, P. se desprinde de Junimea politică. Tot în această perioadă stabilește legături cu grupări socialiste din Franța și Belgia. Obținând doctoratul în drept la Bruxelles (1897), este numit procuror pe lângă Tribunalul din Iași, apoi avocat al Eforiei Spitalelor Sf. Spiridon. Membru de vază al Partidului Liberal, primește funcția de șef de cabinet al lui C.A. Rosetti. Deputat în 1884, devine un aprig inamic al guvernului lui I.C. Brătianu, pe care îl atacă vehement în ziarul propriu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288661_a_289990]
-
Sf. Sava”, al lui Gh. Lazăr și al lui I. Heliade-Rădulescu, P. a fost, între 1826 și 1832, profesor la Școala Națională din Craiova. Nemulțumit de condițiile din școală, pleacă în satul natal, după un schimb de scrisori vehemente cu Eforia Școalelor. În 1836, fiind înlocuit la școala din Cerneți cu Ioan Maiorescu, se mută la București și se retrage curând din învățământ. Pe temeiul studiilor mai vechi de la școala lui Gh. Lazăr, devine în 1838 inginer hotarnic, noua profesiune aducându
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288851_a_290180]
-
s-au manifestat și poziții extreme în ambele sensuri: păstrarea alfabetului chirilic (Naum Râmniceanu), latinizarea excesivă (Aron Pumnul, A. T. Laurian, Ioan Massim). După mai multe reformări ale alfabetului de tranziție (1836, 1844, 1848, 1850-1851, 1856-1857), la 23 octombrie 1858, Eforia Instrucțiunii Publice tipărește proiectul unui alfabet cu „litere strămoșești”, care va intra oficial în vigoare prin „ordinul de zi” al lui Ion Ghica, din 8 februarie 1860; în biserică, alfabetul latin va fi introdus printr-o hotărâre din 1881 a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285256_a_286585]