499 matches
-
1935, în „Cuvântul înainte“ al primei ediții a cunoscutei sale cărți Language, Truth and Logic: „Punctele de vedere susținute în acest studiu își au originea în tezele lui Bertrand Russell și Wittgenstein, care, la rândul lor, sunt consecința logică a empirismului lui Berkeley și Hume.“ 71 Au apărut articole și cărți care conțineau asemenea expresii chiar în titlul lor. Reprezentativ este volumul The Revolution in Philosophy, McMillan, London, 1956, care strânge laolaltă textele unor conferințe despre Frege, Russell, Moore, Wittgenstein, Cercul
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Spirit of Logical Positivism“, în (eds.) P. Achinstein, St. P. Barker, The Legacy of Logical Positivism, The John Hopkins Press, Baltimore, 1969, p. 3.) 74 Identificând drept trăsături distinctive ale „filozofiei austriece“ cerința caracterului științific și acceptarea idealurilor științelor naturii, empirismul și atitudinea critică față de limbaj, Rudolf Haller lasă să se înțeleagă că ele pot fi regăsite în gândirea tânărului Wittgenstein. (Vezi R. Haller, Fragen zu Wittgenstein und Aufsätze zur österreichischen Philosophie, Editions Rodopi, Amsterdam, 1986, pp. 38-39.) Mai nuanțate sunt
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
veacului al XIX-lea, deși națională prin obârșia sa, îmbogățește patriotismul filosofic al întregii omeniri culte. Immanuel Kant este originalul făuritor al „criticii”, adică al acelui suprem tribunal filosofic în fața căruia trebuie să se înfățișeze filosofiile trecute, îndeosebi raționalismul și empirismul pentru a-și legitima existența. Critica este piatra de încercare, care reprimă ceea ce nu-i rezistă dar susține și înnobilează ceea ce îi rezistă. De aceea a și fost numit „Robespierre” al filosofiei, care a ghilotinat toate concepțiile dogmatice ale trecutului
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
care lucrează în mod armonios, după un plan înțelept al lui Dumnezeu. El aduce o contribuție importantă în explicarea mecanică a naturii după Newton și anume, originea sistemului nostru solar. Între 1760-1770 se simte asupra sa o pronunțată înclinare spre empirismul englez, mai precis spre așa-zisul „scepticism” a lui Hume, fără a renunța total la convingerile sale raționaliste dinainte. Între 1770-1781, pregătindu-și dizertația de profesor, dă la iveală „Critica rațiunii pure”, care apoi este dezvoltată și generalizată în „Critica
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
obiectul credinței. Ceea ce nu putem cunoaște, putem crede; liberi suntem a avea o credință rațională despre ceea ce nu putem cunoaște științific. Credința nu poate fi atinsă de săgețile scepticismului, ci numai teologia națională. Deci mai presus de raționalismul dogmatic și empirismul sceptic este nevoie de o instanță superioară, un punct de vedere mai înalt. Aceasta este „critica”, care în loc să afirme sau să nege dogmatic valoarea rațiunii sau a experienței, se mulțumește a le examina critic, în ce constă valoarea și limitele
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
experienței, care nu mai pot fi obiectul experienței, ci al gândirii. Prin gândire este cu putință orice experiență. Transcendentalul se referă la cunoștințele a priori (pure de orice experiență). Problema de căpetenie a „idealismului transcendental” este confruntarea cu raționalismul și empirismul din vremea sa, peste care criticismul se ridică împăcându-le în elementele lor valabile. El analizează noțiunile „corp”, „Dumnezeu”, „suflet”. Dumnezeu este argumentul antologic, iar sufletul o substanță nemuritoare. Toate cunoștințele sintetice (despre obiecte), vin din experiență (adică a posteriori
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
secolului al XX-lea (creștin-democrație, ideologiile totalitare, ideologiile contemporane) > Cuvinte cheie: liberalism, legea naturii, starea naturală, contractul social, imperativ categoric, piață liberă, stat minimal, sferă publică, sferă privată, libertate pozitivă, libertate negativă, individualism, egalitarism, universalism, meliorism, conservatorism, supoziții cognitive, nominalism, empirism, constructe mintale, inginerie socială, cunoaștere practică, cunoaștere tehnică, supoziții ontologice, supoziții morale, socialism, socialism utopic, socialism marxist, lupta de clasă, relații de clasă, dictatura proletariatului, comunism, creștin-democrație, autoritarism, totalitarism, autoritate, putere politică, ideologie fascistă, ideologie nazistă, ideologie comunistă, feminism, ecologism
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
de Adrian-Paul Iliescu ideologiei conservatoare, câteva supoziții filosofico-politice aflate la baza acestui contruct intelectual. Este vorba, înainte de toate, despre supozițiile cognitive, care readuc în scenă atât tradiția logicii stoicilor, fundamentată pe nominalism, cât și tradiția filosofică britanică, marcată de prezența empirismului. Aceste elemente au conturat următoarele supoziții cognitive: a) neîncrederea față de abstracții impune distincția dintre tradiția continentală și cea britanică de gândire, arătând că dacă prima este una care se folosește de abstracțiuni precum conceptele de libertate, dreptate, egalitate, adevăr, bine
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
erori, iar în plan socio-politic ele dau naștere ingineriei sociale, cea care face posibilă apariția unor experimente cu finalități care, adeseori, scapă de sub controlul celor care le provoacă. Pentru ca procesul de cunoaștere să fie unul veritabil, conservatorii sugerează, prin glasul empirismului, că el trebuie să se dezvolte în mod organic, astfel încât abstracțiile, teoriile generale, să fie raportate în permanență atât la realitate, cât și la alte teorii, căci ele se pot dovedi, la un moment dat, falsificabile; c) ignoranța și failibilitatea
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
149, 159, 161-163 egalitate morală, 55-56, 58, 61, 63, 70-71 egalitate politică, 55-56, 61-63, 70-73, 117 egalitatea accesului la avantaje, 19 egalitatea de respect a persoanelor, 61, 63 egalitatea în drepturi, 23, 104 egalitatea în fața legii, 23 egalitatea oportunităților, 46 empirism logic, 117 epistemologie populară, 102 etica discursului, 90 etică/filosofie morală, 32-34, 62-63, 71, 77, 97, 113, 123-124, 159-161 etică/filosofie morală aplicată, 32-34, 38, 84, 87, 89, 96-97, 143, 151, 165 etnologie, 33, 40 evaluare politică/a comportamentului politic
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
Tehnică, București, 2005) - sau The Collapse of the Fact/Value Dichotomy and Other Essays (Harvard University Press, Cambridge, 2004). Însă, din câte am putut eu înțelege, Putnam a criticat doar modul absolutist și "dogmatic" de trasare a acestei distincții în cadrul empirismului logic. Iar "nu o distincție absolută" nu înseamnă "nicio distincție" între fapte și valori, între ceea ce este și ceea ce ar trebui să fie, între descriptiv și normativ, la fel cum "nu o distincție absolută între politică și dominație" nu implică
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
asupra provocărilor dezbaterii care se referă la un concept sau la altul. Până în anii 1980, majoritatea antropologilor nu puseseră într-adevăr sub semnul întrebării ideea unei realități stabile, exterioare, pe care o puteai descoperi progresiv. Școala lui Durkheim se opusese empirismului din filosofiile pozitiviste; ea știa că savantul trebuie să-și construiască obiectul de cercetare, dar nu se întrebase asupra stilului de scriitură împrumutat de la realismul literaturii din secolul al XIX-lea. Fiind construite într-o logică a rupturii cu subiectivismul
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
mutualism. Este extrem de activ pe plan publicistic în timpul Revoluției din 1848 și devine, mai apoi, membru al Adunării Constituante (n. tr.). 39 Francis Bacon (22 ianuarie 1561 9 aprilie 1626), filozof, om de știință și om de stat englez, fondatorul empirismului modern (n. tr.). 40 Michel de Montaigne (28 februarie 1533 13 septembrie 1592), om de stat și filozof renascentist francez, fondatorul școlii moraliștilor francezi (n. tr.). 41 Cei trei fii ai lui Noe, conform Cărții Facerii din Vechiul Testament (n. tr
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
observatorii și practicienii politici de avocați și economiști. După ce și-a înrădăcinat teoria în natura umană, Morgenthau a trebuit să înfrunte problema realistă clasică de a trata nu indivizii, ci statele ca actori în relațiile interna-ționale. Problema este creată de empirismul implicit al realiștilor: din moment ce statele (sau națiunile) nu pot fi percepute pe cale empirică, ele nu există "în realitate", deși ideile și simbolurile legate de ele există. O soluție ar fi ca, atunci cînd este vorba despre state, să ne referim
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
a le da un înțeles cu ajutorul rațiunii [...] Realismul politic consideră că politica, ca și societatea în general, este guvernată de legi obiective, înrădăcinate în natura umană". Prima secvență a acestui principiu ar putea lăsa de înțeles că Morgenthau se conformează empirismului, susținînd că noi întîi percepem faptele prin simțuri și abia apoi le conferim un sens. A doua secvență relevă punctul teoretic de plecare al lui Morgenthau, și anume natura umană. Natura umană, în imuabilitatea sa, constituie baza unei științe guvernate
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
nu este un fenomen uman, ci unul social, ce trebuie explicat prin mediul anarhic specific. Dacă definim scepticismul ca opoziție față de toate valorile morale, așa cum face Giesen (1992), am putea distinge trei aspecte diferite ale eticii realiste: scepticismul, consecinționismul și empirismul. Dar atunci argumentarea realistă pur sceptică se aplică doar la nivel internațional și se bazează pe valoarea morală de netăgăduit a statului. Dacă realiștii ar fi sceptici pînă la capăt, ei ar trebui să se îndoiască de valoarea statului, critică
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
de realiști, pentru că este de dorit să fie menținute conflictele la un nivel cît mai scăzut. În viziunea lui Bull, societatea internațională există cu adevărat, preocupîndu-se de reguli și de interesele comune care să apere aceste reguli. Aceasta este partea empirismului moral (și a pozitivismului juridic). În privința lui Kissinger, este mai puțin clar dacă el presupune existența constantă a unei astfel de societăți a statelor, însă cu siguranță el crede că ea ar trebui să existe: este singurul ideal accesibil - dat
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
cu totul atitudinile etice. În fața literaturii interdependenței, mai înclinată spre idealism, versiunea sa era menită să salveze o versiune mai restrînsă a scepticismului realist, anume materialismul puterii (pentru aceasta și ceea ce urmează, vezi cap. 9). Referințele științifice au luat locul empirismului tradițional și justificării istorice a realismului, care avea o poziție mai slabă în cadrul comunității academice (dar nu și printre elitele politicii externe). Totuși, succesul acestui text a fost alimentat din ce în ce mai mult de legitimarea implicită și explicită a metodelor științelor sociale
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
aur nu mai e posibilă. În Vechiul Testament, Adam și Eva au trăit o rușine subită pentru goliciunea lor după ce au căzut din paradis. Realismul este de ceva vreme privit ca dezgolit. El nu-și mai poate recăpăta inocența originară. Un empirism al "prezentării istoriei așa cum a fost" nu mai poate pretinde un consens tacit din partea comunității politice și academice. Prin urmare, ea trebuie să-și susțină virtuțile cu argumente. Iar acest lucru determină o distanțare obiectivantă în cadrul disciplinei relațiilor internaționale. O dată ce
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
o parte a științelor umane, cum ar fi istoria și filosofia. Corespunde, în concluzie, termenilor din limba germană Gesellschafts und Geisteswissenchaften. 1 "Ne îndreptăm spre viitor mergînd înapoi". 2 Pentru o remarcabilă tratare a celor trei orientări din cadrul realismului, scepticismul, empirismul și consecinționismul, vezi Klaus-Gerd Giesen (1992: capitolul 3). 3 Puterea însăși este văzută ca un concept cauzal, în care A are capacitatea de a afecta comportamentul lui B. Ea este fundamentată pe opt baze diferite: geografia, resursele naturale, capacitatea industrială
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
elite. Astfel, Bell concluzionează că "societatea postindustrială semnifică dezvoltarea unor noi structuri și principii axiale: transformarea de la o societate producătoare de bunuri la una informațională sau societate de cunoaștere; iar în ceea ce privește modurile de cunoaștere, o modificare pe axa abstracției, de la empirism sau gândirea de tipul încercare și eroare către teorie și codificarea cunoașterii teoretice pentru coordonarea inovației și formularea politicilor"105. Pornind de la aceste coordonate, s-a continuat conturarea noii societăți și la alți teoreticieni, accentuându-se evoluția altor raporturi de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
știe că "moartea romanului" nu înseamnă altceva decât "moartea unui anumit gen de roman". Același cinism ar trebui resimțit și în ceea ce privește anunțurile despre "sfârșitul filosofiei", care înseamnă în mod tipic ceva de genul "sfârșitul construcției de sistem metafizic", sau "sfârșitul empirismului", sau "sfârșitul cartezianismului""324. Accentul cade pe depășirea unui gen de filosofie, pe inadecvarea unui stil de filosofie sau a unei doctrine la condițiile unei societăți într-un anumit moment dat, sau pe mișcarea benefică a schimbării vocabularelor dintr-un
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
pe asocierea naturală, instinctuală, spontană la cea bazată pe acord consensual, pe raționalitate; Comte în secvența teologic / militar-metafizic / juridic-industrial / științific, adică în trecerea de la cunoașterea bazată pe credință la cea bazată pe rațiune și, în fine, la cea bazată pe empirism; Durkheim (1964) în ideea transformării solidarității mecanice în solidaritate organică, adică trecerea de la coeziunea socială bazată pe tradiții și similaritate la cea bazată pe relațiile de dependență generate prin diviziunea muncii; Tönnies (1957) în trecerea de la comunitate la societate, adică
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
trăite" sub o formă asemănătoare senzației, dar substanțial diferită de ea (pentru că este amintirea ei). În al doilea rând, imaginea mnezică diferă de reprezentarea inteligibilă, deși confuzia s-a făcut adesea între imagine și idee (nu doar terminologic). Începând cu empirismul secolului XVIII, s-a consolidat teoria conform căreia nicio reprezentare, chiar din sfera spirituală, nu ar putea fi lipsită de elemente sensibile. Prin această idee, este spulberată ierarhia dintre imagini−impresii primare și idei reflexive secundare. Imaginea ar cuprinde în
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
o cauzalitate univocă și indiscutabilă. Legea determinismului universal domină până și reprezentările despre intervențiile divinității în existența ființelor, privite ca parte a sistemului mecanicist, redundant și inexpresiv. La aceasta tradiție iconoclastă punctată decisiv de raționalism se adaugă în secolul XVIII empirismul factual, prin David Hume și Isaac Newton, care afirmă o altă "opoziție" față de imaginar, faptul, antonim al confuziei, delirului, iraționalului și fantasmelor onirice. Derivat din percepție sau produs al observației și al experimentului, faptul poate fi și un eveniment, precum
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]