566 matches
-
fi fost dispus să ierte, dar nici chiar atât încât să par laș, în cazul când ar fi preferat să se lupte. Nu puteam decât să sper că simțul de culpabilitate al lui Ben o să-i domolească instinctele agresive. Referirea emfatică la „vărul și prietenii mei“ fusese ideea lui James, deși afirmația falsă că fuseseră prezenți pe tot parcursul deținerii lui Hartley îmi aparținea. James gândea că prezența vagă a unui grup de persoane mai dezinteresate, mai formidabile, l-ar putea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
exprimă - fie modalitatea logică: „Meștere Ruben, oare când voi ajunge să pricep adâncimea ta?” (M. Eminescu, Proză literară, p. 42), - fie diferite nuanțe ale modalității subiective: „Poate că-i convin tuspatru craii cărților de joc.” (Idem, I, p. 163) - sau emfatice: „Dacă tu știai problema astei vieți cu care lupt,/Ai vedea că am cuvinte pana chiar să o fi rupt.” (Ibidem, p. 137) I. SUBSTANTIVULtc "I. SUBSTANTIVUL" Termenul care denumește această clasă lexico-gramaticală reflectă o interpretare semantică: substantivul denumește substanțe
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
este foarte puțin frumoasă.” înseamnă „Dana este (foarte) urâtă.” Când subiectul vorbitor apreciază că gradul de intensitate atins de însușirea unui obiect depășește anumite limite, el dezvoltă o a treia variantă a superlativului, o variantă în cel mai înalt grad emfatică - superlativul excesiv 7: „(...) Ca să mediteze pune/ Urechile ce-s prea lunge și coarnele de la cerb.” (M. Eminescu, p. 31) sau superlativul absolut: „Tu vei deveni ca mine, etern, atotștiutor și cu ajutorul cărții atotputernic.” (M. Eminescu, Proză literară, p. 47) Exprimarea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
moșul, s-o drămăluiască.” (I. Creangă, p. 37) Întrebuințarea cazurilor prezintă unele caracteristici în funcție de persoană: Nominativul are numai forme accentuate, iar întrebuințarea acestora, dată fiind bogăția flexionară a verbului românesc, este, mai ales la persoanele I și a II-a, emfatică: „Eu singur n-am cui spune cumplita mea durere.” (M. Eminescu, I, p. 20), „ Mereu va plânge apa, noi vom dormi mereu.” (Ibidem, p. 179), „Nu credeam să-nvăț a muri vrodată(...)/ Când deodată tu răsăriși în cale-mi,/ Suferință
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pronumelui) însoțit: „El însuși nu-și părea a fi decât o umbră nepricepută” (M. Eminescu, Proză literară, p. 45), „Să te vezi pe tine însăți/Visătoare, surâzândă.” (Ibidem, I, p. 76). Când însoțește substantive, le poate preceda, accentuându-și caracterul emfatic: „Însuși Tudor a fost la el.” PRONUMELE REFLEXIVTC "PRONUMELE REFLEXIV" Sub aspect semantic, pronumele reflexiv se caracterizează prin realizarea a două suprapuneri, una în plan deictic: locutor și obiectul discursului lingvistic (Eu îmbrac = șEu spun căț eu îmbrac), alta în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
credea el, i-ar fi dăunat.” (G. Călinescu) șceea ce = să mărturisească a fi tatăl unor copii dezavuați de noul regimț. Preia conținutul semantic global al unei propoziții (sau grup de propoziții) și pronumele ceea ce in enunțuri sintactice cu caracter emfatic, purtând amprenta influenței sintaxei limbii franceze sau italiene: „Ceea ce mi s-a părut totdeauna ciudat în casa dv., era că vă iubeați unii pe alții fără să v-o spuneți.” (T. Arghezi) 2. Pronumele din subclasa a II-a vin
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Nu spre-amor, spre-nchinăciune el genunchii-și încovoaie.” (M. Eminescu, I, p. 51) Modalizarea subiectivă a frazei se realizează prin adverbe interogative retorice sau dubitative, adverbe de infirmare și de confirmare, adverbe modalizante în interiorul raportului certitudine-probabilitate, posibilitate și adverbe de modalizare emfatică. Adverbele de modalizare subiectivă se situează în planul enunțării (al producerii textului lingvistic) ca proiecție a enunțării asupra enunțului. Adverbele interogative dubitative (au, oare) marchează situarea sub semnul îndoielii a unui anumit conținut propozițional afirmat explicit într-un enunț anterior
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
71) • detașarea: cică Observații:Adverbele modalizante bineînțeles, desigur, firește, negreșit etc. funcționează în mod frecvent concomitent ca adverbe de confirmare și ca adverbe de certitudine: „- Așa? îi puneți gheață?/ - Firește.5” (I.L. Caragiale, II, p. 164) Prin adverbele de modalizare emfatică, subiectul vorbitor reliefează sau izolează emfatic un anumit constituent al enunțului sintactic, dezvoltând mai multe valori semantice sau semantic-stilistice, mai greu definibile: • întăresc, subliniază sfera semantică a termenului care a realizat o anumită funcție sintactică, subliniază identitatea cu sine însuși
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
bineînțeles, desigur, firește, negreșit etc. funcționează în mod frecvent concomitent ca adverbe de confirmare și ca adverbe de certitudine: „- Așa? îi puneți gheață?/ - Firește.5” (I.L. Caragiale, II, p. 164) Prin adverbele de modalizare emfatică, subiectul vorbitor reliefează sau izolează emfatic un anumit constituent al enunțului sintactic, dezvoltând mai multe valori semantice sau semantic-stilistice, mai greu definibile: • întăresc, subliniază sfera semantică a termenului care a realizat o anumită funcție sintactică, subliniază identitatea cu sine însuși a unui „obiect”: chiar, și, tocmai
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cu aproape toate unitățile lexico-gramaticale ale limbii care au autonomie semantică și sintactică totodată, dar numai unele adverbe și numai cu unele dintre aceste unități dezvoltă și relații sintactice. Intră în relații sintagmatice cu orice unitate lexico-gramaticală adverbele de modalizare emfatică: tot, mai, cam etc.: „Și totuși, ziua asta nu-i numai desfătare.” (N. Labiș, p. 197), „Numai târziu, numai o clipă,/uitată pe urmă și ea,/âți dezvăluie/nebănuitele trepte.” (L.Blaga, p. 225), „Orice glas ascultă glas,/Numai greierul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
component al enunțului sintactic, în funcție de focalizarea atitudinii subiectului vorbitor: „Poate că Andrei a făcut asta.”, „Poate că a făcut ceva.”, „Va veni din nou, poate că miercuri.”; • Conjuncția intervine, în limbajul popular, și în sintagme cu alte adverbe, de modalizare emfatică, înscrise și de G.A. în subclasa adverbului fără funcție sintactică: chiar, doar, mai, aproape, cât pe ce 3: „Chiar că aș merge și eu.”, „Aproape să nu te mai recunosc.”, „Cât pe ce să pierdtrenul.”; • Conjuncția precede, în limbajul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Exigența, mai puțin rigidă, se extinde și la enunțurile cu complement (direct sau indirect) realizat prin substantive sau alte pronume, mai ales dacă trimit spre o realitate umană. Formele lungi, accentuate, ale pronumelui personal reprezintă cel mai adesea o întrebuințare emfatică: „Sub un salcâm, dragă, m-aștepți tu pe mine.” (M. Eminescu) Complementul reluat este însoțit adesea de adverbul și: „Matei ar fi vrut să-l facă și pe el tâmplar...” (E. Barbu, p. 135) Substantivele, în schimb, aduc concretizarea lexical-semantică
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ne-a transportat pe mine și pe Berman... nici n-a vrut să-și creadă ochilor.” (B. Fox, p. 257). „Și ei și lui le plăcea să stea la discuție.” (C. Petrescu, Procust) Dubla exprimare a subiectului are adesea caracter emfatic: „Acest act e el însuși o dramă întreagă și a fost bine jucat.” (M. Eminescu, Despre cultură și artă, p. 134) sau asigură introducerea unui nou determinant în frază, expresie a unei componente specifice a sferei sale semantice: „Și e
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
interdependență și de dependență. 50. În G.A., II, 733, structurile din această categorie sunt discutate în cadrul coordonării disjunctive. I. Iordan și Vl. Robu, lucr. cit., p. 554, vorbesc de o relație de coordonare alternativă ca un caz particular și emfatic al coordonării... 51. „Sensurile implicate în definiția raportului alternativ (așa cum a fost interpretată aici) - subliniază E. Vasiliu, Preliminarii logice la semantica frazei, București, 1978, p. 251 - sunt identice cu sensurile implicate (mult mai clar) în definiția dată raportului concesiv (...) Deosebirea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
deductibilă. Grupul situat cel mai la dreapta, rema, corespunde cu ceea ce se spune despre temă. Este elementul frastic cel mai informativ, cel care contribuie la progresia comunicării. Decupajul enunțurilor permite scoaterea în evidență a unor construcții precum fraze cu structuri emfatice (cu prezentativ) sau pasive. În structurile emfatice, rema este dată direct, în vreme ce tema este întrucîtva adăugată. Structura emfatică ce ocupă locul temei prezintă un vid referențial, așa cum se va vedea în exemplul publicitar de mai jos: T6 Numai cu căpșune
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
rema, corespunde cu ceea ce se spune despre temă. Este elementul frastic cel mai informativ, cel care contribuie la progresia comunicării. Decupajul enunțurilor permite scoaterea în evidență a unor construcții precum fraze cu structuri emfatice (cu prezentativ) sau pasive. În structurile emfatice, rema este dată direct, în vreme ce tema este întrucîtva adăugată. Structura emfatică ce ocupă locul temei prezintă un vid referențial, așa cum se va vedea în exemplul publicitar de mai jos: T6 Numai cu căpșune proaspăt culese ne place să preparăm dulceața
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
cel mai informativ, cel care contribuie la progresia comunicării. Decupajul enunțurilor permite scoaterea în evidență a unor construcții precum fraze cu structuri emfatice (cu prezentativ) sau pasive. În structurile emfatice, rema este dată direct, în vreme ce tema este întrucîtva adăugată. Structura emfatică ce ocupă locul temei prezintă un vid referențial, așa cum se va vedea în exemplul publicitar de mai jos: T6 Numai cu căpșune proaspăt culese ne place să preparăm dulceața Favorit Premium. Conținutul ei deosebit de bogat în fructe de cea mai
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
Tocmai această (re)totalizare, această globalizare, este marcată de indicatorii de la sfîrșitul unui segment textual explicativ. Prezentativul IATĂ împarte un rol mai general cu (ACEASTA) ESTE: IATĂ trimite la cotextul anterior ca la o dovadă a lui p. Aceste structuri emfatice prezentative nu instaurează numai o trimitere referențială. Prezentarea unui obiect al discursului are întrucîtva legătură cu construirea unei lumi și cu stabilirea, între cel care explică și destinatarul său, a unui contract de credibilitate-adevăr. Structurile emfatice au totodată o valoare
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
lui p. Aceste structuri emfatice prezentative nu instaurează numai o trimitere referențială. Prezentarea unui obiect al discursului are întrucîtva legătură cu construirea unei lumi și cu stabilirea, între cel care explică și destinatarul său, a unui contract de credibilitate-adevăr. Structurile emfatice au totodată o valoare (re)prezentativă și o valoare enunțiativă bine detaliată de A. Rabatel: [...] voici/voilà [iată/uite] are un rol aproape la fel de eficace ca și c'est [aceasta este], prezentînd faptele conținute în enunț în urma prezentativului drept rezultatul
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
adjectivului este strict impusă. Posibilitatea de a antepune sau de a postpune adjectivul fără a modifica implicit interpretarea grupului nominal ține de folosirea non-clasificanților. Astfel se explică faptul că între (1) și (1') nu există decât o diferență de ordin emfatic: (1) Un tort delicios vs (1') Un delicios tort O casă fermecătoare vs O fermecătoare casă În acest enunț din Chateaubriand: În obrajii ei de o albeață strălucitoare, se distingeau câteva vene albastre (Atala), se poate realiza un contrast între
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
în descendență Goethe-Blaga și cel al timpului a cărui trecere ireversibilă dezvăluie nimicnicia condiției umane, acesta din urmă este trecut în derizoriu, timpul s-a degradat el însuși, astfel încât amenințarea morții pierde din intensitate. Pentru un poet care se proclamă emfatic un nou Dumnezeu, calificarea producțiilor propriei imaginații drept "năzdrăvănii" poate să pară disonantă. Termenul trimite însă, într-un limbaj familiar, la coruperea realității în jocul fanteziei. Când Eumene își face simțită prezența, textul se transformă în artă poetică. Peisajul marin
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
În schimb, Hiroshima există undeva pe un spectru, între subiectivitatea reflexivă și o obiectivizare "denaturată". Ar putea fi situată mai aproape de partea obiectivizată a spectrului, dar ambiția sa narativă încă tinde spre micșorarea distanței dintre subiect și obiect din cauza alegerilor emfatice pe care le-a făcut când a selectat tehnici de scriere tipice romanului, dar și pentru că Hersey își recunoaște subiectivitatea foarte rar. Aceasta capătă o poziție mai importantă atunci când, pus față în față cu inexplicabilul, autorul recurge la o metaforă
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
p.365] și cea a Parizienei, în special. Strategiile de vizualizare a Parizienei sunt multiple: comportamentul, vestimentația, discursul, spațiile, ocupațiile. Femeia pariziana oferă un spectacol total că intrigă (de tip dramatic), acțiune (organizată că "lovituri de teatru"), portret (spectaculos), comportament (emfatic), receptare (epatarea spectatorului). Pariziana prezintă indici evidenți de teatralitate și invită la o receptare că o reprezentație bine montată. Creativitatea Parizienei se dezvăluie prin constituirea vieții sale că acțiune de tip dramatic, a unui scenariu propriu și a montării în
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
16) care reflectă anumite tipuri de sensuri/ relații, având, în același timp, o anumită valoare funcțională în context (valoare de transmitere a unei informații, de marcare a unei categorii gramaticale, a unui raport sintactic, a coordonatei logice sau a celei emfatice a enunțului 31 etc.), unitățile lexicale acceptate, în general, în literatura de specialitate sunt cuvântul și expresia 32. II.1.1. Cuvântul Cuvântul reprezintă 33 unitatea dintre un conținut (concretizat într-unul sau mai multe sensuri) și o formă (sonoră
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
deținuților (sticlete, curcan, mititica, crăpăt) etc. (f) Termenii de jargon sunt unități lexicale folosite de anumite persoane cu scopul de a epata, de a ieși în evidență într-un anumit context 57; termenii de argou sunt actualizați în cadrul unei exprimări emfatice (frecvent, ca împrumuturi, neadaptate și irelevante în context, din alte limbi): mersi, madam, stripteuz, monșer etc. II.3. Mijloace de îmbogățire a vocabularului Limba română și-a îmbogățit și își îmbogățește mereu sistemul atât prin mijloace interne (valorificând elemente deja
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]