750 matches
-
cataloage cu titluri de opere și cu numărul de tăblițe pentru fiecare scriere. După inventarea și răspândirea alfabetului, cartea, sub forma ei de rulou, își găsește din ce în ce mai mult locul în b., unele devenite celebre în istoria culturii universale. În lumea elenistică, două sunt b. cunoscute îndeobște. Una este cea din Alexandria Egiptului, cea mai mare b. a civilizației antice, fondată de Ptolomeu I Soter (305-283 î.Hr.). Învățații pe care Ptolomeu al II-lea Philadephul (283-246 î.Hr.) i-a chemat în Egipt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285733_a_287062]
-
a făcut niciun efort pentru a se schimba aceste obi ceiuri, atît În textele grecești, cît și În cele latinești. Sistemul de accentuare, care În greacă ar fi putut com pensa această dificultate, nu a fost inventat decît În perioada elenistică și chiar și atunci, vreme Îndelungată, nu a fost de uz comun. De-a lungul Întregii Antichități, alternarea interlocutorilor În textele dramatice nu era indicată cu precizia pe care acum o considerăm nece sară, ci se socotea suficient să se
Papirus, pergament, hartie by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
oprit asupra unor nume de rezonanță ale acestei perioade. Dintr-un motiv cât se poate de simplu ne-am focalizat interesul asupra Antichității latine: s-a demonstrat deja cum anume literatura romană s-a cristalizat și afirmat sub influența celei elenistice, la fel cum și multe aspecte ale înaltei societăți romane s-au născut imitând realitățile cunoscute și preluate din societatea ateniană. De la simpla observație de natură sociologică până la parodie pasul s-a făcut cu ușurință. Așa de pildă, chiar anumiți
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Imaginarul politic se amestecă, de la sfârșitul secolului IV, cu cel religios, chiar prin miturile fondatoare ale imperiului creștin și prin arhetipul urban al Bizanțului creștinat. Noul conținut ideologic a exploatat persuasiv atât vizionarismul "salvator", cât și simbolismul întemeierii, combinând moștenirea elenistică și cea romană, pentru a obține un set de valori generale, necesare noii regalități universale, creștine, dar și davidice. Constantin I preia ceremonialul de curte de la Dioclețian, adaptează ideologia imperială, asimilează zeitățile locale grecești, cumulează celebrul cult al soarelui cu
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
V. intertext, intertextualitate. DUCROT - SCHAEFFER 1995; DSL 2001. RN DIGLOSIE. Prin conceptul "diglosie" se redă situația folosirii a două variante aparente ale aceleiași limbi în cadrul unei comunități lingvistice concret determinate. Pusă în circulație în secolul al XIX-lea în domeniul elenisticii, prin studiile elenistului francez Jean Psichari, ulterior popularizată în Statele Unite ale Americii de către Ch. A. Ferguson și J.-A. Fischman, diglosia este influențată direct de o serie de factori cu impact definitoriu asupra modului de folosire a unei limbi în
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
definitiv; papa a intervenit în favoarea lui, însă fără succes, ceea ce a provocat o ruptură de mai mulți ani între Roma, pe de o parte, și Alexandria și Constantinopol pe de altă parte. În interior, Teofil a combătut fără milă cultele elenistice și a distrus numeroase sanctuare, între care faimosul Serapeum, în locul cărora a pus să fie construite noi biserici. A murit în 412, iar succesor i-a fost nepotul său, Chiril, pe care el însuși îl crescuse și îl educase în vederea
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
spune mare lucru. Continuitatea culturii grecești, fără doar și poate, mai cu seamă la Alexandria (școlile unde se predau diversele discipline erau înfloritoare și e suficient să amintim prestigiul Hypathiei și al tatălui său Teon) și, fără îndoială, a celei elenistice l-au determinat pe Chiril să pună mâna pe condei și să combată o operă veche, de-acum, de peste șaptezeci de ani. Chiril folosește aceeași metodă ca în cărțile în care îi combate pe Nestorios sau pe Diodor și Teodor
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
într-adevăr acolo însă episodul se potrivește cu cadrul teologic creat de Luca. Acesta povestind drumul evangheliei de la Ierusalim la Roma, a vrut să creeze o scenă prin care să ilustreze tema întâlnirii dintre mesajul lui Isus și tradiția culturală elenistică și a plasat-o chiar în centrul acesteia. În Areopag, Pavel rostește un discurs vestindu-l pe Dumnezeu creatorul universului care a vrut ca oamenii să-l caute pe pipăite, pornind de la lucrările sale, iar acum îi îndeamnă să se
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
trece un doftor de copii (un astronom foarte Învățat care știa tot), care stabilește o singură condiție pentru ca Împăratul să poată avea un copil: el să fie socotit tatăl copilului. Romanul lui Alexandru cel Mare a fost compus În Egiptul elenistic În veacul al III-lea (de către un autor anonim ce a utilizat mituri și legende populare), după care s-a răspândit În toată lumea, lăsând urme adânci În literatura populară. Numeroase credințe și legende despre blajini sunt legate de drumul lui
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
mod formal, ele nici nu intrau în componența provinciilor, ci erau considerate orașe libere aliate. Orașele răsăritene se aflau sub controlul unor guvernatori provinciali, plăteau impozite stabilite, dar își păstrau justiția lor și erau administrate de organe apărute în perioada elenistică sau chiar în cea clasică. De exemplu, Atena nu intra formal în componența Imperiului Roman. Ea avea organizarea străveche și era scutită de impozite. Era un stat aparte și nu era lipsită decât de dreptul de a duce o politică
Tiberius Nero Caesar by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/91663_a_92801]
-
și cheltuitor. După moartea prietenului său Germanicus, Drusus s-a îngrijit de copiii acestuia. De acum înainte se anunța o rivalitate între Drusus și Aelius Seianus ecl care devenise de faco următorul după Tiberius. Tot în anul 17, micul regat elenistic din nord-estul Syriei de pe malul drept al Eufratului, Commagene, este transformat în provincie romană. Începând din 17 și continuând până în 24, numidul Tacfarinas, fost soldat în armata romană, întreține nemulțumirile triburilor maure și numide din Africa de Nord într-un război de
Tiberius Nero Caesar by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/91663_a_92801]
-
Iudeea de unde se răspândește treptat în provinciile orientale ale Imperiului. Având ca punct de plecare o istoriceizare și spiritualizare a speranței mesianice Iudee, noua religie înglobează apoi elemente ale cultelor și religiilor orientale, ale filosofiei elene, și ale utopiilor sociale elenistice. Proclamând programatice egalitatea și fraternitatea, speranța de mântuire într-o nouă viață după moarte, creștinismul este îmbrățișat la început de către păturile sociale cele mai dezmoștenite ale Imperiului, sclavi, liberți, sărăcimea urbană, mai puțin cea rurală. În anul 31, atât de
Tiberius Nero Caesar by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/91663_a_92801]
-
și ca un răspuns sistematic dat filozofiei heideggeriene. Pretutindeni se pot vedea referințe circulare la temele de fond ale gândirii lui Heidegger, din perioada de tinerețe, trecând prin maturitate și sfârșind cu decada vesperală a vieții acestuia. Raportul dintre cultura elenistică și tradiția iudeo-creștină, fenomenologia religiei, conceptul vieții (inspirat de Dilthey), istoricitate, relația cu Meister Eckhart, chestionarea structurilor prereflexive ale conștiinței, tonalitățile afective ale Dasein-ului, istoricitatea, condiția modernității, nihilismul și esența tehnicii - toate acestea sunt teme de reflecție comună pentru Heidegger
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Fiului pe Cruce ca pe-o restaurare ecologică fără precedent în toată economia divină: „Domnul a venit ca să surpe pe diavolul și să curățească văzduhul”1. Ar fi pripit să vedem în această exegeză patristică un simplu ecou al mitologiei elenistice târzii, împărtășită de autori ca Plutarh sau Filon Alexandrinul 2. Referința la „demonii aerului” nu este metaforică, ci metafizică. Epurării efectuate pe Cruce îi corespunde, într-un orizont perfect palpabil, o performanță lingvistică fără echivoc. Nu întâmplător, Evangheliile consemnează foarte
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
cucerească întregul Imperiu persan. În acest mod, s-au pus bazele elenismului, adică ale simbiozei culturale și de civilizație între Orient și Grecia. Uniunea s-a destrămat însă curînd, iar statele care au luat naștere după moartea lui Ale-xandru (regatele elenistice) s-au angrenat într-o istovitoare luptă pentru hegemonie, care le-a făcut vulnerabile și le-a adus în situația de a fi cucerite de romani în secolele II-I î. Hr. Cultura Greciei Antice s-a remarcat în toate domeniile
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
un aspect literar comun, așa numita koiné, favorizată de faptul că societatea sclavagistă, neproferînd o cultură închisă, ca cea feudală de mai tîrziu, a permis o relativă unitate a limbii literare. Această limbă greacă comună, remarcabilă mai ales în epoca elenistică, avea la bază dialectul atic, dar admitea variația stilistică prin folosirea în literatură și a altor dialecte, precum cel homeric, cel ionic, cel eolic și cel doric 16. Limba greacă veche nu a dat naștere la mai multe limbi, precum
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
gînditorii epocii antice manifestau ostilitate și dispreț față de limbile și culturile străine și excludeau orice comparație între elementele limbii și culturii lor și alte limbi sau culturi, care erau considerate "barbare". Aspecte în parte diferite s-au manifestat în perioada elenistică, studiul limbii și culturii fiind atunci stimulat de intensificarea contactelor grecilor cu vorbitori ai altor limbi, dar scopul este tot unul de subclasare a străinilor, fiindcă grecii nu urmăreau prin aceasta decît să le facă cunoscute acestora tezaurul lor cultural
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
și a modelelor din codurile de legi și din actele oficiale. Deși dezvoltarea literaturii latine beletristice s-a produs în perioada expansiunii romane în bazinul mediteranean și, deci, în condițiile unor intense relații cu lumea și cultura grecească din perioada elenistică, perioada arhaică a limbii latine literare s-a caracterizat printr-o pronunțată reticență în receptarea cuvintelor grecești, preferîndu-se de cele mai multe ori calcurile pentru redarea ideilor noi. Treptat însă, atît literatura grecilor, cît și limba lor au devenit nu numai modele
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
cel mai constant dușman al științei, care este purtătoarea progresului civilizator, a fost (și probabil că mai este încă) fanatismul religios, indiferent din ce direcție ar veni el. Simbioza și continuitatea dintre medicina greacă și cea romană Joncțiunea dintre cultura elenistică și cea romană a avut două importante puncte de sprijin. Primul datează din perioada lui Scipio Cornelius (185-129 î.Ch.), fiul adoptiv al lui Scipio Africanul. Din 168, Scipio va lega o durabilă prietenie cu istoricul grec Polibiu (200-120 î
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
a fost distanțată de categoria puterii, a forței, a dominației. E ceea ce poate stîrni atenția față de o nuanță deloc neglijabilă a portretului divin. André Scrima amintește adesea o linie de intrepretare a termenului pantokrator care de la stoici și la filozofia elenistică a trecut la mari autori patristici (Teofil al Antiohiei, Clement Alexandrinul, Origen, Grigore de Nyssa, Augustin). Pentru ei, pantokrator nu înseamnă atotputernic, atotstăpînitor, dominație exterioară. înseamnă ceva mai puțin vizibil și impunător, dar mai originar. Cînd îl numim Pantrokrator, spune
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
lipsite de ambiguitățile care intervin în Eleusis Polyphemos, atunci când se face comparația cu textul Odiseei. Stansbury O’Donnell mai consideră că limitele narative ale imaginii uniepisodice încep să fie depășite atunci când artiștii, așa cum arată Weitzmann, dezvoltă în perioada clasică și elenistică metoda ciclică a narațiunii, în care fiecare situație în curs de modificare este concepută ca o imagine în sine, în care artistul creează o serie de compoziții consecutive cu acțiuni centrate distinct și în care imaginea actorilor este reluată pentru
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
în drum spre Polonia. Cronicarii vremii menționează că ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Răsăritene au găsit o bună găzduire și ospitalitate la curțile domnitorilor români. După această vizită, au urmat și ale altor patriarhi ai Ierusalimului și Antiohiei, oraș în Siria elenistică. Centrele creștine din Orient stăpâneau în cele două Principate Române o avere considerabilă, oferită de domnitori, compusă din 55 de moșii, 270 de pogoane de viță de vie, 29 de clădiri, 32 prăvălii ș.a. Unii domnitori români trimiteau daruri și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
a dat substanță procesului de cunoaștere reciprocă timpurie între populațiile celor două regiuni geografice, datorită călătoriilor patriarhilor religiei ortodoxe răsăritene în capitalele Munteniei și Moldovei. Astfel, între anii 1653 și 1658, Macarios Ibn Al Zaim, patriarhul Antiohiei, oraș în Siria elenistică, azi Antakya, în Sudul Turciei, fondat în anul 300 î.H. de unul din generalii lui Alexandru Macedon, a venit în Moldova și în Țara Românească. Însoțitorul său, arhidiaconul Paul, originar din Alep, a descris călătoria, situația politică, economică și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
din nou bâlbâit / Când floarea luminii te schimbă” ( În general se oprește la un diftong). Poetul se acuză, de altminteri, de a fi spus deja prea mult („Ai spus prea multe, fiule vrăjit!”), cu o formulă care, trimițând la textele elenistice adunate sub au[c]toritatea lui Hermes Trismegistul, încheagă elementele retorice ale poemului într-un manifest spiritual apofatic: „Nimeni din partea locului nu mă cunoaște / [...] Nu mă deschideți, nu mă alintați! Înțelesul meu să iasă tot pe unde a intrat” (Înțelepciune
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289939_a_291268]
-
milenii a Egiptului devine o amintire. Iar primul zeu, pisica Bastet, se răzbună: Atacând Pelouse, Cambyse pune În brațele soldaților primei linii câte o pisică; frica de a lovi o pisică Îi face pe apărători să prefere capitularea... Devenit stat elenistic, Egiptul se Înscrie În spiritul vremii: zidul păstrează blocuri fasonate de bine de rău, deși acum fierul devenise o obișnuință, doar pe exterior, interiorul fiind o massă amorfă din tot felul de sfărâmături. Isteții de greci inventează o altă cale
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]