527 matches
-
asupra faptului că, din perspectiva gândirii arhaice și tradiționale, cele două acțiuni sunt perfect omoloage. Felul cum celții, de exemplu, îl reprezentau pe eroul lor mitic Ogmios este revelator, didactic chiar (vezi gravura din 62, p. 181). Fiind patron al elocvenței și inventator al scrierii (ogama = „rune”), Ogmios este figurat trăgând după sine o mulțime de oameni, legați cu „lanțuri fine de aur și de ambră”. Legăturile sunt prinse la un capăt de limba eroului orator, iar la celălalt, de urechile
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Rosetti, președintele Camerei, făcu câțiva pași către Regină și, punând un genunchi în pământ, zise: „Doamnă, națiunea, privindu-te, frumoasă se vede.“ Apoi, sărutând mâna Reginei, îi oferi coroana. Regele răspunse. Cuvintele sale din urmă au fost de o mare elocvență și de răpitoare căldură: — „Să ne unim, dar, în fața acestor steaguri cari au strălucit pe câmpul de onoare; în fața acestei Coroane, emblemă a Regatului, împregiurul căreia Națiunea strângă-se ca ostașii împregiurul drapelului... Să ne unim în strigarea scumpă inimelor
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
și stereotaxie. Localizarea legiunilor cerebrale profunde sau din ariile funcționale. După obținerea unui echograf Philips și pregătirea d-lui Dr.Iordache Alin - 2003 s-a trecut și la utilizarea pre și intraoperatorie a sistemului de localizare a leziunilor din ariile elocvențe. Dezvoltarea unui compartiment de neurochirurgie spinala. O altă preocupare importantă a secției a fost dezvoltarea compartimentului de neurochirurgie spinala. Încadrat cu un ortoped (Dr.Popescu C.E.) acesta s-a preocupat de modernizarea acestui segment de patologie În care instrumentația spinala
Istoria Neurochirurgiei Ieşene by Hortensiu Aldea, Nicolae Ianovici, Lucian Eva [Corola-publishinghouse/Memoirs/1293_a_2216]
-
ureche. Dar am făcut-o doar din afecțiune. Te rog să înțelegi că, văzându-te, inima mi s-a umplut de emoție, dar, din păcate, a ieșit prost. Sper să te faci bine curând.“ Era destul de mândră de rezerva și elocvența sa simplă. Dădea frâu liber sentimentelor ei, își zise, și totuși în mod stăpânit, rezonabil și prietenos. Cu siguranță, atinsese un nou nivel de dezvoltare personală, un nou prag al maturității. Spera că asta-l va convinge pe Hungry Hop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
fiului său. —Ba tocmai că În ultimul timp arabii spun lucruri destul de diferite, tată. —Spun. Ce grozav! N-au decât să spună cât poftesc. E foarte ușor să vorbești. Pur și simplu au Învățat de la voi cum să vorbească frumos. Elocvența. Cuvintele câștigătoare. Aroganța. N-are importanță ce spun. Important e ceea ce vor cu adevărat. Cum spunea necioplitul ăla, Ben Gurion, despre evrei și neevrei. Se părea că bătrânul voia să lungească vorba și să dezvolte tema pe care o Începuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
adâncește mintea și se întrupează năzuințele spiritului; ele sunt confidenții orelor de solitudine, ele sunt cele care răspund celor mai tainice murmure ale inimii, când sufletul plin de dorințe sau de mâhniri caută un sfat în această tăcută lume a elocvenței.” Sibil 651. „Am ajuns într-o epocă în care cartea este un lucru foarte important, mai ales pentru acela care, trecut prin experiența vieții, se retrage în tihnă și meditație. Nu există nimic mai bun decât cartea și literatura.” Hovhannes
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
malul fluviului Iantzî, ar apărea discipoli ai lui Zamolxis). Așa-zisa poezie ZEN pe care o scrie Florin Gheorghe Mageriu constă în scurte versificări, banale și nerelevante. Autorul - luând ad litteram un principiu din ideologia ZEN, conform căruia tăcerile au elocvența lor - își închipuie că albul hârtiei din jurul lapidarelor lui improvizații poetice spune mult cititorului. Nu spune. Ce rezonanță pot avea în conștiința noastră niște enunțuri terne și lipsite de orice noimă? „Nici clipă, nici infinit, / Tu și-atât - / Vidul deplin
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
ureche. Dar am făcut-o doar din afecțiune. Te rog să înțelegi că, văzându-te, inima mi s-a umplut de emoție, dar, din păcate, a ieșit prost. Sper să te faci bine curând.“ Era destul de mândră de rezerva și elocvența sa simplă. Dădea frâu liber sentimentelor ei, își zise, și totuși în mod stăpânit, rezonabil și prietenos. Cu siguranță, atinsese un nou nivel de dezvoltare personală, un nou prag al maturității. Spera că asta-l va convinge pe Hungry Hop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
reluat totuși cuvântul și a spus că după ce a arătat originea divină a ciumei și caracterul pedepsitor al acestui flagel, el terminase ce avea de spus și că n-o să facă apel, pentru a ajunge la concluzia lui, la o elocvență care, fiind vorba de un subiect atât de tragic, ar fi deplasată. I se părea că totul e clar pentru toți. El a amintit doar că Mathieu Marais, cronicarul, cu ocazia marii ciume din Marsilia, se plânsese că, trăind fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
dar demonstrau în același timp și îngrozitoarea neputință în care se află orice om de a împărtăși cu adevărat o durere pe care n-o poate vedea: "Oran ! Oran !" Zadarnic chemarea străbătea mările, zadarnic stătea doctorul Rieux la pândă, curând elocvența chemărilor sporea și scotea și mai mult la iveală ruptura esențială care făcea din Grand și din orator doi străini. "Oran ! da, Oran ! Dar nu, gândea medicul, a iubi sau a muri împreună, nu există pentru noi alt ajutor; ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Rieux, un preot bătrân și un tânăr diacon care ieșeau în acest moment, au avut de furcă să-și țină pălăria pe cap. Asta nu l-a împiedicat pe cel mai în vârstă să continue să comenteze predica. El lăuda elocvența lui Paneloux dar se neliniștea de îndrăznelile de gândire de care părintele dăduse dovadă. Socotea că această predică arăta mai multă neliniște decât putere și că, la vârsta lui Paneloux, un preot n-avea dreptul să fie neliniștit. Tânărul diacon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
dau bani cu Împrumut, din principiu!”. Nu-i voi uita toată viața pe Codrescu În Jocul ielelor ( genial, Într-o scenă În care doar asculta, douăzeci de minute!) și pe Tudorel Popa În Prețul - care tăcea...o piesă Întreagă! Proba elocvenței actorului - tăcerea sa... Un citat din Grigore Vieru mă face să cred că toți creatorii sunt niște privilegiați, din punct de vedere al longevității :” Sunt alcătuit din mai mulți oameni - este imposibil să murim cu toții, În aceeași clipă!”. Corect! Pentru
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
În platou. Unul dintre actori, azi dispărut, venise la Înregistrare cam...obosit. Și tocmai În ziua aia urma să se Înregistreze monologul său! Sufleur - unul dintre cei mai buni ai Naționalului, bătrînul Nic. Ei bine, printr-o pantomimă de maximă elocvență, acesta a reușit să-i sugereze comedianului, textul, necompromițînd filmarea! Și totuși, există multe instituții de spectacol, care nu au pe ștatul de plată această funcție - teatrele de copii, ori cele de revistă. Se descurcă și fără. La polul opus
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
ea este continuă în acest punct. Demonstrație: Eram în transformare. Cu ajutorul pictorului Hugo Mărăcineanu, ora de sport era saltul peste prezent. Atunci Nilă Hagiu scria la romanul său neterminat nici în ziua de azi Soarele Negru. Proba consta nu în elocvența redării, cât în viziunea radicală, deși prolixă, asupra existenței. A jongla cu termeni care aveau să fie inventați peste 50 de ani, cu ferocitatea disecării în filigran a nonexistenței, ca esență a cauzei și nu ca rezultat al efectului, greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
nimic despre vreun acord. Se lăsă tăcerea. Cei doi mesageri stăteau încordați. Orice i-ar fi spus, nu făcea decât să repete, cordial și cu cel mai mare respect: — E mai mult decât drept. Nici experiența lui Hikoemon și nici elocvența lui Kanbei nu păreau să fie de vreun folos în fața acelui om. Ca emisari, însă, erau hotărâți să spargă zidul și făcură un ultim efort. Am spus cu adevărat tot ceea ce putem spune, glăsui Kanbei, dar, dacă aveți vreo dorință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
clanului Mori doreau să negocieze termenii, nu mai era posibil alt deznodământ decât războiul. — Dacă puteți ajuta azi clanul Oda, cu siguranță că vi se va garanta un mare viitor, spuse Kanbei. Odată cu această schimbare de adversar, Ekei își pierdu elocvența dinainte. Expresia lui, însă, părea mult mai optimistă decât fusese în timpul negocierilor cu Hikoemon. Dacă primim o promisiune fermă că Muneharu își va face seppuku, îl voi întreba pe Domnia Sa despre condițiile cedării celor cinci provincii și sunt sigur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pe umeri și am simțit puterea adunată acolo. Putea să-l omoare, nu încape îndoială. Nu o va face, dar ar putea. Am sesizat ce șansă aveam în acest caz și mi-am pus în valoare puseul de autoritate, sau elocvență, acel stil înalt de care ai nevoie în cazul actorilor. După care m-am auzit țipând: — Nu-l poți omorî! El este tu. Tu ești tatăl tău și tatăl tău e tu. Tu ești mai bun, dar într-o bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
sinceră. Ea nu spune ce gândește, doar ce s-ar cuveni să spună. Masca nu poate fi sinceră. Judecătorul: Și ce dacă nu e sinceră? Asta nu ne deranjează cu nimic, de vreme ce răspunsurile sunt coerente și bine alcătuite. Importantă este elocvența, domnilor, mai ales într-un proces. Adevărul nu e esențial, el oricum nu există... La modul absolut vorbind. (Din auditoriu...) Adevărul nu există? Cum e posibil? Păi, atunci, de ce ne mai aflăm aici? Judecătorul: Ne aflăm aici ca să aplicăm legile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
lateral în toate părțile, spre a surprinde pisica. Toată teoria asta a ta a autodistrugerii sau a experiențelor limită, crezi în ea, chiar crezi că se aplică așa la toată lumea? Pesemne că da. Altfel, de ce aș susține-o cu atâta elocvență? Nu știu de ce. Așa, ca pe o alternativă. În situația mea, orice alternativă e la fel de bună. Nu am prea multe alegeri, medicina modernă nu-mi oferă nicio soluție și în fapt nici cea paralelă, orice alternativă e mai bună decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
că încerc să mă explic vizavi de ceva foarte important, să mă fac înțeles. Nu mă pot vedea, dar probabil că eu sunt cel care vorbesc, de vreme ce toți ceilalți tac aproape tot timpul. Nici măcar nu-mi recunosc vocea, dar după elocvența expunerii mă recunosc, sunt eu cu certitudine. Apoi, deodată, observ că interlocutorii mei țin fiecare în mână câte o oglindă în care se uită atenți ca într-un televizor. Survolez încăperea în toate direcțiile, ca o cameră de luat vederi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ce în acel moment va fi mai puțin importantă. Cristina este martora și păstrătoarea a numeroase istorii nemaipomenite. Povestește cu convingere și coerență, ca și cum ar vorbi despre ea în viitor. Ea știe că într-o zi va relata cu aceeași elocvență propria ei poveste. De la ea am auzit de Ernie, chinezul din Florida, ce avea o tumoră care-i înconjura coloana vertebrală și care a fost îndepărtată în urma unei operații vizibile fără niciun fel de anestezie sau dezinfectant, în afara apei fluidizate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
oferea un acoperământ folositor romancierului burlac, fascinat de forța atracției sexuale În relațiile dintre oameni, dar nepregătit și nedoritor să pună În scris detaliile intime ale unor astfel de experiențe. În creațiile sale, Încerca să păstreze, prin subtilitatea sugestiei și elocvența elipselor, linia de mijloc Între descrierea explicită, șocantă dar matură, a romanului francez, și ocolișurile infantile și minciunile variantei anglo-americane. Pentru proiectul său, era Însă nevoie ca autorul să știe exact ce omite. De aceea, chiar dacă, În societate, era politicos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
În pragul nebuniei cu bâjbâiala mea după le mot juste. — E drept, eu nu nădăjduiesc să ating același stil desăvârșit ca al tău, zise Du Maurier modest. — Nu, nu, dragul meu, nu asta am vrut să spun, Tu ai o elocvență naturală și neforțată, pe care ți-o invidiez. Continue, mon bon! În lunile următoare, Du Maurier Îi citi capitolele care continuau cartea, dar care făcură o impresie mai puțin favorabilă. Povestea căpăta o turnură cam melodramatică. Tânărul erou rămânea orfan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Ce farsă extraordinară“ - Daily Telegraph. „Hohote de râs“ - The Times. Ce va putea citi aici săptămâna viitoare despre Guy Domville? „O piesă de o raționalitate fină și o Înțelegere profundă a firii omenești.“ „O dramă de o inteligență și o elocvență poetică rară.“ „O capodoperă a construcției dramatice.“ Propria vanitate copilărească aproape Îl făcu să se Îmbujoreze, dar ce scriitor din lume putea afirma că nu Își făcuse niciodată asemenea visuri? Privirile Îi coborâră și mai mult pe coloană. „Teatrul Haymarket
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
moment în care pentru a nota toate pițipoancele din viața sa trebuie să apeleze la un astfel de carnețel de adrese), o verighetă (ce putea fi foarte bine a Terezei sau nu) și o trusă de unghii. Mai cu seamă elocvența înghețată a trusei de unghii a avut darul de-ai mântui de scepticisme chiar și pe cei mai neîncrezători dintre cei prezenți. Totul părea perfect în legătură cu această trusă de unghii: încuietoarea, copcile laterale și capacul funcționau admirabil, cele două minuscule
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]