735 matches
-
și în Rapsodii de toamnă. E o atitudine specifică lui T., care își recunoaște sentimentalismul și îl persiflează, scoțând de aici cu totul alte efecte decât cele banalizate de o întreagă falangă de epigoni romantici. Deși nu ajunge până la desființarea efuziunii lirice, umorul său izbutește să coloreze altfel emoția, să îi dea o notă insolită, în care frapează îmbinarea de surâs și melancolie, de veselie și tristețe, de comic și tragic. Revelatoare este tonalitatea din Rapsodii de toamnă, o adevărată tragicomedie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290228_a_291557]
-
omoară pe Fulga, îi smulge inima și i-o aruncă Dolcăi s-o mânânce. Dar cățeaua înțeleaptă refuză spunând: "Inima de vânzător E venin otrăvitor!" Iată, cu siguranță, un câine știutor și superior multor oameni. Există în aceste cântece o efuziune tandră a inimilor care se topesc și se întind peste toată natura prietenă pentru a o pătrunde și a o adora. Și oile sunt animale binevoitoare, iar Miorița ar merita să fie mai bine apreciată la noi, unde este necunoscută
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
de nemțoaică a găsit plăcere în frumoasele spectacole ale apusurilor de soare pe Dunăre, "drumul fără pulbere", și în umbra munților împăduriți, a mănăstirilor fortificate, a trecătorilor sălbatice și a stâncilor înzăpezite. Bunătatea sa înnăscută s-a răspândit în afectuoase efuziuni care au îndreptat-o spre răniții de la Plevna și Calafat în timpul războiului din 1877, apoi spre cei sărmani, fericirii cărora s-a consacrat prin asociații de binefacere de toate felurile, unde ajutorarea este practicată cu o ingenioasă perspicacitate și o
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
a fi revelatoare: izbucnirile subite ale „vulcanului” Iorga, neașteptatele entuziasme ale tăcutului Blaga, umorul sfidător al lui Valeriu Braniște, generozitatea lui Vasile Goldiș ascunsă sub un chip impenetrabil, spiritul mucalit al tribunului O. Goga. Sobrietatea nu cedează nici o clipă locul efuziunii, proza e de jurnal intelectual discret, păstrând doar amănuntul semnificativ și impunând amprenta unui spirit auster. SCRIERI: Figuri reprezentative la noi. Vasile Goldiș, Cluj, 1934; Al. Papiu-Ilarian în fața problemelor românești contemporane, Alba-Iulia, 1939; Originile, dezvoltarea și desăvârșirea limbii române literare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286301_a_287630]
-
încercau să-și păstreze libertatea de a gîndi, iar conflictele au fost numeroase. Astfel, pe 24 noiembrie 1940, Pierre Brisson scria Cabinetului mareșalului Pétain: "Entuziasmul la comand( pe care am vrut să-l instituim în presă, laudele constante cu privire la învingător, efuziunile de mulțumire, coloanele de apoteoze ridicate la cel mai mic semn de bunăvoință, atenția în insultele cu privire la Anglia, toată această emulație veselă în servilitate incită publicul la ripostă. Campania care constă în a convinge Franța de fericirea de a fi
by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
profundă se însoțesc de alterarea stării afective (de la cenestopatie la indispoziție, agitație) și de reflexele vegetative importante: greață, transpirații profuze, modificări ale TA, ce s-ar datora stimulării unor fibre eferente aparținând SNV. Durerea inițială este însoțită de reflexe de efuziune, de retragere rapidă a segmentului de corp afectat. VII.3.2.2. Durerea viscerală. Sensibilitatea nociceptivă provenită de la organele interne prezintă un caracter difuz, imprecis, iar prin reacțiile ce o însoțesc se aseamănă cu durerea somatică de profunzime. Atâta vreme
Fitoterapie clinică by Olga I Botez, Gabriela Anastasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2098]
-
suplimentul revistei „Argeș”, coordonat de Gheorghe Tomozei, îi apare ciclul Lunecând în alb și tot atunci se produce debutul editorial, cu volumul Lumea care nu moare. Voce lirică individualizată dintru început prin sobrietate, N. nu se lasă sedusă de retorica efuziunilor și nici de metaforismul pletoric propriu, de regulă, debutanților. Este o senzorială, care transcende însă materialitatea și efemeritatea senzațiilor, trăgându-le în trăiri spiritualizate, e și o sentimentală cenzurată prin luciditate și prin construcția riguroasă. Cu aceste mijloace creează în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288447_a_289776]
-
F. Cordero, Savonarola, 4 vol. (Bari, 1986-1988); Savonarole: enjeux, débats, questions: actes du colloque internațional (Paris, 25-26-27 janvier 1996), ed. A. Fontes, J.-L. Fournel și M. Plaisance (Paris, 1996). Aniversarea morții lui Savonarola în 1998 a rezultat într-o efuziune de publicații, incluzând Girolamo Savonarola, l'uomo e îl frate. Atti del XXXV Convegno storico internazionale, Todi, 11-14 ottobre 1998 (Spoleto, 1999); The World of Savonarola: Italian Elites and Perceptions of Crisis, ed. S. Fletcher și C. Shaw (Aldershot, 2000
by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
Metafora este limbajul însuși, poezia e act al ființei, spontan, total, a scrie înseamnă a trăi. Această suprapunere conduce la o producție inegală: pe lângă poeme valoroase, în care se simte o emoție profundă, apar și alte texte, rod al unor efuziuni lirice ocazionale, nesubstanțiale poetic. Sub podul lui Apollodor. Despre Nichita Stănescu și alți poeți din lume (1998), un dialog între P. și ziaristul Gheorghe Pârja, gazda lui Nichita din Deseștiul maramureșean, se transformă într-un volum de memorialistică în care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289071_a_290400]
-
cărțile de după 1964 (moment de schimbare benefică în scrisul poetei, ca și în tot scrisul românesc), formulări net prozaice și declamative, convențional patetice. Caracteristice unor culegeri precum Frumusețe continuă (1964), Ziua a șasea (1966), Duminecă (1967) sunt însă poeziile cu efuziuni cenzurate, unde facilitatea e biruită prin stilizare: „Au poame crude toți prunii, gutuii. / Cerul dezlănțuie alt curcubeu. / Și n-aud cum nucii bat - amăruii - / Frunza tomnatecă-n sângele meu. Beau soare mult, mi se clatină mersul. Râd și mă cațăr
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290699_a_292028]
-
alții cum sînt, dar eu cînd mă uit la tineretul din preajmă am adesea impresia că am revenit în anii '70! De vină-i - în primul rînd - moda vestimentară în bună parte retro, dar și reeditarea unui anume climat de efuziune nebună, care permite glisarea ce-mi dă senzația stranie că plonjez în pro- pria-mi adolescență... Aproape celebri/ Almost Famous (SUA, 2000) descrie și motivează tocmai acest tip de întoarcere în timp, fiind deopotrivă lamento și celebrare a tinereții pierdute
Plonjări în subconștientul colectiv by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16285_a_17610]
-
genuină, accidentată și impură, desfășurată orizontal sau țîșnită brusc în spațiu ca un germene vegetal în căutarea luminii, se coagulează insesizabil și conservă toate stările și tensiunile evoluției sale către forma finală. Arta lui Alexandru Chira nu se naște din efuziune, ci din calculul rece al unui geometru. Figură solitară în arta noastră de astăzi, pictor și sculptor deopotrivă, el nu elaborează lucrări, nu construiește cicluri și nici măcar nu premeditează expoziții, ci visează mari amenajări spațiale și revărsări ale geometriei într-
Sculptori de astăzi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10379_a_11704]
-
severe fenomenologii sonore; compozițiile ivite din elanul spontan, ca un punct de sprijin în căutarea adevărului. Nimic nu e factice ori alterat. Spirit viu, cutezător, nu își caută răspunsurile prin te miri ce văgăuni culturale și nici nu își clocește efuziunile, ci le aplică deodată, ca o parafă a imensei sale personalități. Vrând, ca orice mare artist, să atingă plenitudinea, simte că este copilul care se sprijină de valorile autentice, tânărul descins din speranțele și dragostea publicului, omul matur luptându-se
La o aniversare by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13936_a_15261]
-
faptul că se închide administrativ o televiziune. Iar motivul închiderii (suspendării licenței, ce naiba o fi) e de un ridicol grotesc. Statul nu a returnat profesorilor tăierile abuzive de venituri, consfințite de hotărâri judecătorești definitive, Să-l închidem, zic. Ca să preîntâmpin efuziunile cretine, amintesc idioților că amenzile neplătite se încasează, după rămânerea lor definitivă consfințită de instanță, cu executorul judecătoresc. Și, dacă nu-s bani în conturi, se valorifică activele societății. În plus, mă distrează că urlătorii-n gura mare de satisfacție
Ce spune Victor Ciutacu despre închiderea OTV by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/80258_a_81583]
-
slujbă. Vocea narativă, care trece, aleatoriu, de la persoana I la a III-a (într-un mic pasaj chiar și printr-a II-a), te duce cu gândul la un cub de gheață plutind într-un pahar plin de cinism. Fără efuziuni emoționale, fără urmă de pudoare, micile și marile drame sau umorul (câteodată negru ori scabros al) existenței intră în pagină, umplând-o de mizerie, dar și de savoare. Istoria lui Cristi, dincolo de particularitățile ei, ar putea fi, totodată, și povestea
Generația MM by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4665_a_5990]
-
câte ne lasă autorul să înțelegem, cei doi sunt cumva complementari. Plecat în Spania cu părinții, George își continuă studiile acolo fără prea multă tragere de inimă. E abulic și complet dezinteresat de pasiunile livrești ale lui Emil. Îi ironizează efuziunile cenacliste și melancoliile de poète maudit. Dintre ei doi, el e George e „realistul”, „dezabuzatul”, „cinicul”. Detașarea lui e sinceră și n-are (n-ar avea de ce să aibă) nimic caricatural. Numai că, uitând, probabil, această condiție, Decuble îi atribuie
Dosare de existență, exerciții de lectură by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2631_a_3956]
-
înarmați până în dinți,/ Fiecare tabără, cu lănci călite în grabă,/ Însă noi trebue să fim mereu cuminți,/ Să lăsăm să-și vadă vremea rea de treabă." (Călătorie). Soluția, paleativă, e o cumințenie ciudată, credință naivă că furtuna va trece. Nu efuziunile modernității aux armes, ci darea deoparte, cu bună știință, retragerea de siguranță pe-o linie moartă. Unde nu întreții nici măcar speranțele unor revizitări, în posteritate. Înțelepciunea, tristă și potolită, străbătînd anii '20 -'30 dinspre mainstream spre periferie, a jocului de-
Chimicale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6814_a_8139]
-
iasă foarte rar, și anume numai atunci cînd, copleșită de plictiseală și nepăsare, copilul din ea își reclama cu deplină vigoare drepturile. Cît anume îți sugerează o femeie în planul imaginației tot atît de mult îți inspiră ea în planul efuziunii. Într-un fel, creația literară, în măsura în care această noțiune nu a fost încă acoperită de deriziune, se referă la gradul de emoție pe care o femeie, sugerîndu-ți o imagine anume, ți l-a putut inspira. Ceea ce înseamnă că una reprezintă o
Șuvița de păr by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11167_a_12492]
-
de consortul care, dezarmat de răceala ei, se afișa vindicativ cu o femeie de condiție inferioară. Privirea și puținele cuvinte adresate la un dineu de un fascinant și enigmatic necunoscut (Treunnersperg, zis Trott) vor trezi în tânără, deschisă doar acum efuziunilor, vibrații nebănuite. La întâlnirea următoare, tot fortuită, de peste câțiva ani, îi va cădea în brațe. În ciuda asigurărilor lui de a o căuta, a reapărut când nu mai era chiar în floarea vîrstei. Fără nici un reazem real, tânăra contesă, provenind din
Premii literare italiene în 2008 by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/7606_a_8931]
-
niște pânze pe care "pictează" cu creionul conté și uneori, când vrea să sublinieze albul hârtiei, cu guașă. Artistul nu este interesat de precizia detaliilor, ci de atmosferă. Indiferent de subiect, imaginile sale au o seriozitate, o tandrețe lipsită de efuziuni care te duce cu gândul la pictura lui Vermeer. Desenele sunt un joc continuu între figuri și cadru, lumină și umbră, tridimensional și plan, plin și gol. În scenele de café-concert, de exemplu, Seurat folosește clar-obscurul într-o manieră similară
La Muzeul de Artă Modernă din New York Georges Seurat și Lucian Freud by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/8846_a_10171]
-
lui să citească ce a scris. Manuela are în mînă o carte, împachetată ca un cadou. Face un gest spre ceasul ei de la mînă. Manuela: E miezul nopții! La mulți ani! Se apropie de pat și îl îmbrățișează plină de efuziune. Manuela: Deschide-l ! Dacă-l ai deja, sau dacă nu-ți place, îl schimb. Esteban desface cadoul în fața mamei lui care surîde. Esteban: Muzică pentru cameleoni! Pronunță titlul ca și cum, dintr-o dată, ar auzi această muzică. Manuela: Ai citit-o? Esteban
ALMODRAMA by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16989_a_18314]
-
Occident. Doar două întâlniri au loc între mamă și fiică, la câte un vorbitor și în scene pe care Oana Orlea le va expedia, peste ani, cu un gest decis tăind fumul de țigară al rememorării: "Aș vrea să evităm efuziunile sentimentale". După o vreme, ea simte însă nevoia de a reveni la figura mamei, la situația sa cumplită în acei ani de victorie a socialismului asupra întregului popor. Date cu un corp de literă mai mic, aceste adăugiri ulterioare înregistrării
Zoia noastră by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8652_a_9977]
-
nu înaintează, ci stă pe loc, rotindu-se în jurul unor expresii sinonimice. Spune același lucru de cîteva ori, dar ce spune nu sunt idei, ci dispoziții sufletești, ca și cum natura lui lirică îl împiedică să facă pasul spre exprimarea precisă. O efuziune de generalități emfatice, un fel de incantație care probabil are un efect de liniștire asupra scriitorului, în timp ce lectorul e iritat. În fine, condiția echivocului e abstragerea de la detalii concrete: Pătulescu nu dă amănunte, ci plutește în aerul vag al tropilor
Acromegalia verbală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5018_a_6343]
-
și se așează suicidar pe linia ferată și un păstor bătrîn. Cu acești protagoniști nevorbitori la care se adaugă poștașul hîtru, Kusturica face un film de o mare sensibilitate, cu o ironie tandră, cu un sentimentalism la vedere, cu cunoscutele efuziuni și zburdălnicii pe care le-am văzut și în Underground (1995) sau în Vremea țiganilor (1988) și mai ales în Pisica albă, pisica neagră (1998). Nu lipsește nici muzica de taraf, nici fanfara și fanfaronadele, nici scenele rabelaisiene, opulente, nici
Viața ca un miracol by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9169_a_10494]
-
început de reputație literară și voia probabil s-o verifice. Auzisem de numele lui de la Ov. S. Crohmălniceanu, foarte entuziast de pe atunci în ce-l privește. A citit un singur poem, extrem de lung, cu voce nazală, mecanică și egală, fără efuziuni, dar care accentua versurile exact acolo unde te așteptai mai puțin. Abundent imagistic, chiar torențial, poemul a curs o vreme monoton, cam obositor, dar, după câteva zeci de versuri, a început să-și arate forța: deloc dezorientat sau flasc, din
Ce-ați zice de-un fan-club Cărtărescu? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7055_a_8380]