445 matches
-
opus pitoresc, de tinerețe, al maestru-lui, lucrare scrisă în urmă cu aproape cinci decenii, și - respectiv - Simfonia a II-a, "din inimi", de Ulpiu Vlad, lucrare care - ne vine să credem sau nu? - a înlocuit în ultimul moment o lucrare enesciană a cărei partitură s-a dovedit a fi ilizibilă; așa cum menționau instrumentiștii ansamblului. Din păcate, după aproape mai bine de cinci decenii ce s-au scurs de la trecerea în eternitate a compozitorului, procurarea majorității partiturilor maestrului rămâne o mare incertitudine
Debutul stagiunii bucureștene by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9105_a_10430]
-
-ne de Muzică. Poate ar trebui să ne oprim aici și restul ar fi tăcere. Totuși, câteva observații se impun. Nu neapărat din spirit critic neconsumat sau bovarisme de varia feluri. Chiar și cu 500 de spectatori, prestigiul admirabilelor pagini enesciene își păstrează savoarea Ediția din acest an ni s-a părut, poate ne înșelăm - dar când regăsim anumite observații strict personale și la alți comentatori cu care „nu suntem vorbiți“, înseamnă că e ceva adevăr la mijloc -, cam hibridă și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
s-a ajuns, credem noi, la inflația și bulucirea, cam otova, a programelor și spectacolelor. Cu teatru și operă, cu dans și promovarea tinerelor talente - programul popular din Piața Palatului -, cu simpozioane și nefericitele matinee unde a fost expediată muzica enesciană, și tot așa, lista subiectelor ar fi lungă, dar nu interminabilă. În fine, datorită faptului că pentru festival „vin bani“, se construiesc în jurul lor evenimente și concerte. Bine, rău, asta e. Dar nu credem că prea multele concerte-spectacole dau ținuta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
nu interminabilă. În fine, datorită faptului că pentru festival „vin bani“, se construiesc în jurul lor evenimente și concerte. Bine, rău, asta e. Dar nu credem că prea multele concerte-spectacole dau ținuta unui festival de anvergură. Apoi. Locul muzicii și creației enesciene. Totuși. Același sentiment că muzica enesciană a fost expediată lateral pentru a face loc sălilor pline cu mii de melomani, cu alte muzici și alte formații de prestigiu. Sigur că „Dixtuorul“, „Octuorul“ sau „Vox Maris“, simfoniile, minunatele cvartele sau extraordinarele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
că pentru festival „vin bani“, se construiesc în jurul lor evenimente și concerte. Bine, rău, asta e. Dar nu credem că prea multele concerte-spectacole dau ținuta unui festival de anvergură. Apoi. Locul muzicii și creației enesciene. Totuși. Același sentiment că muzica enesciană a fost expediată lateral pentru a face loc sălilor pline cu mii de melomani, cu alte muzici și alte formații de prestigiu. Sigur că „Dixtuorul“, „Octuorul“ sau „Vox Maris“, simfoniile, minunatele cvartele sau extraordinarele sonate enesciene nu adună lumea ca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
Același sentiment că muzica enesciană a fost expediată lateral pentru a face loc sălilor pline cu mii de melomani, cu alte muzici și alte formații de prestigiu. Sigur că „Dixtuorul“, „Octuorul“ sau „Vox Maris“, simfoniile, minunatele cvartele sau extraordinarele sonate enesciene nu adună lumea ca la Gogea Mitu, Elena Udrea sau Patapievici și Paganini, să fim iertați de comparație, dar chiar și cu 500 de spectatori în loc de 5.000 prestigiul și profunzimea admirabilelor pagini enesciene își păstrează savoarea. S-a ițit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
simfoniile, minunatele cvartele sau extraordinarele sonate enesciene nu adună lumea ca la Gogea Mitu, Elena Udrea sau Patapievici și Paganini, să fim iertați de comparație, dar chiar și cu 500 de spectatori în loc de 5.000 prestigiul și profunzimea admirabilelor pagini enesciene își păstrează savoarea. S-a ițit și la noi această urticarie a succesului cu orice preț, astfel că o apariție în „Elle“ sau „Vogue“ înseamnă mai mult decât publicarea unei proze în „Viața Românească“ sau „România Literară“ de altădată. Poate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
dosare. Altminteri, nu am fost ultraentuziaști la prestațiile lui Kissin sau ale Polinei Leschenko, chiar și Zuckermann, dincolo de faima lui, a excelat mai degrabă în concertul cameral decât în cel simfonic. Absența din programul festivalului și de pe afișe a capodoperei enesciene Oedipe a făcut să curgă destulă cerneală și, probabil, mai puțin la vedere, nervi. Totuși, măcar o variantă de concert și tot trebuia găsită o soluție, dincolo de gustul unuia sau altuia. Sau a domnului Holender, „personlich“. Festivalul este încă Enescu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
O ultimă contribuție, care mi-a stârnit gândurile acestea, a apărut în numărul 51 (iarna 2007) al publicației britanice „Classic Record Collector“, sub titlul „Cel mai nobil român dintre toți“. Articolul, semnat de Duncan Druce, trece în revistă înregistrările violonistice enesciene. Cum se știe, ele au început în 1924, cu prilejul celei de-a doua vizite a lui Enescu în Statele Unite. Înregistrările acustice, făcute pentru Columbia, acompaniat de pianistul Edward C. Harris, includ aranjamentul lui Leopold Aeur la Corul dervișilor din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
Probabil din același an datează și prima înregistrare în sistemul nou, „electric“, un disc test tot la Columbia, cu La ronde des lutins de Bazzini. Cele trei minute, scrie Duncan Druce, nu reprezintă poate un supliment de talie la discografia enesciană, dar sunt „unice în descoperirea lui ca un exponent minunat al repertoriului virtuoz al secolului al XIX-lea... ; eleganța interpretării o face recognoscibilă instantaneu și este o interpretare de o mare finețe tehnică și de o vivacitate spontană“. Potrivit autorului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
Urmează puținele înregistrări din timpul războiului, cu Lipatti, păstrate în arhivele românești (Sonatele de vioară a 2-a și a 3-a) editate pe CD în 1990 de Philips (426 100-2) și în 2001 de Star Media Music). Reînregistrările sonatelor enesciene, pentru Columbia, din 1949, cu Céliny Chailly-Richez așteaptă încă o ediție pe discul compact. La fel și versiunea inedită a Concertului de vioară de Brahms, descoperită de Samir Golescu în arhivele Universității Illinois, care nu și-a găsit până acum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
la Departamentul Național Anticorupție, împreună cu Florin Chilian și George Mihalcea, a ieșit la televizor și în presă. De trei ani, acuzele sunt aceleași. Potrivit MCC, cele 10.000 de pachete conțineau un set de CD-uri cu interpretări și compoziții enesciene, un album reprezentativ pentru profilul cultural al României, un DVD cu filme românești premiate la festivaluri internaționale și o carte despre George Enescu. Marius Marian Șolea a adunat acte și susține că ilegalitățile au fost comise din primul moment al
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
britanic Steven Isserlis nu ne-a convins în Simfonia concertantă op.8, în si bemol minor de George Enescu. Este adevărat că avem de-a face cu o lucrare de tinerețe, unde încă nu s-a coagulat acel „sound“ unic enescian, excesul de melodicitate nefiind susținut de o complexitate armonică ce va face faima maestrului, dar nici Isserlis, parcă, nu a prins „șpilul“ cu ceea ce înseamnă Enescu. Mai bine au sunat piesele orchestrale, Carnavalul roman al lui Berlioz și suitele Iberia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
librărie. Despre lipsa de apetit muzical a editurilor, exceptând mai nou Humanitas-ul, am mai vorbit. Dar o există o cercetare muzicologica românească? Una care să fi mai studiat în anii trecuți din 1989 încoace și altceva decât bătutele căi enesciene? Dacă există, pentru melomanul obișnuit, pentru nespecialistul care vrea să se instruiască, ea este practic invizibilă. Nu mai vorbesc de instrumentele de referință, de dicționare, concertografii, discografii, utile și necesare pe de o parte studenților de conservator, iar pe de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
cu orice preț "modern", de a te ține departe de... "canonul" asemănării, atît de în dauna picturii "pure"... 11 septembrie În revista 22, la pagina 14, în care e comentată noua și incitanta montare a lui Andrei Șerban, cu Oedip-ul enescian, e reprodusă și imaginea marelui compozitor. N-am cunoscut această imagine și, văzînd-o, m-am cutremurat. E un Enescu macabru, neîntîlnit în nici una din ipostazele cu care ne obișnuiserăm, nici acelea lipsite de dramatism, de tragism chiar, dar departe, oricum
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Rapsodii! Ce caută Enescu în... Casa Poporului? Dureroasa întrebare își găsește tristul răspuns doar în portretul-emblemă, semnat de Corneliu Baba și cocoțat de noii mandarini criptocomuniști pe fundalul stigmatizatei săli: rictusul blasfemiator care se învecinează perfect cu fața-blestem a geniului enescian. 27 septembrie Vizită de lucru în producție. Dată imediat pă post. Prima reacție-i de stupoare: cum e posibil ca, după o răsturnare ca cea din '89, să vedem iarăși scene bucățică-ruptă cu cele de care credeam că ne-am
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
unde vrei și unde nu vrei, sub zîmbetul paternel al unui Iliescu ce vrea să ne convingă că fanul lui din mulțime, care acum cinci ani urla ceva cu... președinte permanent, e chiar inevitabila realitate. De ce, în fond, un festival enescian de talia celui actual n-ar beneficia, și el, mediatic, de înaltul patronaj al șefului statului (chiar dacă, să zicem, statul ăsta nu e cel al lui Enescu, ci republica instaurată de tancurile rusești), de ce înalta muzică nu ar primi obolul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
deci nu-și mai bătuse capul cu asta, de vreme ce avea, iată, asigurată, înalta oblăduire. Spuneam: de ce, în fond, un atare festival n-ar beneficia de gratitudinea protocolară a șefului statului? Da, dar cînd atare personaj e depozitarul resentimentelor României profunde enesciene atunci "înaltul patronaj" sună fals. Și dintr-un alt motiv. Cel al bagatelizării. În molipsitoare descendență ceaușistă, președintele de-acum (cu acute complexe regale) își bifează, sub același înalt patronaj, și sfeștaniile la coliva lui Mihai Viteazul, și descinderea, pionierească
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
realizat “Oedip”, decât o dată am făcut câteva elemente orchestrale. Sigur, Rapsodiile, Simfoniile, în afară de Simfonia a IIIa, Suitele toate, mă rog, chiar și anumite lucrări care nu s-au cântat niciodată, cum ar fi Cantata Aurora... Cum ați pătruns în universul enescian? Cum l-ați simțit ca instrumentist, ca dirijor, ca om care îi iubiți creația? Sigur, iubesc foarte mult muzica lui Enescu și de când circul mult și în vest, în Elveția, în Franța, în Austria, încerc să o fixez și în
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]
-
surprins. În momentul în care am ajuns la prima repetiție, totul era de parcă acești muzicieni au studiat așa de bine lucrarea, încât au fost foarte puține lucruri la care să spun că m-au nemulțumit, care nu erau în stilul enescian. Sigur, îmi închipui că au cumpărat discul, l-au ascultat, muzicienii de dincolo sunt mult mai atenți. Cred că l-au și tipărit, întrucât după câte știu, ei au fost primii în afara Europei care au scos un CD cu Oedip
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]