620 matches
-
consecință vine în contradicție cu una dintre cele mai des susținute teze privitoare la structura obștilor. Ea constă în argumentul că, întrucât regula unanimității asumă că membrii grupului sunt egali în luarea deciziei, satul devălmaș trebuia să fi fost unul egalitar. Este tentant, plecând de aici, să se susțină că Vrancea era o republică țărănească bazată pe democrație și egalitate; că egalitatea votului în obști era expresia egalității de statut și legitimitate; că regula unanimității exprima, pe de o parte, „frăția
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Adrian Miroiu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1759]
-
parte, „frăția” dintre vrânceni (susținută ideologic și de mitul fondator al descendenței lor comune) și, pe de altă parte, egalitatea ca importanță a satelor. Utilizarea în majoritatea situațiilor a regulii unanimității poate fi interpretată, desigur, în sensul că obștile sunt egalitare și, de asemenea, că activitatea lor se întemeiază pe un puternic consens al membrilor în privința problemelor pe care le întâmpină. Dar este posibilă și o altă explicație, mai puțin înălțătoare (Popkin, 1980, p. 449): accentul pe unanimitate poate să însemne
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Adrian Miroiu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1759]
-
care acordă fiecăruia dreptul de veto este probabil singura cale de a păstra în cadrul obștii o pace stabilă. Așadar, nu este deloc evident că din prevalența regulii unanime de luare a deciziilor putem infera că obștile exemplificau un model democratic, egalitar de guvernare sau că ele se caracterizau prin armonie internă. (Apariția unor situații noi - ca urmare a intruziunii statului și a relațiilor de piață - poate reprezenta un test în acest sens în favoarea celei de-a doua interpretări: noile condiții au
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Adrian Miroiu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1759]
-
un loc central, regulile de luare a deciziilor în cadrul grupurilor (o componentă esențială a oricărui aranjament insti tuțional) sunt simple, nu există stimulente pentru elaborarea unor mecanisme mai complexe în acest sens, iar unanimitatea (cu corolarul ei necesar - un tratament egalitar al membrilor grupului, de exemplu al membrilor obștii) se impune ca soluție naturală. Sub unanimitate, rezolvarea conflictelor este una a negocierilor informale. Acestea induc însă o maleabilitate în formularea soluțiilor (soluția unanimă asigură și legitimarea deciziilor colective). Respectarea regulilor ajunge
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Adrian Miroiu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1759]
-
mai pasă dacă legile celelalte discriminează sau nu. La fel de tristă este subdezvoltarea criticii literare feministe, întreprinsă asupra „reginei culturii românești”, a literaturii române, mai ales a celei „canonice”. Am vedea mult mai bine de ce, în ciuda egalității formale și a „ucazurilor” egalitare în privința genului date via U. E, băștinașul mioritic, fie el și „om de cultură” (alt sindrom țărănesc), nu lasă din poziția sa de desconsiderare intelectuală și politică față de femei și feminin, deh, „minte scurtă, poale lungi” (Eminescu), „nulități simpatice” (Cioran
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
de înțelegerea lor de către toți participanții (Ostrom, 2003). Pe măsură ce societatea evoluează, aceste caracteristici ale regulilor devin din ce în ce mai difuze. Mă refer aici în special la legitimitatea și înțelegerea noilor reguli, opuse celor tradiționale. Astfel, tranziția istorică de la devălmășia absolută la cea egalitară și, în final, la cea inegalitară, precum și trecerea de la satul pastoral la cel agricol modifică fundamental regulile de guvernare a resurselor comune și de utilizare a bunurilor comune. Drepturile de proprietate se legalizează, se individualizează și devin tranzacționabile. În plus
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Şerban Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1820]
-
pe sumă de stânjeni și folosite prin muncă - la satul evoluat - influențat de capitalism, bazat pe diferențieri de avere, populație divizată și categorii sociale divizate (Stahl, 1998, vol. II, p. 13). Regimul devălmășiei absolute prevedea dreptul de folosire directă și egalitară a bunurilor comune de către membrii unei comunități. Devălmășia absolută reprezenta așadar „dreptul oricărui grup familial băștinaș de a folosi produsele naturii pe tot cuprinsul hotarului sătesc, în orice chip și fără limită, prin muncă directă sau prin satisfacerea propriilor nevoi
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Şerban Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1820]
-
asupra bunurilor comune în funcție de nivelul contribuției la cheltuielile comune. Aplicarea acestui principiu a atras după sine inegalizarea drepturilor de folosință asupra bunurilor, ceea ce a dus la apariția conflictelor între sate. Ulterior, aceste conflicte se rezolvau prin revenirea la principiul devălmășiei egalitare, care presupune accesul egal al satelor la exploatarea munților în funcție de nevoile ficăruia. Discuția referitoare la modalitățile de acoperire a cheltuielilor în regiunea Vrancea dă o imagine edificatoare asupra relației existente între regulile operaționale, cele de alegere colectivă și cele constituționale
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Şerban Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1820]
-
în care fiecare sat contribuie la cheltuieli. Decizia luată la nivelul alegerii colective se repercutează asupra interacțiunilor ce au loc la nivelul operațional. Satele își puteau inegaliza drepturile de folosință asupra bunurilor producând dezechilibre în funcționarea sistemului devălmășiei absolute și egalitare. Reacția actorilor care interacționează la nivelul operațional a dus în final la modificarea regulilor stabilite la nivelul alegerii colective . Inițial, drepturile exploatatorilor se manifestau asupra întregii proprietăți devălmașe, fiecare având un drept de exploatare echivalent nevoilor propriei gospodării. Acest tip
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Şerban Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1820]
-
contradicție cu sistemul de drepturi caracteristic regimului devălmășiei absolute. 3.4. Reguli de guvernare a resurselor comune în satele devălmașe Am văzut că principala regulă care stabilește dreptul de utilizare a proprietății comune în regimul devălmășiei absolute este regula distribuirii egalitare a dreptului de folosință a proprietății în conformitate cu nevoile gospodăriei. Voi discuta în cele ce urmează despre regulile care stabilesc cine și în ce măsură are dreptul să participe la exploa tarea bunurilor. În studiul lui Stahl (1998) se observă două tipuri de
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Şerban Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1820]
-
riscul apariției supraaglomerării. Supraaglomerarea putea duce la apariția unor conflicte între obșteni cu privire la nivelul de exploatare și la cantitatea de bunuri exploatate. Pentru a opri izbucnirea eventualelor conflicte, obștea avea dreptul de a interveni și de a recurge la distribuția egalitară a terenurilor în așa fel încât fiecare obștean să poată beneficia de drepturi de folosință asupra tuturor categoriilor de terenuri. 3.5. Modele și tehnici de exploatare în comun a sistemelor de resurse În funcție de evoluția nivelului de dezvoltare și de
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Şerban Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1820]
-
presupune efortul mai multor indivizi care să dețină cunoștințe tehnice și profesionale necesare procesului de trans humanță. Creșterea oilor presupune cunoștințe tehnice și profesionale avansate, ceea ce face ca turma comună să fie dată în grija unor ciobani. Mentalitatea devălmașă și egalitară își face simțită prezența și în stabilirea regulii de distribuire a produselor lactate obținute de la turma comună. Procedeul de împărțire a beneficiilor constă în faptul că, „de față fiind toți stăpânii de oi care și-au dat oile la stâna
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Şerban Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1820]
-
a resurselor, ci au reprezentat mai degrabă o modalitate de exploatare a resurselor ce caracterizează modul de producție specific regimului devălmășiei absolute. Organizarea socială a devălmășiei absolute presupune existența unei proprietăți colective, a obștii, asupra terenurilor pe care le distribuie egalitar celor îndreptățiți. Ca și în celelalte cazuri, principala regulă de acces la folosirea terenurilor era apartenența la comunitate. La nivelul comunității, obștea exercită controlul asupra acțiu nilor individuale. După cum am arătat, în contextul satului devălmaș există o formă incipientă de
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Şerban Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1820]
-
a amorurilor lui mai mult sau mai puțin serioase are un rost, chiar așa expediată cum este. Însă mai mult chiar decât Don Juan îl frământa dorința de a scrie un roman-parabolă despre imposibilitatea comunicării dintre oameni într-o societate egalitară în care nimeni nu avea voie să se dezică de legile impuse de o mână de indivizi ce-și spuneau elită. Nu știu dacă lumea în care trăiam era de vină, înainte de orice, dar nu prea aveam curajul să vorbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
care-l cunoscuse și bunicul meu, nici Milojević Tasa7, traducătorul lui Kautsky 8, cu care tata discutase odată la „Țarul rus“. Enciclopedia morților era opera unei secte ori a unei organizații creștine care, prin programul său democratic, impunea o viziune egalitară asupra lumii morților - fără Îndoială inspirată dintr-un precept biblic - În ideea de a se Îndrepta nedreptatea umană, ca toate făpturile Domnului să primească un loc egal În viața veșnică. Mi-am dat seama că Enciclopedia n-a pătruns pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
aceleași diferențe ca în trecut, când participarea era apanajul bărbaților, al celor educați și cu mai multe resurse și mai multe aptitudini civice. Ipoteza de lucru a autorilor este că noile forme de participare au tendința de a fi mai egalitare, de a include și categorii de cetățeni ce erau anterior excluși, și asta datorită caracterului lor mai puțin solicitant de resurse, timp și organizare ierarhică. O primă observație a autorilor este ponderea mai ridicată a femeilor, de obicei minoritare în
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Administrative/906_a_2414]
-
familiei. Diferențele nu sunt numai în privința rolurilor sociale ale sexelor, ci și în privința liberalizării sexuale. Ceea ce merită subliniat este creșterea diferențelor dintre occident și lumea islamică de-a lungul generațiilor. În timp ce tinerele generații occidentale au devenit tot mai liberale și egalitare, tinerele generații islamice au rămas la fel de conservatoare ca părinții și bunicii lor, de unde și conflictul privind normele universal acceptate ale drepturilor omului. Ce consecințe are susținerea tot mai puternică a egalității între sexe? Ele ar putea fi descoperite în primul
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Administrative/906_a_2414]
-
sexe și pentru rolul statului în economie se dovedesc predictori mai puternici decât factorii structurali. Asta înseamnă că femeile s-au realiniat la stânga spectrului politic mai curând datorită largului proces de transformare a valorilor și a trecerii spre atitudini mai egalitare, chiar dacă factorii structurali rămân importanți. Diferențele dintre sexe au fost remarcate nu doar în ceea ce privește partizanatul politic, dar și în legătură cu participarea politică. Femeile apăreau în anii '70 mai puțin angrenate în forme de participare convenționale sau neconvenționale (Verba, Nie și Kim
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Administrative/906_a_2414]
-
Modelele de regresie multivariată arată că factorii culturali nu sunt doar importanți, ci și singurii semnificativi în ecuație. Ei tind să-i influențeze cel mai mult pe cei mai tineri din societățile post-industriale, ceea ce reprezintă o speranță pentru viitorul atitudinilor egalitare privind rolul femeilor în politică. Din nefericire, acest proces nu apare și în societățile în curs de dezvoltare, în care valorile tradiționale sunt preponderente atât printre vârstnici, cât și printre tineri. Așa cum au demonstrat autorii citați mai sus, cultura joacă
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Administrative/906_a_2414]
-
tip de activități este preponderent îndeplinit de femei (Curdová, 2005). De altfel, există studii care atestă: „Cu cât femeile și bărbații se apropie de o stare de egalitate la locul de muncă, cu atât vor înainta spre o împărțire mai egalitară a responsabilităților domestice”, confirmându-se din nou interdependența între spațiul public și cel privat (Maret, Finlay, 1984, p. 363). Starea financiară inferioară a femeilor se datorează mai multor factori. Un prim factor care le afectează puterea financiară este experiența. Cum
[Corola-publishinghouse/Administrative/1991_a_3316]
-
sunt mai apți pentru conducere decât femeile. Aparent paradoxal, 50% considerau că participarea femeilor în politică ar avea o influență bună, ca și o participare crescută în afaceri (54%). Un sondaj Gallup din 2003 pare să ateste o atitudine declarativ egalitară a populației, care afirma în proporție de 73% că ar vota un președinte femeie, iar 80% ar fi votat o femeie ca primar (http://www.gallup.ro/romana/poll ro/releases ro/pr030721 ro/ pr030721 ro.htm). Însă în condițiile în care aceeași populație
[Corola-publishinghouse/Administrative/1991_a_3316]
-
vor construi sisteme fiscale în care va fi definită în mod diferit contribuția fiecăruia. Apoi, se pune problema metodei de încasare a impozitului. Pentru a determina participarea fiecăruia la finanțarea Statului și a administrațiilor, există trei raționamente-tip: primul este egalitar prin excelență. El constă în a solicita fiecăruia aceeași sumă, indiferent de veniturile, de vîrsta sau de norocul său. Mai precis, se solicită fiecărui foaier fiscal să plătească o sumă forfetară, identică pentru toți. Aceasta este regula capitației, larg aplicată
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
norocul său. Mai precis, se solicită fiecărui foaier fiscal să plătească o sumă forfetară, identică pentru toți. Aceasta este regula capitației, larg aplicată în perioada premodernă și parțial restaurată în Marea Britanie, sub denumirea de Poll tax; al doilea este tot egalitar, dar într-un grad mai mic. El își pro-pune să țină seama de capacitățile contributive ale fiecăruia. Altfel spus, impozitul crește odată cu venitul sau cu cheltuiala. El poate crește în mod proporțional, dacă rata de impozitare este unică, sau progresiv
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
El poate crește în mod proporțional, dacă rata de impozitare este unică, sau progresiv, dacă rata de impozitare crește odată cu baza fiscală, cum este cazul în multe țări cu impozitul pe venit; al treilea se inspiră de asemenea din principiul egalitar, dar într-o manieră diferită, interesîndu-se de utilizarea mai mult sau mai puțin importantă de servicii publice. Cei care utilizează mai mult drumurile, sau care au mai mulți copii la școală, trebuie să plătească mai mult decît ceilalți. În mod
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
de „iertare”. Syngnome nu are sens de „iertare”, ci de „îngăduință”, „indulgență”. Zeul îngăduie, lasă de la sine, tolerează cu generozitate greșeala unui muritor. Indulgența nu e considerată virtute; ea constituie apanajul prinților străini și este de neconceput într-o societate egalitară, democratică, în sens politic sau religios (ca monoteismul iudaic, unde toți sunt egali în fața lui Iahve)60. • Alte sensuri ale lui aphiemi: „a emite”, „a da drumul” (lacrimilor sau cuvintelor); cu pneuma: „a-și da duhul, a muri”. Avem de-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]