829 matches
-
Petru manifestă o tandrețe de bun augur. Nu este seducător! E cu un an mai mare, slăbănog, cu fața marcată de vărsat de vânt, stângaci, bolnăvicios. Moralul e și mai deconcertant... Are un amestec bizar copilăros, aspirații generoase, o ridiculă emfază de mari sentimente. Dar ce-i mai rău întrece cu mult ce pare bun în el. încearcă să-și impresioneze logodnica bravând cu niște fapte care sunt pure invenții..." Dar ea, fire realistă, nu întârzie să ghicească niște minciuni atât
O lutherană în luma slavă (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6738_a_8063]
-
a falsifica prin influența lor jocul liber dintr-o anumită zonă a societății, sportul în cazul discuției noastre. Mulți vor să se dea bine pe lângă mai marii zilei pentru a le câștiga bunăvoința și influența efemeră. Cum altfel poți interpreta emfaza cu care domnul Mircea Sandu anunța acum ceva vreme un măreț proiect în care sunt implicate nu știu câte ministere? Se vede din avion dorința de a căpăta mângâierea protectivă pe creștet a politicienilor, așa cum era învățat odinioară. Mă întreb însă cine
INTERVIU cu Răzvan Burleanu: Ce se va întâmpla cu Pițurcă dacă devine președintele FRF. Acuze de plagiat aduse lui Gică Popescu - EXCLUSIV DC News by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/74460_a_75785]
-
reconstituie "fosila" pornind de la o "informație culturală" pe care o montează și o prelucrează în stil propriu. Un montaj destul de alambicat combină cele două "voci" ale filmului: vocea documentaristului de la începutul mileniului trei (o voce plasată undeva la intersecția dintre emfază și plictiseală) și vocea lui Caragiale (cu inflexiunile blînd-sarcastice din timbrul lui Ștefan Iordache). Recunoscînd dificultatea demersului și faptul că rezultatul, cinematografic vorbind, e unul absolut onorabil, nu pot să nu recunosc - ar fi o probă de ipocrizie pe care
Anul Caragiale: Franzela amară by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14388_a_15713]
-
cititor specializat, care e mai mult decât atât, adică un martor pasionat, un soi de interlocutor intim postum, ce i se adresează nu o dată foarte direct, la persoana a doua singular, autorului investigat. O undă de discret lirism, în afara oricărei emfaze, însoțește acest periplu al lecturii, marcând o solidaritate spirituală, o apropiere mai umană de persoana și scrisul său, ca o compensație simbolică, târzie, a tragediei. Și din punct de vedere strict cronologic, și din perspectiva oferită de operă, întâlnirea fastă
Cu Benjamin Fondane dincolo de Istorie by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/5570_a_6895]
-
peliculei: modern style în varianta sa ondulatorie și - din păcate - cu sechele artizanale. De unde un supărător aer prăfuit de reconstituire butaforică a ambianței cărților de povești vetuste, cosmetizate degeaba într-o ostentativă manieră de un estetism kitsch, îngrozitor de plictisitor prin emfaza extinsă din planul vizual și în registrul narativ. O pedantă descriere lentă se întîlnește frecvent în această incursiune bătrînicioasă într-un tărîm de basm unde e clar determinat conflictul dintre buni și răi. Emoțiile - cîte sînt - provin din performanțele ordinatorului
Carte - film - carte by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15432_a_16757]
-
legate de geneza cărților, de elaborarea și redactarea lor, ele probează travaliul reluat cu alte încercări de la o carte la alta, aventura creației ce se reia de fiecare dată cu surprizele ei. Aici se conturează ceea ce s-ar numi, fără emfază ori exagerare, titanismul scriitorului. Și se desprinde imaginea unui Rebreanu reprezântând pe români și specificul național în conferințele pe care le susține în mai multe țări europene. Textul despre viața spirituală a românilor (Patria românească) încheie "Addenda", el este suportul
„Dialog peste generații“ by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7343_a_8668]
-
sunt și străzile, și ușile, și ferestrele". Prin curentul creat - în care lucrurile nu se pot așeza, nu se pot "coace" - pătrund, fără amortizare, loviturile iminentelor schimbări. Conștient de defectele europenilor - blazarea din prea multă cultură și prea veche tradiție, emfaza, bârfa, dezordinea etc. - Cocteau recomandă însă partea lor bună: "Dar la noi mai există încă o dezordine care permite nașterea și surprizele". Europa este impredictibilă, dar ea oferă luxul reflecției, al cugetării, cel care, în fond, aduce salvarea: "Trebuie să
Povești despre întrebare by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15333_a_16658]
-
trebuie să aleg, cu orice risc, „cărțile". Cel puțin, cu această metodă drastică, am realizat prima enciclopedie literară personală (sub toate aspectele) din cultura română (Hermeneutica și Biografia ideii de literatură, în total 7 volume) și alte câteva lucrări. Fără emfază exterioară, dar duse la bun sfârșit cu o decizie de oțel. Anomalie? Disperare? Simplă înțelepciune? Greu de spus. Ceea ce știu sigur este că oamenii ca mine trebuie să trăiască „singuri" pentru ideile, exprimarea și apărarea lor, într o formă sau
Izolarea definitivă by Adrian Marino () [Corola-journal/Journalistic/6518_a_7843]
-
ONU este un eșec total. Mai exact, este o rușine. O rușine pentru România, o rușine pentru arta românească și la urmă pentru autorul însuși. Cu această manifestare dorită prestigioasă ne-am făcut de râs în fața Occidentului, am arătat cu emfază cât de neprofesioniști putem fi, am arătat astfel un chip fals, hâd, al sufletului românesc, al artei adevărate românești, chip care nu este așa, artă care nu se recunoaște în încercările timide, de un amatorism de duzină, gen casă de
Falși ambasadori by Georges Tzipoia () [Corola-journal/Journalistic/13938_a_15263]
-
cărui muncă o va continua benevol) - denotă cabotinism pentru sceptici, dar și credință în lumina învățăturii pentru cei ce văd cu ochi limpezi destinul său apostolic: "mie mi se părea că pe mine m-a orînduit Dumnezeu să luminez neamul". Emfaza își dă mîna cu sinceritatea și, cînd nu transpar nuanțe de ridicol, se văd irizațiile ideilor sublimate. E convins de calitățile sale profetice și "se cosntruiește" la fel de inspirat: "Căci profet nu înseamnă un individ ce citește în stele (...), cu atît
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/15577_a_16902]
-
generația '80 (și a participat cu mult ecou, chiar dacă cu un scris cumva diferit la Cenaclul de Luni), iar acum a știut să se apropie cu naturalețe de tinerii anilor 2000. Cum? într-un fel foarte simplu: comunicînd firesc. Fără emfază și exces de metafore, fără sfătoșenie plicticoasă, cu un fel de tinerețe care ne-a cucerit și care ne-a făcut să-i citim cărțile poate mai atent și mai personalizat. Acum Mariana Marin și-a adunat toate poeziile într-
Integrala poeziei Marianei Marin by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14997_a_16322]
-
2 de Rachmaninov și "Patetica" de Ceaikovski. Din păcate, concertul nu s-a ridicat la nivelul manifestărilor anterioare, orchestră era omogena, cu buni profesioniști, care puteau execută și singuri partiturile respective. Misha Katz s-a dovedit un dirijor plin de emfaza, cu gesturi teatrale, uneori chiar supralicitând prin mișcarea corporală. Pianistul Rudy a executat corect concertul lui Rachmaninov, dar fără acel patos romantic și o anumita sensibilitate pe care le așteptăm în interpretarea să. Am ramas descumpănit de reacția publicului parizian
În căutarea lui Enescu și concerte la sala Pleyel din Paris by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/17415_a_18740]
-
al majusculelor și al clișeelor, al dogmelor de nediscutat. De fapt, discursul istoric idealizat și regretat a cel impus de manuale în timpul mai multor decenii de cenzură și presiune ideologică - cuprindea două elemente importante, reunite sau alternative: vagul abstract și emfaza sentimentală; ambele asigurau solemnitatea i. Schimbările de paradigmă ale științei istorice au rămas deocamdată fără efect la nivelul percepției publice. Orice modalizare și relativizare și mai ales orice referire la viața cotidiană sînt respinse cu oroare din spațiul sacru. Desigur
Istorie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17553_a_18878]
-
confortabile cămări de taină ale mentalului colectiv. În fine, e posibil pur și simplu la oglindă, când mama-i dusă-n sat cu dorul. Cu fericirea, lucrurile stau așa: când, în cercuri solemne se aduce vorba, românul se bâlbâie cu emfază. Întâi de toate, susține hotărât că ea nu există. Iar, mai apoi, se laudă monumental că „...suntem fericiți să-l avem în mijlocul nostru pe...”. Altfel, concepția sa despre fericire este stabilă și precis fisurată. Unitară cu șănțulețe. Monolit cu striațiuni
Ultima schimbare la față a românului – o fiziologie cu ambâț – by Florin Toma () [Corola-journal/Journalistic/5382_a_6707]
-
stihiilor, dacă ele nu și-ar fi tras măsurile tocmai la timp (257-258). După ce a zugrăvit tablouri grandioase, presărate cu referințe la lumea antică spre a accentua sublimul, scriitorul revine, singur sau la îndemnul unor amici mai puțin înclinați spre emfază, la dimensiunile reale ale lucrurilor. Ca și Odobescu în falsul său tratat de vânătoare, Calistrat Hogaș înalță un gen umil prin trimiteri clasice și, totodată, își persiflează elanul erudit. Admirația pentru Antichitate este dublată de zâmbetul senin al celui conștient
Un călător „anacronic” by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4403_a_5728]
-
în romanul Gilles, reproduce spovedania unui înger căzut pe care o proclamă grandilovent noaptea în mijlocul unui spațiu pustiu, în Place de la Concorde: "Sunt născut pentru solitudine, orfan, bastard, fără familie și mă voi returna tot la solitudine." Ceea ce rostește cu emfază e de fapt o autoamăgire. Lepădarea de fascism nu-l mai poate scăpa de catastrofe. Are un sfârșit lamentabil. La 16 martie 1945, în bucătăria unui imobil pe strada Saint Ferdinand e găsit cadavrul unui sinucigaș. Se refugiase de trei
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
când le afli pe toate ești unul de-al lor". Iar traducerea Danei Crăciun permite la rândul ei, în limba română, această prindere. Vitalitatea și extravaganța, elaborarea, aluziile culturale, iată principalele virtuți ale acestui roman scris "cu toată orchestra", neevitând emfaza trombonilor. Când te lasă puterile și suflul ce te mână din urmă abia se mai simte, e semn că a sosit vremea mărturisirilor... Așa că se cuvine să ridicăm în slăvi sfârșiturile; ceea ce a fost și nu mai poate fi; ceea ce
Pentru lumile care dispar... by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14634_a_15959]
-
un stăpân ca ESOP sau la-ntâmplare apoi mă Întorc acasă când vis dorul m-o lătra și-mi pun sculele pe masă foaie verde...curara... IMN SPORTIV avem o infinitate de visuri prin ceața crudă Însă o prioritate este emfază din budă idealul nu-l castra tra-la-la tra-la-la noi nu fugim din clișee nu se-mparte-n două jocul viața e ca o femeie bată-ne veșnic norocul vulturi vii vom cugeta tra-la-la tra-la-la foarte imaginativi vom pune steag pe
Editura Destine Literare by George Filip () [Corola-journal/Science/76_a_302]
-
care amândoi am lăsat pentru o clipă gândul să zboare. După care m-a întrebat: - "Dar în ce clasă ești tinere?" Aveam 19 ani dar nu-mi trădam vârsta, datorită mai ales feței mele copilăroase. I-am răspuns cu oarecare emfază, apăsând pe cuvinte: - în anul III de arhitectură. Crisparea claunului suferind se prefăcu într-un zâmbet încremenit, asemenea celui al măștilor de teatru din antichitate: - "Aaa... la Arhitectură!... De altfel, toată poezia mea e o construcție arhitecturală, o îmbinare a
O întâlnire ratată, Ion Minulescu by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Imaginative/12407_a_13732]
-
atitudini de revoltă (C. Abăluță a făcut trimiteri la poezia beatnicilor americani) și de crudă mărturisire de sine, alături de tandre apropieri de lucruri. O luciditate exigentă, neconcesivă față de răul din lume și din sine, o ținută etică afirmată fără nici o emfază dar cu o gravitate decisă, într-un univers asediat de derizoriu și pândit de spectrele spaimei, conferă discursului poetic demnitatea la care aspiră ori s-ar cuveni să aspire orice poezie autentică.
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
Despre Chipurile lui sunt o groază de lucruri de spus. Nu degeaba, în intervalul relativ scurt care-a trecut de la apariție până acum, i s-au dedicat deja zece cronici, toate favorabile. (Nemaivorbind de faptul că unele vădesc chiar o emfază îngrijorătoare.) E clar că avem de-a face cu un suflu nou, în fața căruia comentatorii n-au mai găsit loc de întors. Ultimul val de poeți, cel al generației 2000, nu duce lipsă de autori puternici, capabili să sondeze în
O poezie de succes by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6776_a_8101]
-
Este o poveste stufoasă și pe multe planuri. Poți să refaci un timp, o perioadă istorică. Poți să îți imaginezi Moscova anilor optzeci, Moscova celebrei olimpiade - să ne amintim și textele lui Alexandr Galin - festivismele, vocile pompoase și încărcate de emfază de la radio, de la știri. Pe care le cunoaștem și noi, cu asupra de măsură. Poți să trăiești, împreună cu personajele romanului frigul din case și din oameni, umilința de a da și de a primi șpagă pentru analize, mîncare, bomboane, delicatesuri
Afară, în fața ușii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5801_a_7126]
-
atât de vizibila sa luciditate. Nu-și etalează niciodată meritele în planul moral, în cel intelectual cu atât mai puțin. Încarnează ceea ce alții au numit - referindu-se la el - "spiritul de rezistență". și la conformismele de toate felurile. Disprețuiește vanitatea, emfaza, complezența de sine, răsfățul autocontemplării, curente, aproape fără excepție, în astfel de "convorbiri", de "mărturisiri". Vorbește despre sine, mai ales despre copilăria și dificila sa adolescență, dar și despre prezentul energicei sale senectuți și despre proximitatea morții privite drept în
Rezistența la neadevăr by Lucian Raicu () [Corola-journal/Imaginative/8352_a_9677]
-
interval de răscruce pentru că fericirea noastră, a românilor verzi, se datorează unei dinastii străine. Carol I și, apoi, Ferdinand au clădit un monument pe care netrebnicii de după ei, pînă la ticăloșii de azi, se tot străduie să-l dărâme cu emfaza lor patriotică în formă și ineptă în conținut. Detestăm monarhia, însă nu pierdem nici un prilej să vorbim despre niște ucigași precum Zelea Codreanu, Antonescu, Horia Sima ca despre niște sfinți. Le dăm nume de străzi iar fundații cu țeluri anti-democratice
Limba de lemn a ceasului istoric by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15670_a_16995]
-
al povestirii și o certă capacitate de a portretiza în cîteva tușe, inclusiv prin limbaj, îndeosebi în cazul ostașilor țărani. Remarcabil este, de pildă, portretul lui „nenea” Iancu Ghermănescu, un personaj deloc schematic, „cazon” într-un chip aparte, curajos fără emfază, competent și eficient, jovial și, totodată, ros de amărăciuni, cu idei „socialiste”. Un pandant reușit este „eroul”, din povestirea cu același titlu, un căpitan fanfaron, laș în clipa primejdiei, poltron, simulînd a fi rănit pentru a ajunge în spatele frontului, demascîndu-se
O figură din insectarul lui E. Lovinescu by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13323_a_14648]