846 matches
-
putea fi văzută nici cu ochiul liber, dar nici cu microscopul”; savanții au crezut că au obținut un compus ne-stoichiometric cu formula (). De fapt, ei au produs, cel mai probabil, un amestec coloidal de metal și clorură de cesiu. Electroliza soluției apoasă de clorură cu anod lichid de mercur produce un amalgam ce se descompune rapid sub influența apei. Metalul pur a fost izolat, în cele din urmă, de către chimistul german Carl Setterberg în timp ce își pregătea lucrarea de doctorat cu
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]
-
amalgam ce se descompune rapid sub influența apei. Metalul pur a fost izolat, în cele din urmă, de către chimistul german Carl Setterberg în timp ce își pregătea lucrarea de doctorat cu Kekulé și Bunsen. În 1882, acesta a produs cesiu metalic prin electroliza cianurii de cesiu, iar astfel a fost rezolvată problema clorurii de cesiu. Din punct de vedere istoric, cele mai importante utilizări ale cesiului au fost în cercetarea științifică și în dezvoltare, mai ales în domeniul chimic. Câteva aplicații ale cesiului
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]
-
respectiv clorurile halogenilor pot fi reduse la 700-800 °C cu calciu sau cu bariu, după care rezultă distilarea cesiului metalic. În același mod, aluminatul, carbonatul și hidroxidul de cesiu pot fi reduși cu magneziu. Totodată, metalul poate fi izolat prin electroliza cianurii de cesiu (CsCN) în topitură. Cesiul foarte pur mai poate fi obținut prin descompunerea termic la 390 °C a nitrurii de cesiu , ce se produce prin reacția dintre sulfat de cesiu și nitrură de bariu. În vid, dicromatul de
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]
-
putea fii minereu de plumb, Withering l-a denumit "terra ponderosa". Minereul este cunoscut astăzi sub numele de witerita (Carbonatul de bariu BaCO). Bariu metalic a fost obținut pentru prima dată în 1808 de către Sir Humphry Davy în Anglia, prin electroliza unui amestec alcătuit din oxid de bariu (BaO) și oxid de mercur (HgO). Numele de bariu i-a fost dat după mineralul său, barita. Robert Bunsen și Augustus Matthiessen au obținut bariu în stare pură în anul 1855, prin electroliza
Bariu () [Corola-website/Science/304317_a_305646]
-
electroliza unui amestec alcătuit din oxid de bariu (BaO) și oxid de mercur (HgO). Numele de bariu i-a fost dat după mineralul său, barita. Robert Bunsen și Augustus Matthiessen au obținut bariu în stare pură în anul 1855, prin electroliza unui amestec, format din clorură de bariu (BaCl) și clorură de amoniu (NHCl). În 1910 Marie Curie izolează radiu, într-un amestec cu bariu. Metalul a jucat un rol important și în anul 1938 în experimentele nucleare ale lui Otto
Bariu () [Corola-website/Science/304317_a_305646]
-
reacțiilor: BaSO (s) + 2C (s) →BaS (s) +2CO (g) BaS (s) + HO (l) +CO (g) →BaCO (s) +HS (g) BaCO (s) →BaO (s) + CO (g) 3BaO (s) + 2Al (s) → AlO (s) + 3Ba (s) Bariu de puritate înaltă se obține din electroliza clorurii de bariu (BaCl) topite , care este ulterior supusă vacuumului Bariu este un metal alcalino-pământos solid, paramagnetic, care cristalizează într-o rețea cubică, cu fețe centrate. Culoarea alb-argintie a bariului metalic devine în contact cu aerul gri mat, deoarece oxidează
Bariu () [Corola-website/Science/304317_a_305646]
-
domeniul chimiei, duce la descoperirea "benzenului" în "gudronul din huilă", cu ajutorul unui aparat conceput de el. Era un aparat "prin compresie și răcire", cu care a putut să "lichefieze" aproape toate gazele cunoscute în acel timp. În 1833 enunță "legea electrolizei", lege ce stă la baza "electrochimiei. Tot el, Faraday, este cel ce introduce termenii de "ion, catod, anod, anion, cation, echivalent electrochimic". De asemeni studiind "proprietățile magnetice ale substanțelor",introduce termenii de "diamagnetism" și "paramagnetism". A elaborat "teoria electrizării prin
Michael Faraday () [Corola-website/Science/302976_a_304305]
-
luminii polarizate" sau "efectul de polarizare rotatorie a luminii în câmp magnetic". Ca prețuire a cercetărilor sale și a contribuției sale în fizică, denumirea "unității de capacitate" se numește ""Farad"", iar "numărul care exprimă cantitatea de electricitate necesară depunerii prin electroliză a unui atom-gram dintr-un element - "constanta lui Faraday"".
Michael Faraday () [Corola-website/Science/302976_a_304305]
-
sunt metale alcaline, care sunt identice din punct de vedere chimic, acesta fiind un motiv pentru care sărurile acestora nu au fost diferențiate istoric. S-a constatat că sunt elemente chimice diferite doar în momentul când au fost izolate prin electroliză la începutul secolului 19. Funcțiile potasiului și ale sodiului în organismele vii sunt diferite. Animalele, în special, folosesc sodiul și potasiul diferit pentru a genera potențial electric în celulele lor, în special țesutul nervos. Deficitul de potasiu la animale, inclusiv
Potasiu () [Corola-website/Science/302745_a_304074]
-
reacție este potasa caustică, nume dobândit datorită arsurilor chimice ce pot apărea în cazul contactului cu țesutul uman. Potasiul metalic a fost descoperit în anul 1807 în Anglia de către Sir Humphry Davy, care a obținut potasiu din potasa caustică, prin electroliza sării topite utilizând nou-descoperita pilă voltaică. Înainte de secolul al XVII-lea nu se putea face o distincție clară între potasiu și sodiu din cauza proprietăților fizico-chimice foarte asemănătoare ale acestora. A fost primul metal izolat prin metoda electrolitică. Davy a extras
Potasiu () [Corola-website/Science/302745_a_304074]
-
raportată ca fiind în jur de 200 tone pe an, în timp ce zăcămintele de minereuri de potasiu cunoscute până în prezent, exploatabile în mine, pot asigura o producție totală de 50 de milioane de tone. Potasiul metalic pur poate fi izolat prin electroliza hidroxidului de potasiu, proces care a fost puțin îmbunătățit de la Davy încoace. Metodele metalurgice termochimice, folosite de asemenea în producția de potasiu, utilizează ca materie primă clorura de potasiu pentru elaborarea metalului pur. Sărurile de potasiu precum carnalitul, langbeinitul, polihalitul
Potasiu () [Corola-website/Science/302745_a_304074]
-
acestui element: În anul 2003, producția mondială de mercur a scăzut sub 2.000 tone metrice, în condițiile în care producția mondială în jurul anului 1975 era estimata la 9.000 de tone metrice. Mercurul este întrebuințat în unele celule de electroliză drept catod de mercur, la extragerea aurului și argintului, în diferite instrumente și aparate de precizie ca: termometre, barometre, manometre, densiometre, pompe de vid înaintat, etc., la prepararea unor alifii medicinale, la prepararea fulminatului de mercur, a cinabrului, în lămpile
Mercur (element) () [Corola-website/Science/301013_a_302342]
-
2πr unde, μ-permeabilitate magnetică absolută; I-intensitatea curentului care străbate conductorul; Modulul vectorului inducție magnetică a câmpului magnetic creat în centrul unei spire circulare de rază r, parcursă de curent electric este: B=μI/2r B-inducția magnetică; {B}=1T (tesla); Electroliza este procesul de orientare și separare a ionilor unui electrolit cu ajutorul curentului electric continuu. Electroliza unei soluții de clorură de cupru: în electrolit datorită disocierii sunt prezenți ioni de Cu2+ și ioni de 2Cl. După mai multe minute de funcționare
Efectele curentului electric () [Corola-website/Science/312275_a_313604]
-
a câmpului magnetic creat în centrul unei spire circulare de rază r, parcursă de curent electric este: B=μI/2r B-inducția magnetică; {B}=1T (tesla); Electroliza este procesul de orientare și separare a ionilor unui electrolit cu ajutorul curentului electric continuu. Electroliza unei soluții de clorură de cupru: în electrolit datorită disocierii sunt prezenți ioni de Cu2+ și ioni de 2Cl. După mai multe minute de funcționare cu totul capătă o culoare roșiatică și se degajă un miros înțepător.Catozii cântăresc mai
Efectele curentului electric () [Corola-website/Science/312275_a_313604]
-
care transformă calitativ suprafața electrozilor. Reacțiile chimice de la electrozi duc la fenomenul de ionizare electrolitică a acestora. Comparând m3 și m4, deducem că masa de cupru depusă pe catod, m~t. Comparând m1, m2, m3, m4, deducem că m~I. Electroliza este utilizată pentru obținerea metalelor pure (Cu, Ag, Al, Zn, Pt) în galvanoplastie, galvanostegie. Obținerea metalelor pure prin rafinare se realizează prin electroliza cu anod solubil unde metalul este transferat de pe anodul impur pe catodul realizat sub forma unei lame
Efectele curentului electric () [Corola-website/Science/312275_a_313604]
-
masa de cupru depusă pe catod, m~t. Comparând m1, m2, m3, m4, deducem că m~I. Electroliza este utilizată pentru obținerea metalelor pure (Cu, Ag, Al, Zn, Pt) în galvanoplastie, galvanostegie. Obținerea metalelor pure prin rafinare se realizează prin electroliza cu anod solubil unde metalul este transferat de pe anodul impur pe catodul realizat sub forma unei lame sau a unui fir foarte pur. Aluminiul pur se obține din praf de alumină (Al2O3), care se topește într-o cuvă cu pereți
Efectele curentului electric () [Corola-website/Science/312275_a_313604]
-
realizat sub forma unei lame sau a unui fir foarte pur. Aluminiul pur se obține din praf de alumină (Al2O3), care se topește într-o cuvă cu pereți din grafit, acesta constituind catodul. Anodul este un electrod din grafit. În urma electrolizei ionii de Al3+ se depun pe pereții cuvei. Prin electroliză se obține și cuprul electrotehnic de mare puritate. Galvanoplastia constă în depunerea unor straturi metalice subțiri pe obiecte metalice în scop de protecție sau decorativ (nichelare, cromare, argintare, aurire etc.
Efectele curentului electric () [Corola-website/Science/312275_a_313604]
-
pur. Aluminiul pur se obține din praf de alumină (Al2O3), care se topește într-o cuvă cu pereți din grafit, acesta constituind catodul. Anodul este un electrod din grafit. În urma electrolizei ionii de Al3+ se depun pe pereții cuvei. Prin electroliză se obține și cuprul electrotehnic de mare puritate. Galvanoplastia constă în depunerea unor straturi metalice subțiri pe obiecte metalice în scop de protecție sau decorativ (nichelare, cromare, argintare, aurire etc.) Galvanostegia constă în depuneri electrolitice de metal pe mulaje din
Efectele curentului electric () [Corola-website/Science/312275_a_313604]
-
1831 fenomenul de inducție electromagnetică, enunțând Legea inducției electromagnetice, care pune bazele teoretice ale conversiei diferitelor forme de energie în energie electrică și demonstrând astfel că un câmp magnetic variabil poate genera un curent electric. Faraday a mai studiat și electroliza și a formulat legile electrolizei care îi poartă numele, astfel fiind considerat unul din fondatorii electrochimiei. Faraday a evidențiat clar modurile în care poate fi obținută electricitatea: prin frecare, prin inducție, pe cale chimică sau termoelectrică. Cercetările lui Faraday au condus
Istoria electricității () [Corola-website/Science/320539_a_321868]
-
enunțând Legea inducției electromagnetice, care pune bazele teoretice ale conversiei diferitelor forme de energie în energie electrică și demonstrând astfel că un câmp magnetic variabil poate genera un curent electric. Faraday a mai studiat și electroliza și a formulat legile electrolizei care îi poartă numele, astfel fiind considerat unul din fondatorii electrochimiei. Faraday a evidențiat clar modurile în care poate fi obținută electricitatea: prin frecare, prin inducție, pe cale chimică sau termoelectrică. Cercetările lui Faraday au condus la o interpretare științifică riguroasă
Istoria electricității () [Corola-website/Science/320539_a_321868]
-
-l "aluminiu", era evident că restul metalelor obținute de el prezentau un caracter reducător mai puternic decât al carbonului și al hidrogenului. În 1808 reușește să obțină pentru prima dată bor elementar prin reducerea oxidului boric cu potasiu obținut prin electroliza. Pierre Berthier descoperă în anul 1821 lângă Baux-de-Provence o mină în care există un mineral ce conținea mai mult de 50% de oxid de aluminiu. Mineralul va fi numit bauxita. Cercetarea aluminiului metalic a fost continuată de către chimistul danez Hans
Aluminiu () [Corola-website/Science/304101_a_305430]
-
o uncie (30 g) de aluminiu costă cât salariul zilnic al unui colaborator la acel proiect; aluminiul era la fel de valoros că și argintul. În anul 1886, Charles Martin Hall, student la colegiul Oberlin, a obținut cantități mici de aluminiu prin electroliza oxidului de aluminiu dizolvat în criolit topit, folosind electrozi de cărbune. Cu toate că procesele de extragere au suferit îmbunătățiri, prețurile scădeau încontinuu, iar în 1889 se descoperise un procedeu simplu de extragere al aluminiului. Invenția dinamului de către Siemens în anul 1866
Aluminiu () [Corola-website/Science/304101_a_305430]
-
criolit topit, folosind electrozi de cărbune. Cu toate că procesele de extragere au suferit îmbunătățiri, prețurile scădeau încontinuu, iar în 1889 se descoperise un procedeu simplu de extragere al aluminiului. Invenția dinamului de către Siemens în anul 1866 a ușurat producerea procesului de electroliza pentru extragerea metalului. Procesul Hall-Heroult din 1886 și procesul Bayer din 1887 marchează începutul aplicățiilor multiple ale aluminiului. Utilizarea acestui metal ca material de construcție a devenit atât de răspândită, încât a fost folosit în Sydney, Australia unde a fost
Aluminiu () [Corola-website/Science/304101_a_305430]
-
în urmă imersiei pentru o perioada mai mare de timp, efectul termic poate duce la deformarea reperelor. Electro-galvanizarea este acoperirea metalică cu un strat subțire de zinc, prin cufundare într-o baie cu soluție de zinc care se depune prin electroliză. Galvanizarea electrochimică se folosește la reperele mici care nu necesită o protecție anticorozivă de lungă durată. Metalizarea este procesul de pulverizare a metalului topit, cu ajutorul unui jet de aer comprimat pe suprafață de lucru. Metalizarea se poate face cu arc
Protecție anticorozivă () [Corola-website/Science/312356_a_313685]
-
apă a fost pentru prima dată evidențiată de chimistul german Johann Wilhelm Ritter în jurul anului 1800, și se pare că pe termen lung este singurul procedeu rațional, deoarece în cursul procesului nu se emite CO. Ca exemplu se poate aminti electroliza în mediu bazic, care datorită prețurilor mici este utilizată adeseori în combinație cu centrale hidroelectrice în Norvegia și Islanda. Reacția are loc într-un recipient umplut cu electrolit bun conductor de curent (sare, acid, bază), în care se găsesc doi
Fabricarea hidrogenului () [Corola-website/Science/307810_a_309139]