623 matches
-
desface cravata de la gât, se apleacă și soarbe din apă; își reia locul.) PRIMUL BĂRBAT: Întotdeauna sunt nervos când e să înceapă. AL DOILEA BĂRBAT (Către BRUNO și GRUBI.): Așa e el. GRUBI: Nu trebuie să vă enervați, domnule. Așa enervați și pe alții. AL DOILEA BĂRBAT: Nu e vina lui. BRUNO: Și totuși a cam întârziat. Să nu ne facă vreo festă.. GRUBI: Nu se poate. Nu ne face ea... (Apar MAMA și RECRUTUL.) MAMA (Plângând.): Să nu uiți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
monumental, devine un simbol: al prosperității și al civilizației, el este o deschidere optimistă către viitor și un limbaj prin care poate fi interpretat prezentul... MAJORDOMUL (Scârbit.): Ce discurs! BRUNO: Lasă-l... N-avem timp d-alde d-astea... FETIȘCANA (Enervată.): Nu înțelegeți nimic Nu puteți trece dincolo de fapte. Sunteți orbi, sunteți surzi... GRUBI: Ia te uită! Ne-nveți tu pe noi... FETIȘCANA: Sunteți niște îngâmfați! (Către VIZITATOR.) Zău, ăștia joacă de ani de zile în piesa asta și nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
E seară. MACABEUS: Ce facem seara asta? PARASCHIV: Nimic. (Vine la masă, ia baioneta și începe să curețe) MACABEUS: Mai subțire! PARASCHIV (Curăță plictisit.): Or să vină să ne caute. MACABEUS: Și mai subțire! Cât mai subțire posibil! PARASCHIV (Curăță enervat.): Or să vină să ne caute. MACABEUS: Nu te grăbi. Avem timp. Important e să facem o treabă bună... Uită-te la mine... Trebuie să cureți încet, cu milă, ca și cum ai jupui un iepure... Din cauza ta pierdem bucăți foarte mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
supărați... dumneavoastră... CASIERUL (Își ridică ochii pentru o secundă.): Hm! (Își reia jocul.) CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Pierdut.): Știți... eu... aici... (Repede.) Dumneavoastră vindeți bilete? CASIERUL (Amuzat, își ridică din nou privirile; câteva secunde îl privește în ochi pe CĂLĂTOR; apoi, enervat că a fost întrerupt.): Ei, asta-i acum! CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Nelămurit.): Cum? CASIERUL (Indignat oarecum, ridicând din nou capul.): Dumneavoastră nu vedeți că tocmai a plouat? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Surprins.): A plouat? Sigur... (Furios.) Și ce dac-a plouat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
vrea și eu... un bilet... (Din colțul său HAMALUL scoate un hohot de râs și face prin aer un gest de tipul „ce mai oameni!” apoi se întoarce pe partea cealaltă, schimbându-și paiul din gură.) CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Brusc enervat.): De ce râde? De ce? E ceva de râs? CASIERUL: Nu-l luați în seamă, domnule. (Discret.) E nebun... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Să nu mai râdă! Mi-e silă de atâta râs. CASIERUL: N-o să se mai repete, domnule. CĂLĂTORUL (Își scoate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
HAMALUL: Adică... de ce aveți nevoie de ploaie? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu știu. HAMALUL: Nu știți? (Iluminat, către CASIER): Nu știe! CASIERUL: Nu se poate să nu știți. Trebuie să știți. Concentrați-vă! Trebuie să vă dați seama! CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Enervat.): Nu știu, domnule! Lăsați-mă în pace! HAMALUL (Către CASIER.): Vezi? Vezi? Ha! Trebuia să-mi dau seama! CASIERUL (Tiranic și înrăit.): Domnule! Gândiți-vă bine! Dacă vă gândiți bine... Nu se poate să nu vă dați seama! Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
se mai aude... S-a oprit... Ho, ho, ho... Așa-ți trebuie! S-a oprit! S-a oprit! IOANA: Aaaa... (Reverberații.) CASIERUL: Uite, la Ioana se aude! Porc bătrân! Ce credeai? Că ai să scapi așa de ușor? ȘEFUL GĂRII (Enervat și insistent.): Aaaa... (Nimic.) Aaaa... (Nimic.) IOANA: Aaaa... (Se aude.) Ce frumos! Aaaa... (Reverberații.) Voi nu știți să deschideți gura... Uitați-vă la mine... Aaaa... (Ecou.) (Către CĂLĂTOR.) Fă și tu! Aaaa... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Aaaa... (Un ecou deosebit de frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
de ulei de motor și avea pe cap o șapcă verde cu NIKE. Avea bocanci negri și un pulover albastru. A pufnit spre mine și mi s-a părut că mormăie o înjurătură. - Și udă și buretele, am adăugat destul de enervat. Rușine să-mi fie, îmi ziceam, rușine. Oare nu învățasem nimic din lecția Cristinei? Așa sunt oamenii, nu învață nimic din propriile lor greșeli, dar dacă admitem că eu nu am greșit cu nimic, atunci nu am ce să învăț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
pe ușă, iar clasa nu mai chicotea în ore. Pe mine mă priveau ca pe un căpcăun. Se apropia vacanța, încă nu se întâmplase nimic concret. Doar o dată alunecase Paulică și intrase în clasă masându-și cotul. Presa a venit enervată, și-a luat catrafusele camuflate pe la colțuri și s-a dus. Doar un ziar de paranormal și-a trimis reporterul să-mi ia un interviu, pe care l-am acordat fiindcă îmi promisese trei sute de mii, bani pe care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
săptămână. După fix șapte zile, somnul de dimineață mi-a fost tulburat în exact același mod. Voce în țeavă. M-am dus în sufragerie. Zgomot de aspirator. M-am întors în dormitor. Sacadarea vocii, apoi urcarea cu un ton. Ușor enervat, dar în mai mare măsură curios, am avansat o ipoteză: nu numai că discursul bunicului începe la aceeași oră în fiecare sâmbătă, dar se repetă mereu. Regretam profund singurătatea în care mă lăsase nevastă-mea, pentru că înainte, când locuiam bine-mersi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ceva afară, da? Hugo s-a uitat de jur împrejur după niște boxe uriașe, dar n-a văzut nimic. Se întreba de unde avea să vină muzica. —Ca la „ Dă cutia mai departe“, da? a insistat Lotti. —Pachetul, a spus Amanda enervată. „Dă pachetul mai departe.“ —„Dă pachetul mai departe“, a repetat Lotti, clătinând gânditoare din cap. I-a întins fața de pernă lui Hugo. — Începe tu, Yogi! Hugo a luat baierele feței de pernă care era făcută din bumbac și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
arhitect care e foarte nerăbdător să-mi dezvolte ideile legate de casele ecologice. În special cele referitoare la complexul de apartamente subterane cu acoperișuri din iarbă. — Vrei să spui ceva în genul casei Teletubbies 1? a zâmbit Hugo. Jake părea enervat. — Nu, nu seamănă cu casa Teletubbies. Cum o arăta ea. Noi nu ne uităm la televizor, a adăugat el cu îngâmfare. Hugo se întorsese către Theo, iar acum îi punea centura de siguranță. Copilul a început să urle. — Hei, hei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
mai faci? Mult mai bine acum că te văd pe tine, sexosule. Au trecut secole. Laura și-a unduit șoldurile către el. Ce caută un tip superb ca tine într-un loc ca ăsta? — Încearcă să plece, a zis Hugo enervat, scuturându-și din nou piciorul. Laura s-a uitat în jos, apoi a izbucnit într-un hohot sonor de râs. —Hugo! Te-ai înțepenit! — Am observat. Laura s-a lăsat în jos - cu dificultate, din cauza blugilor foarte strâmți. Respirând agitată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
plină de satisfacție când a trecut prin fața biroului ei. Hugo a ignorat-o, a bătut în ușa închisă de la biroul lui Neil și a intrat. O femeie îmbrăcată în bej și un bărbat într-un costum gri, cu un aer enervat, de Oswald Mosley, stăteau unul lângă celălalt în fața biroului lui Neil. Fața roșie a lui Neil avea acum o aură albăstruie din cauza ecranului laptopului la care acesta se holba, probabil ca să dea senzația unei eficiențe de ultimă generație. Când Hugo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
inconfortabil, și care creștea în intensitate, că mama ei avusese dreptate. Oare de ce entuziasmul perfect admirabil al lui Jake privind conservarea și reciclarea se transformase în obsesia de a scotoci prin tomberoane în căutarea gunoaielor altor oameni? —Hei, Al! Vocea enervată a lui Jake s-a auzit dinspre sufragerie. — Vino s-o iei pe Ro, da? Nu pot să fac nimic dacă se învârte pe-aici. Alice a plecat în căutarea fiică-sii. — A cam venit timpul să tragă un pui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
din ușă în ușă, dă buzna peste tine, îți invadează intimitatea și te scoate din procesul de creație pentru a-ți introduce pe gât miraculoasele șampoane împotriva mătreții de care oricum nu scapi niciodată... Țârâitul devenea supărător. - Vin acum, strigă enervat, nu înfige butonul ăla în perete! Cum naiba de nu te doare degetul??? 2 Geamantanul era mare, negru, avea încuietori argintii, iar colțurile erau roase. Poate că îl lovise cineva de ziduri, de-a lungul existenței sale anoste de geamantan
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
din ușă în ușă, dă buzna peste tine, îți invadează intimitatea și te scoate din procesul de creație pentru a-ți băga pe gât miraculoasele șampoane împotriva mătreții de care oricum nu scapi niciodată... Țârâitul devenea supărător. - Vin acum, strigă enervat, nu înfige butonul ăla în perete! Cum naiba de nu te doare degetul??? Când deschise ușa, simți cum cerul se prăbușește peste el ca o presă. Geamantanul era mare, negru, avea încuietori argintii, iar colțurile erau roase. Poate că îl
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
socoteală, se eschivă olandezul. Adina Dabija 108 — E obligatoriu ? am insistat eu. Face parte din job ? o muscă mare, verde, ajunsă nu se știe cum acolo, Începu să i se plimbe lui Sjork pe falcă. Acesta o Îndepărtă cu mâna enervat și Îi spuse ceva În flamandă Nicoletei, apoi se ridică și plecă fărĂ să mă privească sau să-și ia rămas-bun. Între timp veni chelnerul cu un suc de portocale pe tavă. — Ce s-a Întâmplat ? am Întrebat eu. — o să
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
nu-ți cere socoteală, se eschivă olandezul. — E obligatoriu ? am insistat eu. Face parte din job ? O muscă mare, verde, ajunsă nu se știe cum acolo, începu să i se plimbe lui Sjork pe falcă. Acesta o îndepărtă cu mâna enervat și îi spuse ceva în flamandă Nicoletei, apoi se ridică și plecă fără să mă privească sau să-și ia rămas-bun. Între timp veni chelnerul cu un suc de portocale pe tavă. — Ce s-a întâmplat ? am întrebat eu. — O să
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
bine dispuși... Ei vezi, aici se cam greșește. Nu doar pentru binele omului, dar chiar și numai ca să-și facă treaba așa cum trebuie, omul trebuie să se simtă bine. Munca nu trebuie să te facă să fii crispat, agitat, grăbit, enervat, prost dispus, supărăcios, sau mai știu eu cum. Dacă devii așa, nici ceea ce faci nu va fi așa cum ar trebui să fie, vei putea mai ușor să faci greșeli În munca ta, și În plus, organismul se va uza mult
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
în voia visării. O cuprindea de mâini, o trăgea spre el, își apropia buzele de urechea ei și-i șoptea indefinit: "Te iubesc, te iubesc, te iubesc". Nu mai putea dormi, dar căuta patul. Acolo, întins, intra în visul unic, enervat când era pe cale să-i scape. Încerca să adoarmă de-a binelea, însă, pe dată ce imaginea Otiliei se amesteca și fugea, se trezea speriat și o aducea înapoi. Începuse să nu mai poată visa altceva și căpătase adevărate insomnii
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
undeva de sus de foarte de sus, puternică, corozivă, osoasă, cum ar spune un prieten, echivalând cu declanșarea a o sută de blițuri. Trec două secunde, ochiul se obișnuiește,în hol, oricât ar părea de uluitor, este tot singur. Brusc enervat. Tot singure, ușile din față se deschid, tot de sus, de deasupra, explodează, pe neașteptate, vocile pline de bună dispoziție ale unui cor bărbătesc: "Happy birthday to you, Happy birthday to you, Happy birthday to you, Mr. Floyd, Happy birthday
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Dumnezeu, dumneata îmbunează-l și răspunde-i că da..." Era prea emoționat că păstrează legătura cu capul sectorului și părea că, în curând, o să moară de inimă. Mie-mi transpiraseră palmele. Apuc receptorul. "Tovarășe responsabil - bubui, în microfon, vocea deloc enervată a prim-secretarului. Ești conștient... nu... că... ăăă... E adevărat că un animal de la voi din liceu, din clasa a noua, unul, paștele mă-sii, Lupașcu P. Doru Onofrei..." - Te numești și Onofrei? întrebă, cu dulceață, profesorul, de pe muchia
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
a da vina pe cineva nu duce la nici un rezultat" „Cei care au succes urmăresc să găsească o cale de rezolvare a problemelor, și nu un țap ispășitor.” Charles Garfield, Peak Performers „Cine-a putut să facă așa ceva?”, a Întrebat enervat directorul executiv. Întrebarea, adresată unui grup de manageri aflați În sala de conferințe a unei companii de produse chimice din sud-vestul Statelor Unite, plutea În aer ca un nor apăsător. Compania tocmai pierduse un cont substanțial În fața unui rival, care se
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
Pentru mai multe detalii Fenouillet, F., La motivation, Dunod, Paris, 2003. Lieury, A.; Fenouillet, F., Motivation et réussite scolaire, Dunod, Paris, ediția a II-a 2006. Vallerand, R.J.; Thill, E., Introduction à la psychologie de la motivation, Vigot, Québec, 1993. 77. „Enervat, încolțit, frustrat, dezgustat?” Resemnarea dobândită „Enervat, încolțit, frustrat, dezgustat?” Nu, nu este vorba nici despre școală, nici despre serviciu, ci despre un joc video. Într-adevăr, așa suna un titlul din revista de jocuri video Player Station 1 după cea
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]