500 matches
-
cu sferă destul de largă și cuprinde tragedia greacă, a destinului, tragedia lui Shakespeare, a iluziilor, și tragedia lui Racine, jansenistă, a refuzului. Numai la cea din urmă, la viziunea tragică specifică jansenismului, a Dumnezeului ascuns, situată în opoziție istorică cu empirismul și raționalismul, se oprește Goldmann pentru a o analiza structural în operele lui Pascal și Racine. în această analiză, el este condus de ideea că "interdependența elementelor constitutive ale unei opere nu face altceva decât să exprime în domeniul său
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
cunoașterii. Era nevoie la debutul celei de-a treia tematizări, a comunicării, de o inversare a pozițiilor și rolurilor înainte de a se instala o tensiune între semiologie și hermeneutică, ca mai înainte între eleatism și heraclitism sau între raționalism și empirism. în ordinea modernității, prezența conștiinței, instalată de cogito-ul cartezian, ne plasează într-un solipsism ipotetic din care ne scoate în primul rând dorința. Ea dă consistență unei realități exterioare eului, dar similară cu eul: Altul, Celălalt, altul decât mine, dar
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
liman pe care nu pot să îl construiesc de unul singur. Trebuie să recunoaștem că Europa se împarte undeva, între cea încă afină pentru granițele politice și ceea ce desparte națiunile civice, și cea care se apropie de visul colectivist al empirismului, în care totul e laolaltă și aparține tuturor. Dacă aici mă veți bănui de o apologie pentru stânga, vă înșelați. Pur și simplu, acolo suntem, la o răscruce de drumuri între Europa federală sau Europa unitară. Deocamdată, nu avem răspuns
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
întregime de arabi, pătrunde în Occident, atras de universitatea pariziana atât de activă. Urmează cealaltă luptă între franciscani și augustinieni, între dominicani și tomiști. Apare, în Anglia, Roger Bacon, precursorul omonimului sau Francis Bacon, un curios amestec între misticism și empirism, în spiritul anglicanismului de mai tarziu. ~n Franța, îl avem pe Jean de Meung, un spirit liber care a scris o urmare la... Român de la roșe... care spune că nimic nu are putere contra rațiunii: un Voltaire al secolului XIII
"Secolul versatil" by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15593_a_16918]
-
doar în vederea discuției, pentru plăcerea de a discuta. Duns Scott, William Occam: credință și rațiunea tind să se izoleze una de alta. Nominalismul occamist dărâma metafizica tomista ierarhică. Catolicismul începe să fie atacat de viitoarea reforma. O adevarată navală da empirismul nordic. Universalitatea, după el, nu este o realitate, ci o creație spontană a spiritului. Ordinea universului nu există în lucruri, ci în spirit: apare o fizică nouă ce ruinează argumentul cosmologic al existenței lui Dumnezeu. O nouă convenție a naturii
"Secolul versatil" by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15593_a_16918]
-
4) din Codul de procedură penală. 33. Chiar dacă judecătorul, asemenea multor altor profesiuni, poate dezvolta în cadrul activității sale anumite deprinderi care alcătuiesc ceea ce se numește deformație profesională și care îl poate face pe acesta să alunece într-o zonă de empirism profesional bazat pe o încredere disproporționată și neștiințifică în propria intuiție, acest fapt nu echivalează cu libertatea sa de a da dezlegare unei pricini bazându-se numai pe ceea ce ar putea crede, deoarece "cunoașterea" evenimentului supus judecății presupune existența unui
DECIZIE nr. 778 din 17 noiembrie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 100 alin. (2) teza finală şi art. 103 alin. (1) teza a doua şi alin. (2) teza a doua din Codul de procedură penală. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/269183_a_270512]
-
ne oferă simțurile este incert și înșelător: un băț introdus în apă ne pare frânt, un turn pătrat pare rotund privit de la o anumită distanță etc. Altă sursă a cunoașterii nu există, deci cunoașterea este îndoielnică. Augustin nu împărtășește acest „empirism” al scepticilor, fiind de părere că cunoașterea nu provine în întregime din simțuri. Simțurile, deși cu adevărat limitate și nedemne de încredere, au o utilitate practică și trebuie să le luăm ca punct de pornire în acest sens relativ. În
Augustin de Hipona () [Corola-website/Science/296778_a_298107]
-
principală a acestui tip de argument este identitatea („nemijlocirea”) dintre subiect și intelect: eu înseamnă intelectul meu. Este premisa care va justifica, în epoca modernă, curentul raționalist, dar este în același timp și o premisă care subzistă în însuși miezul empirismului (ca și al scepticismului combătut de Augustin): acceptând că singura sursă a cunoașterii este senzația, presupunem că vorbim despre accesul la un obiect al cunoașterii (lumea externă a obiectelor materiale) al unui intelect cunoscător, diferit de lumea externă, intelect cu ajutorul
Augustin de Hipona () [Corola-website/Science/296778_a_298107]
-
că singura sursă a cunoașterii este senzația, presupunem că vorbim despre accesul la un obiect al cunoașterii (lumea externă a obiectelor materiale) al unui intelect cunoscător, diferit de lumea externă, intelect cu ajutorul căruia eu, subiectul, cunosc ceea ce îmi dau simțurile. Empirismul nu poate face abstracție de această presupoziție decât cu riscul de a postula imposibilitatea principială a cunoașterii: chiar dacă simțurile, sursa unică a cunoștințelor, ar furniza informații certe despre lumea externă, în absența identității intelectului cu subiectul aceste informații nu ar
Augustin de Hipona () [Corola-website/Science/296778_a_298107]
-
sufletului nemuritor. Acesta se află pe o treaptă intermediară a ființei, între trup și divinitate. Ficino s-a identificat chiar cu Orfeu, compunând după propriile spuse imnuri orfice și acompaniindu-se la un instrument asemănător cu lira. Unul din precursorii empirismului, Francis Bacon, prețuiește la Orfeu după modelul patristic capacitatea de a stăpâni natura. Trăsăturile sacerdotale ale eroului trac se contopesc cu cele ale unui maestru stăpân pe arta sa în capitolul „Orpheus, or Philosophy” din opera sa din 1607, "De
Orfeu () [Corola-website/Science/300204_a_301533]
-
și apoi în timpul domniei lui Iacob I al Angliei. Nu trebuie confundat cu Francis Bacon (pictor) (1909 - 1992) sau cu filozoful Roger Bacon (1214 - 1294). A fost Procuror General și Lord Cancelar al Angliei. Bacon a fost numit și creatorul empirismului. A fost înobilat în 1603 (fiind primul om de știință care a primit titlul de cavaler), si creat Baron Verulam în 1618 și Viconte Sf. Alban în 1621. A murit de pneumonie în timp ce studia efectele de congelare pentru conservarea cărnii
Francis Bacon (filozof) () [Corola-website/Science/298635_a_299964]
-
al deviației sau absenței (cauze în care natura simplă e alterată sau lipsește) și un tabel al gradelor sau comparației (cazuri în care natura simplă variază, astfel încât se pot identifica grade de variații ce se pot compară). Bacon este inițiatorul empirismului și senzualismului modern: simțurile ne dau cunoștințe certe și constituie izvorul tuturor cunoștințelor. Știință adevărată se dobândește prin prelucrarea metodica, rațională a datelor senzoriale. Bacon pune astfel în opera să principala Novum Organum (1620) bazele metodei inductive, caracterizată prin folosirea
Francis Bacon (filozof) () [Corola-website/Science/298635_a_299964]
-
acestea, concepția lui conține și unele elemente dialectice. În domeniul sociologiei, Vasile Conta a suferit influența lui Herbert Spencer, adoptând necritic ""teoria organicistă"". A fost cel dintâi filosof român care a pus bazele «unui sistem filosofic propriu, original. Influențat de empirismul englez, pozitivismul, francez și materialismul german, atacă chestiunile de bază ale epistemologiei, punând la baza cunoașterii experiența, în concepția sa, materia se metamorfozează neîncetat, luând forme niciodată identice unele cu altele, întreaga existență se supune "mișcării ondulatorii", care apare astfel
Vasile Conta () [Corola-website/Science/298676_a_300005]
-
termenul aplicat curentului de gândire din Europa și America secolului al XVIII-lea. Evenimentele științifice și intelectuale din secolul al XVII-lea - descoperirile lui Isaac Newton, raționalismul lui René Descartes, scepticismul lui Pierre Bayle, panteismul lui Benedict de Spinoza și empirismul lui Francis Bacon și John Locke - au promovat credința în legile naturale și în ordinea universală, precum și încrederea în rațiunea ființei umane și în abilitățile inovatoare ale acesteia care au reușit să influențeze întreaga societate a secolului al XVIII-lea
Iluminism () [Corola-website/Science/298728_a_300057]
-
din strada Mercur 1, într-un cenaclu anume organizat, le supraveghea și stimula lecturile, pregătindu-i pentru a-i urma direcția și a le preda conducerea "Convorbirilor literare". P.P. Negulescu devine licențiat universitar. Teza de licență, "Critica apriorismului și a empirismului", e publicată în volum. În același an, la cererea lui T. Maiorescu, publică studiul antigherist "Psihologia stilului", în "Convorbiri literare" (în 1895 în volum). În 1893 Maiorescu îi obține lui Negulescu (și lui M. Dragomirescu) o bursă de studii în
Petre P. Negulescu () [Corola-website/Science/299620_a_300949]
-
sau Soeren Kierkegaard, iar pe de altă parte, pentru că tema libertății individuale străbate întreaga sa operă. În "Filozofie" (3 volume, 1932), Jaspers trece în revistă istoria filozofiei și realizează o introducere a temelor sale majore. Începând cu știința modernă și empirismul, Jaspers ne atrage atenția că atunci când privim realitatea ne confruntam cu granițe pe care metoda empirică (științifică) nu le poate transcende. Din acest punct individul este pus în fața unei alegeri: fie se scufundă în disperare și resemnare, fie face un
Karl Jaspers () [Corola-website/Science/299056_a_300385]
-
filosof și om politic englez din secolul al XVII-lea, preocupat mai ales de societate și epistemologie. Locke este figura emblematică a celor trei mari tradiții de gândire aflate în centrul spiritualității epocii moderne. În câmpul cunoașterii, el este întemeietorul empirismului. Fără a fi inițiat în gândirea empiristă modernă, asemenea lui Thomas Hobbes și Francis Bacon, intelectualul englez a devenit reprezentantul ei când este vorba de disputa empirism-raționalism. Istoria filosofiei se referă în primul rând la John Lock și René Descartes
John Locke () [Corola-website/Science/298807_a_300136]
-
tip nou, purtător activ al spiritului întreprinzător burghez. Ideolog al compromismului încheiat între burghezie și nobilime după revoluția engleză din secolul al XVII-lea, Locke a fost un partizan al monarhiei constituționale. John Locke este socotit în genere ca întemeietorul empirismului modern, adică al acelui curent epistemologic care susține că toate ideile noastre provin din simțuri, că își au fundamentul în experiență. Locke nu este, prin urmare, un metafizician, ci un epistemolog, adică un teoretician al cunoașterii. El își propune în
John Locke () [Corola-website/Science/298807_a_300136]
-
direct la religie. Thomas Sprat a scris "Istoria Societății Regale" în 1667 și a stabilit, într-un singur document, obiectivele științei empirice. Perioada Restaurației a fost de asemenea momentul în care John Locke a scris multe din operele sale filozofice. Empirismul lui Locke era o tentativă de a înțelege însăși cunoașterea umană și de a găsi în acest fel o modalitate viabilă pentru luarea unor decizii complete. Aceleași metode științifice l-au condus pe Locke la elaborarea celor trei " Tratate despre
Literatură engleză () [Corola-website/Science/297762_a_299091]
-
desen accidente în construcție și întârzieri cum să furi un milion mai mult înlocuirea macronucleului indivizilor cu kinetosomi modificați prin macronucleul indivizilor normali nu are consecințe asupra kinetomului prin lucrarea sa bazată pe observație în cadrul disecțiilor scolastica este înlocuită prin empirism uleiul însă nu a fost modificat autonomia și consumul de combustibil erau afectate sunt patru variante care încearcă să explice dispariția celei mai mari biblioteci a antichității a fost un inovator în logică și matematică cîmpia intinsă ce se formase
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
1781), opera sa capitală, în care cercetează bazele procesului de cunoaștere. Kant încearcă să integreze într-o concepție unitară cele două poziții contrare ale teoriei cunoașterii din vremea sa, pe de o parte raționalismul lui René Descartes, pe de alta empirismul filozofilor englezi John Locke și David Hume. În acest scop, Kant face deosebirea între judecata analitică și cea sintetică. În cazul judecății analitice, adevărul derivă din analiza însăși a conceptului, fără a mai fi nevoie de un experiment, respectiv de
Immanuel Kant () [Corola-website/Science/297893_a_299222]
-
din Grecia și Roma antică și au fost mai dezvoltate în Evul mediu de vindecători musulmani, spre exemplu Al-Jahiz Avicenna, Avenzoar și Ibn al-Nafis. În timpul Renașterii și Evului Modern, cugetul biologic a fost revoluționat în Europa datorită interesului restaurat de empirism și descopeririea multor organisme noi. Andreas Vesalius și William Harvey au fost persoane prominente ale acestei mișcări fiindcă au utilizat experimentări și observări atente cercetând fiziologia. Trebuie menționați aici și naturaliști cum ar fi Carl Linné sau Georges-Louis Leclerc de
Biologie () [Corola-website/Science/296515_a_297844]
-
secole de istorie s-au creionat două direcții majore în modul de folosire a termenului de ideologie. Prima ar fi linia raționalistă în descendența lui Tracy la care se adaugă o notă de pesimism impusă în lumea academică anglo-saxonă de empirismul atotputernic. De la începuturi și până la ultimele contribuții ale structuraliștilor și empiriștilor, accentul se pune pe natura consensuală a societății și pe o abordare contemplativă a adevărului, în sensul că adevărul este un corespondent al realității, o realitate a cărei rațiune
Ideologie politică () [Corola-website/Science/296534_a_297863]
-
Peri psychês"). Teofrast definește 30 de caractere omenești, ceea ce reprezintă prima încercare de tipologie a persoanelor. Termenul "psihologie" este folosit totuși abia către sfârșitul evului mediu de către Philipp Melanchton în lucrarea lui "Kommentar über die Seele" (1540, Considerații asupra sufletului). Empirismul englez al secolului al 17-lea reducea funcțiile psihice la fenomene previzibile cu legi proprii. În teoria mecanicista a lui Thomas Hobbes "sufletul" nu-și găsea niciun loc. Într-o lucrare din 1704, Leibnitz menționează pentru prima dată existența unor
Psihologie () [Corola-website/Science/296549_a_297878]
-
cunoscut, în speță a societații umane. Orientări metodologice obiectiviste Pornind de la ipotezele privind natura socialului s-au născut și dezvoltat mai multe orientari metodologice obiectiviste.În prima fază, obiectivismul sociologic a fost practicat de Condorcet prin ,fizica socială, și de empirismul clasic. Pozitivismul sociologic Auguste Comte a inițiat pozitivismul sociologic, considerând că dezvoltarea cunoașterii umane parcurge trei faze: teologică, metafizică și pozitivă. Faza pozitivă ar fi reprezentată tocmai de sociologie. Pozitivismul a fost dezvoltat de cercetări ulterioare. Sub influența pozitivismului logic
Sociologie () [Corola-website/Science/296550_a_297879]