941 matches
-
unei rochii sau zgomotul ploii de aprilie, iar amintirea aceea îi va urmări mereu, mereu, mereu, mereu. Dar Iulia și Alexandru n-au vreme și nici chef acum să pună cap la cap datele problemei și să tragă o concluzie eliberatoare. Sus în sălașurile luminoase, pregătirile sunt în toi pentru însămânțările de primăvară. Se seamănă pe pământ nu doar o nouă generație de bebeluși, ci și gânduri, culori, alb, roz, gri, căci tapiseria e pe terminate, marile figuri ale veacului sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
am lins și la inițiativa mea, să nu le uit gustul. Știi cum era? Negre, puturoase, de prea mult purtat și călcat pe ele. Și puțeau... A hoit și moarte puțeau. Ca obielele soldatului rus. Că ei, cu armata lor eliberatoare, ne-a adus adevărul, nu?!“ Se avântase în perorație. Burtăncureanu se foi nemulțumit. „ Adevărul - îngăimă prozatorul - nu-i chiar așa, dom’ general. E mai nuanțat, mai cu...“ „Adică mai spălat - râse Goncea. Că vine talentați ca tine de-l freacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
vom referi la anumite interpretări în situații speciale. Elisabeth Schüssler Fiorenza recunoaște că „întrebarea teologică centrală a Apocalipsului este aceasta: Cui aparține pământul? Cine este guvernatorul acestei lumi? Simbolul central al cărții este tronul, care înseamnă fie puterea divină și eliberatoare, fie puterea demoniacă, ce răspândește moartea. Credința creștină în Isus Cristos, prin definiție, trebuia să intre în conflict cu proclamarea religiei civile romane: «Cezar este Domnul!» Apocalipsul susține că cel care «face toate lucrurile noi e cel care este Domnul
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
s-a afirmat ca student fruntaș la Învățătură. Era și bun camarad, sărind În ajutorul colegilor, care, fiind bolnavi, aveau nevoie de conspecte de la cursuri. Neputând suporta jugul prea greu și Îndelungat al unei armate barbare, care pretindea că-i eliberatoare, nici impunerea „limbii lui Lenin și a lui Stalin” și nici cursul de imbecilizare, intitulat pompos „Bazele marxism leninismului”, iar, apoi, eufemistic, „socialism științific”, Dan Onaca, având inimă de bun român, n-a stat deloc pe gânduri, la Începutul lui
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
ce echitate, ce drepturi cetățenești? Totul era formal; cum să le spună asta celor ce umpleau amfiteatrul? - veneau, În ultima vreme, să-i audieze cursurile și studenți de la alte facultăți; pierdere de vreme. Sub aparențe onorabile, dospeau fermenții unor vremuri eliberatoare: lumea se pregătea să trăiască potrivit esenței sale, doritoare de plăcere și Îndestulare, agresivă, duplicitară, se vedea limpede că spre așa ceva se Îndrepta, doar dacă butonai telecomanda televizorului ceva mai puțin de un ceas și te lămureai - emisiunile de știri
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
relaționa înăuntru și înafara comunității. Această eliberare a permis, pe bună dreptate, debarasarea de tot felul de observanțe și consuetudini considerate până atunci necesare, pentru a salvgarda demnitatea și credibilitatea vieții consacrate în Biserică și în ochii lumii. Acest proces eliberator și inovativ nu a influențat doar realitățile vieții așa-zise active sau apostolice, ci a zguduit și comunitățile monastice, care s-au simțit în sfârșit îndreptățite să recupereze propriile diferențe fără a mai ține cont de criteriul conform căruia ceea ce
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
l adresa Troțki social-democratului Kauțki: cînd devenim conștienți de relativitatea lucrurilor, nu mai avem curajul să aplicăm metodele forței și adăugăm noi nici pe acela de a înfrunta mulțimile. Rezultă că adesea democrații netezesc calea unui tiran, cer un Cesar eliberator, pregătesc opresiunea drept o libertate. Paradoxul ar fi: libertatea face apel la tiranie. Rațiunea e pedeapsa politicii iar politica mormîntul rațiunii. Pe scurt, conducătorilor de acest fel le lipsește instinctul, singurul care le-ar permite să înțeleagă masele, să vibreze
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
de la care se aștepta cel mai puțin, a dus la capăt ingrata sarcină. Tatăl a căzut, probabil, lovit de el strigînd, asemenea lui Cezar: "Și tu, fiul meu!" Brutus reprezintă, în istoria noastră, imaginea fiului care conspiră și comite crima eliberatoare. După ce și-a ucis tatăl, fiii l-au mîncat împreună, pecetluindu-și în sîngele lui unirea întrucît nimic nu-i apropie mai mult pe oameni între ei decît o crimă comisă împreună. Acest ospăț primitiv este reînviat de atunci de
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
întemeieze obiectiv genealogiile culturale. În mod paradoxal, tocmai aceste genealogii probau inexistența unei istorii a faptelor, fără recurs la interpretări 2. Nietzsche „a ajuns să privească așadar fiecare regim de putere ca necesarmente injust, crezând și mai mult în rolul eliberator al istoriei, care expune această nedreptate. Descoperind injustiția, arbitrarietatea fiecărei constelații a puterii, istoria ne conduce în mod treptat către realizarea faptului că această stare de lucruri proprie «vieții» nu trebuie condamnată, ci mai curând celebrată”1. Din spectacolul istoriei
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
scriiturii) e chemat să distrugă coerența stagnantă a discursurilor moștenite, multiplicînd perspectivele („Fiecare poem o pupilă”), instaurînd regimul polisemiei, mișcarea perpetuă a spiritului inventiv, atras de „neprevăzutul, noutatea asocierilor de idei sau de obiecte”. Imaginația este interpretată deci ca agent eliberator dintr-o realitate și ordine inerte, dar, implicit, și ca factor de Întemeiere a unui alt spațiu, mai autentic-vital, al unei alte realități: un real imaginar sau un imaginar real, ce se constituie tocmai pe direcția tensională trasată mai sus
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
ceea ce Breton numește, În Suprarealism și pictură (1928), „cîmpul psiho-fizic total”. Imaginea și, ca succesiune infinită de imagini, poemul se constituie astfel drept spațiu În perpetuă efervescență, În care amintirea realului destructurat, niciodată pierdută, coabitează cu aspirația spre un altceva, eliberator. Refuzînd cantonarea În real, subminîndu-l prin forța de subversiune a imaginației, dar refuzînd și „rezultatul”, imaginarul ca punct terminus și definitivă rezolvare a contradicțiilor eului (de unde exaltarea „neliniștii”, „eșecului oricărei Întreprinderi”, a „slăbiciunii” funciare a scrisului), poetul caută, În mod
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
ci opacitate. Conștiința suprarealistă este deci, Înainte de toate, «relație» și se naște Întotdeauna dintr-o punere În relație”. Șocul apropierii unor astfel de elemente distanțate dezvăluie, În „lumina imaginii”, deopotrivă depărtarea față de realul depășit și apropierea de „a doua lumină”, eliberatoare. Într-un articol publicat În revista unu, Benjamin Fondane a numit cu exactitate Înțelesul acestei „beauté convulsive” bretoniene: „Există astăzi un lirism al panicii, și dacă putem dori ca frumusețea să fie convulsivă, e pentru că dorim s-o surprindem În timp ce
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
nu disecăm cadavre, ci organe vii”. E ceea ce crede, În fond, și Ilarie Voronca. Dar această concentrare asupra tensiunii procesului imaginativ-scriptural, prin care ia naștere poezia, indică de fapt că gîndirea (poetică) se exprimă - cum subliniază F. Alquié - drept „facultatea eliberatoare ce ne permite să trecem de la real la imaginea Însăși”, la „această iluzie de imanență pe care o numim frumusețe”. A alege „dintre toate NAȚIUNILE... imagi-NAȚIUNEA” devine astfel o opțiune fundamentală În sensul eliberării ființei de opresiunile „realului” Într-un
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
omului acestui veac. Ulise trasează astfel de la Început mai multe filoane ale viziunii, ce se Întretaie și suprapun, Își fac ecou, Într-o alcătuire rapsodică: spectacolul orașului modern generează În egală măsură entuziasmul și angoasa, confesiunea solitarului frustrat și reveria eliberatoare a unor evaziuni dincolo de „mucegaiul birourilor”. Ca spectator-reporter al tumultului vieții pariziene, Voronca prelungește În Ulise viziunea din poemele „integraliste” Într-o sintaxă, totuși, mai destinsă. „Veacul asigurărilor și al reclamei luminoase” e surprins În acumulări de notații brute sau
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
mai tîrziu „frumusețea acestei lumi”. „În frunte un stigmat, la dreapta echinoxul” - sună, emblematic, primul vers al cărții, numind cele două mari deschideri ale viziunii: spre o subiectivitate puternic marcată de sentimentul vulnerabilității sale, dar, nu mai puțin, către orizontul eliberator al unei lumi promițător Înnoitoare, gata să-și dezvăluie „miracolele” prin actul simili-magic al rostirii poetice. Tema profundă - și care unifică subteran fluxul aparent atît de despletit al discursului - am identificat-o tocmai În acest dialog sui generis Între poem
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
odăi stinse” etc.; spațiu ce se lăsa descoperit, În atmosfera-i mohorîtă și apăsătoare, prin parcurgerea unor itinerarii mereu reluate („preumblări”, „plimbări bolnave”, „rătăciri”), cu „panorame”, „cheiuri stinse”, „parcuri vechi” ș.a., orientate, În ultimă instanță, spre un orizont al evaziunii eliberatoare. Or, În ciuda Însemnatelor deosebiri de „stil”, ceva din aceste inițiale tipare va rămîne productiv În coagularea imaginarului poetic al avangardistului. Poetul „integralist” sau cel tentat de „miraculosul” produs de „lumina imaginii” de factură suprarealistă, continuă să-și conceapă universul ca
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
primei secvențe din Ulise, Închinată „veacului mediocrității”, unde Închiderea În „mucegaiul birourilor” apare situată În contrast net cu libera mișcare Într-un spațiu elementar, al contactului direct cu lumea frustă a naturii, sau În opoziție cu visele, cu alții agenți eliberatori: „nu mai vînăm ursul sur prin munții americii / brațele noastre nu mai sîngeră păduri sălbatece / ne operăm visele ca intestine / singuri ne Închidem În mucegaiul birourilor” (subl. n.) Același poem va vorbi mai departe despre „singurătatea” [care] ca o temniță
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
a spălat atît de chimic orele”, sau: „Te port În mine ca un registru copier”; și Încă: „Te invit, agricultor al măduvei și nervilor mei /.../ Deschide-mi supapă de siguranță aorta”, contrazice grav obișnuințele, invitînd mai degrabă la un joc eliberator de convenții, nu fără o nuanță, voită sau nu, de umor și ironie. Iar cînd, În schița unor peisaje, drumul e un „dinam bandajat excepțional”, „tinctură de iod acest amurg cu rădăcini și amnar”, iar „miresmele se Împart ca afiș
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
a societății care produce și perpetuează strategiile de dominare a femeilor de către bărbați, fiindcă aceste relații sunt marcate de ordinea patriarhală. Există dezacorduri și în privința problemei reproducerii. Libertarienele admit posibilitatea substituirii modurilor naturale de reproducerexe "„reproducere" cu cele artificiale, rolul eliberator al posibilităților artificiale (în termeni de timp și energie), recomandă tehnologiile de control al reproducerii, contracepția, sterilizarea și avortulxe "„avort". Radicalele culturaliste, dimpotrivă, consideră biologia femeilor drept principala lor aliată pentru o „esență” moral-politică mai bună decât a bărbaților. 1
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
de jos contra celor de sus (Warrenxe "„Warren,Kareen", 1994, pp. 182-183). Cu excepția primei forme, care este mereu exercitată de către cei de sus contra celor de jos, celelalte pot fi utilizate pozitiv dacă se are în vedere aspectul nonopresiv, afirmativ, eliberator. Singura puterexe "„putere" sistematic problematică rămâne cea de forma „putere asupra puterii”. Caracterul opresiv al puterii este dat de către: 1) valorizarea ierarhică sus-jos (prin care apreciem sistematic ceva ca valoros, mai puțin valoros sau fără valoare); 2) valorizări de tip
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
lipsește (În Inserare: ființa „care poate să-l facă fericit”, În Păstorul Întristat: păstorița „cu chip prea dulce”) și absența transformă spațiul de petrecere Într-un loc de durere. Căutarea se termină În versurile sensibilului CÎrlova cu o plîngere măruntă, eliberatoare: „De multă nemișcare, ce face piste toate, Vederea Împrejuru-i se’ntoarce cu fiori, Pămîntul În somn dulce geamăt parcă scoate Și cerul ni s’arată acum mai cu răcori. Dar ăstui suflet jalnic, lipsit de mîngîiere Odihnă, mulțumire nu-i
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
indiferent de natura lui, provoacă o pasiune care se manifestă mereu În același fel. Ea Îl somează să scrie, cu alte cuvinte: să se jeluiască. Stihurile, indiferent de adresa lor, constituie un singur, neîntrerupt monolog. Un discurs lung, o confesiune eliberatoare. O eliberare care-l duce Însă mereu, se va vedea, pe marginea prăpastiei. A trăi la hotarul neantului a devenit pentru poetul erotic un mod obișnuit de existență. Scriitura erotică are și asemenea implicații neprevăzute de ingeniosul, rafinatul, prefăcutul stihuitor
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
el, cât părul nu-i albise încă de tot și venele de pe brațe nu se dezumflaseră, ce căutau în Piața Universității ? De ce n-au venit cu ceilalți, care ne-au primit cu flori și ne-au adus de mâncare ? — Armata eliberatoare, pufni Rada. Nu toți oamenii sunt la fel. Cât despre drogați, nu cred că ai înțeles bine... Hai să-ți arăt ceva... Ieși câteva clipe, se auzi zgomotul unui sertar tras și Rada se întoarse cu o cutie în care
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
doar Maca. Imberb, frumos tuns, cu un zâmbet ușor stânjenit din tinerețea lui fără limite, cu haina descheiată și cravata înnodată neîndemânatic, neștiind cum să-și ascundă mâinile, privind curios la cel aflat de partea cealaltă a obiectivului. Simți durerea eliberatoare a sfântului de pe catapeteasmă, simți arsura pe degete, funinginea se prefiră, ca și cum și-ar fi răsturnat cenușa din propria urnă. În palma întinsă nu mai era nimic. Nu putea fi martorul propriei jertfe, așadar dreptul la sfințenie i se refuza
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ei. Rigidizarea antinomiilor sărăcește gândirea și reduce logici și procese la niște efigii care îi aruncă pe protestatari și pe apărători în spirala unor nesfârșite denunțări și suspiciuni. Piața ar fi teratologică și precară, inexorabilă și ameliorabilă, inumană și totalitară, eliberatoare și eficientă etc. Pe aceste baze reificate au loc pseudo-controverse, pugilate gata să-i purifice pe autorii lor de orice compromis cu forțele adverse. Mai mult, integrarea, din ce în ce mai flagrantă, a rezistenței ca bun în dezvoltarea actuală a democrațiilor neoliberale occidentale
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]