492 matches
-
rădăcinile în imaginația inconștientă; spaima față de misterul inexplicabil se referă la esențial, sensul etic al vieții efemere. Sursa ei se află în imaginația supraconștientă, care, spiritualizîndu-se, creează imaginea simbolică a misterului. Ținînd seama de sentimentul uman, spiritualizarea aceasta constituie o elevație, o sublimare a spaimei, în raport cu misterul însă spiritualizarea nu este decît o denivelare. Imaginea simbolică coboară misterul la nivelul spiritului uman și al efortului său vital de a-i da o explicație. Spaima astfel spiritualizată-sublimată se manifestă sub forna venerării
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
și nu are nici o posibilitate de a se înălța. Mușcătura lui veninosă e mortală. El mușcă pe neașteptate, Ară șanse de scăpare. Cum de știa omul primitiv că, transpuse în plan psihic, aceste trăsături se aplică vanității? Vanitatea înseamnă lipsa elevației sublime și spirituale (orbire afectivă). Omul este pradă vanității, fără să prevadă pericolul care îl pîndește. Mușcătura veninoasă și dureroasă a șarpelui poate fi tradusă pe plan psihic prin remușcare sau prin tortura culpabilității refulate, care nu este altceva decît
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
adesea la simbolismul anotimpurilor. În anumite culturi primitive regele, reprezentant al divinității solare, este detronat sau ucis în fiecare an și înlocuit cu un rege venerat ca divinitate pe parcursul anului domniei sale.) Într-o perioadă mitică mai evoluată "cerul" devine simbolul elevației spirituale, iar ploaia care cade din cer simbolul fecundării spiritului. Chiar și norii sînt incluși în simbolul spiritului. Simbolurile încep să îmbrace semnificația lor morală, care depășește semnificația cosmică și sezonieră. Nici miturile dintr-o perioadă mai evoluată nu mai
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
satisfacerea dorințelor lui exaltate individual. ÎN CEA DE A DOUA FAZĂ A EPOCII PĂGÎNE, cauza motivantă a DECLINULUI CULTURAL constă tocmai în individualizarea culpabiliiții, care, ca orice progres al evoluției, comportă riscul involuției, sau așa cum afirmă mitul decăderea este consecința elevației, atunci cînd aceasta devine vanitoasă. Acest adevăr mitic este bazat pe faptul psihologic al legalității funcționării motivante, legalitate care este rezumată de raportul dintre culpabilitate și vanitate. Supraelevare egocentrică, vanitatea este podusul refulării culpabilității și totodată, într-un cerc vicios
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Supraelevare egocentrică, vanitatea este podusul refulării culpabilității și totodată, într-un cerc vicios, mijloc de refulare prin tendința ei de a se autojustifica. SENTIMENT DE AUTO-INSATISFACȚIE, CULPABILITATEA IMPLICĂ ÎN FORMA EI INDIVIDUALIZATĂ O AUTO-INSATISFACȚIE INTENSIFICATĂ CARE POATE DEVENI MOTIV DE ELEVAȚIE RAȚIONALĂ ÎN MĂSURA EXACTĂ ÎN CARE CULPABILITATEA ESTE CONȘTIENT ÎNȚELEASĂ CA INSATISFACȚIE DE CĂTRE SUPRACONȘTIINȚA ETICĂ, DAR CARE DIMPOTRIVĂ DEVINE MOTIV DE AUTOELEVARE VANITOASĂ ADICĂ MOTIV DE DECĂDERE ÎN ACEEAȘI MĂSURĂ ÎN CARE ELIBERAREA ESTE CĂUTATĂ ÎN SATISFACȚIA ÎNȘELĂTOARE OFERITĂ DE
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
CULPABILITATEA ESTE CONȘTIENT ÎNȚELEASĂ CA INSATISFACȚIE DE CĂTRE SUPRACONȘTIINȚA ETICĂ, DAR CARE DIMPOTRIVĂ DEVINE MOTIV DE AUTOELEVARE VANITOASĂ ADICĂ MOTIV DE DECĂDERE ÎN ACEEAȘI MĂSURĂ ÎN CARE ELIBERAREA ESTE CĂUTATĂ ÎN SATISFACȚIA ÎNȘELĂTOARE OFERITĂ DE TENDINȚA SPRE REFULARE. Cu toate acestea, elevația rămîne scopul esențial al procesului evolutiv. Declinul nu este decît un accident. Consecința lui terifiantă îi oferă șansa de a redeveni motivul unui efort intensificat în scopul realizării elevației evolutive. Trăsătura cea mai caracteristică a decadenței succesive a culturilor nu
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
ÎN SATISFACȚIA ÎNȘELĂTOARE OFERITĂ DE TENDINȚA SPRE REFULARE. Cu toate acestea, elevația rămîne scopul esențial al procesului evolutiv. Declinul nu este decît un accident. Consecința lui terifiantă îi oferă șansa de a redeveni motivul unui efort intensificat în scopul realizării elevației evolutive. Trăsătura cea mai caracteristică a decadenței succesive a culturilor nu este distrugerea spectacular manifestă a bazei culturale perimate. Trăsătura ei esențială este faptul ca îmbătrânirea culturilor și chinurile agoniei lor devin cauza motivantă a unui efort lent depus într-
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
dacă le considerăm ca fiind realități. Eroul acestui mit trăit este așa cum afirmă mitul fiul lui Dumnezeu și fiul Omului: fiul lui Adam. El este omul devenit "fiul lui Dumnezeu", omul care a învins tentația demoniacă (subconștientul) și a realizat elevația divină (supraconștientul) a naturii umane; omul "divinizat" simbolic, "omul-dumnezeu". El "coboară din Cer", adică își părăsește concentrarea solitară, renunță la contemplarea supraconștientă (Cerul), la plenitudinea grație căreia ar putea să-și fie suficient lui însuși și se dedică celorlalți oameni
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
răsplătește formația supraconști-entă, fără măcar să meargă pînă la sursa mitică și misterioasă a acestei legislații, fără să se ocupe de imaginile metafizice. Dar ea ar rămîne plană și nu ar acoperi domeniul întregii vieți, i-ar lipsi dimensiunea esențială, profunzimea/elevația. Fenomenul esențial al vieții umane deliberarea și țelul acesteia, eliberarea nu este înțeles în toată amploarea și profunzimea sa atît timp cît este ignorată legătura dintre deliberarea intimă și imaginea finală a divinității: simbolul "Dumnezeului-Judecător" și semnificația sa, care nu
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
obsesia autopedepsirii exaltate datorate excesului de culpabilitate. Există și forme de ascetism datorate excesului de vanitate. Ca să nu cităm decît unul dintre cazurile cele mai aberante, dar extrem de semnificativ: stiliții, care își petrec viața în vîrful unui stîlp (simbol al elevației și în același timp piedestal) ca să se expună admirației scontate. Asemenea forme de nebunie ascetică nu există în Occident, unde ele ar duce la internarea respectivilor într-un azil de alienați, ci mai curînd în India, unde se pare că
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
primele edificii impozante în stil neoclasic, la modă în acea vreme, cu destinația precisă de a adăposti colecții reunite, reprezentative. Această arhitectură avea să fie rapid importată de către SUA, unde, după 1830 numeroase muzee vor copia plastica fațadelor, planul și elevația edificiilor europene. Spre deosebire de Europa, în SUA constituirea muzeelor devine posibilă atît prin inițiative private concretizate în trusturi care administrau patrimoniul, cît și prin ințiative ale statului, prima de acest fel fiind fondarea în 1846 a Smithsonian Museum 19. De remarcat
by IULIAN-DALIN IONEL TOMA [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
exprimă cavalerul romantismul, pe atât cavaleristul evocă mojicia. În orice caz, simbolistica este strâns legată de cea a calului (vezi acest cuvânt) și de dominarea sa, alegorie a stăpânirii pulsiunilor și instinctelor. Cer Cerul este o reprezentare a mentalului. Evocă elevația gândurilor (capul) în raport cu materialitatea corpului (pământul). În vis, exprimă idealurile, dar și dorințele care intră în contradicție cu realitatea. Frecventele schimbări ale cerului, trecând de la o vreme senină la furtună, sunt expresia stărilor sufletești, a îndoielilor, a transformărilor și conflictelor
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
pulbere, ideii năstrușnică și cam zurlie, preluată de mozaici în profețiile lui Isaia. Dintre toate cultele antice, nici unul nu a oferit un sistem atît de riguros ca religia creștinismului arimin/mitraismului sau religia geților; nici unul nu a avut o ase-menea elevație morală și o asemenea chemare la suflete și la inimi. Ideile cultului s-au răspîndit mult în afara ținutului de baștină și a dăinuit oficial pînă în momentul cînd el este interzis în anul 381 și piere încetul cu încetul din
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
și superior predecesorilor: "Mari încercări și vicisitudini au făcut lung timp din viața mea un calvar [...], am fost obligat să duc o luptă grea. Am ieșit de aici nevătămat și dublu oțelit [...]; ...neamul meu care a așteptat poate de la mine elevația pe care predecesorii mei cunoscuți nu au avut-o." În 1928 constatase deja "cu mulțumire că din dorințele mele cele mai de căpetenie, cîteva s-au împlinit, cea mai fierbinte îndeosebi: aceea de a avea o moșie" dar nu putea
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
acestei „lecturi”, piața liberă ar fi mecanismul necesar și (deseori) suficient pentru a construi societatea bună: „mâna invizibilă” guvernează singură fără greș „societatea comercială”, antrenând și asanarea ei morală - stimulând probitatea și punctualitatea, în orice caz; din păcate, nu și elevația spirituală, eroismul, chiar educația (același, în Lectures on Jurisprudence); statul, proliferant prin însăși logica sa internă, trebuie limitat în mod consecvent, fiindcă, deși e indispensabil, poate fi nociv dacă e scăpat din frâul mecanismelor limitative intermediare (checks and balances). Potrivit
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
ci o problematică perenă - situația artistului față de societate -, asociată unui demers și unei recuzite în fond comune cu cele ale prozelor sale de inspirație contemporană. Eseuri pe teme diverse, mai ales culturale, cărora li se pot remarca subtilitatea, ingeniozitatea asocierilor, elevația și echilibrul expresiei, dar și caracterul potolit, meditativ, nepolemic, au fost adunate în volumul Descifrări (1977). Romanul Ion Ion (1991) e o încercare de investigare literară a crizei de adaptare a populației rurale aduse la oraș de industrializarea din anii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286286_a_287615]
-
regal român încerca să țină pasul cu această defilare de clasicism epurat (stripped classicism). Este destul să privim cu luare aminte modificarea adusă de Duiliu Marcu Operei din Timișoara spre a înțelege și tema pavilionului: un mare arc pe o elevație altfel absolut plană - arc de triumf, așadar, cu semnificațiile care derivă din folosirea tocmai a acestei figuri a arhitecturii imperiale romane în anul de grație 1937. Așa descris, doar prin fațada sa principală, pavilionul românesc ar fi însă profund incomplet
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
pomilor pentru a fi roditori. Element activ și purificator, supus normelor ritualice, focul iese din canonul magicului, devenind tabu, pentru a menține în stare manifestă formele existențiale, făcând posibilă permanenta reîntoarcere la starea dintâi a creației. IV. AERUL Simbol al elevației spirituale și liant gnoseologic dintre pământ și cer, aerul reprezintă forța activă care pune în mișcare universul creației. Semnificând starea procesuală a materiei, pulsiunile lăuntrice, dar și desăvârșirea sufletului care se ipostaziază în lumea cognoscibilă, perceptibilă, aerul convertește starea latentă
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
229). În continuare, ne propunem să ilustrăm "ordinea cosmică", instaurată de timpul sacru al sărbătorii, prin "vestitorii" zilelor consacrate, "pasărea" și "șarpele". III.3.2. ORDINEA COSMICĂ: "PASĂREA", "ȘARPELE" 1. PASĂREA a. Imaginea a-temporală și a-spațială Arhetip al elevației, liant gnoseologic dintre pământ și cer, pasărea reprezintă o metaforă universală a sufletului. În majoritatea mitologiilor arhaice, pasărea întruchipează sufletul mortului, călător în lumea de dincolo. Simbolul "pasăre-suflet" este prezent în Mesopotamia, Grecia antică, la majoritatea popoarelor Europei, la multe
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Fericitul gâde sau ca în postuma Plugărie. O fuziune de extaz și senzualitate spiritualizată e poezia din Ultimele sonete închipuite ale lui Shakespeare... . Ferecând o confesiune de iubire aparent stranie în cătușele de aur ale prozodiei clasice, versul exprimă o elevație considerată de unii interpreți de natură platonică. I s-a dat și interpretare creștină. Fapt este că mai multe sonete celebrează un eros sacralizant, instrument de transcendere a materialității: „Mă-nfățișez cu duhul, nu te sărut pe gură, / Plecat ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
și îl susține pe Ștefan Luchian; i-a încurajat pe Th. Pallady, Camil Ressu, N. Dărăscu, Iosif Iser. Judecățile somptuosului libertin s-au bazat pe bun gust și pe o intuiție aproape impecabilă. Opera lui înseamnă mai ales climatul de elevație pe care a știut să-l creeze. Împreună cu alții, a pus la cale prima expoziție a artiștilor independenți (1896) și, peste doi ani, expoziția internațională a Societății de artă „Ileana”, pe care o fondează în asociere cu I. C. Bacalbașa și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285789_a_287118]
-
despre apariția unui simbol, a „liniei de bază―, suprafața de bază sau linia solului, care permite situarea elementelor și a personajelor studiate Într-un mediu. Foarte rapid copilul va Învăța apoi să utilizeze suprafața disponibilă prin procedee precum reprezentarea În elevație sau vederea aeriană, amestecându-le Într-o aceeași alcătuire. Acum, modurile de reprezentare Încep să se apropie de modurile familiare adultului, dovedind un efort de observație și de reflecție a copilului, o grijă deosebită pentru conformitate, fenomen care, din păcate
Polarităţile arhitecturi by Ana-Maria Pătroi () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92986]
-
eter Pentru cercuri de mister! Melcii, de care e vorba mai departe, sunt meniți să sugere prin răceala și transluciditatea lor ideea unei sexualități pure și a hermafroditismului platonician. Invocația magică din Ritmurile pentru nunțile necesare e de o mare elevație: Uite, ia a treia cheie, Vîr-o în broasca - Astartee! Și întoarce-o de un grad Unui timp retrograd, Trage porțile ce ard, Că intrăm Să ospătăm În cămara SoareluiMarelui Nun și stea, Abur verde să ne dea, Din clădiri de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
masiv în pântec/ o tragică risipă./ și ca să uit coșmarul acestei vieți/ aș vrea să-mi fie sexul o aripă” (Și ca să uit). Versurile rezumă exemplar condiția ontopoetică a eului liric: zborul poetei nu are nimic de-a face cu elevațiile „puriștilor”, fiind o levitație de-abia sesizabilă, o plutire la joasă altitudine, amenințată mereu cu prăbușirea. Iar dacă sexul poate fi o aripă e pentru că, printr-un cabotinism tragic, subiectul încearcă să se convingă că viziunile sale coșmarești ar fi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288038_a_289367]
-
supraconștientului - își dezvăluie dorințele prin mijlocirea Fiului. Prin intermediul celor două personaje testamentare vorbește, de fapt, vocea sufletului uman. În cazul lui Iisus, ea parcurge drumul transfigurării subconștientului tenebros în supraconștientului maiestuos. Mântuitorul ,,a învins tentația demonică (subconștientul) și a realizat elevația divină (supraconștientului) a naturii umane..."41. Iisus a devenit - susține Paul Diel în deplină contradicție cu tradiția dogmatică - omul ,,divizat" simbolic ,,omul-dumnezeu"42. Interesantă îmi pare a fi simbolistica subdiacentă discursului și textului teologic pe care Diel o ,,deconspiră" cu
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]