KorAP: Find »[drukola/base=embrionar & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...17 18 19 ...55 >

1,367 matches

Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483

colab., 2005). Principalele caracteristici ale proteinei Survivin sunt reprezentate de rolul dual în apoptoză și diviziunea celulară și de expresia diferențiată în celulele tumorale, în comparație cu țesutul normal. Astfel, s-a observat că gena pentru Survivin este puternic exprimată în perioada embrionară și fetală, dar este nedetectabilă în cele mai multe dintre țesuturile normale adulte, cu excepția timusului, celulelor stem CD34+ derivate din măduva spinării și a epiteliului colonic bazal (Gianani și colab., 2001). Totodată, o supraexpresie puternică a Survivin a fost demonstrată în tumori

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
de diviziune anormal, blocarea citokinezei și generarea de celule multinucleate (Kallio și colab., 2001). Fenotipul șoarecilor survivin knockout susține rolul important al acestei gene în mitoză și în dezvoltarea normală a organismului. Astfel, s-a observat că începând cu ziua embrionară E 3,5, animalele care au o deleție homozigotă a genei survivin, prezintă alterarea procesului de asamblare a microtubulilor, ceea ce determină absența fusului de diviziune, formarea de celule multinucleate și letalitate totală într-un interval scurt, care începe cu ziua

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
E 3,5, animalele care au o deleție homozigotă a genei survivin, prezintă alterarea procesului de asamblare a microtubulilor, ceea ce determină absența fusului de diviziune, formarea de celule multinucleate și letalitate totală într-un interval scurt, care începe cu ziua embrionară E 4,5 (Uren și colab., 2000). Studii imunohistochimice au evidențiat că Survivin este asociată mai mult cu microtubulii fusului de diviziune decât cu kinetocorii, și că este implicată în controlul progresiei cromozomilor în metafază (Fortugno și colab., 2002). Legarea

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
asociați cu fenotipul SRS. De cele mai multe ori, în aceste cazuri, pacienții prezintă caracteristici clinice adiționale sau atipice (Abu-Amero și colab., 2008). Sindromul Beckwith-Wiedemann (BWS) se caracterizează clinic prin hemihipertrofie, macroglosie și visceromegalie. Aproximativ 10-20% dintre indivizi sunt predispuși la tumori embrionare, cele mai frecvente fiind tumorile Wilms și carcinoamele adenocorticale. Rata de apariție a tumorilor Wilms în rândul pacienților cu BWS este de 1000 de ori mai mare decât în populația normală (Webber și colab., 1998). BWS este extrem de heterogen din

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
sindromului Beckwith-Wiedemann, dereglările epigenetice sunt abundente la nivelul ICR2 (Abu-Amero și colab., 2008). Primele dovezi ale implicării imprinting-ului genetic în tumorigeneză au fost aduse de pierderea alelei materne a genei IGF2 (11p15) responsabile pentru apariția tumorilor Wilms și a rabdomiosarcoamele embrionare (Ogawa, 1996). În diverse cancere pediatrice, a fost raportată pierderea heterozigozității uneia dintre alelele parentale, dar s-a observat că fenomenul de pierdere a cromozomilor materni sau paterni nu se produce cu frecvențe identice. Până în prezent au fost raportate asocieri

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
la nivel înalt, pe membrana celulelor intestinale, ale pancreasului și ficatului, în primele șase luni de viață intrauterină. La făt, CEA este sintetizat în celulele mucoasei gastro-intestinale și este concentrat în glicocalix, pe suprafața lumenală a acestor celule. In celulele embrionare normale, CEA pare a avea rol în aderența celulară. La adult, CEA se găsește în cantități mici, pe celulele mucoasei colonului, în plămân, în țesutul mamar în timpul lactației, dar reapare în cantități mari pe celulele maligne ale tractului digestiv uman

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
de cancer, printr-o abordare similară. Beneficiile clinice ale unei asemenea strategii terapeutice vor fi condiționate de extinderea analizei moleculare din domeniul genomicii, proteomicii și metabolomicii țesuturilor tumorale. 32.3. UTILIZAREA INHIBITORILOR TELOMERAZEI ÎN TERAPIA CANCERULUI În condiții normale, celulele embrionare au cromozomi care prezintă la capete (telomere) secvențe repetate de nucleotide numite repetiții telomerice. Acestea sunt adăugate prin activitatea unei enzime speciale, numită telomerază - o reverstranscriptază celulară cu o structură complexă, alcătuită dintr-o parte proteinică ce efectuează activitate de

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
matriței sale interne ARN, după care, adoptându-se mecanismul obișnuit de replicare a ADN, are loc convertirea monocatenei lungi într-o structură bicatenară stabilă care reprezintă telomera întregită în limitele sale normale de lungime. Activitatea telomerazică este intensă în celulele embrionare și în cursul primilor ani de viață. S-a constatat însă că, pe măsură ce celulele se diferențiază, activitatea telomerazică începe să diminueze până la nivele la care devine greu de decelat. Aceasta este una dintre cauzele pentru care celulele somatice au o

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
în anularea efectelor nocive ale anumitor gene mutante la om și în terapia genică a multor boli ereditare umane. Încă din anii 1960, embriologul genetician englez John Gurdon a evidențiat posibilitatea reprogramării celulelor diferențiate la o stare asemănătoare celulelor stem embrionare (ES) ceea ce a condus la formarea unui embrion manipulat care, reimplantat în uter poate evolua spre un organism pe deplin format, ca în cazul oiței Dolly obținută în Scoția, în ultimul deceniu al secolului XX, de echipa profesorului Jan Wilnut

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
de echipa profesorului Jan Wilnut. Foarte puține lucruri se cunoșteau atunci despre factorii care induc o asemenea reprogramare. Cercetările recente, efectuate de savanții japonezi Kazutoshi Takahashi și Shinya Yamanaka (2006) au demonstrat posibilitatea diferențierii de celule stem pluripotente din celule embrionare de șoarece sau chiar din fibroblaste adulte, prin introducerea în ele a patru factori genetici simbolizați Oct , Sox2, c-Myc și Klf4 și păstrarea acestor celule transgenizate în culturi celulare specifice celulelor stem embrionare, constatându-se că nu era nevoie de

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
diferențierii de celule stem pluripotente din celule embrionare de șoarece sau chiar din fibroblaste adulte, prin introducerea în ele a patru factori genetici simbolizați Oct , Sox2, c-Myc și Klf4 și păstrarea acestor celule transgenizate în culturi celulare specifice celulelor stem embrionare, constatându-se că nu era nevoie de prezența factorului Nanog, condiție restrictivă pentru menținerea celulelor ES. Aceste celule au fost denumite celule iPS adică celule stem pluripotente induse. Transplantarea subcutanată a acestor celule iPS la șoarecii nuzi a fost urmată

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
induse. Transplantarea subcutanată a acestor celule iPS la șoarecii nuzi a fost urmată de apariția unor tumori ce conțineau o varietate de țesuturi din toate cele trei straturi germinale. Prin injectarea celulelor iPS în blastociste, acestea au contribuit la dezvoltarea embrionară a șoarecelui. Aceste cercetări au o valoare enormă în strădania identificării de soluții pentru transplantul de țesuturi și de organe (clonare terapeutică), deoarece ele demonstrează posibilitatea virtuală a obținerii de celule stem pluripotente direct din culturi de celule adulte prelevate

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
pentru transplantul de țesuturi și de organe (clonare terapeutică), deoarece ele demonstrează posibilitatea virtuală a obținerii de celule stem pluripotente direct din culturi de celule adulte prelevate de la oricare individ uman prin adăugarea în ele a câtorva factori. Celulele stem embrionare (ES) care derivă din masa de celule interne a blastocistului de la mamifere, au capacitatea de a crește nedefinit, păstrându-și pluripotența și capacitatea de a se diferența în celule ale celor trei foițe embrionare ectoderm, mezoderm și endoderm (Evans și

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
ele a câtorva factori. Celulele stem embrionare (ES) care derivă din masa de celule interne a blastocistului de la mamifere, au capacitatea de a crește nedefinit, păstrându-și pluripotența și capacitatea de a se diferența în celule ale celor trei foițe embrionare ectoderm, mezoderm și endoderm (Evans și Kaufman, 1981; Martin, 1981). Celulele stem embrionare (ES) umane ar putea fi utilizate în tratarea unor boli foarte grave precum boala Parkinson, afecțiuni ale măduvei spinării și diabetul (Thompson și colab., 1998) și a

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
celule interne a blastocistului de la mamifere, au capacitatea de a crește nedefinit, păstrându-și pluripotența și capacitatea de a se diferența în celule ale celor trei foițe embrionare ectoderm, mezoderm și endoderm (Evans și Kaufman, 1981; Martin, 1981). Celulele stem embrionare (ES) umane ar putea fi utilizate în tratarea unor boli foarte grave precum boala Parkinson, afecțiuni ale măduvei spinării și diabetul (Thompson și colab., 1998) și a altor afecțiuni cu bază genetică, dar există restricții de natură bioetică referitoare la

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
conferi totipotență sau pluripotență celulelor somatice. Takahashi și Yamanaka au plecat de la ipoteza că factorii care joacă roluri importante în menținerea identității celulelor ES ar putea juca un rol crucial și în inducerea pluripotenței celulelor somatice. În menținerea pluripotenței celulelor embrionare timpurii și a celulelor ES sunt implicați numeroși factori de transcriere precum, Oct3/4, Sox2 și Nanog (Nichols și colab., 1998; Niwa și colab., 2000; Avilion și colab., 2003; Chambers și colab., 2003; Mitsui și colab., 2003). În tumori sunt

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
au identificat numeroase alte gene care sunt exprimate în mod specific în celulele ES. Takahashi și Yamanaka (2006) au examinat dacă acești factori ar putea induce pluripotența în celulele somatice, obținând celule pluripotente induse (iPS) direct din culturi de celule embrionare de șoarece sau din fibroblaste adulte de șoarece. Prin combinarea a patru factori selectați, Takahashi și Yamanaka (2006) au reușit să obțină celule stem pluripotente induse (iPS) direct din celule embrionare de șoarece, dar și din fibroblaste adulte aflate în

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
celule pluripotente induse (iPS) direct din culturi de celule embrionare de șoarece sau din fibroblaste adulte de șoarece. Prin combinarea a patru factori selectați, Takahashi și Yamanaka (2006) au reușit să obțină celule stem pluripotente induse (iPS) direct din celule embrionare de șoarece, dar și din fibroblaste adulte aflate în cultură. Cei patru factori au fost selectați dintr-o gamă largă de 24 asemenea factori exprimați în celulele stem embrionare. Autorii au utilizat formele active ale b-cateninei, c-Myc și Stat 3

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
reușit să obțină celule stem pluripotente induse (iPS) direct din celule embrionare de șoarece, dar și din fibroblaste adulte aflate în cultură. Cei patru factori au fost selectați dintr-o gamă largă de 24 asemenea factori exprimați în celulele stem embrionare. Autorii au utilizat formele active ale b-cateninei, c-Myc și Stat 3 desemnate S33Y- β-catenina, T58A-c-Myc și Stat 3-C descrise de Sadot și colaboratorii (2002), Chang și colaboratorii (2000) și respectiv Bromberg și colaboratorii (1999). Autorii au folosit mutanta dominant-negativă Grb2

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
operonul lac al bacteriei Escherichia coli și gena bacteriană pentru rezistență la neomicină). Aceasta a fost inserționată prin recombinare omoloagă (Tokugawa și colab., 2003) în gena Fbx15, din genomul șoarecelui. Gena Fbx15 este exprimată în mod specific în celulele stem embrionare și în celulele embrionului timpuriu de șoarece, fără însă a fi esențială în menținerea pluripotenței sau în dezvoltarea embrionară a șoarecelui. Celulele embrionare de șoarece transferate cu un asemenea construct molecular au devenit, de fapt, celule de tip „knockin”. Celulele

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
omoloagă (Tokugawa și colab., 2003) în gena Fbx15, din genomul șoarecelui. Gena Fbx15 este exprimată în mod specific în celulele stem embrionare și în celulele embrionului timpuriu de șoarece, fără însă a fi esențială în menținerea pluripotenței sau în dezvoltarea embrionară a șoarecelui. Celulele embrionare de șoarece transferate cu un asemenea construct molecular au devenit, de fapt, celule de tip „knockin”. Celulele ES homozigote „knockin” au genotipul Fbx15βgeo/ βgeo și s-au dovedit a fi rezistente la concentrații extrem de înalte de

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
2003) în gena Fbx15, din genomul șoarecelui. Gena Fbx15 este exprimată în mod specific în celulele stem embrionare și în celulele embrionului timpuriu de șoarece, fără însă a fi esențială în menținerea pluripotenței sau în dezvoltarea embrionară a șoarecelui. Celulele embrionare de șoarece transferate cu un asemenea construct molecular au devenit, de fapt, celule de tip „knockin”. Celulele ES homozigote „knockin” au genotipul Fbx15βgeo/ βgeo și s-au dovedit a fi rezistente la concentrații extrem de înalte de până la 12 mg/ml

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
0,3 mg/ml. Takahashi și Yamanaka (2006) se așteptau ca o activare chiar și parțială a genei Fbx15 să confere rezistență la concentrații normale de G418. Cele 24 de gene candidat au fost introduse prin transducție retrovirală în fibroblaste embrionare de șoarece (MEF) prelevate din embrioni Fbx15βgeo/ βgeo (Morita și colab., 2000) după care, celulele transduse au fost cultivate pe celule hrănitoare STO în mediu pentru celule ES care conține 0,3 mg/ml de G418. S-a constatat că

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
6 ore, ceea ce este echivalent cu acela al celulelor ES tipice, care este de 17 ore. Aceste celule au fost desemnate „iPS-MEF24” acronim derivat de la „pluripotent stem cells induced from MEF by 24 factors” = celule stem pluripotente induse din fibroblaste embrionare de șoarece prin acțiunea a 24 de factori. Analiza de revers transcriere PCR (RT-PCR) a evidențiat faptul că aceste clone iPS-MEF24 au exprimat markeri celulari specifici ES printre care Oct3/4, Nanog, E-Ras, Cripto, Dax1, Zfp296 și Fgf4 evidențiați

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
ES. Eliminarea celorlalte gene-candidat nu a afectat semnificativ numărul de colonii și a condus la identificarea combinației necesare și suficiente pentru adoptarea fenotipului ES. Astfel s-a ajuns la identificarea combinației de gene-candidat, care atunci când sunt cotransduse asigură convertirea celulelor embrionare diferențiate de tip fibroblast de șoarece (MEF) în celule cu fenotip specific celulelor stem embrionare (ES). Această combinație este Oct3/4, Klf4, Sox2 și c-Myc. Combinația doar a acestor patru gene-candidat a produs un număr de colonii rezistente la G418

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]