1,678 matches
-
a spus să aleg acum altceva. La care eu mi-am amintit de margarete, chit că mie nu-mi prea plăceau, iar el a scos tot de acolo un fir de margaretă. „O, dumneavoastră sunteți florar?“ - l-am întrebat eu emoționată. „Nu. Scamator“ - mi-a spus el. „Și dacă v-aș cere orhidee?“ „Cu ele mai trebuie să exersez.“ „Asta înseamnă că liliacul și margareta nici nu erau adevărate?“ - l-am mai întrebat, deja disperată, pentru că mă și vedeam săpând după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Sperasem să vorbesc cu Paul, dar plecase de dimineață, iar Claire nu știa unde s-a dus sau când se întoarce. Tom m-a condus până la stația de metrou. Se întâlnea cu Julia să vadă un film și era extrem de emoționat. Acasă am găsit butonul roșu de la robotul telefonic aprins, ceea ce m-a făcut să mă simt dorită. Dar cum primii doi au închis înainte să spună ceva, puțin probabil să mă fi dorit atât de mult. Oricum, al treilea mesaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Dar nu pentru bani, așa cum credeau, ci pentru informații. Aveam mâna pe receptor, gata să sun la Hammond, când a sunat telefonul, speriindu-mă de moarte. După ce m-am mai calmat puțin, am ridicat receptorul. —Sam? a spus o voce emoționată. Sam, sunt eu, Judy, de la Castle Road. —A, bună, Judy. Mă tot întrebam ce motiv avea să mă sune. —Sam, ai treabă? Ai putea să treci pe aici? —De ce? A spus ceva atât de încet că abia am putut auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
acolo cam o oră, nu de altceva, dar ca să mai vorbim puțin, căci timpul, chipurile, e prea rece sau prea cald (asta după caz), din felul cum eram refuzat (și refuzul venea fără greș), mai precis, după tonul refuzului — indignat, emoționat, liniștit, disprețuitor, temător sau plin de îndoială, - îmi dădeam seama dacă are vreun sens s-o iau pe femeie de braț și să insist sau dacă trebuie să-i întorc spatele și să mă depărtez fără să salut. Uneori se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
jacheta. Fermín a dat fuga În dosul prăvăliei să se pieptene, să se parfumeze și să-și tragă pardesiul. I-am strecurat cîțiva duros de la casă ca s-o poată invita pe Bernarda. Unde s-o duc? Îmi șopti el, emoționat ca un copil. Eu aș duce-o la Els Quatre Gats, i-am zis. Căci, după cîte știu, aduce noroc În chestiunile de sentiment. I-am Întins Bernardei pachetul cu cartea și i-am făcut cu ochiul. — Atunci, cît vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
singur, am sugerat. — Ați vrea dumneavoastră. Hai, dați-i ’nainte, că eu vin din spate. Am Închis ușa Îndărătul nostru. O clipă, pînă cînd privirea ni s-a obișnuit cu penumbra, am rămas nemișcați În pragul apartamentului. Am auzit răsuflarea emoționată a portăresei și am perceput mirosul acru de sudoare pe care-l emana. M-am simțit ca un hoț de morminte, cu sufletul Îmbătat de lăcomie și dorință. — Auziți, ce-o fi zgomotul ăsta? a Întrebat portăreasa, neliniștită. Ceva flutura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
convins de asta. Peste o sută de ani, dacă tu și cu mine nu vom fi dați cu totul uitării, asta se va datora doar faptului că l-am cunoscut pe Charles Strickland. Eram uluit și în același timp foarte emoționat. Mi-am amintit brusc de ultima mea conversație cu Strickland. — Dar unde-i putem vedea lucrările? am întrebat. Are ceva succes? Unde stă? — Nu, n-are succes. Nu cred că a vândut vreun tablou. Când le vorbești despre el, oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ar fi avut cât de cât umor s-ar fi amuzat văzând cum o așeza el pe un soclu și o adora cu o idolatrie atât de sinceră. Dar chiar și dacă râdea nu putea să nu fie încântată și emoționată. Era îndrăgostitul constant și cu toate că ea îmbătrânea și-și pierdea trăsăturile rotunde și drăgălășenia atrăgătoare, pentru el cu siguranță că ea n-avea să se schimbe niciodată câtuși de puțin. Pentru el avea să rămână femeia cea mai frumoasă de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
capacitățile dumitale, ca și când ai ști Într-adevăr să privești și dumneata dincolo de zidul timpului și să vezi ce te așteaptă. - Nu am darul clarviziunii. Previziunea mea se naște doar din voință și din Învățătură. Celălalt Îl fixa cu o expresie emoționată, În timp ce o lumină părintească Îi ilumina chipul. - Am mai văzut spirite ca al dumitale... În anii tinereții mele. Înzestrate cu toate darurile pe care un om și le-ar putea dori. Oameni puternici și cutezători În convingerea de a mlădia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
București. O iarnă în care cei singuri vor fi și mai singuri, iar cei fericiți vor fi și mai fericiți. Și Mișu, fericit, îi oferi o ultimă după-amiază de dragoste lui Popa. * La biserică totul fusese în regulă. Domnul Popa, emoționat, cu părul pieptănat peste chelie, o călcase pe picior pe mireasă, care înjură zdravăn exact când preotul se pregătea să înceapă slujba. În rest, rochia miresei a fost la mare înălțime. Ca și a nașei, care era portocalie, din supraelastic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
ca la nunta Marianei, își făceau vânt cu două evantaie chinezești gemene. Arătau bine, atâta că burta doamnei Popa era mult mai mare și rochia portocalie făcea eforturi supranaturale (dar îi era ușor, fiind de supraelastic) să nu crape. Horațiu, emoționat, se uita întruna la ceas, mutând de fiecare dată ghiveciul în mâna cealaltă. După ce, cu ajutorul Maicii Tereza, așa cum citise uimit în ziare, reușise să se achite de obligația de a-l răpi pe Popa, heruvimul se trezise bulversat și fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
și totul era din vina lui Mișu. Sala era plină ochi cu tineri blonzi, forțoși, care se antrenau cu dinții strânși și fibrele plesnind. Nici urmă de fotomodelele pe care le visase Mișu, nici urmă de actrițe și de tineri emoționați. Toți bărbații ăștia erau mai puternici și mai motivați decât el. * Maica Tereza apărea cu regularitate, la orele 18.00, cu aura strălucitoare și scăunelul pliant. În cele două luni de vizită zilnică nu le adresase nici un cuvânt celor doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
prepară masa de prânz, apoi se discută iar despre datorie și plăcere. Unele liturghii sunt așa de frumoase, profunde și totodată simple, încât îți pătrund până în adâncul inimii. Hans poate, în sfârșit, să mai mănânce o înghețată și tot amestecă emoționat și neîndemânatic cu lingurița în terciul ciudat de culoare roz‑verde‑maronie, purcelul. Nu‑i așa că‑s porc, întreabă Hans, iar Sophie zâmbește. Iar acum mai vreau totuși și o prăjitură de‑aia cu ciocolată. O să ți se facă rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
el acasă pe canapeaua lui extensibilă, timp în care ea vrea să privească. Hans spune că nu poate să facă asta în fața ei. Sophie spune că vrea ca el s‑o facă în fața ei. Hans se înroșește ca racul și, emoționat, subliniază motivele pentru care nu poate. Dar trebuie s‑o facă, spune Sophie, altfel poate să plece în momentul ăsta și să nu se mai întoarcă niciodată. Neîndemânatic, Hans se dezbracă, mai neîndemânatic decât la WAT la un meci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Keiko Kataoka, disperarea unei fete vândute pentru bani. Bărbatul le urmări pe amândouă cu plictiseala cu care ar fi privit o piesă de teatru. — Kyōko, acum o să devii sclava plăcerilor noastre, ce zici? Ce simți? — Adevărat? Adevărat? Sunt atât de emoționată! — Asta e tot? Ești emoționată? Asta nu-mi spune nimic... — Da, chiar Îmi bate inima atât de tare, mai-mai să-mi iasă din piept! — Draga mea Kyōko, ceea ce vreau eu să-mi spui e ce simți concret. Doar te-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
vândute pentru bani. Bărbatul le urmări pe amândouă cu plictiseala cu care ar fi privit o piesă de teatru. — Kyōko, acum o să devii sclava plăcerilor noastre, ce zici? Ce simți? — Adevărat? Adevărat? Sunt atât de emoționată! — Asta e tot? Ești emoționată? Asta nu-mi spune nimic... — Da, chiar Îmi bate inima atât de tare, mai-mai să-mi iasă din piept! — Draga mea Kyōko, ceea ce vreau eu să-mi spui e ce simți concret. Doar te-am Învățat, nu? Vreau să spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
de câtă vreme te Întâlnești cu fata asta? Cu toate că auzise de nenumărate ori răspunsul la această Întrebare și plănuise cum Își vor petrece seara, totuși Keiko Kataoka sfârși prin a-i pune aceeași Întrebare. În seara aceea, era mult mai emoționată decât atunci când se Întâlneau cu Kyōko sau cu celelalte fete din bar. Bărbatul bea șampanie Krugg 1979, admirând priveliștea Tokio-ului scăldat În lumini. Pentru noaptea aceea pregătise trei dâre de praf prețios, trasate cu grijă, fiecare a câte zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
plăcut la ea faptul că încerca să mă facă să mă simt în largul meu, chiar dacă se presupune că asta e ceea ce ar trebui să fac eu pentru clienți, în virtutea profesiei. Numai că Frau Lange nu era câtuși de puțin emoționată. Părea să fie genul de doamnă care avea ea însăși foarte multe calități profesionale. I-am dat paharul și m-am așezat pe un scaun îmbrăcat în piele scârțâitoare aflat lângă șezlong. — Ești un om cu spirit de observație, Herr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
mitropolitului Pimen al Moldovei, a generalului Berthelot, a comandanților de oști, generalul Eremia Grigorescu, ministru de război, dădea citire primei cărți de mareșal acordată regelui Ferdinand, zis cel Loial sau Întregitorul în calitatea sa de comandant al Armatei române [1]. Emoționat, regele se adresă generalilor de armată : Se cuvine și dumneavoastră celor ce ați comandat armate în războiul nostru să fiți înălțați la gradul de mareșal [2]. Acest gând a fost preluat în 1930 când cele două Camere ale Parlamentului au
MAREŞALII ROMÂNIEI DE GEORGE BACIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 379 din 14 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361305_a_362634]
-
aceștia erau vădit speriați de aceste forțe de securitate numeroase, fiind extrem de prudenți în declarații și destul de puțini dornici să dialogheze cu presa română prezentă la eveniment, de teamă să nu aibă de suferit ulterior. Fostul Patriarh Teoctist era vădit emoționat și trăia o mare bucurie. Ulterior, el a purtat discuții cu autoritățile maghiare, care au făcut posibilă înființarea unei episcopii ortodoxe române cu sediul la Jula. Dar primul titular al acestei dioceze, așa cum mi+a mărturisit cu prilejul unei întâlniri
INTERVIU CU PROFESOR DOCTOR DAN BRUDASCU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361199_a_362528]
-
înființări firme"... "Mamă, Doamne! Asta-i firmă sănătoasă dacă se ocupă de toate domeniile astea"... - Bine ai venit, domnișoară, ia loc! a întâmpinat-o jovial avocatul Deleanu, anunțat în prealabil despre sosirea ei. - Bună ziua, domnule avocat! a rostit Mariana, vizibil emoționată. Mulțimea birourilor, a avocaților și a clienților, ordinea desăvârșită și spațiile mari, luminoase, bine întreținute, o impresionaseră enorm. - Foarte pe scurt, căci timpul ne presează... Știi în ce constă examenul de... - O, da! Deja am finalizat materia la Drept civil
ISPITA (14) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361437_a_362766]
-
numit comisia de examinare și acum se preocupa de organizarea sălilor de clasă, unde se vor ține examenele. La examen s-a înscris inclusiv președintele C.A.P.-ului care avea absolvite doar cinci clase. Toți cei înscriși la examene așteptau emoționați în curtea școlii începerea testărilor. Se înscriseseră mulți - era o ocazie unică să te alegi cu o diplomă fără prea mare efort. Veniseră chiar și de la oraș. Comuna întreagă avea peste patru mii de suflete. În ziua testelor, curtea școlii
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. II BANCHETUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363747_a_365076]
-
și dispăru în răcoarea casei de țară, urmărită de privirile pline de dragoste ale părinților. Mama, într-un gest atât de obișnuit în ultimul timp, își șterse ochii, ferindu-se să fie văzută, cu colțurile basmalei. Mai calm, dar vizibil emoționat, tata își freca palmele cu mare satisfacție și bucurie. După doar câteva minute, fata le apăru în față cu zâmbetul pe buze, radiind ca o adolescentă în mulțumirea sufletească ce o simțea, fiind gata schimbată și pregătită pentru a-și
ÎN MÂNA DESTINULUI...(5) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362713_a_364042]
-
aici, să poată vedea lumina din ochii tatălui ei, așa cum știa că poate fi citită în momentul în care el își descoperea darul primit... - Dar...tu... ? Tu ai găsit alta? Cât costă? întrebă el bănuitor. Emanuela prinse mâinile tatălui, vizibil emoționat, în mâinile sale și îl opri închizând ochii într-un gest de tăcere... - Tăticule, ți-am văzut admirația pentru această iconiță și dorința de a o avea și consider că locul ei este aici...în casa părintească lângă dragii mei
ÎN MÂNA DESTINULUI...(5) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362713_a_364042]
-
care nu-i includ la "etc", dar nu le știu numele. - Am primit și o diplomă de la Cetatea lui Bucur, pe care am afișat-o deja în biblioteca personală ca să o vadă moralizator nepoțeii mei tabletiști... - Luminița Zaharia în cuvântul emoționat, ca de obicei, a transmis mesaje și flori minunate de la alți liriști absenți dar cu sufletul la purtător exact acolo la lansare, Carmen Tania, Ana Maria, George, Floriana, prof. Iuliana Linte...iar acasă am văzut lumină când am deschis Basmania
IMPRESII DINTR-O ZI DE 3 APRILIE- CENACLUL LIRA21 de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1555 din 04 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362994_a_364323]