714 matches
-
să merg la cumpărături și să aleg toate lucrurile așezate În prezent claie peste grămadă pe masa de grădină din fața mea. Deci, da, știu că ar trebui să le fiu recunoscătoare și, da, sînt conștientă că ar trebui să fiu entuziasmată că bebelușul meu are niște bunici atît de iubitori și de generoși, dar simt că sînt pe cale să izbucnesc În lacrimi. În clipa asta, sentimentul care mă copleșește este acela de ură față de Linda. O urăsc pentru că m-a lipsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
deoarece unii colegi aveau un comportament aparte. Mă simțeam utilă, dar în același timp și respectată de către ceilalți din jurul meu. Trecuse o săptămână și urma a fi anunțat câștigătorul ce avea să se ocupe continuu de blogul școlii. Eram mai entuziasmată ca oricând, dar nu era de mirare, deoarece câștigasem încrederea multor colegi. Odată cu acest privilegiu, am primit și titlul de șefă a consiliului elevilor liceului, acesta făcându-mă să mă simt cu adevărat unică. Era un sentiment de nedescris faptul
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mare depărtare o siluetă. Era un copil care stătea cu spatele la mine jucându-se în nisip. Apropiindu-mă din ce în ce mai mult mi-am dat seama că săpa o groapă. După ce a terminat de săpat, sa dat puțin în spate și a așteptat entuziasmat un val. Acesta a venit și, imediat după trecerea lui, copilul și-a pierdut fericirea și a plecat supărat pășind încet pe nisipul rece. Înțelesesem de ce era copilul trist și, încercând să-l ajung din urmă, în fața mea a apărut
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și în liniște lucrurile, dar doamna imediat a lăsat revista și l-a întrebat: Bună! Tu cine ar trebui să fii? Sherlock, care era cu spatele, tresări. Ah! O, bună! Eu sunt Sherlock Holmes. Când auzi acest lucru, femeia zise entuziasmată: Tu ești marele detectiv Sherlock Holmes? Da, dar nu spune asta nimănui. Bine, a spus femeia înțelegând. Vrei să-mi spui mai multe lucruri despre tine? Da, doar dacă îmi vei zice și tu despre tine. Tu ești prima, doamnele
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
gardă cu schimbul În sit, cît va fi nevoie pînă ce materialul de supraveghere video comandat pe continent să poată fi adus și făcut operațional. - Am pus o barieră care interzice accesul publicului la sit, argumentă tînărul jandarm, prea puțin entuziasmat. În general, oamenii respectă destul de bine consemnele, și apoi, cu toate cîte s-au petrecut... Cuvintele i se opriră pe buze văzînd expresia zeflemitoare a lui Lucas Fersen, care i-o arăta pe Gwen, cu gluga trasă peste ochi, venind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
glasul încordat. Sunt încântată să vă pot împărtăși această veste minunată. După ce am primit o ofertă extraordinară din partea celor de la Carter Spink, mă voi întoarce astăzi la firmă în calitate de partener. Cred că nu mai e nevoie să vă spun... sunt entuziasmată. Însă în glasul meu nu se simte nici un pic de entuziasm. Cuvintele îmi sunt la fel de goale ca și tonul pe care le rostesc. — Am fost copleșită de căldura și generozitatea primirii făcute de Carter Spink, continui șovăitoare, și sunt onorată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
GARDIANUL: S-aduc hârtie și cerneală? ARTUR: Adu! GARDIANUL: Aduc! ARTUR: Trimitem hârtii în tot orașul! Se vor deschide ferestrele. Vor pocni ușile din încheieturi! GARDIANUL (Victorios.): Va sta ploaia! Vom salva orașul! ARTUR: Va sta ploaia! Va sta ploaia! (Entuziasmați și înduioșați, cei doi se îmbrățișează.) (Pe aceste replici CĂLĂUL își strecoară capul în încăpere; și el, ca și celelalte personaje, se prezintă într-o jalnică stare fizică; e vizibil speriat de manifestările celor doi; ezită.) GARDIANUL și ARTUR (În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
COLONELUL (Cu mândrie.): Da, m-am dus la tomberon! Pentru că eu, domnule, pentru serviciile pe care le-am adus orașului, am voie ca o dată pe lună... să răscolesc cu bățul în tomberonul guvernatorului! ARTUR: Pe bune? COLONELUL: Vă jur! ARTUR (Entuziasmat.): Dați-mi voie să vă îmbrățișez! COLONELUL (În timp ce se îmbrățișează cu ARTUR, către cei doi.) Jos! Jos! (Către ARTUR.) Mai bine nu m-aș fi dus... ARTUR: De ce? COLONELUL: Nici nu știți peste ce am dat... Ceva groaznic... îmi îngheață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
CALAU.): Gurrra! GUFI (Către ARTUR.): Vedeți cu cine trebuie să lucrez? Vedeți pe cine trebuie să mă bizui? (Către CĂLĂU.) Spune, Grubi, de, ce n-ai tăiat capul domnului Artur? CĂLĂUL: Ne-a fentat, ne-a dus cu zăhărelul... GUFI (Entuziasmat, către ARTUR.): E extraordinar, nu? E o experiență unică. (Ca de la catedră.) Au alte structuri logice, au alt limbaj. La ei frica și răutatea se combină și dă un efect distrugător. Îi anulează, îi deshidratează, îi descompune în elementele lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
dacă vreți, ne este ostilă. Dar apoi, pe măsură ce ea este, nu-i așa, îmblânzită de efortul nostru, devine docilă și începe să... ei, ce credeți? Să... GRUBI: Să cânte! BRUNO și MAJORDOMUL ( Într-un glas.): Să cânte! VIZITATORUL (Nu prea entuziasmat.): Să cânte?! BRUNO: Da! Să cânte! Ei? Ce părere aveți? VIZITATORUL: Da, într-adevăr... GRUBI: Da, dar întâi era cât pe ce să ne lăsăm păgubași. Iar eu zic „ți-am spus că n-o să iasă” și ne așezăm amândoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
-i, băieți, cum a căzut Bruno în groapă. (Cei doi se ridică și încep să rejoace, dar la modul carnavalesc, scena din actul întâi.) BRUNO: Dar nu v-am spus o dată? MAJORDOMUL: Lasă, trebuie să-l facem să înțeleagă. GRUBI (Entuziasmat că poate repeta scena.): Sigur! Sigur! Totul a fost foarte simplu. Mai întâi eu l-am trimis pe Bruno să aducă vârful. BRUNO: Nu! Nu! Nu! Eu te-am trimis după vârf. (Mustrător.) Ce dracu’? GRUBI: În sfârșit... Important e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
gândi la așa ceva... Și de altfel aceste întrebări... sunt total rău-voitoare. HAMALUL (Speriat.): N-am vrut să vă facem un rău, domnule... CASIERUL (La fel.): Domnule, noi... Mai bine... (Către HAMAL.) Ce-ai zice de o partidă de zaruri? HAMALUL (Entuziasmat.): Da! Da! Poate, că ar fi cei mai bine... pentru noi... pentru noi toți... CASIERUL (Către CĂLĂTOR, dar schimbând priviri cu HAMALUL.): Nu v-ar interesa, domnule, o partidă de zaruri? Am putea să vă inițiem, nu-i așa, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
vi se facă frig, am să vă aduc o pătură... (Pauză; ȘEFUL GĂRII își aprinde o țigară; CĂLĂTORUL își ridică ușor capul; are ochii obosiți și toată înfățișarea sa e jalnică.) CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Ridicând, crispat, privirile.): Domnule... ȘEFUL GĂRII (Entuziasmat, ca în fața unei mâini întinse.): Kapunta! Mă numesc Kapunta! Spuneți-mi, vă rog, pe nume. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Cu un tremur ușor în glas.): Domnule... Dumneavoastră chiar sunteți... șeful gării? ȘEFUL GĂRII (Înviorat, radios.): Exact! Ați intuit perfect! Eu, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
se destramă. Unii nu cred că întâmplările înfățișate sunt minciuni, stau într-un echilibru precar între acceptare și respingere, iar Kjus, sărmanul, se află la limita capacităților sale imaginative. Ghemuit pe scaun, soarbe un cocktail oferit de o fostă ascultătoare entuziasmată. Îi place atât de mult atmosfera asta neverosimilă în care se găsește, căci, sub efectul alcoolului, el combină falsitatea celor relatate cu falsitatea spațiului discotecii rurale - pereții se mișcă, luminile se deformează, se creează limpede sentimentul că dacă te ridici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
lichidul de un acvamarin pal. —Ce culoare e aia? am spus temătoare, simțind deja gustul de apă de gură. — Curaçao albastru, zise barmanul, cu mândrie. Jumi-juma cu triplul sec. Blue margarita se numesc. —Mamă, cât de mișto sunt! zise Sally entuziasmat. E băutura anului pentru mine. —Eu, de când a venit un tăntălău cu o sticlă de crème de menthe 1 la un cocktail și ne-a pregătit nuș’ ce chestie cu mentă care aducea a pastă de dinți cu frișcă, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ne-a spus să aducem ce credeam noi că e mai bun din lucrările noastre de atunci, după care ne-a anunțat că o să facem un foc de tabără în curte, cu picturi pe post de lemne. Am fost singura entuziasmată de idee. Mergi mai departe sau mori. Noroc că am avut o galerie și că am putut să scap de mobile. Știam artiști care încă nu expuseseră și care își păstrau piesele făcute cu ani în urmă, fără să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
îmbrăcată într-o jachetă chinezească matlasată și împachetată în lycra, cum se poartă dansatorii în timpul liber, se aplecă deasupra schițelor. Avea acel chip greu de descris, cu nasul cârn și gura largă a unei păpuși de cârpe. —Super, spuse ea entuziasmată. Și o să zbor singură? Nu știu încă, zise MM. Să știi că m-am gândit să cobori în salt - mobilul se oprește la mijloc și tu sari de pe el. Poate te prinde Hugo. O să vedem ce zice Thierry. —Ah, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
asta a contat. O privii pe Tabitha, cu corpul ei mlădios, cu curbe frumoase, și ridicai din sprâncene. Slabă moartă? Asta numai dacă o băgai și pe Melanie Griffith în categoria tipelor mai degrabă subțiri. Un timp se auziră ciripiturile entuziasmate ale zânelor, care încercau să-și potrivească materialele cu tenul. Păreau că nu se mai termină, mai ales din cauza faptului că eram invidioasă că nimeni nu-mi acorda la fel de multă atenție în materie de vestimentație. În cele din urmă, MM
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
înapoi și o opțiune pe care inițial Amanda refuzase s-o ia în considerare. Ceea ce lui Hugo îi convenise, pentru că nici el nu voia să trăiască acolo. Apoi, dintr-odată, Amanda acceptase aparent limitările lor financiare și devenise teribil de entuziasmată deoarece clădirea era în stil georgian și „era plină de detalii originale“, conform informațiilor furnizate de agentul imobiliar. Ceva, posibil original, și-a spus Hugo, izbucnise prin peretele scării interioare și produsese o pată enormă și umedă. Alte detalii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
nici un cablu întins pe deasupra capului. Familia din Harpers & Queen stătea în fața unui vast conac, vopsit crem. Pe acest fond, membrii familiei, îmbrăcați în alb și cu plete de un blond strălucitor, abia dacă se mai vedeau. — Viața la țară! declara entuziasmat tatăl, lordul Fairbourne, care era cel mai arătos aristocrat din câți văzuse Amanda de când se știa. Soția lui, a observat acră Amanda, era probabil pe locul doi la capitolul frumusețe. — După părerea mea, copiii nu trebuie crescuți decât la țară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ca oricând. Nu apucase să facă nimic ca să scape de ea. În curând, însă, asta avea să fie problema altcuiva. Divorțul însemna, evident, că Fitzherbert Place, numărul patru, avea să fie vândută. Și cumpărată de un cuplu cu ochi sclipitori, entuziasmat și nerăbdător să evadeze în provincia pitorească, care urma să se apuce să renoveze casa cu ajutorul vopselelor antichizante și al cataloagelor de arhitectură clasică. Cât ai clipi, cuplul respectiv avea să transforme locul într-un cămin plin de gust. Hugo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
conferință „Două perspective În epica nouă: Marcel Proust și James Joyce” din 31 ianuarie 1946, Îi inspiră rectorului Iuliu Hațieganu această apologie: „Dragă Hossule, Îți lipsește o barbă mare, albă și poți conferenția la orice universitate din Europa.” Iar studenții entuziasmați Îl ridică În slăvi pe eminentul lor camarad. Anul 1943 este, poate, cel mai rodnic din viața tumultuoasă a filosofului creștin Petre Hossu. În iunie, decanul D.D. Roșca Îl distinge cu premiul I al facultății. În iulie-august Își elaborează opera
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
agresiv, zgomotul devenea insuportabil pentru pietoni; Înjurau unii, blestemau alții, cei mai mulți erau obișnuiți: o invazie de extratereștri pe două roți În oraș, de la o vreme, sub căștile făpturilor nu era nici un chip, doar ceva spectral, dincolo de vizierele lăsate. Copiii erau entuziasmați; ajunși acasă, manevrau, alergînd printre mobile, motociclete imaginare, cine avea să-i oprească peste cîțiva ani să Încalece unele adevărate? Și urmașii lui Thomas, pe unde or fi fost, se pregăteau să conducă unele, dacă nu cumva chiar făceau asta
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
făcu ea jocul... Știi, eu cu Eugen... am hotărât să ne căsătorim, adică să facem cununia civilă cât mai curând... - Felicitări, dragii mei! Sincerele mele felicitări! Să aveți casă de piatră, cum se spune! Vai, ce mare bucurie! strigă ea entuziasmată, ridicându-se de pe scaun pentru a merge să-i îmbrățișeze, după care reveni, dar nu cu aceeași atitudine binevoitoare. Ceva în interiorul ei o întristase vizibil. Tainicele cărări ale iubirii - Te-ai întristat și... cred că nu mi se pare, Laura
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
Ei bine, am vrut să mă mărit. Am cunoscut un tânăr ofițer, cam anost, cam înfumurat, cum sunt mulți, dar care atunci îmi plăcea. Mi s-a părut chiar că-l iubesc. L-am invitat acasă. Mama l-a primit entuziasmată, au început mesele până noaptea târziu. Logodnicul meu - așa se numea oficial - îmi dădea să beau vin, ciocnea cu mine Brüderschaft, mă strângea de talie în fața tuturor, și într-o noapte, profitând de amețeala mea, a intrat la mine în
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]