574 matches
-
l-ai putea gîndi decît cu stimă. Poate că a noastră cultură română nu e prea pregătită pentru a recepta orice poezie. Vorbesc atîția despre Olson, Eliot, Levertore sau Pound, cu admirație, dar sînt convins că aproape nici unul dintre acești "entuziaști" nu pricep nimic din ei, nu-i receptează profund. Ne trebuie mult bun-simț pentru această constatare. Eu continuu să cred că poezia trebuie citită numai în original, că traducerile nu fac decît deservicii POEZIEI. Deci, să învățăm cît mai multe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
Cistelecan, Nicolae Oprea, Constantin Hârlav, Al. Th. Ionescu, Dan Damaschin aceștia cu un an sau doi mai mari decât noi. Tehnoredactor al "Echinoxului" era poetul Virgil Mihaiu, un rafinat poliglot, desăvârșit iubitor și cunoscător al jazz-ului. Eram tineri și entuziaști, foarte silitori, studenți cărora nu le scăpa nici o carte bună din librărie În ce privește influența curentele culturale, singura grupare care m-a influențat a fost cea a mișcării echinoxiste, caracterizată prin echilibru, spirit critic, rigoare și respect față de marile tradiții ale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Cistelecan, Nicolae Oprea, Constantin Hârlav, Al. Th. Ionescu, Dan Damaschin aceștia cu un an sau doi mai mari decât noi. Tehnoredactor al "Echinoxului" era poetul Virgil Mihaiu, un rafinat poliglot, desăvârșit iubitor și cunoscător al jazz-ului. Eram tineri și entuziaști, foarte silitori, studenți cărora nu le scăpa nici o carte bună din librărie. Chiuleam de la cursuri doar pentru a sta ceasuri întregi în Biblioteca Centrală a Universității Babeș-Bolyai, siderați de faptul că treceam zilnic pe lângă așa numitul "bârlog al lui Faust
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Popescu, Mihai Nițulescu, Nichifor Vereșmorteanu, Adrian Lupescu (pentru 103), dar și Pușcașu, Aristotel Popescu, Murărescu, Gheorghe Popescu și Grigore Romanescu. Rândurile acoliților săi s-au îngroșat odată cu sosirea în Gherla a lotului din Târgșor, Popa văzând în Ion Stoian un entuziast al acțiunii. Pentru că din Târgșor au sosit și alți deținuți care trebuiau bătuți, au fost înființate alte camere de tortură (80, 81, 82 și 99), în colectivul său fiind cooptați, în afară de Stoian, Liviu Boeriu, la camera 80, Murărescu, la 81
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
de 'reeducare'. A fost ușor convins de Popa să i se alăture, fiind numit planton la etajul III și, mai târziu, șef de cameră la celulele 99 și 107. Un alt motiv pentru care Stoian ar fi îmbrățișat atât de entuziast acțiunea violentă ar fi fost, conform aceluiași Popa, discuția pe care a avut-o cu un ofițer de la Securitatea din Ploiești, unde s-ar fi dus să își facă autodenunțul. Acest ofițer l-ar fi vorbit de bine pe Țurcanu
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
adică să devin una cu noul tot al cărui element constitutiv începusem să mă simt. Trăiam într-o altă frecvență, era minunat! Minunat a fost câtă vreme m-am lăsat purtat de val, câtă vreme picătura ce eram se avânta entuziast spre larg, uitând de imperfecțiunile ființei umane din care provenea. Și, totuși, picătura divină era inițiată pe imperfecțiunea recunoscută a unei obișnuite ființe umane. O ființă umană creată perfect de către Dumnezeu, cu toate însușirile dăruite, dar și cu... slăbiciunile caracteristice
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
de la 1600“. În fapt, nu a fost o fuziune, ci o uniune personală, țările păstrându-și individualitatea. Apoi, „țări române“, Încă o dată, este prea mult spus, elementul conducător În Transilvania nefiind cel românesc. Dar nici moldovenii nu s-au arătat entuziaști; pentru ei, Mihai nu era un eliberator (să-i elibereze de cine?), ci un cuceritor. Lui Mihai Viteazul i s-a Împrumutat mai târziu un proiect național de secol XIX, pe care nu putea să-l aibă la 1600. Ceea ce
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Dl. Ștefan Sorin Gorovei a discutat cu mine și i-am scris mai mult În această privință. Cunoscând importanța care se acordă memorialisticii, mam gândit că mai mulți condeieri fălticeneni ar putea colabora. Aveți bunăoară acolo, afară de urmașii Gorovei, câțiva entuziaști (dnii prof. Popa (...) dna Apetroaei - folcloristă); l-am invitat și a primit cu plăcere Dl. Tempeanu, mă gândeam să l invităm și pe H. Lovinescu. Mai sunt D-nii Mihail Șerban și G. G. Ursu. Dl. Gafița, redactor-șef al „Cărții
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
Rădășenii și sărbătoarea sfântului Mercorie. După mulți ani (în 1925), un Sadoveanu patetic, larg închis efluviilor naturiste și dispunând de o excepțională memorie senzorială rememorează mișcat: "Beldiceanu a murit și primăvara aceasta mi l-a evocat, așa de tânăr, de entuziast, de idealist și de bun. El e în pământ și privighetorile cântă iarăși la pârâul lui Faur. Nimic din el n-a mai rămas acolo. Va muri peste puțin și această amintire." E de presupus că Sadoveanu-poetul asistase la o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
am dus cu Nicușor Beldiceanu și cu Neculai Dunăreanu, noaptea pe la două ceasuri, lună plină, înspre iazul de la morișcă și cântau privighetorile pela pârăul lui Faur. Beldiceanu a murit, și primăvara aceasta mi l-a evocat, așa de tânăr, de entuziast, de idealist și de bun. El e-n pământ, și privighetorile cântă iarăși la pârăul lui Faur. Nimic din el n-a mai rămas acolo. Va muri peste puțin și această amintire. Când, într-o primăvară am ieșit la soare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
deci) cauza pentru care scrii? Ancheta din Echinox-ul la care te referi s-a numărat printre primele acte care au marcat "intrarea în scenă", cum își intitula Daniel Corbu volumul de debut, a generației '80. Eram pe atunci un entuziast în privința ideii de generație, dar încă nu-mi formulasem limpede crezul poetic. Așa că "răspunsul sibilinic" la o asemenea întrebare indică oarecare derută. Cauza pentru care scriam eu nu prea rima cu a generației mele. Ca echinoxist, scriam într-o tradiție
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
mă înrolez în partid; n-am fost niciodată membru al vreunui partid), sau în altă demnitate publică. De fapt, cea mai "hazoasă" ispravă a mea a fost atunci că am părăsit "puterea" (avem mașină puternică la scară, cu șofer, veneam entuziast la ședințele guvernului și parlamentului la București, "puneam țara la cale", totul îmi stătea la picioare; îmi erau lăsate de anonimi la birou parfumuri străine și invitații amicale să accept să-mi ridic o vilă cu piscină în Crâng, lângă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
to be"!). Presa uruguayană de dreapta avea să-l "mitralieze" pe tânărul ministru cubanez abia împlinise 33 de ani deși acesta reușise să adune, la 17 august, la o conferință pe teme economice la Universitatea din Montevideo, peste 4000 de entuziaști, majoritatea rămași în stradă, mai mult decât oricare politician local! În legătură cu intervenția sa la Conferința de la Punta del Este două comentarii ale "presei imparțiale": "El Pais": "Două ore și 11 minute în care Guevara a spus ceea ce în mod normal
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
de spital unde lucrează (chirurgie), i se transferă personalul de clinică; se adună, probabil, și alte persecuții, pentru că anul III, pentru care erau pregătite materia didactică, materialul informativ, laboratoarele, nu mai poate funcționa. Însuși primul-ministru, Kogălniceanu, l-a sfătuit pe entuziastul său prieten să aștepte organizarea unei "forme mai sigure" în cadrul unei facultăți pe care o vedea funcționând ca facultate a Universității. Evoluția a infirmat planurile lui Kogălniceanu. Abia în 1879 va fi posibilă realizarea plănuitei facultăți. Nu știm în ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
cu multe suișuri și coborâșuri, pe durata unei jumătăți de veac, sarcina realizării bibliografiei critice a acesteia se impunea cu acuitate. De altfel, o primă încercare în demararea unei atari întreprinderi, de anvergură, avem în 1976, când un colectiv de entuziaști cercetători semnează, la Editura Academiei Române, un prim volum, nu prea bine inspirat însă în planul de abordare a cercetării, ceea ce a făcut ca acțiunea să rămână blocată la acel nivel. Dar, pornind de aici, după cum ne încredința la vremea potrivită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
minute de exerciții zilnice, fără a fi necesară perioada exercițiilor grafice (linii drepte, linii oblice, bastonașe etc.) (30). Metoda centrelor de interes, ca și metoda globală, au cunoscut o rapidă răspîndire (Columbia, Bolivia, Ungaria, Spania, Portugalia, Turcia). Ea a avut entuziaști aderenți și în România. În Belgia, sistemul său a fost adoptat în mod special în învățămîntul primar, în 1936. Așa cum s-a putut constata, concepția pedagogică a lui O. Decroly, deși se înscrie în curentul educației noi, se diferențiază mult
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
vor fi transformați în "cobai" și n-au dat curs propunerilor. Aceeași atitudine s-a manifestat și în alte țări, obligînd pe cei care propuneau introducerea unor inovații în învățămînt să-și organizeze laboratoare pe lîngă instituții școlare particulare. Celălalt entuziast propagator al pedagogiei experimentale, Vladimir Ghidionescu fusese elev al lui Ernst Meumann și cunoscuse direct o serie de laboratoare de experimentare pedagogică din străinătate. În 1911 a publicat studiul Pedagogia științifică și noile reforme școlare, iar în 1914-1915 a ținut
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
împrejurările nu i-au fost favorabile; izolat într-un oraș de provincie, fără contact cu alți promotori ai experimentalismului, și-a restrîns aria activității științifice în limitele admise de statutul său de profesor într-o școală normală (49). Celălalt vechi entuziast al pedagogiei experimentale VLADIMIR GHIDIONESCU în calitate de profesor la Universitatea din Cluj (1919), reușise să înființeze, în 1925, un laborator de pedologie și pedagogie experimentală, cu o dublă funcție: didactică și științifică. Este ciudat însă că, avînd un laborator, Ghidionescu nu
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
sfîrșit, pedagogiei românești i-au lipsit oamenii formați într-un mare laborator experimental. Teoreticienii de frunte ai educației din România aveau, prin excelență, o pregătire filosofică. În condițiile în care nimeni nu le-a putut preda abecedarul experimentului pedagogic, cîțiva entuziaști s-au apucat să-l învețe singuri și, după ce l-au asimilat, nimeni n-a avut nevoie de știința lor. Mișcarea pedagogică românească din perioada interbelică nu a cunoscut numai confruntări între pedagogia clasică, pe de o parte, și pedagogia
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
în 1783, întrucît guvernul otoman nu putea ține piept Rusiei de unul singur. Singura ei aliată străină, Franța, era implicată într-un conflict cu Marea Britanie în legătură cu războiul de independență al coloniilor americane. În plus, liderii francezi erau tot mai puțin entuziaști față de relațiile cu otomanii. Odată intrată în posesia Mării Negre și a ținuturilor din Crimeea, Ecaterina și miniștrii ei, în special Grigori Potemkin, favoritul ei, au depus eforturi susținute în scopul colonizării și al dezvoltării zonelor nou cucerite. Au fost aduși
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
cu antena improvizată din so miera patu lui meu. Degeaba! Veacul nostru Îmbătrânește văzând cu ochii și nici o emoție sau uimire de acest fel nu mai e astăzi cu putință ca În climatul, plin de candori, al primului său pătrar, entuziast după invenții și experiențe neverosimile, dar totuși realizabile. Cum fu - aproximativ și glumeț - acea experiență sau prin soare băiețească din redacția Noii Reviste Române de prin 1912, când m-a ajuns o carte poștală anume adresată mie de prietenii din
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Femeile de rând sau moftu roase se răsfață În plină lume la o masă scumpă, Într-o grădină pretențioasă de vară. Însă femeile de mare soi iubeț, cu fantezie și cu gust al pitorescului, al ineditului, Îți cedează bucuroase, palpitând entuziast și coapte pentru dragoste, după o seară petrecută În confidențe calde la vreun colț de cârciumă cunoscută numai de tine, cu rinichi de vițel de lapte fâlfâind pe talerul de lemn, brânză albă, roșii și ardei grași la gheață și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
diplomă? Da’ ciufute mai sunt americancele!“. Victoria complet demontabilă Noutatea consta în faptul că monumentul era demontabil. Victoria, adică statuia care urma să fie ridicată în Piața Victoriei, era reprezentată tradițional printr-o femeie țâțoasă și cu brațul drept ridicat entuziast spre viitor, dar pentru că artistul a livrat-o pe bucăți, cu șuruburile separate, în actele Primăriei ea a figurat de la început ca „Victoria complet demontabilă“. Pe soclu, femeia de bronz era exact ce trebuia să fie. Nu există oraș mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
fost unic, a fost imposibil de „copiat”. Pentru el toată existența se transformase în matematică. În puținele sale plimbări, acasă, în vacanțe, se recrea rezolvând probleme dematematica Că fanatic propovăduitor al matematicii, în clasă, isi crea ucenici, nu elevi, unii entuziaști. Succesele elevilor săi la olimpiade și la examenele de admitere în învățământul superior, duseseră faima liceului din Rădăuți și a profesorului în toată țara și chiar și peste hotare. Casă și-o transformase în clasa de matematică. Urmărea comportarea elevilor
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93286]
-
dat întâlnire, poate pentru ultima dată, în ziua de 19 iulie 2003, la o reuniune colegială. O inițiativă temerară, dacă luăm în calcul că de la absolvire s-au scurs 53 de ani, timp în care mulți dintre cei ce părăseau entuziaști școala acum mai bine de o jumătate de veac au trecut în eternitate, iar alții, cu sănătatea șubrezită nu s-au încumetat să facă deplasarea. Au venit doar câțiva, cei care au mai avut voința și puterea să o facă
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]