8,407 matches
-
obișnuit să acapareze publicul, fac din această carte nu numai cronică sentimentală și ușor vetusta a unei boeme apuse, ci și dovada discretă a unei anumite mentalități. A unui "modus vivendi" dedat răgazurilor contemplative, artei de a cultiva relații ori entuziasmelor în fața operelor de artă. Calități de altminteri indispensabile oricărui slujitor al scenei, observarea proaspătă, candida pînă foarte tîrziu, a vieții, oamenilor și întîmplărilor și disponibilitatea sinceră pentru admirație îl ajută pe Mircea Ștefănescu să treacă în revistă o întreagă biografie
Plăcerea de a consemna by V. Lută () [Corola-journal/Journalistic/17947_a_19272]
-
Andreea Deciu După Inima atît de albă, românul lui Javier Mariaș pe care l-am prezentat cititorilor României literare cu un entuziasm ce va fi părut poate suspect anul trecut, o nouă traducere din opera scriitorului spaniol îmi prilejuiește aproape aceeași încîntare. Românul Oxfordului apare de această dată la Editură Univers, într-o colecție cu selecții foarte eteroclite și uneori arbitrare, după
Moartea la Oxford by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17957_a_19282]
-
Mircea Mihăieș Ultimul sondaj CURS ne readuce, în privința evoluției politice, cam la nivelul anului 1994. Cu alte cuvinte, ne dă cu un cincinal înapoi, după ce entuziasmul nostru - produs mai degrabă al exasperării decât al evaluării corecte a realității - ne împinsese vreo zece ani înainte. Zece ani din viața noastră irosiți de iresponsabilitatea unei găști incapabile, răspunzătoare pentru a fi întreținut iluzia competenței, când ei nu erau
Sansa democratiei: lovitura de stat?! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17961_a_19286]
-
Dragoste printre (sic!) etaje, Editura DU Stil, 1997 - poeme despre viața prozaica de fiecare zi, dintr-o țară în care nimeni nu mai are iluzii. Volumul, la fel de dens că primul, n-a fost primit însă de critici cu tot atât de mult entuziasm. Îi plictisea, probabil, ideea de a saluta a doua oară un succes al Dianei Manole. A treia carte este însă în mod real diluata în raport cu cele anterioare. Deși are un titlu promițător,Tabieturi de seară, ea suferă de improvizație și
Experimente poetice riscante by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17981_a_19306]
-
structuralismului francez în România, profesorii noștri erau intens preocupați de ceea ce se chema periodizarea istoriei literaturii. Ce înseamna periodizare abia dacă se mai știe astăzi și e bine să adaug că nici ieri, cînd noi am ieșit de pe băncile facultății. Entuziasmul profesorilor noștri nu l-am împărtășit deloc. Altele ne atrăgeau pe noi la vremea aceea. Priveam cu superioară ironie încercările (uneori, foarte serioase) ale lui G.C. Nicolescu, Al. Dima sau Al. Piru de a reîmparți zonele de influență în timp
Spre o nouă istorie literară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18033_a_19358]
-
Andreea Deciu Începe cu admirația față de o persoană, continuă cu entuziasmul și culminează cu pasiunea care ne duce la fericire sau la dezastru". Un Octavio Paz bătrîn lasă, cu puțini ani înainte de moartea sa în 1998, o carte despre dragoste. Și despre erotism și sexualitate, dar numai în teacăt, în ciuda celor
O istorie literară a iubirii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18029_a_19354]
-
Mircea Mihăieș Nu împărtășesc, nici pe departe, entuziasmul atâtora dintre tenorii vieții publice față de recentele, spectaculoase, decizii ale justiției române. Sunt cu totul sceptic în fața unor declarații sforăitoare à la Brucan, care nu dovedesc nimic altceva decât că politologul român are entuziasmul facil și că e gata să
Aisbergul ca o cioară vopsită by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18081_a_19406]
-
Mihăieș Nu împărtășesc, nici pe departe, entuziasmul atâtora dintre tenorii vieții publice față de recentele, spectaculoase, decizii ale justiției române. Sunt cu totul sceptic în fața unor declarații sforăitoare à la Brucan, care nu dovedesc nimic altceva decât că politologul român are entuziasmul facil și că e gata să sacrifice, de dragul unor figuri retorice, până și ultima fărâma de adevăr. Nu statul de drept s-a născut în România după bătălia de la Stoenesti și condamnările lui Miron Cozma și în "lotul Țigareta ÎI
Aisbergul ca o cioară vopsită by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18081_a_19406]
-
început, în circuitul artistic bucureștean. Chiar dacă pînă acum, din seria de expoziții pe care le-a organizat, nu se poate deduce un program bine articulat, nu este mai puțin adevărat că artiștii au fost selectați riguros, fără bîjbîieli și fără entuziasme de parada care, întotdeauna, suprapun complexe propagandistice și tot felul de amatorisme, camuflate mai convingător sau mai stîngaci. Că selecția a fost riguroasă o dovedesc chiar numele celor care au expus pînă acum: Gheorghe Iliescu-Călinesti, Sorin Ilfoveanu, Aureliu Răzvan Ionescu
Iarăsi despre pictura lenesă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18089_a_19414]
-
Aureliu Răzvan Ionescu, grupul Crinul - compus din Valentin Boboc, Cătălin Burcea, Francisc Chiuariu, Marian Maria și Alfred Rece -, una dintre cele mai consecvențe și mai dinamice grupări din ultimul deceniu, și lista nu este epuizata, iar absența bîjbîielilor și a entuziasmelor de circumstanță poate fi și ea demonstrată ușor. Pentru că primul semnal pe care il lansează amatorismul în materie de programe expoziționale și de curatoriat propriu-zis este fascinația în fața notorietății de budoar. Prin budoar întelegîndu-se, de această dată, penumbrele fostelor cabinete
Iarăsi despre pictura lenesă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18089_a_19414]
-
oră o consacrase românului de curînd apărut al lui Mateiu Caragiale, Craii de Curtea-Veche. - Deci era în primăvara lui 1929. Profesorul vostru Ion Barbu, care putuse cunoaște românul din paginile Gîndirii în ^26 și ^28, a avut vreun rol în entuziasmul vostru pentru Mateiu? - A avut și el, dar inițiativa aparținuse lui Comarnescu. Pînă atunci, cartea nu stîrnise mare vîlvă, iar noi, publicînd o pagină mare de ziar, pe care erau alăturate comentariile elogioase ale lui Ion Barbu, Bucuta, Noica, Arsavir
Cu BARBU BREZIANU despre Momentele privilegiate ale prieteniei by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/18071_a_19396]
-
Iliescu și acoliții lui, anume legal, prin parlamentarii lor, revoluționar prin contribuția minerilor aduși în patru rânduri în capitala și mereu ținuți într-o rezervă amenințătoare. Caracterul de lovitură de stat al Revoluției din decembrie 1989 a devenit evident, răcind entuziasmul multora, creând psihoza unei necontenite conspirații, repulsie față de politică și justificând retragerea în sine a fiecărui ins ce se socotea lipsit de apărare. Nu fără oarecare rațiune: coaliția care a venit la putere în noiembrie 1996 nu s-a putut
Scurtă privire peste umăr by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18113_a_19438]
-
Lit., 1979, Areal, 7 poeme, Buc., CR, 1983, Holorime, Buc., CR, 1986) sunt primite cu interes de un public select. Poetul are o glorie discretă, datorită faptului că admiratorii săi sunt cititori rafinați, care nu obișnuiesc să-și exprime zgomotos entuziasmul. Cu plăcere și amuzament sunt citite și cărțile sale de critică literară (Afinități selective, Buc., CR, 1980, Afinități efective, Buc., CR, 1990). De altfel, scriitorul însuși se delectează cu literatura bună, traducând din Valery și din Mallarme, în felul său
I.L. Caragiale si Serban Foartă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18114_a_19439]
-
balzacian (cel definit de dl. Nicolae Manolescu, în Arca lui Noe, de tip doric), din 1935, de cînd pregătea Enigmă Otiliei, cronicile sale literare erau aglomerate de pledoarii pentru românul realist, fiind evident că nu agreează opera lui Proust și entuziasmul pentru creația romancierului francez, care, la noi, se bucură de atîta vogă. În eseul sau, Călinescu socotea că argumentele dezvoltate de Camil Petrescu sînt naive, respingîndu-le. Nu agreă nici teoriile despre citadinizarea necesară a românului românesc, pentru ca, dacă ar fi
Bătălie cîstigată by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18135_a_19460]
-
vedea mai departe de ce mi s-a părut potrivit. Când am debutat, la ănceputul anilor '60, marxismul ași punea pe demersul istorico-literar o pecete grea că o lespede de mormânt. Una din ăntăile dezbateri la care am participat, cu secret entuziasm, era aceea legată de istoria literară: ca domeniu al celui mai strict determinism, o respingeam an numele unei critici literare cât mai libere de ideologie și ăntemeiată pe valori. Negarea istoricității nu era atunci posibilă decât prin crearea unui alibi
O idiotenie periculoasă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17420_a_18745]
-
semnalat an "România literară" toate traducerile apărute an românește din Kierkegaard (mă refer la cele publicate de Editură Mașină de scris), așa că m-am grăbit, la momentul respectiv, să citesc și acest volum, cu gândul de a-l prezenta cititorilor. Entuziasmul mi-a fost ansa brusc retezat când am băgat de seamă, aproape cu incredulitate inițial, ca traducerea fusese făcută din italiană. Din acea clipă nici nu m-am mai ostenit să citesc cartea: mi se pare inadmisibil să preluăm opera
Traduttore tradittore ... by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17474_a_18799]
-
E pasionanta analiza structurală a geniului. André Chastel subliniază faptul că lui Marsilio Ficino îi datorăm cristalizarea conceptului de geniu, așa cum a fost cultivat de romantici, în speță de cei germani, adică un ins "inegal, categoric, pradă acceselor șubițe de entuziasm ce-i tulbură abulia". Prin urmare, "geniul cunoaște alternante de inspirație și de disperare, vizitat de furor și apoi abandonat forței sale lăuntrice, nu intră în nici un tip admis; el interesează prin intensitatea dramatică a aventurii sale". Mircea Eliade socotea
Ideea de geniu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17443_a_18768]
-
Dumnezeu. Afară de cazul când nu s-au lăsat babite! Din nenorocire, la țară nu se mai fac babe! Am văzut la țară tarănci coafate, cu unghii făcute cu oja (chiar și la picioare), cu tocuri." Firește, e greu sa ămpărtăsim entuziasmul retoric pentru frumusețea stării de babă, ăn schimb săntem ăntru totul de acord cu discriminările "sexiste" de tipul:"Femeile șanț niște ființe infinit superioare nouă[...] Remarcați că la bărbați eroismul e ăntotdeauna ăncordat și glorios. Și de obicei mediatizat, chiar
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17475_a_18800]
-
carte sau contemplă un tablou. Mai mult: acest idealism desuet nu se sfiește să evoce adesea, în sprijinul său, argumentul, paradoxal în context, al adevărului reprezentării. Versul lui Eminescu despre cuvîntul ce exprimă adevărul, a fost, nu o dată, citat cu entuziasm de către adepții cosmetizării realității, pentru care urîtul n-are ce căuta în artă, iar răul, cu atît mai puțin. Este uimitor să constați că proletcultismul, în anii '50, si national-comunismul, în anii '70-'80, dar și după revoluție, s-au
Falsa pudoare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17493_a_18818]
-
operatori europeni ("antonionianul" Carlo di Palmă și "bergmanianul" Sven Nykvist), iată-l acum pe Woody Allen apelînd la un operator chinez, Zaho Fei (care a lucrat cu Zhang Yimou). Ultimul Scorsese, Îl Dolce Cinema, a fost primit, și el, cu entuziasm la Veneția, - poate și pentru că, dincolo de calitățile de documentar, filmul îi amintește unei cinematografii aflate într-un moment șters -, epoca măreției pierdute.... Scorsese, nepot de emigranți sicilieni, își amintește cum a descoperit, în adolescență, la televizor, filmele italiene - la care
Mica infractiune si VIP-urile locale by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17522_a_18847]
-
Der Traum von neuen Menschen oder die Sowietzivilization, Frankfurt am Mein, 1989, S 135 f.f.) Același lucru se poate spune și despre numeroasele vizite de lucru ale lui Nicolae Ceaușescu, de mitingurile ăspontaneă, în cursul cărora poporul era chemat, prin entuziasmul și aplauzele sale, să fie garantul discursului. Așa-zisa construire a socialismului se bizuie pe un limbaj tip, prin tranziția ortodoxiei ideologice în ortoglosie, după aprecierea lui Alain Besançon. Apare și o lozinca: ăarta în slujba poporuluiă, care nu traduce
"Literatura orizontală"(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17533_a_18858]
-
multe, multe povești. Asta este Cercul mincinoșilor: o cărțulie, groscioara, spre bucuria, încîntarea dar și minunarea celor ce o vor cîți, plină de povești pentru cei mari. Spun încîntare, si nu voi putea justifica. Cartea mi-a fost recomandată cu entuziasm, de cîteva persoane, toți cititori de meserie aș spune, si le străluceau ochii spunîndu-mi cît e de frumoasă. Nu am priceput, de la ei, de ce, si acum îmi dau seama că la rîndul meu nu pot concepe un demers critic pentru
Povesti Pentru cei mari by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17542_a_18867]
-
fi capabil să istorisești snoave cu Nastratin Hogea laolaltă cu povestiri africane, pilde buddhiste sau basme/ bancuri cu rabini, e o performanță pe care autorul nu se sfiește să o exhibe, perfect conștient că își năucește auditoriul. Dar plăcerea istorisirii, entuziasmul deloc disimulat al povestașului, cum îi spuneam, au parcă acea naturalețe a unui prim povestitor, de va fi fost vreodată cineva primul, și totodată o blîndețe disperată de Șeherazada care nu pentru viața ei povestește, ci pentru a urzi din
Povesti Pentru cei mari by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17542_a_18867]
-
de nuanță. Povestitorul înflorește unde vrea el, la urma urmelor. Plăcerea istorisirii e o formă de inspirație, o resimțim cu toții în micile noastre exerciții narative cotidiene, cînd adăugăm un minuscul detaliu ici, omitem altul dincolo, totul doar pentru că există un entuziasm al povestirii, care stimulează în oricine o vocație creatoare, novatoare. Micile retușuri, discretele intervenții sînt precum niște inflexiuni de glas, ori alegeri de gesturi retorice ce însoțesc istorisirea: ele sînt privilegiul absolut, chiar obligația povestitorului. Ar fi, după părerea mea
Povesti Pentru cei mari by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17542_a_18867]
-
drept emblemă un ochi ce reflectă peliculă în derulare continuă. În pregeneric, din off, un ins, trompetistul-narator, își începe povestirea vorbind despre cel ce vede prima oara America, pe ecran apărînd dilatata o pupila care absoarbe Statuia Libertății. Suflul de entuziasm al emigranților se transmite și în sală, publicul fiind prins definitiv în mrejele acestui film despre un copil abandonat pe un transatlantic, crescut în cala de un negru care-l și educa, pentru că foarte curînd să se dovedească a fi
Toronto '99: redobîndirea sperantei by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17575_a_18900]