913 matches
-
sunt, în același timp, și cei mai "eclectici". Astfel, el se apropie, dincolo de perioada Lang, de poziția lui Michel Guy, care, la sfârșitul anilor 1970, mărturisea, în legătură cu "Festivalul toamnei", că rămâne favorabil unui public cultivat "deschis la toate", în fața riscului "elitist" persistent reprezentat de o anumită avangardă. Valorile Aici, interesul general este definit prin conținuturile și orientările acțiunii politice. Ce valori, reunind un ansamblu de preferințe, sunt în joc? Altfel spus, care scopuri urmărite de politică pot justifica raționalitatea acțiunii ei
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
Snobismul englez este mai rigid și în direcția menținerii diferențelor între nobil și gentleman. Gustul este o trăsătură distinctă a indivizilor în legătură cu posibilitatea de a aprecia calitățile estetice. Unele persoane îl au, altora le lipsește. Bunul gust exprimă o judecată elitistă (D. Townsend). Față de stil, gustul este ceea ce reprezintă relația publicului cu opera de artă, relația artistului cu opera, este latura subiectivă a experienței estetice, modul de a cunoaște ce anume poate satisface o cerință estetică precisă. Sunt persoane care afirmă
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
niciodată: mediul universitar-academic. Din nefericire pentru el, nu prea făcea figură de "ideolog al clasei muncitoare". Îi stăteau bine nu șapca și tunica, ci costumul bine croit, ciorapul negru de mătase întins pe picior, mocasinii. Avea stil, gracilitate, rasă. Era "elitist" și îi plăcea să se știe că frecventa cercul aristocrației comuniste, pe Costin Murgescu, pe Bellu Zilber, pe Brucan, pe Gogu Rădulescu. Își însoțea vorbirea cu o gesticulație plăcută și avea o excelentă "mișcare scenică". Era bine crescut, snob, vorbea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și rămîn axiomatice, adică imposibil de verificat. Falsificaționismul combate două paralogisme sau erori logice majore. Ambele fac imposibilă falsificarea. Prima eroare este așa-numitul regres la infinit. Să luăm un exemplu din literatura teoriei politice asupra puterii, care opune școala elitistă celei pluraliste (Dahl 1958): Statul nostru este guvernat de o elită conducătoare. Analiza descoperă că cei presupuși a face parte din elită nu-și impun voința în deciziile cele mai importante. Contraargument: lucrurile stau așa pentru că în spatele elitei de fațadă
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
statului: un dialog între Lenin și Clausewitz O abordare economică a cărei unitate de bază este statul are cu siguranță nevoie de o teorie a statului. Gilpin oferă o astfel de teorie, care se adaptează atît marxismului, cît și teoreticienilor elitiști ai statului (prin urmare și realiștilor). Statul este "o organizație care asigură protecția și [bunăstarea]... în schimbul unui venit" (Gilpin 1981: 15). Aceasta corespunde adaptării istorice menționate mai sus între sistemul politic și clasa de mijloc în ascensiune, cînd statul-națiune s-
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
nevoia de a finanța războiul au fost cele două motive care au obligat monarhia să-și extindă controlul asupra societății franceze prin impunerea taxelor și crearea unui sistem administrativ care să colecteze aceste taxe.7 Bineînțeles, după cum remarcă Tilly, grupările elitiste statale nu au ținut cu precădere să obțină un stat centralizat, acest fenomen fiind uneori consecința neintenționată a acțiunilor acestora. Pentru a-și întări puterea, monarhia a trebuit să-și învingă rivalii din interiorul teritoriilor pe care deja le controla
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
sinonimă cu Revoluția și progresul. Mai mult, marea majoritate a oamenilor care locuiau în interiorul granițelor Hexagonului, îndeosebi țăranii care locuiau în zone geografice foarte restrânse și care nu obișnuiau să călătorească, nu vorbeau limba franceză, care era considerată limba clasei elitiste, ci dialecte și limbi regionale, cum ar fi limbile bască, bretonă, corsicană și occitană, și dialectele provensale și germanice (în Flandra și Alsacia). Rezistența cea mai puternică opusă Revoluției a venit din partea acestor populații, cu precădere a celor din vestul
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
instituții, societatea franceză a continuat să-și ducă existența după cum o făcuse de secole, de vreme ce grosul populației îl constituiau țăranii care aveau același mod de viață ca și înaintașii lor. Cele care s-au opus acestei centralizări au fost clasele elitiste marginalizate din punct de vedere politic, ai căror membri erau considerați drept niște visători nostalgici și utopici într-adevăr, mulți erau intelectuali de provincie și poeți. Am văzut deja că geografii, evident perfect conștienți de dimensiunea spațiului fizic, aveau totuși
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
fel de reținere și renunțând la ierarhizări ab initio. Ar fi, zic eu, o dovadă că nu port ranchiună nimănui, că-mi exercit rolul de președinte UZP și de promotor al unei profesii care va mai avea căutare un timp, elitistă (și etilistă !) prin ocupație, subculturală prin pregătirea actuală. Radiografia momentului mi-ar "spune" că cel puțin jumătate dintre ziari știi locali n-au studii superioare și cel puțin 1/3 dintre "tehnici" sunt cu școli profesionale. Asta dacă ținem cont
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
din ceea ce ni se pare important de reținut în primul rând. A fi echilibrat, înseamnă în cazul nostru, a căuta valoarea culturală în toate taberele existente - valori puține, tabere multe. Înseamnă a cultiva insistent dialogul, neînchistându-te într-o formulă elitistă, dar nici să cobori milos, cruțându-1 pe cititor de efort, pentru a păși alâturi de el printre grase vulgarități. A fi echilibrat nu înseamnă a cădea într-o monotonie ineficientă, păguboasă, confundată cu nepăsarea și indiferența, numite, prin părțile noastre
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
de către scriitorul Nicolae Rusu, a trecut fără nici un ecou. S-a auzit doar murmurul nemulțumit al asistenței, care nu voia să asculte critici la adresa conducătorilor. Mai rămânea să fie anihilați tinerii scriitori care, nu-i așa?, sunt incomozi, exigenți, pretențioși, elitiști, în general distructivi. Mașina de vot (atenționată de pericolul că „optzeciștii” vor să ia puterea) a funcționat perfect. Pensionarii, majoritatea tăcută și bucuros anonimă, refractară la schimbare, i-a tăiat cu voluptate pe tineri din lista pentru consiliu. A refuzat
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
a-l face să viseze nu înseamnă neapărat a-l "lobotomiza" prin mass-media, ci poate a-l fascina și obseda. "Criza studiilor literare" (criza instituțională a predării/ învățării literaturii) nu poate fi rezolvată decît prin renunțarea la instituirea textului literar elitist ca unic obiect al teoriei literare, naratologiei etc. și acceptarea unui demers interdisciplinar în cîmpul discursului social "în complexitatea cacofonică a limbajelor sale, a schemelor sale cognitive și a migrărilor tematice" (M. Angenot, 1990: 33). Revalorizarea modernă a povestirii începe
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
de a adopta modelele lingvistice ale grupului de referință (cf. Labov a identificat tentația "hipercorectitudinii fonetice" la femeile din clasele populare dornice să-și propulseze copiii în ierarhia socială), apare și mimetismul gestual adoptarea unor grile gestuale specifice, considerate valorizante, elitiste, "distinse". Revelator psiho-socio-cultural gestul marchează "articularea dintre individ și grupurile de apartenență și referință, personalul în colectiv și socialul în individual" ( G. Calbris & L Porcher, 1989:36). Gestualitatea este determinată și reglată de comportamente culturale, cum ar fi variabilele sociologice
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
practicilor capitaliste (Z. Brzezinski, 1995:241), pericol ce poate fi eliminat prin conlucrarea mecanisme de piață/societate civilă/ intervenție statală regulatoare (model BBC sau neerlandez inter alia). * mass-media monocromă, paternalistă *mass-media policromă, pluralistă (cu un spectru extrem de larg; de la presa elitistă: "22", "Dilema":, "România literară" la yellow press: "Evenimentul zilei". Această presă este pîndită în opinia lui Slavko Splichal (1994) însă de pericolul "italianizării". Splichal consideră partizanatul politic, fuziunea elite politice/elite mediatice (modelul Berlusconi), absența unei etici profesionale consolidate drept
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
dintre ironie și parodie, Hutcheon consideră că parodia uzează de ironie, când nu se transformă de-a dreptul într-o permanentă ironie a prezentului față de formele pe care le îmbracă trecutul literar. Ajunsă la acest capitol, atrage atenția asupra caracterului elitist pe care parodia, datorită manifestărilor ei recente, a ajuns să-l dezvolte, întrucât nu în toate cazurile sunt împărtășite codurile necesare înțelegerii sale atât de către cel care încifrează, cât și de către cel care descifrează. Un element organic discutării subiectului este
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
care posedă un patrimoniu pe care speră să-l transmită moștenitorilor. 3. Origine. Partidele care apără cauza capitaliștilor au luat naștere în secolul al XIX-lea din două tradiții ideologice foarte diferite, dar care au ajuns în același punct. Prima, elitistă și ostilă participării maselor populare, privilegia fie ierarhiile aristocratice și puterea regală, fie stabilirea unei plutocrații cenzitare. A doua, a luptat pentru instaurarea unei veritabile democrații liberale bazată pe votul universal. Apariția mișcării muncitorești și pericolul pe care-l reprezenta
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
contrar rivalilor lor conservatori, liberalii s-au grupat pentru a apăra interesele burgheziei. Ei au întruchipat mult timp "stînga", nume pe care l-au păstrat în Danemarca. Uneori atașate regimului cenzitar, alteori democrate, partidele liberale au păstrat întotdeauna o structură elitistă, respingînd autoritarismul plebiscitar, care-i punea în poziție de inferioritate față de conservatori. Foarte rar au avut pretenția obținerii unei majorități. A) Un partid liberal majoritar: Partido social democrata. Un singur partid liberal european a reușit să aibă un guvern majoritar
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
naționalisme antagonice se deosebesc prin contextul socio-politic în sînul cărora s-au format. Astfel că naționalismul de centru va fi universal sau cel puțin aspirînd să se extindă, acela al periferiei va fi particular. Primul va fi în același timp elitist și uniformizator și va susține voința politică a burgheziei reformatoare. Cel de-al doilea va fi democratic și va fi mediatorul claselor mijlocii provinciale și rurale. Naționalismul de centru va fi expansionist și dominator; cel al periferiei, va fi dominat
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
pentru cei ce urmau să fie aleși. Un asemenea sistem de desemnare a parlamentului era restrictiv, votul cenzitar, sub diferitele sale forme, constituie o limitare serioasă a exercitării unui drept fundamental al cetățeanului și a generat o reprezentare restrictivă și elitistă a grupurilor și categoriilor sociale. Parlamentul constituit pe principiul votului cenzitar nu exprimă voința, interesele întregii națiuni, ci a unei părți a acesteia, structura sa fiind determinată de ponderea formei de cens, avere, vârsta, sex, instruire. c) Votul universal La
Parlamentarismul în societatea internațională by Gabriel-Liviu Ispas () [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
menite să creeze sentimentul de solidaritate 308. Într-adevăr, în opinia lui Monnet, instituțiile au fost cheia succesului integrării: Numai instituțiile au devenit înțelepte și au acumulat experiență colectivă. Prima hartă instituțională realizată de Monnet este în esență un model elitist, tehnocratic. Încă de la început, o formă distinctivă a reprezentării interesului a ajuns să fie evidentă în structura instituțională a Comunității Europene. Obiectivul a fost acela de a forma o combinare de tehnocrați benevoli și grupuri economice de interes centrați pe
Parlamentarismul în societatea internațională by Gabriel-Liviu Ispas () [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
ziarist „găozar", alți scriitori, cică de poezii și eseuri înalt-subtile, pline de hermeneutică aplicată, de post și trans-modernism, au considerat asta ca fiind o normalitate. Când același Băsescu, cu gura plină spunea că școala românească scoate doar tâmpiți, un mare „elitist", din grădina sa, îl trăgea de limbă pe un autentic gânditor aflat pe patul morții, doar ca să pună și el acolo, de-o carte de interviuri pe coperta căreia să figureze ca autor, se făcea că nici n-a auzit
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
și echipajele de vânătoare călare sunt locuri de întâlnire, unde te faci cunoscut și recunoscut. Instituția cea mai reprezentativă a acestui joc social este cercul, introdus în Franța începând cu secolul al XIX-lea, pe direcție anglofilă. Printre cele mai elitiste, menționăm Automobile-Club de France, Cercle du Bois de Boulogne, Cercle de Deauville, Cercle de l'Union interalliée, Jockey Club, Polo de Paris, Traveller's. Mai există multe altele, cu o ierarhie asemănătoare celei a burgheziei însăși: Jockey Club prețuiește în
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
constatări. Cred însă că motivația pragmatică ce îndeamnă la exercițiul constant al criticii de întâmpinare, cu impact la publicul larg, a modelat în chip specific și literatura lovinesciană, pe care criticul și-a dorit-o cât mai accesibilă, mai puțin "elitistă". Ca atare, de va fi tânjit după succes, ca un veritabil scriitor profesionist, amfitrionul de la Sburătorul n-avea cum să disprețuiască literatura "de consum", și cu atât mai puțin melodrama, acestei specii desuete încercând să-i imprime deliberat nuanțele "intelectualiste
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
găozar”, alți scriitori, cică de poezii și eseuri înalt-subtile, pline de hermeneutică aplicată, de post și trans- modernism, au considerat asta ca fiind o normalitate. Când același Băsănău, cu gura plină spunea că școala românească scoate doar tâmpiți, un mare „elitist”, din grădina sa, îl trăgea de limbă pe un autentic gânditor aflat pe patul morții, doar ca să pună și el acolo, de-o carte de interviuri pe coperta căreia să figureze ca autor, se făcea că nici n-a
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
comunitare izolaționiste. * Formațiunile religioase independente sunt organizații autonome, care nu își identifică rădăcinile istorice sau doctrinare într-o religie anume. Accentuând importanța trăirilor religioase individuale, ele promovează o înțelegere independentă a scrierilor sfinte și sunt marcate de un puternic spirit elitist, ceea ce conduce la tendințe izolaționiste. Puternic coezive inițial, aceste formațiuni evoluează adesea spre noi religii. * Asociațiile religioase sunt formațiuni organizate de către un grup de persoane care aderă sau nu la aceleași idei religioase și își formulează scopuri diferite: culturale, misionare
Psihosociologia comunităților virtuale religioase by Zenobia Niculiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]